Teenagers

[Minnie]

Avand in vedere ca mi s-a sters de tot topicul anterior:2:, am sa postez din nou ficul, pana voi ajunge la zi :D! Sper sa il citi in continuare :*>:D<!

Disclaimer: Nu detin nici un alt personaj inafara de cele create de mine ce ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul "Naruto" si nu profit de pe urma acestor personaje/intamplari.

Teenagers

Cap 1: Introducere....

Weekend-ul a luat sfarsit. Saptamana a inceput cu o dimineata insorita ca de vara, desi era inceput de mai. Razele soarelui au patrus usor in casele oamenilor reusind sa trezeasca orasul la viata ca un mic ghiocel la inceput de primavara. Pentru elevi incepeau zile obositoare de scoala, deoarece era perioada examenelor si referatelor.
Pe o noptiera, un ceas „striga” ora 7, iar o mana agale cauta sa il opresca. Somnoroasa, fata reuseste sa coboare din pat cercetand absenta camera cu ochii ei mari si verzi care se opresc la oglinda de pe perete unde era reflectata imaginea ei. Era o fata frumusica de 17 ani, inalta de aproximativ 1,66 m si avea un par lung, pana deasupra mijlocului, de un roz trandafiriu. Aceasta se indreapta spre baie pentru as face siesta de dimineata dupa care se imbraca in uniforma liceului: o camasa alba, la gat o cravata cu dungi albe si maro, o fusta maronie pana deasupra genuchilor, iar pe cap o bentita tot maro si in picioare sandale.
- Sakura, ti-am lasat micul-dejun pe masa! Grabeste-te si coboara, altfel vei intarzia din nou la scoala! Eu am plecat, deoarece am o urgenta la spital! se aude o voce feminina de la parter.
- Da, mama! Succes la munca! iar usa de la intrare se auzi trantindu-se.
Dupa ce serveste micul-dejun, Sakura isi ia ghiozdanul si pleaca. In fata casei era asteptata de doi baieti.
- 'Neata, Sakura! spusera intr-un glas Shikamaru si Naruto.
- ‘Neata, baieti! le spuse zambind fata si toti trei se indreapta catre liceul Konoha, un liceu de elita si cel mai cunoscut din orasul Tokio.
Cei doi baieti purtau si ei uniforme, o camasa alba si la gat o cravata cu alb si negru si blugi inchisi la culoare. Shikamaru era un baiat inalt de vreo 1,75 m, cu parul brunet prins intr-o coada, cu ochii caprui si desi era un baiat foarte lenes, totodata era si foarte inteligent, iar Naruto era un baiat blondut, cu ochii albastri, cam de aceeasi inaltime cu Shikamaru, dar spre deosebire de acesta, foarte energic.
Ajunsi in curtea liceului, grupul celor trei se rupse, Sakura indreptandu-se spre grupul fetelor, iar cei doi spre cel al baietilor. La liceul Konoha fiecare generatie era impartita in 3 clase, una de fete si doua de baieti.
- Buna, fetele!
- Buna, Sakura! ii urara acestea.
- Si Ino? Unde e? cautand-o cu privirea prin curtea liceului.
- Ino nu a venit,inca. E ciudat, avand in vedere cat de punctuala e in fiecare dimineata, o lamuri Hinata. Hinata era o fata cam de aceeasi inaltime cu Sakura, avea parul brunet cu reflexi mov, lung pana deasupra mijlocului si breton, iar ochii ei in razele soarelui straluceau ca doua pietre pretioase lila.
- Hm! Stiu cu cine e! E cu Sai! spuse triumfatoare Tenten.
Tenten era o fata energica mereu pusa pe glume, parul de culoare saten inchis il purta prins in doua codite facute coc, avea ochii caprui si era mereu cu zambetul pe buze, mai ales de cand si-a intalnit jumatatea, Neji Hyuuga, un baiat inalt, cu parul castaniu, lung pana sub umeri si isi acoperea fruntea cu o bentita neagra.
- CE?! strigara fetele intr-un glas la auzirea vestei.
- Ce te face sa fi asa sigura de cele spuse, Tenten? Stiu ca Ino il place mult pe Sai, iar acesta in ultima vreme i-a dat mai multa atentie...dar cred ca e cam devreme sa fie ceva intre ei....
- Uita-te in curtea scoli, Sakura! Sai lipseste deasemenea! Si sti doar ca eu sunt vecina cu Sasuke si Sai si mereu venim si plecam de la scoala impreuna, dar azi cand am fost sa il luam, mama lui ne-a spus ca a plecat mai devreme deoarece avea ceva de rezolvat. Deci...
- ...acest lucru nu demonstreaza in totalitate teoria ta! spuse razand Temari. Cel mai bine este sa o asteptam pe Ino si vom afla. Intre timp, haide-ti in clasa ca mai sunt 5 minute si va incepe ora! iar fetele o urmara pe blondina.
Rand pe rand, adolescenti se indreaptau spre intrarea liceului, pregatiti sau nu, de orele obositoare din acea zi.
- Hei, Fraiere! Te-ai pregatit pentru examenul de la biologie? Mai ales acum cand nu mai stai langa mine, de la cine te vei „inspira”? Naruto recunoscu imediat vocea si se intoarse spre amicul sau, un baiat brunet cu ochii negri, ce zambea amuzat.
- Pe cine faci tu „fraier”, Fraiere?! Si ca sa sti si tu sunt cea mai descurcareata persoana din...din tot liceul asta si am sa ti-o demonstrez! ii replica Naruto lui Sasuke dupa care fiecare se asezara in banca pentru a se pregati de ora.
In clasa alaturata, Sakura si Hinata se asezara in banca lor, a 3-a de la geam, pregatindu-se de ora, dar deodata bruneta impietri si scapa caietul din mana.
- Hina! Ce ai patit? spuse alarmata colega ei, dar nu primi rapuns decat un indemn mimic, iar Sakura isi indrepta privirea spre usa clasei, ramanand chiar mai uimita decat bruneta.
<<Ai sa imi dai mari explicati...>> gandi aceasta din urma si un zambet i se intipari pe fata.

Cap 2 : Noi legaturi

La usa clasei fetelor, doi porumbei se sarutau, dupa care s-au despartit cu un „ ne vedem dupa ore!”.Ino a intra in clasa cu un zambet de „indragostita fara leac” si s-a intreptat spre banca ei, locul din fata Sakurei. Aceasta purta parul ei blond ca spicul graului intr-o coada ce ii ajungea pana la mijloc, iar ochii ei albastri precum marea radiau de fericire. Fetelor li s-au alaturat Temari si Tenten, la fel de nerabdatoare sa afle ultimele vesti de la fata.
- Stiam eu!!! spuse Tenten, bucurandu-se pentru prietena ei.
- Hai, povesteste-ne! Cum ai ajuns sa iesi cu Sai? Multe s-au intamplat intr-un weekend asa de scurt! zise amuzata Temari.
- Pai....sa va povestesc, sa nu va povestesc! incerca Ino sa le mai tina pe colegele ei in suspans, dar privirile fetelor usor nervoase au facut-o pe blondina sa isi inceapa mai repede povestea: Deci, dupa cum bine stiti, parinti mei sunt plecati de joi la munte, la bunici, si s-au intors abia duminica seara, asa ca eu a trebuit sa am grija singura de florarie cat timp au lipsit ei. Sambata am avut asa multe de facut la magazin, ca nu am observat cum s-a scurs timpul, caci pe la 10 seara eu ma chinuiam sa bag marfa de afara, inauntru. Intamplarea face ca pe la ora aceea sa treaca Sai cu tovarasi lui, care imediat s-a oferit sa ma ajute lasandu-si prieteni sa plece fara el. Cand am terminat m-am oferit sa ii fac cinste cu o inghetata, in felul aceasta sa il rasplatesc pentru ajutor, dar el a spus ca vrea o inghetata plus o plimbare prin parc, doar noi doi....dupa mica noastra plimbare ne-am asezat pe o banca si am privit luna si stelele ce dansau pe langa ea...atunci...
~FLASHBACK~
- Nu pot sa pierd ocazia asta! rupse baiatu tacerea.
- Poftim?! spuse nedumerita Ino, moment in care Sai a prins-o de mana si a adus-o mai aproape de el. Fata ramase muta de uimire, iar obraji ei incepeau sa arda.
- Poate o sa ti se para dintr-o data, poate o sa razi, poate o sa ma refuzi, dar de dat nu mai dau inapoi....brunetul cu pielea alba ca zapada isi lasa capul in jos dupa care ochii lui craprui ii incolti pe ai fetei. Te plac Ino! Si mult de tot! Nu o spun de dragul cuvintelor, dar atunci cand sunt cu tine as vrea ca timpul sa se opresca! As vrea sa fim mai mult decat prieteni, sa fi a mea..spuse ultimele cuvinte parca soptite si care ii adusera culoare in obraji. As vrea sa aud raspunsul tau, oricare ar fi el!
- R-Raspunsul meu....spuse fata inca surprinsa. Raspunsul meu este...si in momentul acela blondina ii zambi dulce si se apropie de baiat, atat de aproape incat buzele celor doi se unesc intr-un sarut pasional.
~END FLASHBACK~
- Felicitari! ii ura Hinata stiind, la fel ca si celelalte fete, cat de mult insemna Sai pentru ea.
- Huh! Cine ar fi crezut ca Sai, baiatul care afiseaza o imagine asa de rece si indiferenta, e atat de romantic! chicoti Sakura imbratisandu-si prietena.
- Vai! Ce avem noi aici?! E cumva reuniunea de familie a ratatelor? ironiza Karin si izbucni intr-un ras prostesc asemenea tovaraselor ei, Kin si Tayuya.
- Dar vai! Azi chiar este o zi speciala, avem ocazia sa vorbim cu dresoarea de la circ si cele doua maimute ale sale! Sunt o norocoasa! ironiza Ino la randul ei.
- Si totusi, continua Temari, nu aveti un bananier de „atacat” sau acum invatati sa socializati?! si fetele au inceput sa se amuze copios pe cele trei colege ale lor care intotdeauna cautau cearta si se credeau superioare in fata celorlalti.
- Pramati mici ce .... Kin se opri din terminarea frazei deoarece usa clasei se deschise si fiecare se indrepta grabite spre pupitru lor.
- E problematic ca trebuie sa fac eu asta, dar am venit sa va spun ca azi nu faceti primele 2 ore, de fapt nici o clasa de a 11-a, pentru ca profi sunt la nu stiu ce sedinta! spuse plictisit Shikamaru si iesi pe usa.
De pe hol se auzea galagia facuta de baietii din clasele alaturate, dar in special doua voci erau in centrul atentiei si anume a lui Naruto si Kiba, un baiat saten, coleg de clasa cu blondu si la fel de energic.
- Ai scapat azi de bio Naruto, dar saptamana viitoare tot nu scapi! il atentiona Kiba.
- Hmm...asta cam asa e! O sa ma pregatesc eu, poate rog pe cineva sa ma ajute, poate chiar pe Sakura! spuse zambitor baiatul.
- Ai vrea tu! il bate Sasuke pe umar razand.
- Esti doar gelos ca pe mine ma va ajuta, in schimb tie nici macar buna nu iti da!
- De parca as avea nevoie, Fraiere! Am cele mai mari note din clasa, in caz ca nu esti la curent cu ultimele stiri! i-o taie brunetul.
In fata clasei fetelor, langa usa, neobservata de nimeni, Hinata asculta conversatia baietilor si o urma de tristete ii invalui chipul ei angelic in timp ce privea la baiatul cu ochii albastrii ce ii facea inima sa tresara.
- De ce nu ii spui?
- Poftim?! sari Hinata speriata de aparitia nesimtita a blondinei.
- De ce nu ii spui ca tu esti cea care ii face temele si nu Sakura, care mai mereu il scoate din belele fara sa primeasca in schimb macar un „multumesc”? insista Ino.
- Nu are nici un rost! Oricum eu am rugat-o pe Sakura sa il faca sa creada ca sunt din partea ei! Dar tu cum ai aflat, pentru ca era ceva intre mine si ea? spuse putin suparata bruneta.
- Eh! Fara sa vrea Sakura s-a dat de gol in fata mea, dar stai linistita ca nu am sa ma bag, desi parerea mea e ca tu esti prea buna cu el si nu merita!
- Multumesc Ino, si bruneta isi imbratisa prietena, vrand totodata sa numai continue subiectul tocmai inceput. Eu ma duc pana la biblioteca, trebuie sa duc niste carti si poate mai gasesc si altceva interesant de citit.
Fata se duse pana in clasa si isi lua din ghiozdan doua carti, apoi iesi indreptandu-se spre biblioteca. Pe drum incerca sa isi alunge gandurile care ii fugeau la blond si la discutia de mai devreme. Stia ca Naruto o place pe Sakura, ei se cunosteau de mici, doar sunt vecini plus ca au crescut impreuna, dar rozalia nu l-a vazut niciodata mai mult decat ca pe un amic, dar ea....ea mereu l-a privit cu alti ochii, mereu a fost special chiar din prima zi cand l-a vazut. Mai tarziu a aflat cum il cheama, cum e el si mereu il privea de la departare, neavand curajul sa ii vorbeasca, deoarece se credea inferioara oricui iar acest lucru o facea ca mereu sa dea inapoi cand era pe punctul de a face ceva.
<<De ce? De ce sunt asa?>> gandi Hinata, si doua lacrimi ca doua cristale i se prelingeau usor pe obraji, <<cum ai vrea sa te observe, daca tu nici macar nu ridici privirea cand treci pe langa el, proast-o?!>> isi spuse fata in sinea ei.
Gandurile fetei au fost intrerupte cand s-a trezi in sala de lectura. Dupa ce a lasat cartile imprumatate bibliotecarei, a inceput sa se plimbe printre rafturile pline ochi cu carti cautand cu privirea un titlu ce i-ar capta atentia. Nu a cautat mult, ca un titlu siropos din sectiunea „Dragoste” parca o hipnotiza iar fata s-a indrepta cu pasi repezi spre raftul respectiv. Cartea se afla prea sus pe raft si desi s-a ridica pe varfuri sprijinindu-se cu mana dreapta de un alt raft mai la nivelul ei, mana ei stanga nu reusea decat sa mangaie coperta romanului, dar totusi nu putea sa il traga dintre celelalte carti.
Atunci, in spatele ei, simti o silueta masculina care se sprijini usor de ea si mana acestuia cu usurinta lua cartea din raft, pentru care fata se chinuia asa de mult sa ajunga.
- Poftim! Cred ca asta e cartea pe care o vrei...

Cap 3: Doar un accident....sau nu!?

Hinata impietri. Recunostea vocea aceea, pentru ea era inconfundabila, era vocea <lui>. Se intoarce, parca, cu incetinitorul si ochii ei lila ii intalnira pe ai blondului, ochii lui albastrii in care se pierdea mereu cand ii privea, ca un naufragiat pe mare.
- M-Multumesc...! spuse fata luand cartea din mainile baiatului, dupa care isi lasa privirea in pamant dand sa plece, dar este oprita de Naruto care o prinde de mana.
- Hei! Stai putin, te rog! bruneta se intoarce cu fata spre el si din nou ii intalneste privirea, iar obraji ei prind culoarea trandafirului. Tu trebuie sa fi verisoara lui Neji Hyuuga, Hinata nu? Eu sunt Naruto! spuse baiatu zambitor. Te cautam!
- D-Da..? spuse bruneta surprinsa. Pentru?
- E cam dintr-o data, dar...am rugat-o pe Sakura sa ma mediteze, sa zic asa, dar a zis ca nu are timp , bla bla...si stiam de la varu’ tau ca si tu esti printre primele la invatatura...si ma intrebam...daca ai avea timp dupa ore sa ma ajuti sa ma mai ridic si eu la unele materi? Te rog!!! in momentul acela baiatul se puse in genuchi in fata ei.
- Naruto, te rog, ridica-te! chicoti Hinata. Am sa te ajut, stai linistit! Cu ocazia aceasta mai recapitulez si eu pentru examene, ii raspunse intr-un final uimita chiar si ea de cat de repede a acceptat.
- Multumesc, multumesc de 1000 ori! baiatul incantat ii saruta mana fetei. Ne vedem dupa ore! si disparu din peisaj.Daca inainte obraji brunetei ardeau, acum toata fata ei prinse culoarea focului.

<<He he ciocolata si capsuni, inghetata perfecta!>> gandi Sakura in timp ce se intorcea in clasa desfacand nerabdatoare ambalajul cornetului. <<Am inceput bine saptamana, sa o tinem tot asa, sper doar sa nu mi-o strice nesuferita de Karin, nu ca ar conta prea mult ce ii debiteaza mintea>> chicoti fata numai pentru ea. Rozalia fiind tot mai adancita in gandurile ei, observa chiar in ultimul moment cand inghetata ei se proiecta pe camasa baiatului ce venea din sens opus, la fel de neatent ca ea la ceea ce se intampla in jur.
- Hei! tipara cei doi cand se intersectara.
- Vai! Nu pot sa cred! striga alarmata fata. Inghetata mea a avut un accident teribil!
- Tu te plangi de o inghetata?! Uita-te ce mi-ai facut la camasa! spuse baiatul nervos in timp ce ii arata fetei locul patat. Rozalia ridica privirea si intalni ochii negri ca noaptea a lui Sasuke ce o priveau foarte seriosi.
- De parca e vina mea ca nu te uiti pe unde mergi, si in plus, de ce m-ar interesa pe mine camasa ta, ca eu oricum am ramas fara inghetata!?
- Mda, bine! spuse ironic baiatul, si eu am ramas cu camasa patata, tare!
- Stiu cum facem: eu iti curat camasa iar tu in schimb imi cumperi alta inghetata, si nici nu il lasa pe baiat sa ii zica ceva ca il si trase de mana dupa ea .<<Cu ocazia asta il pun sa imi ia una mai scumpa>> gandi fata entuziasmata, fara sa dea atentie comentariilor lui.
Sakura il taraste pe baiat pana in capatul coridului, dupa care fac dreapta in toaleta fetelor.
- Hai, da o data camasa aia jos sa ti-o curat! spuse fata cu un aer poruncitor.
- Sa ma dezbrac in fata ta?! Plus, sunt intr-o toaleta de fete, daca ne prinde cineva o sa avem probleme!
- Dar fricos mai esti domne! Grabeste-te, sa terminam o data cu tam-tam-ul asta care este doar din vina ta!
- Vina mea?!...Intr-o privinta sunt de acord cu tine si anume sa terminam o data cu asta, si brunetul renunta a se mai certa si isi da camasa jos lasand la vedere corpul lui bine lucrat. Rozalia a ramas placut surprinsa, vorba aceea „ce e frumos si lui Dumnezeu ii place”, iar obraji acesteia se facura precum doua capsuni bine coapte. Sasuke era unul dintre cei mai populari tipi din liceu „si frumos si destept, ce isi mai poate dori o fata?!” gandeau toata fanele acestuia care ii urmareau fiecare miscare.
- Ce ai patit? Ai rosit?! spuse amuzat baiatul.
- E-Eu..? Nicidecum! si ii trase brunetului camasa din mana, dupa care a bagat locul cu pricina sub jetul de apa de la robinet si a curatat cu niste sapun lichid pata, iar cand aceasta revenise la culoarea ei si anume alb imaculat, fata s-a indreptat spre uscatorul de maini miscand locul ud sub aerul cald ce sufla.
Brunetul o privea concentrat <<Ce mai fata?! spuse in sinea lui, nu e chiar asa de superficiala ca celelalte fete din liceu! Totusi, cred ca are pe cineva ca nu imi aduc aminte sa o fi vazut tinundu-se scai dupa mine>> . <<Se pare ca e adevarat ce se aude, chiar arata bine, dar pun pariu ca e un fitos si jumatate>> gandi Sakura.
- Cred ca este de ajuns! o trezi pe rozalie din visare, recuperandu-si camasa.
- Cu placere! ii raspunse in sictir fata.
- Cred si eu! spuse brunetul mai mult ca pentru sine iesind din baia fetelor. Apropo...si acesta se intoarce brusc spre rozalie care era chiar in spatele lui, dar din cauza ca privirea ei cerceta palierul ajunse accidental in bratele baiatului. Acesta o cuprinde cu mainile de talie si ochii lui de culoarea onixului ii incolti pe ai fetei. Au ramas asa cateva secunde, dar pentru ei parca timpul se oprise in loc, nu auzeau si numai vedeau pe nimeni in jur, ca si cum Cupidon se afla in locul potrivit la momentul potrivit. Cum doar o simpla imbratisare parca nu era de ajuns, cei doi se apropiau din in ce in ce mai mult unul de celalalt.
<<Stai, Sakura! Ce naiba faci?!>> gandi fata revenind cu picioarele pe pamant.
- C-Ce voiai sa spui? rupse aceasta tacearea eliberandu-se din bratele lui Sasuke.
- A-a...inghetata ti-o iau...
- Nu mai e nevoie! il intrerupse. Consider ca ne-am reglat conturile si acum eu am sters-o, si Sakura se indeparta facandu-i cu mana in semn de „ne mai vedem!” .
- Dar....deja fata era prea departe ca sa il mai auda si oricum nu avea chef sa strige dupa ea. <<Hmm! Nu raman eu dator si mai ales fata de o fata, desi parca pentru ea as face anumite excepti>> gandea acesta in timp ce se indrepta spre clasa lui si un zambet de fericire i se putea citi de la o posta.
De undeva de pe hol, nevazute de nimeni, Karin si prietenele ei au urmarit intreaga scena dintre Sakura si Sasuke. Era neagra de suparare, avand in vedere ca se credea superioara in fata rozaliei, nu isi putea permite sa il piarda pe baiatul la care ravnea de ceva vreme, in favoarea ei.
- Ii arat eu idioatei aleia si atunci sa vedem daca mai are curajul sa se mai dea la Sasuke al meu! ameninta bruneta suparata.
- Vai Karin! Felicitari! Si de cat timp esti cu Sasuke, ca noua nu ne-ai spus nimic? intreaba entuziasmata Kin.
- De ce naiba sunt blestemata sa fiu incojurata numai de proaste?! si ii tranti una peste cap fetei. Nu suntem impreuna, INCA! Noi suntem predestinati sa fim impreuna, vorba aceea „ce e frumos la frumos trage” si nu o sa ne stea nimeni in cale, mai ales aia!
- Si ce ai de gand sa faci? o intreba Tayuya.
- O sa vedeti, dar pentru asta o sa ma bazez pe ajutorul vostru! Data viitoare sa aibe grija cu cine se pune, „Sakurica”! si cele trei fete izbucnesc intr-un ras care prevestea ca ceva de rau se va intampla...

Cap 4: Cuvinetele nu pot exprima exact ce simti!

„Pauza” se terminase pentru cei de-a 11-a si orele propriu-zise au inceput. Plictiseala si neinteres pentru ce „palavragea” profesorul la ora se citeau pe chipurile elevilor, dar cu greu sau nu, isi face prezenta si sfarsitul programului mult asteptat. Fiecare se grabea sa „evadeze” din mica inchisoare care le rapea timp pretios zi de zi, exceptie facand weekend-ul doar daca temele nu erau in cantitati enorme.
Deoarece Naruto trebuia sa ramana dupa ore cu Hinata pentru asa zisele meditatii, iar Shikamaru avea de facut un proiect impreuna cu Temari, Sakura era nevoita sa se intoarca acasa singura asa ca nu se grabi cu stransul rechizitelor la plecare. In mai putin de 5 minute clasa era goala, exceptie facand rozalia care tocmai voia sa iasa pe usa, dar este oprita de Karin si prietenele ei ce ii fac vant inapoi in incapere.
- Kin, tu stai pe hol de paza si ai grija sa nu se apropie nimeni! spuse poruncitor bruneta, iar fata executa imediat ordinul.
- Karin, tu ai innebunit de tot! Ce te-a apucat? tipa Sakura.
- Eh, sa zicem doar ca am ceva conturi de reglat cu tine! Data viitoare sa ai grija cum te comporti!
- Si ma rog, cine esti tu?!
- Ia vezi cu tonuletul ala al tau, Sakurica! Tayu ai adus ce ti-am zis?
- E chiar aici! si cele doua fete se apropiau amenintator de rozalie.


Intre timp, la poarta liceului, baiatul nu mai avea stare si batea plictisit din picior <<Ce naiba ii ia atata? Fetele astea! gandea nervos brunetul. Astept de 20 de minute!>> si isi indreapta privirea spre cornetul de inghetata din mana lui care evident incepuse sa se topeasca. <<Daca mai sta mult am sa i-l dau pe post de suc! Mai bine ma duc dupa ea, cine stie, poate nebuna a luat-o pe la cealalta intrare a liceului!>>.In timp ce strabatea curtea scoli, acesta a zarit un grup de trei persoane grabindu-se spre cealalta iesire, dar pentru ca era foarte preocupat sa o gaseasca pe rozalie nu i-a dat foarte mare atentie acestui mic amanunt.
Dupa ce a urcat doua randuri de scari, ajuns la etajul 2 se apropie de clasa fetelor. Deschide usa usor si in momentul acela impietreste scapand inghetata din mana: de-a lungul podelei erau imprastiate fire de par rozali. Brunetul urmareste cu privirea unde duc acestea si descopera in coltul clasei o silueta feminina ce statea ghemuita si lasa la vedere parul ei proaspat „coafat”, iar langa ea mici pete de sange. Speriat, acesta nu ii adreseaza nici un cuvant ci doar se apropie incet de fata lasand sa se auda doar suspinele ei in linistea apasatoare din incapere. Baiatul continua sa o analizeze cu fiecare pas care il aducea mai aproape de rozalie si observa lacrimi cristaline ce ii cadeau pe haine, iar cu mana dreapta se tinea de incheietura maini stangi. Fata nu ridica privirea spre persoana ce era deja langa ea, asa ca Sasuke o apuca usor cu mana de barbie si ii indreapta fata spre el. Obraji ei erau spalati de lacrimile ce continuau sa curga, iar in coltul drept al gurii avea o mica vanataie si o rana adanca se indrepta spre josul fetei.
- Sasuke....spuse Sakura soptind si surprinsa totodata.
- Rozalio, esti bine? Ce s-a intamplat? dar fara sa ii raspunda, fata sari in bratele lui.
Uimit de reactia ei, ii raspunde intr-un final imbratisarii, tinand-o tandru la pieptul lui. Au stat asa cateva minute, timp in care Sakura a incetat sa mai suspine, simtindu-se in siguranta si capatand incredere in baiatul ce abia il cunoscuse. Nu era genul ei sa fie asa, dar azi..in momentul acela avea nevoie de el, nici ea nu stia de ce, dar deocamdata nu se grabea sa afle raspunsurile la miile de intrebari ce ii treceau acum prin minte.
Cand a vazut ca s-a linistit, Sasuke s-a eliberat din imbratisare lasand-o pe fata sa se aseze pe un scaun, iar el a luat dintr-un dulap o cutie de prim-ajutor. Dupa ce i-a curatat rana de la gura si i-a bandajat incheietura sucita, baiatul i-a luat ghiozdanul si cu mana libera a pris-o pe fata de mana nebandajata. Rozalia nu a protestat nimic, iar tot drumul spre casa nu a scos un cuvant, nu se simtea in apele ei si in plus nu avea ce sa ii spuna lui. Isi pusese in minte sa nu se planga sau sa vorbeasca cu cineva despre acel incident, nu din cauza ca ii era frica ci pentru simplu fapt ca il considera un esec, era dezamagita de ea. Sasuke nici atat nu a incercat sa rupa tacerea tensionata, o vedea pe fata adancita in gandurile ei si a preferat doar sa o conduca pana acasa, in siguranta. Nu stia de ce, dar isi facea griji pentru ea, iar acest gand il deranja.
- Rozalio! Am ajuns! o trezi brunetul din visare.
Fata isi ridica privirea din pamant si si-o indreapta pe tablita gardului ce era inscriptionat „FAM. HARUNO, nr.19”. Avea o casa destul de modesta, iar gradina era decorata cu trandafiri de toate culorile si cativa pomi fructiferi. Sakura isi intoarce privirea spre Sasuke de acesta data, dar fara sa zica nimic.
- Poftim! ii intise baiatul ghiozdanul. De aici cred ca te descurci!
Fata se apropie de el, il apuca de mana intinsa si il trage usor mai la nivelul ei sarutandu-l dulce pe obraz, dupa care isi recupereaza lucrurile.
- Multumesc! ii spuse soptind indreptandu-se spre intrarea ce dadea in curte.
Sasuke ramane stana de piatra pentru cateva secunde, apoi un zambet strengar i se intipareste pe chip <<Ce ZI! Parca nu se mai termina! Acum sunt sigur: nimic nu ma mai uimeste.....sau poate da! Cine stie ce imi va rezerva ziua de maine!?>> gandea baiatul in drumul sau spre casa.

Intre timp, pe strada din fata casei familiei Hyuuga....
- Naruto, chiar nu era nevoie sa ma conduci pana acasa! Oricum iti multumesc, dragut din partea ta! spuse Hinata rosind.
- Neah! Nu ai pentru ce! Pana la urma eu ar trebui sa iti multumesc! Nu imi vine sa cred, dar inteleg perfect de la tine! Esti singura persoana care are atata rabdare cu un „cap-sec” ca mine! spuse razand blondul.
- Dar eu nu cred asta despre tine! Eu cred ca atunci cand iti pui in cap ceva, indiferent daca la prima vedere nu esti sigur ca il poti face, incerci si iar incerci pana iti iese asa cum vrei, fara sa te afecteze ca ai dat-o in bara mai inainte! Este ceva ce multora le lipseste!
- Huh! Chiar sti cum sa imi ridici moralu, Hina! Imi plac persoanele ca tine!
Bruneta amutise, iar fata ei se facuse precum o rosie <<..ii plac persoanele ca mine...>>
- Hinata, ai febra sau ceva de te-ai inrosit deodata? si baiatul se apropie din ce in ce mai mult de chipul ei de ingeras, privind-o continuu in ochii.
- Naruto! Ce faci?! zise aceasta speriata.
- Nu misca! si baiatul o prinde usor cu mana de gat, apropiindu-si obrazul lui de cel al fetei. Nu! Nu ai febra, dar ma ingrijorezi! spuse intr-un final analizand-o mai detaliat.
- N-Nu, nu e nimic! Stai linistit! se agita bruneta.
- Bine...daca tu zici! Eu am plecat la baschet cu baieti! Ne vedem maine la scoala, Hina! si Naruto se indeparta facandu-i cu mana.
<< Ce dulce poti fi!...>> gandea fata in timp ce privea cum se indeparta.

[LoveNight]

buna..
am vazut ca nimeni nu a comentat asa ca m-am hotarat s-o fac eu.am citit toate capitolele si sincer chiar imi place fic-ul tau.nu l-am mai vazut pana acum.gresli de tastare chiar nu am observat deci,presupun ca nu ai.dialogul este ok si nu este sec...asta e de bine.imi place cum se petrece actiunea abia astept sa vad ce se inampla cu Sakura si Karin.
sper ca Naruto sa se indragosteasca de Hinata.
nu te lasa pt ca nu ai reply-uri...continua!
astept next-ul.
byebye kiss and hug.

[Minnie]

multumesc LoveNight :*! eu am mai postat o data ficul, dar mi-a fost sters din cauza problemelor avute 8-|! Anyway...restul de capitole:D!..

Cap 5: Orice sut in fund e un pas inainte!

La scoala lucrurile au decurs in mod obisnuit. O parte din colegi erau surprinsi de neasteptata schimbare de look a Sakurei, care de altfel o prindea bine: parul ei de culoarea florilor de cires, drept ca firul de matase ii era acum lung pana deasupra umerilor. Era foarte admirata de cei din jur ceea ce o binedispunea, dar cum curiozitatea era prea mare, acestia erau nerabdatori sa afle si cum a „achizitionat” acele rani. Rozalia a incercat sa faca o gluma la inceput zicand ca au venit o data cu noua tunsoare, dar in final a preferat sa le spuna ca neatentia e devina si ca nu au de ce sa se ingrijoreze, pregatind cat mai curand o surpriza pentru „amica” ei, Karin. Din fericire sau poate din nefericire, nimeni nu observase zgariturile de pe gat ale brunetei, facute de rozalie in incaierarea avuta.
- Totusi, eu nu te cred Sakura! Mie poti sa imi spui! Promit, ca daca aflu ca a fost javra de Karin, nu o bat....nu rau!
- Ino...iti multumesc ca esti o prietena adevarat! Dar nu ai de ce sa te ingrijorezi! Acum hai in banca, o sa vina profu’ din moment in moment! o trage rozalia dupa ea.

In zilele urmatoare, Karin si prietenele ei nu au mai cautat cearta ca deobicei, ceea ce li se parea supsect fetelor, in special pentru Ino si Temari, dar Sakura avea grija sa nu le lase sa se gandeasca mult la lucrul acesta intreband-o pe blondina cum decurge relatia ei cu Sai. Dar nu in ultimul rand, fetele nu au uitat de Temari si Hinata care isi petreceau o parte din timpul liber dupa ore cu Shikamaru si Naruto.
Bruneta rosea numai la auzul numelui, dar in sinea ei era multumita ca putea sa il ajute fara sa o mai faca pe ascuns si totodata un motiv ca timpul sa il petreaca alaturi de el. Fiecare ora care ii prindea impreuna, fiecare vorba care i-o adresa, faceau ca sentimentele Hinatei pentru blondut sa creasca si cu fiecare gest, atingere si chiar zambetul cald ce il afisa mereu atunci cand o vedea, o treceau mii de fiori prin tot trupul. Desi se stiau din vedere de cand erau boboci si niciodata nu s-au salutat sau vorbit, Naruto stia cateva lucruri despre ea, ceea ce o bucura pentru ca nu trecuse chiar neobservata pe langa el. Surprinzator era faptul ca si blondul se atasase foarte mult de fata, chiar sa aibe sentimente puternice pentru ea, dar acest lucru nu il realiza deoarece era inca orbit de obsesia lui pentru Sakura.
Pe de alta parte, relatia dintre Shikamaru si Temari nu era una foarte „stralucita” . Cei doi nu rezistau sa stea intr-o camera mai mult de o ora fara sa se certe, erau precum „Tom&Jerry” dar si asa, mereu se ajutau si se completau. Baiatul avea o minte sclipitoare, dar ii lipsea energia de a se implica in diferite activitati care, cu siguranta, ar fi fost de nota 10, dar de aici intervine rolul blondinei, care pe langa faptul ca il ajuta, il mai si „impingea” de la spate. Datorita faptului ca lucrul in echipa al celor doi era foarte bun, Shikamaru si Temari primeau proiecte pentru diferite concursuri si reuseau de cele mai multe ori sa surprinda, aducand astfel numeroase diplome si chiar trofee in numele liceului. Fetele o mai tachinau pe blondina spunandu-i ca sunt precum doi magneti de poli opusi care se atrag si parca in curand o sa ii vada de mana pe holurile liceului, dar aceasta mereu le trantea un „NU!” categoric.
- Doar sti ca „cine se cearta se iubeste” nu?! ii zice Tenten incercand sa o puna in dificultate.
- Stiti ce? In loc sa va faceti „griji” pentru mine, mai bine ati fi mai atente la viata voastra amoroasa! Abia il suport pe Shika la orele suplimentare, iar voi vreti sa ma combinati cu el! spuse razand Temari.
- Aha! Si zici ca nu il prea suporti pe „Shika” asta! ironiza Sakura. E nesuferit de-a dreptu, da da!
- Nu mai tine garda sus, Temi, caci noi stim adevarul si in curand il vei accepta si tu! Nu simti? Dragostea pluteste in aer! zise Ino si cele cinci prietene izbucnesc in ras.

La sfarsitul orelor, ca deobicei, ultima care iesi din clasa era Sakura. Stia ca drumul spre casa il va face tot singura, deoarece prietenii ei erau ocupati cu alte treburi pentru scoala sau intalniri, cazul lui Ino si Tenten. Trebuia sa se obisnuiasca cu acest lucru si hotara sa mai lungeasca putin drumul ducandu-se pana la toaleta fetelor pentru a se mai aranja.
- Huh! Si cand spui „neatentie” te gandesti la Karin? Nu sunt chiar asa de neobservabile zgarieturile ei de pe gat sti, nu?!
- Sunt impresionata! Chiar ai un spirit de observatie mult mai dezvoltat decat ma asteptam! spuse acestea cu o urma usoara de ironie in glas, fara macar sa se intoarca spre persoana ce i se adresase.
- Nu sti o groaza despre mine! Ai fi mai mult decat impresionata, asta ti-o garantez! zise cu putin amuzament in voce.
- Posibil! Si pana la urma, ce cauti aici Sasuke? zise fata in timp ce isi continua drumul pe holul liceului indreptandu-se spre baie, fara sa se intoarca spre baiat. Brunetul o urma imediat, dezlipindu-se de peretele de langa clasa fetelor pe care statea mai devreme sprijinit.
- Am grija de data aceasta sa te duc intreaga acasa!
Nici nu terminase bine fraza, ca adolescentei i se urca sangele la cap de furie. Cum adik? Asta ce vrea sa insemne? Ca nu poate sa isi poarte de grija singura doar pentru ca s-a intamplat ca o singura data, <o singura data> sa o dea in bara?! Ca este incapabila?! Se insela amarnica, daca la asta se gandea.
- Uite ce e....se intoarse rozalia brusc spre baiat hotarata sa ii spuna vreo doua, dar fara sa observe ca se aflau pe o suprafata proaspat spalata, aceasta aluneca pierzandu-si serios echilibrul.
Fara sa stea pe ganduri, Sasuke o prinde inainte ca ea sa fie una cu podeaua ajungand totodata imbratisati. Cand fata simte bratele brunetului incolacite in jurul ei il impinge astfel dezechilibrandu-se amandoi aratand ca si cum exersau un dans, cam stangaci ce-i drept , iar ca totul sa fie „perfect” brunetul cade pe spate si peste acesta rozalia care ajunge cu fata peste pieptul lui. Cu greu, Sakura incearca sa se spijine in maini ridicand privirea spre fata baiatului. Pret de o clipa s-au privit in ochii scufundati in visare, dar reusira in cele din urma sa se dezmeticeasca si sa revina la realitate.
- Vai, Sasuke! Imi pare asa rau! Esti bine? se scuza aceasta in timp ce il ajuta sa se ridice.
- AU! Stai usor! Sunt bine...cred! Nu am mai mult de trei oase rupte, dar nu-i panica! zise acesta incercand sa faca o gluma pentru a mai detensiona ingrijorarea fetei.
- Poftim?! Hai sa mergem la mama la spital, ea va sti sigur...
- Hei! o intrerupse. Stai linistita! A fost doar o cazatura, bine? Tu ar trebui sa iti faci griji pentru problema ta cu Karin si sa ma lasi pe mine! Cel mai rau ar fi sa ma trezesc maine cu vreo cateva vanatai noi! o asigura in timp ce isi freca spatele.
In final, cei doi isi recapata echilibrul si se indreapta spre iesirea ce dadea in curtea liceului dupa care spre poarta, dar din cauza accidentari, mersul lui Sasuke era putin clatinat ceea ce o ingrijora pe Sakura gandindu-se chiar sa il conduca pana acasa. Cand ii spuse cu voce tare gandurile, baiatul izbucni in ras, amuzat de grija ce i-o purta.
- Nu vad ce e asa amuzant! Voiam doar sa iti intorc serviciul!
- Bine, bine! Scuze, Rozalio! incerca baiatul sa fie serios. Oricum...multumesc, dar ma descurc!
- Am si eu o intrebare: tu sti cum ma cheama?
- Logic! Naruto mai mereu imi vorbea despre tine! spuse acesta iritat de intrebarea fetei. Desi in ultima vreme nu imi aduc aminte sa-l fi auzit „vaiii! ce bine arata azi Sakura!” incerca acesta sa il imite pe blondut.
<< Asta e de bine..>> gandi fata usurata ca Hinata castiga teren.
- Perfect! Atunci daca esti la curent cu noutatile, te-as ruga sa ma strigi pe nume!
- Ma mai gandesc! si brunetul ii intoarse spatele iar cu mana stanga ii facea semn luand-o usor pe drumul spre casa care se afla in sens opus de casa fetei. Pe maine, Rozalio!
Sakura ramase cateva clipe privindu-l cum se indeparta si pentru prima oara i se parea ca ceva era schimbat la acea imagine. Simtea ceva cald in dreptul inimi si pulsatiile acesteia se accelerau de la secunda la secunda de parca isi croia loc afara din piept,apoi o tensiune incontrolabila o cuprinse care o facea sa tremure de emotie. Nu stia ce se intampla cu ea, cert era ca pe nesimtite inceapea sa il priveasca pe adolescent cu alti ochii.
- Sasuke! striga aceasta si baiatul se intoarce nedumerit. MUL-TU-MESC! ii silabisi cuvantul in soapta in asa fel incat sa i-l poata citi pe buze, dupa care ii facu semn de „La revedere!”. Simtea ca lucrurile vor sta cu totul altfel intre ei de acum incolo.

Ziua se termina si asa cum isi facu aparitia pe cer Luna in compania stelelor, asa isi lua si ramas bun de indata ce Soarele a venit sa faca schimb de tura. Era o dimineata insorita, iar acest lucru facea ca ziua sa fie una mai frumoasa impartind multa buna dispozitie in randul oamenilor.
Pentru Sakura, ziua de azi va fi si mai placuta o data ce isi punea planul in aplicare. Norocul acesteia a fost ca aveau a treia ora libera deoarece diriginta lor de biologie, Shizune, era in medical pentru cateva zile. Imediat ce colegele sale parasira clasa pentru a profita de timpul liber, rozalia o suna pe Karin dandu-se drept altcineva pentru o a ademeni in „capcana” pregatita si spre bucuria ei, bruneta musca momeala. Dupa ce termina conversatia la telefon, grabita fata scoate din ghiozdanul ei o punga in care se aflau „ustensilele” si se indreapta spre dulapul de langa usa. Cu greu reuseste sa se urce pe acesta, dar mai greu de suportat era frica ei de inaltimi. Nu astepta mai mult de 2 minute ca pe holul unde linistea domnea, se auzeau pasi apasati apropiindu-se de clasa fetelor. Inima a inceput sa ii bata cu putere si o tensiune puternica parca o apasa.
<<Ah! Uite ca vine! Acum ori niciodata!>> se incuraja rozalia scotand din punga un pachet alb si cu scris albastru imprimat. Clanta se rasuci apoi usa se deschise usor <<Trebuie doar sa ma mai aplec putin sa ma asigur ca nu ratez>> si fata privi foarte atenta spre persoana ce tocmai pasea in clasa <<Poftim?! Ah nu.....>>

Cap 6: Lasa-te purtat de simturi...

Din cauza ca se apleca riscant de mult, Sakura isi pierde din echilibru si cum nu avea de ce sa se prinda, cade peste persoana ce tocmai pasea in clasa si o data cu ea pachetul de faina se rupe imprastiindu-se in jur, apoi doua mici bubuituri se aud in urma.
- AUUU! Ce naiba mai e si asta? O ambuscada?
- CUM?! Sasuke, ce faci aici? intreba alarmata fata in timp ce incerca sa se dezmeticeasca de la cazatura.
- Trebuia sa imi dau seama ca este vorba despre tine, Rozalio! Cred ca ai o atractie nebuna pentru a intra in belele si nu stiu de ce, dar nici nu ma mai mira chestia asta! spuse ironic baiatul.
Acum, cei doi erau imbracati din cap pana in picioare in alb, pana si in par aveau faina si aratau precum doi oameni de zapada. Doar doua perechii de ochii se mai vedeau, unii de un verde crud si ceilalti negrii de onix. Ironia intamplarilor era ca adolescenta in fiecare bucluc in care intra era si brunetul prin preajma si amintindu-si aceste lucruri incepu sa se amuze.
- Stiu ca arat haios cu toata faina asta pe mine, dar ai putea sa nu mai razi „ciob de oala sparta”?! ii reprosa adolescentul.
- Sti Sasuke, ar cam fi timpul sa nu ne mai intalnim asa! Adica in postura asta! pret de o clipa se lasa o liniste in incapere ca mai apoi sa fie sparta de rasul celor doi.
Inca mai erau intinsi pe podea, dar in cele din urma se ridicara scuturandu-se ingrijorati ca ar putea fi surprinsi unul peste celalalt, imbratisati, interpretandu-se gresit scena. Sakura ia matura si forajul de dupa dulap si incepe sa stranga mizeria inainte ca cineva sa isi faca aparitia. In timp ce isi facea de lucru, baiatul o privea atent si observa ca o urma de tristete ii aparu pe chipul ei luminos, parand abatuta. Se gandea cum sa afle ce are, dar fara sa para evident acest lucru.
- Aaa...Sakura...pentru cine pregatisei „primirea” asta? sparse el tacerea.
- ..Karin..! ii murmura scurt si la obiect.
La cele auzite acesta nu se putu abtine si izbucni intr-un hohot de ras. Rozalia se intoarce spre el si ii raspunde cu o expresie a fetei ce arata clar ca o deranja reactia lui.
- Scuze, scuze! Dar daca asta e modul tau de a te razbuna pentru ce ti-a facut, e de-a dreptu patetic!
- Sasuke! zise fata serioasa. Eu nu intentionez sa ii platesc exact cu aceeasi moneda, vreau doar sa o umilesc si ar fi iesit de minune daca pe usa aia intra ea si nu tu, iar eu nu m-as fi dezechilibrat! Plus ca pe langa faina mai aveam si doua oua crude! si ii facu semn adolescentului sa se uite langa dulap unde erau sparte.
Rozalia termina de curatat si isi indreapta privirea spre baiat ce statea sprijinit de prima banca, el schimband privirea cand ochii lor se intersectara. Fata se apropie de tanar cu pasi marunti privindu-l incontinuu.
- Numai putin! Mai ai faina in par! chicoti aceasta, iar in momentul acela era langa el. Se ridica putin pe varfuri si mana ei micuta ii mangaia lin parul ciufulit facut tepi scuturand usor praful alb ce plutea agale spre podea.
- Sti...ma gandeam.... Ma gandeam la ceva care poate ar scotea-o din sarite, pe bune, pe Karin! zise acesta ezitand putin.
- Da? Sunt numai urechi! zise entuziasmata, chipul ei iluminandu-se cu un zambet cuceritor.
In momentul acela usa clasei se deschise si in prag aparuse bruneta. La vederea celor doi impreuna, fata adopta o expresie plina de nervi si gelozie.
- Uite, la asta ma gandeam! Brusc,pe chipul adolescentului aparu un zambet, apoi a luat-o pe fata usor prinzandu-i fata in palma lui, sarutand-o.
Rozalia, luata prin surprindere de gestul brunetului si nestiind ce sa faca, a ramas nemiscata ca o statuie. Sasuke i-a deschis gura folosindu-se de mana, introducandu-si limba in lacasul umed al acesteia. In momentul in care a muscat-o usor de buza, tanara a inchis ochii, iar limba lui se plimba in voie prin gura fetei, in timp ce cu o mana ii cuprindea talia subtire, lasandu-se usor purtati de acel sarut care deveni magic. Instinctiv, mainile rozaliei se plimbara usor pe bratele lui urcand pana la gatul acestuia apropiindu-i mai mult, facand-o sa tremure de emotie. Tensiunea crestea si parca bataile inimilor lor se puteau auzi si chiar simti, ca si cum Cupidon isi aruncase sageata unindu-le formand una singura. Vazand ca adolescenta ii raspunde provocarii, baiatul continua sa o sarute din ce in ce mai pasional, mai cuprins, mainile plimbandu-se subtil pe spatele ei.
Acel moment nu a durat mult, deoarece au fost adusi cu picioarele pe pamant cand usa clasei se tranti scuturand tablourile de pe pereti ca dovadata a furiei acumulate la ceea ce tocmai vizionase bruneta. Cei doi se desprinsera din sarut si din imbratisare, iar obrajilor lor aratau ca doua petale de trandafiri.
- Se pare ca a functionat idee ta, mai mult decat ma asteptam! zise timid adolescenta.
- Mda...! Scuze ca te-am luat cam pe nepregatite... sau mai rau, sa iti fac probleme cu prietenu’...! ii spuse cu incordare, asteptand raspunsul acesteia care ii va inlatura orice urma de indoiala in ceea ce o priveste.
- Nu, stai linistit! Nu imi faci probleme! ii raspunse aceasta repede incercand sa nu para nelinistita. Oricum, multumesc! Cu singuranta faptul ca i-am calcat orgoliu in picioare o sa o faca sa aibe grija cu cine se pune, data viitoare!
La auzul raspunsului ei, parca o mie de ace i s-au aruncat asupra inimii lui. Simtea gelozie amestecata cu furie, ii venea sa tipe, sa urle cat il tineau plamanii la rozalie si pe nesimtite il cuprinse o dorinta arzatoare de a-l cunoaste pe „el”. Expresia fetei lui se schimba dintr-una linistita intr-una care arata limpede iritarea din sufletul sau. <<Doamne! Innebunesc de tot! Ce naiba se intampla cu mine? Ar trebui sa ma calmez! Nu e treaba mea, pana la urma, cu cine umbla sau nu!>> gandea acesta privind in gol, revenindu-si in fire.
- Apropo...voiam sa stiu...de curiozitate... incepu fata fara macar sa observe ca ceva il nelinistea pe tanar. De ce m-ai ajutat atat de mult, fara macar sa iti cer lucrul acesta?
- Aaa...vorbim altadata! Tocmai mi-am amintit ca am uitat sa fac ceva si este urgent! Ne mai vedeam... si zicand acestea iesi din clasa val-vartej.
- Bine... Pa-pa!
Ramasa singura se intrepta spre fereastra din clasa privind in gol peisajul si usor o urma de regret ii invada mintea. De fapt, si pentru ea era un mister faptul ca a preferat sa ii spuna o minciuna in locul adevarului. Poate ca era mai bine asa, sa stie ca are pe „cineva”. Mai ales ca Sasuke era genul de baiat caruia ii placea sa se joace cu sentimentele fetelor, ea nu avea de gand sa ajunga o papusa in mainile lui si oricum avea destule din care putea sa aleaga, amintindu-si de toate fetele care se tineau scai dupa el.
<<Cel putin stiu ca nesuferita de Karin tuna si fulgera de nervi pe undeva! O merita!>> gandea adolescenta cu satisfactie, in timp ce colege sale intrau in clasa pentru a se pregati de ora urmatoare.

Dupa acel incident, in care Sakura a iesit in avantaj, cateva zile bruneta rautacioasa si prietenele ei, nu isi mai facura aparitia la scoala, sarind examene si teste importante. Nici chiar in weekend, fetele nu le mai vazusera pierzand vremea prin mall. Oricum, acest lucru nu conta atata timp cat era liniste si nu se mai razboiau cum faceau de fiecare data cand se intalneau.
Dar asta nu insemna ca la liceu era liniste deplina atata timp cat Naruto era prin preajma. Mai ales cand avea o bucurie de impartasit cu cei dragi, aflai mai repede decat de la stirile de ultima ora.
- HINATAAA! se aude vocea blondului de pe hol, din ce in ce mai rasunatoare o data ce el pasi in clasa fetelor. Hina, unde esti? o cauta acesta cu privirea prin clasa, in timp ce celelalte fete deranjate de strigatul lui, paraseau bolborosind nervoase clasa, ramanand numai bruneta cu rozalia.
- Ah Naruto! Ai putea sa nu mai tipi precum sirenele de la masinile de politie? spuse de-a dreptul iritata Sakura.
- Discutam despre asta mai tarziu! Uite, uite! si baiatul le flutura mandru prin fata ochilor doua foi pe care erau incercuite cu rosu cate o nota, una de 8 si cealalta de 7. Am trecut, am trecuttt! striga acesta radind de fericire.
- Vai Naruto, dar este minunat! Felicitari! ii ura Hinata, bucuria citindu-se pe fata. Inca doua examene si ai scapat de griji.
- Si totul datorita tie! Multumesc de un milion de ori! in momentul acela blondul o lua in brate si incepu sa faca piruete in mijlocul clasei.
Luata prin surprindere, bruneta se agata strans de gatul acestuia, trupurile lor lipindu-se unul de celalalt si doar cativa centimetri ii mai desparteau de un sarut. Obraji celor doi se inrosira de apropierea brusca in timp ce se priveau intens in ochii. Furati de „peisaj”, isi amintira tarziu de spectatoarea lor care ii privea cu un zambet strengar. Cei doi se opresc din reprezentatie si se elibereaza din imbratisare.
- Scuze! M-a cam luat valul! murmura baiatul emotionat. Am plecat, pana nu se termina pauza ca trebuie sa ma schimb pentru ora de sport! Vorbim dupa ore Hina! si iesi in fuga pe usa.
Hinata nu spuse nimic, era mai muta ca un mormant. Se tranti in scaunul de langa ea privind continuu in gol in locul unde disparuse blondutul cu ochii precum cerul de limpezi. Naruto, a facut el mai mereu lucruri nebunesti, dar nu se astepta niciodata ca o va lua in brate doar pentru un lucru atat de insignificativ, cum ar fi faptul ca l-a ajutat sa invete si doar amintindu-si la ce tocmai se intamplase, mici fluturasi ii invadau stomacul. Roseata din obraji inca nu ii disparuse, ceea ce incepea sa o ingrijoreze pe rozalie.
- Hin! Hin! o scutura usor adolescenta putin amuzata de pozitia in care statea nemiscata.
- Saku, imi aduci te rog niste apa de baut? spuse intr-un final cu un oftat, nemutandu-si privirea. Mi s-a facut putin rau si am nevoie sa pot lua o pastila.
- OK! Vin repede! si rozalia disparu de langa colega ei.
Imediat ce ramase singura, in clasa se auzi zgomotul facut de soneria unui telefon. Era chiar al Hinatei, care raspunde distrata. Nu apuca sa spuna decat un „buna!” intrerupt, dupa care impietri ascultand persoana de la cealalalt capat al firului. Expresia fetei distrata se preschimba intr-una plina de panica si teama.
- POFTIM?! Vin imediat spre voi! si fara sa stea pe ganduri iesi alergand din clasa, fara sa o mai astepte pe rozalie sa se intoarca.

Cap 7: Ingrijorarea trezeste sentimente ascunse...

Linistea din timpul orelor se sparse cand clopotelul incepu sa „strige” pauza, iar usile se deschisera, parca lovindu-se de pereti. Elevii ieseau siroaie din clase ca albinele din stup, indreptandu-se, in grupuri, in diferite locati. Daca voiai sa treci printre ei, iti trebuia multa rabdare si forta pentru a nu fi strivit, asa era mai mereu de cum se suna de iesire.
Dinspre sala de sport, venea agale Naruto indreptandu-se spre clasa sa pentru a se schimba in uniforma, mereu fiind ultimul dintre colegii sai care facea acest lucru. Momentan acesta era imbracat intr-o pereche de pantaloni de trening, iar in mana stanga isi tinea hanoracul, acestea avand o combinatie de culori portocaliu cu negru si in sus purta un maieu negru ce era putin mulat, ceea ce ii punea in valoare corpul lui bine conturat. Adolescentul arata putin epuizat, parul lui blond fiind ciufiulit, dupa o ora istovitoare de sport, dar acest lucru nu avea sa dureze mult, revenind rapid la baiatul hiperactiv.
Chiar cand trecea pe langa clasa fetelor, o vede pe Sakura iesind in fuga cu celularul in mana, cotind stanga spre clasa baietilor si tipand in acelasi timp dupa Neji. Ingrijorat de iesirea fetei, adolescentul o urmeaza cu sufletul la gura. In momentul cand ajunge in clasa, rozalia era langa saten, iar acesta vorbea la telefonul ei, expresia fetei sale exprimand seriozitate iar cea a fetei, panica. Vazandu-i, blondul simti cum un nod in gat i se opreste, presimtea ca ceva nu e in regula si se apropie de cei doi speriat, ascultand ce a mai ramas din convorbire.
- ... e doar luxata! Numai plange Hinata, acum plec spre tine! incheie adolescentul.
Cum auzise numele brunetei, Naruto se apropie cu repeziciune si mai mult de cei doi, cerand explicatii. Faptul ca supararea si nervi ii invadasera mintea, nu isi dadea seama ca tonul lui urcase cu cateva octave atunci cand li se adresa. Neji ii explica calm unde se afla verisoara lui in momentul de fata si ca din cauza problemei sale, trebuia sa se duca dupa ea.
- Ma duc eu! Voi doi ocupati-va sa explicati lipsa noastra! zise blondul serios si fara sa astepte un protest din partea lor, disparu pe usa. Rozalia ramase perplexa de reactia lui si nici macar nu incepu sa bombane ceva la adresa „nebunului”.
Gandul ca Hinata nu era bine parca il facea sa isi piarda controlul. Fugea pe holurile liceului fara sa il mai intereseze daca loveste pe cineva, de scuzat nici nu mai era vorba. Trebuia sa ajunga in parcul de langa centrul orasului, iar drumul pe jos pana acolo ii lua mai mult de 30 de minute. Neavand rabdare sa astepte un autobuz, baiatul incepu sa alerge pe strazile Tokio-ului, fara sa dea atentie trecatorilor ce tipau dupa el cand acesta ii brusca facandu-si loc. Era atat de mult adancit in gandurile lui, incat nici atentie nu mai dadea cand semaforul pentru pietoni arata rosu si nici macar claxoanele la adresa lui nu-l opreau din drumul sau cronometrat. Nu mai vedea si nu mai auzea, efectiv, pe nimeni in jur, mintea ii zbura doar la colega lui si la vorbele lui Neji. Se temea de ce va gasi si o urma de vinovatie o simtea ca o rana adanca in suflet, nu stia de ce se simtea asa, mii de intrebari il apasau, de parca nu ar fi fost de ajuns cate i se invarteau prin cap.
Ajunse in parc cu 10-15 minute mai devreme, noroc cu antrenamentele sale dure de la fotbal. Nici macar nu se simtea extenuat, iar vremea parca era o oglinda a starii lui, caci usor incepuse sa adie un vant rece dezmierdantu-i pielea calda, iar soarele isi ascunse razele sale jucause in norii de diferite nuate de gri. Cerceta disperat cu privirea parcul si in afara copacilor verzi ce isi clatinau usor crengile, a multiplelor flori de diferite culori ce imbogatea considerabil spatiile neocupate de cararile asfaltate si bancile goale, bruneta nu aparea in raza lui vizuala. Analiza fiecare coltisor in timp ce se adancea si mai mult in acel mic paradis, cand deodata ochii lui de un albastru pur gasira langa un copac inalt, pe o piatra, o silueta feminina.
Era chiar Hinata. Aceasta statea aplecata, fruntea ii era sprijinita de genunchiul stang lasand parul ei ciufulit sa o ia in toate directiile. Cu ambele maini se tinea de incheietura aceluiasi picior, iar lacrimile se rostogoleau pe pielea ei laptoasa aterizand in final pe pamant. Adolescentul se apropia cu pasi accelerati, analizand-o in continuare si observa ca pe alocuri uniforma fetei era murdara, ca si cum se tavalise pe jos. Oare ce se intamplase? Alte intrebari ii tranversau mintea si o data cu acestea simtea un cutit ce i se rasucea in stomac lasand in urma o dara adanca de regret. Regret ca nu a fost acolo pentru ea cand avea mai mare nevoie.
Ajuns langa tanara, pica in genuchi in fata ei si cu mana stanga o curpinde usor de barbie, indreptandu-i privirea gingasa spre ochii lui. Cand ii intalneste chipul ingrijorat al baiatului, ochii ei de un purpuriu deschis se maresc, nevenindu-i sa creada ce vede si pentru prima data nu se mai simtea ca un nauvragiat pe mare atunci cand privea la cele doua cristale albastre, caci stia ca el va fi salvamarul ei mereu gata sa ii sara in ajutor. Fara sa ii adreseze un cuvant, blondutul ii aseza usor parul negru cu reflexi mov de pe fata, dadu-l dupa urechii, apoi ii mangaie usor obraji rosii, stergandu-i de lacrimile cristanile care acum nu mai continuau sa ii scalde fata.
- Naruto....ii sopti Hinata cu jumatate de voce, dar este intrerupta de bratele blondului care o trasera intr-o imbratisare, tinand-o tandru la pieptul lui. Simtea pielea infierbantata a acestuia in comparatie cu a ei, care era rece, dar acum mandrul soare isi arunca razele sale neastamparate asupra lor parca binecuvantandu-i.
- Sa nu mai pleci niciodata asa, mai ales daca e posibil sa patesti ceva! M-ai auzit? NICIODATA! ii sopti tanarul la ureche cu o urma de seriozitate in glas.
Fata aproba usor din cap, iar dupa adolescentul o ridica incet in picioare lasand-o sa se sprijine de umerii lui, in timp ce ii lega in jurul taliei hanoracul lui de trening, apoi o lua in brate.
- Nu e nevoie sa ma duci in brate, pot sa merg, mai greu, dar pot! spuse timid fata.
- Nu, nu poti!
- Dar...
- Nici un „dar”, Hina! Acum facem ca mine, fara alte comentarii inutile te-as ruga! ii zise privind-o serios, dupa care un zambet ii rasari pe buze.
Bruneta, stiind cat de incapatanat este si ca degeaba intra intr-o discutie contradictorie cu el ca oricum va pierde, il asculta intocmai, lasandu-si capul pe pieptul lui. Ii placea sa asculte bataile inimi sale ce era ca un cantec, o melodie lenta ce numai ea o putea auzi.
- Si totusi, nu iti este frig fara bluza de trening? ii zise ingrijorata tanara.
- Nu, multumesc! Oricum, ai noroc ca o aveam, altfel trebuia sa dau maieu de pe mine, la ce scurta este fusta as fi vazut numai lesinati cand treceam pe strada sau prin liceu cu tine in brate! chicoti baiatul, la care fata rosi vizibil.
Nu voia sa recunoasca, dar adevarul era ca l-ar fi deranjat privirile lor, poate chiar mai mult decat credea el.
- Vrei sa imi povestesti si mie ce s-a intamplat? Sa vad pe cine incep sa dezmembrez sau sa matur curtea liceului! Ii gasesc eu de lucru! incepu Naruto serios.
- Chiar daca acel „cineva” e o fata? murmura bruneta.
- O fata?! exclama acesta. Ah! Si ma rog, cine-i nebuna? Oricum...de ciufulit, tot o ciufulesc! Intai de toate, spune cum au decurs lucrurile!
Hinata incepu sirul intamplari neplacute de cand primise misteriosul telefon si acel „cineva” nu era nimeni alta decat Karin. Aceasta o sunase pentru a ii spune ca se afla in parc si ca surioara ei, Hanabi Hyuuga, era cu ea, iar daca Hina nu se afla acolo in maxim o ora, bruneta rautacioasa se va „ocupa” personal de micuta.

~FLASHBACK~
Am fugit cat m-au tinut picioarele. Nu imi venea sa cred ce diavol putea sa fie, ceea ce nu intelegeam era faptul ca se lua de mine fara motiv. Niciodata nu m-am luat de ea personal, nu stiam ce conturi aveam de reglat eu cu ea de s-a ajuns la asta. Si totusi, iata-ma aici, sa dau piept cu nebuna.
- Ai venit?! mirarea citindui-se pe chip. Nu te credea asa curajoasa, la ce fata de ingeras ai! si izbucni in ras.
Sincera sa fiu, nu vedeam nimic amuzant in ceea ce a spus, surpriza face sa mai aud o voce in spatele meu, care radea cu pofta. Cand ma intorc speriata, observ ca era chiar tovarasa ei, Kin. Ma intreb oare unde este al treilea unghi, Tayuya, ce deforma acest triunghi diabolic prin simplu fapt ca lipsea.
- Unde e Hanabi? intreb suparata, ochii mei fixand-o pe Karin. Aceasta se opreste brusc din propriul amuzament dupa care imi zice cu o nesimtita degajare:
- Tu o vezi pe aici?! se uita imprejur. Caci eu nu o vad! si incepu sa rada din nou. Fetita proasta si naiva ce esti! Credeai ca imi va fi greu sa te mint?! Mucoasa aia de sora-ta ar fi facut prea mult tam-tam! imi replica satisfacuta de planul ei. Imi provoca mila amesteca cu scarba si verdictul meu final: un salon la spitalul 9 cu prima ocazie.
Am privit-o plina de ura, dar nu am apucat sa ii dau o replica pentru ca am simtit cum o iau brusc pe spate din cauza ca Kin ma tragea violent de par, apoi m-a impins brutal in fata ajungand in genuchi la picioarele lui Karin. Nu a durat mult, ca mai apoi sa ma trezesc cu o palma peste fata de am simtit cum imi pulseaza obrazul drept ducand instinctiv mana spre acel loc. Am incercat sa ma ridic, dar a fost in zadar fiind impinsa, din nou, si atunci mi-am sucit piciorul, cazand lata la pamant. Atunci am auzit o alta voce feminina, cred ca era a Tayuyei care, nu ma pot sa cred ca spun asta, Slava Domnului ca aparuse, caci fetele s-au retras, auzind in urma lor injuraturi la adresa mea si a prietenelor mele. Cand am fost sigura ca nu mai era nici o urma de pericol, cu greu m-am ridicat indreptandu-ma spre cel mai apropiat loc pentru a-mi reveni si vorbi cu cineva.
~END FLASHBACK~

Cand termina de povestit, Hinata observa cum baiatul adopta o expresie plina de nervi, falcile inclestandui-se vizibil. Daca ar fi avut-o in momentul acela pe Karin in fata lui, ar fi strans-o de gat pana ar fi lasat-o fara suflare. Aflase de incidentul ei cu Sakura, dar acum si Hinata, era deja prea de tot. Cineva trebuia sa o puna la punct serios si asta cat mai repede, pana nu ii venea alta idee nebuneasca.
In final, ajunsera si ei la liceu, iar Naruto o duse pe fata la infirmerie pentru a-i trata glezna luxata. Imediat aparusera Sakura si Neji, ascultand ingroziti patania brunetei si totodata cautand o cale de a le face sa plateasca pe Karin si prietenele ei, pentru tot raul facut. Blondutul le spuse celor doi colegi ca o va duce pe Hinata acasa si ii roaga sa vorbeasca cu profesorii in legatura cu absentele, apoi o lua pe bruneta in brate indreptandu-se spre iesire.
Pe drum, adolescentul ii povestea diferite lucruri pentru a nu ii lasa timp sa se gandeasca la cele intamplate. Voia din tot sufletul lui sa ii fie bine, desi durerea provocata din cauza luxatiei nu o lasa sa uite de tot. In 20 de minute erau deja in fata porti, pasind in curte, apoi in casa ajungand intr-un hol mic. Mai merse cativa pasi si holul se temina cu livingul aflat in partea dreapta unde avea o canapea ce se intindea intr-un patrat neterminat, iar in mijloc un televizor mare. Pe stanga era o usa ce dadea spre bucatarie, iar in continuarea holului ajungeai la baza unei scari ce probabil ducea spre dormitoare. Naruto o aseza pe tanara pe canapea si cand dadu plece, aceasta il prinse repede de mana tragandu-l mai la nivelul ei, ochii lor intalnindu-se.
- Multumesc, Naruto! Chiar nu stiu ce m-as fi facut fara ajutorul tau! ii murmura dupa care il saruta indelung pe obraz.
- Huh! se dezmeticii baiatul, obraji luandu-i foc. Oricand! Vorb....vorbim maine! Ai grija de tine, Hin! si usa de la intrare se auzi trantindu-se.

Adolescentul se intoarse la liceu, unde se intalni pe hol cu Neji si incepura sa discute foarte aprins, tema principala fiind Karin.
- Ar trebui sa participe la discutia asta si prietenul Sakurei, oricare ar fi el, ca doar si ea a avut probleme cu aia! isi da cu parerea Sasuke, aparand pe nesimtite.
- Prietenul Sakurei?! si Naruto izbucni in ras. Sas’ke, frate, esti in urma cu vreo 6 luni! il batea acesta pe umar.
- Ce vrei sa spui cu asta? intreba iritat brunetul.
- Saku s-a despartit de ultimul ei prieten acum jumatate de an, iar de atunci nu a mai atras-o nici un baiat in mod special! Iar acum tu vi cu „prietenul Sakurei”, imitandu-si amicul amuzat, si oricum eu as fi stiut, daca nu primul, al doilea, in caz ca ar fi avut pe cineva! zise acesta sigur de raspunsul lui.
- E problematic, dar am auzit discutia voastra fara sa vreau si cred ca am o idee! aparuse Shikamaru ne lasandu-i ocazia lui Sasuke sa ii dea replica blondului.
- Te ascultam cu placere! ii zise Neji cu acel calm obisnuit al sau.
- Bine, dar mai intai vreau sa stiu daca imi puteti face rost de un magnetofon? zise acesta privindu-i pe fiecare si un zambet i se zarea in coltul gurii.

[uchiha_blood_angel]

Scuzele mele ca nu am mai trecut pe aici de mult, dar am observat ca au fost sterse foarte, dar foarte multe posturi si capitole de la diferite topicuri. :D
Ma bucur ca ai ajuns cu capitolele la zi, de altfel ultimul a fost foarte captivant. La asta apreciez foarte mult si faptul ca nu te axezi doar pe cuplul SasuSaku, ci si pe celelalte personaje in general.
Nu am observat greseli de niciun fel, iar felul in care ai combinat figurile de stil a fost de-a dreptul fantastic, ai reusit sa oferi textului o structura perfect omogena.
Replicile din dialog sunt foarte bine alese, de altfel trebuie sa adaug ca mi-a placut discutia dintre Sasu si Naru referitor la "prietenul Sakurei." :))
Nu pot sa spun decat ca te felicit si ca astept capitolul urmator cu mare nerabdare. :*

[~Anna~]

Imi pare rau ca nu am mai trecut de foarte mult timp pe la fic-ul tau si am vazut ca am mai pierdut cate ceva.Ultimul capitol a fost foarte frumos povestit si cu o actiune destul de interesanta.Descrierea este din belsug,dialogul nu este sec,iar celelalte moduri de expunere sau imbinat frumos cu cele doua de care tocmai spuneam.
Imi place modul tau de a scrie,felul in care dezvolti actiunea si cum descrii sentimentele personajelor.
Sunt curioasa ce plan pune la cale Shikamaru si ce i se va intampla lui Karin..Spor la scris si nu ne tine prea mult in suspans!
Ja ne!

[Minnie]

Multumesc frumoas pt comm uchiha_blood_angel si ~Anna~:*:*! Ma bucur enorm sa vad ca munca mea este apreciata:"&gt;&gt;:D&lt;!
Acum..nextul :D! Spor la citit:*!

Cap 8: O zi lunga...

Zilele saptamanii se scurgeau precum nisipul intr-o clepsidra, pentru unii mai iute, pentru altii mai domol, vacanta apropindu-se vizibil, dar nu in ultimul rand balul de sfarsit de an mult asteptat de elevii dornici de distractie.
Intre timp, s-au intors la scoala Karin si prietenele sale, Tayuya si Kin, totodata si Hinata, imediat ce si-a tratat incheietura luxata. In zilele in care lipsise de la scoala, Naruto o vizitase zilnic povestindu-i ultimele nazdravani, dar si pe prietenele ei, Sakura, Ino, Tenten si Temari, le gaseai mai mereu la familia Hyuuga inveselind-o pe bruneta si tinand-o la curent cu lectile.

- Buna dimineata! se aude vocea doamnei director Tsunade, ce isi facea aparitia in clasa fetelor in timpul orei de fizica, materie predata de domnul Kakashi.
Aceasta era imbracata intr-un o fusta neagra eleganta ce ii venea pana deasupra genunchilor, iar in sus purta o camasa alba si in picioare avea pantofii cu toc inalt si gros. Ochii ei caprui erau pusi in valoare de machiajul natural, iar parul de un blond auriu era prins intr-un stil elegant la spate, lasandu-si fata mangaita de doua suvite.
- Ma scuzi Kakashi ca iti intrerup ora, dar datoria ma face nevoita! spuse aceasta, dupa care isi indreapta privirea seriosa spre eleve. Domnisoarele Karin, Kin si Tayuya sunteti invitate in biroul meu. Avem de discutat! spuse acestea, parca apasand ultimul cuvand.
Cele trei se ridicara in picioare sub privirile atente ale colegelor sale, dar cum nu ii statea in fire sa gandesca si apoi sa vorbeasca, Karin izbucni:
- De ce sa venim? Din cate imi aduc aminte, eu una nu am facut nimic! spuse bruneta pe un ton superios, la care cei din salon ramasera cu gura cascata, pana si Kakashi.
Toti din liceu stiau temperamentul directoarei, dar se pare ca ea uitase si se bagase singura in gura leului. Tsunade o priveste serioasa timp de un minut, dupa care un zambet ii apare in coltul gurii.
- Foarte bine! Atunci daca esti asa dornica de atentie, nu am sa te privez de acest drept!
In momentul acela iesi din clasa si in mai putin de cinci minute se intoarce cu trei baieti, acestia fiind colegi din clasa alaturata : Naruto, Shikamaru si Neji.
- Aceasta formatie este incompleta, deaorece lipseste Sasuke Uchiha! Ce zici domnisoara, acum ca ti-am mai improspatat memoria? Karin facu ochii mari, parca prevestea ce va urma. Da! Acesti baieti te-au inregistrat in timp ce chiar TU marturiseai despre incidentul VOSTRU cu domnisoarele Haruno si Hyuuga, in care au fost agresate fizic! in clasa incepu un murmur care se stinse la fel de repede la privirea agera a doamnei. Am dovezi, asa ca acum nimeni nu ma opreste sa va exmatriculez pe toate trei, ceea ce si am de gand sa fac! Parinti vostrii au fost anuntati si se indreapta spre liceu! Acum, fara alte comentarii, strangeti-va lucrurile si indreptati-va spre biroul meu unde vom discuta si alte nelamuriri! Inca o data, ma scuzi Kakashi pentru ora pierduta! acesta dadu din cap, semn ca nu este nici o problema, dupa care Tsunade iesi din clasa.
Fetele isi strangeau caietele si cartile, bagandu-le in ghiozdane. Kin arata ingrozita si lacrimile ii inundasera ochii, pe cand Karin si Tayuya scranceau si injurau printre dinti. Desi erau aproximativ cu totul in groapa, aerul superior nu intarzie sa apara atunci cand se facura nevazute pe usa, neavand nici macar bunul simt de a-l saluta pe profesorul de la catedra ce le privea socat.
Clopotelul se facu si el auzit de indata, iar eroii zilei se indreptara spre grupul celor cinci fete sa discute pe indelete despre cum au descurs planul lor si nu in ultimul rand asteptand sa fie felicitati.
- Baieti sunteti cei mai tari! Cuvintele de lauda sunt de prisos! spus Ino entuziasmata.
Dar cum ati reusit?
- Eee! Nu a fost nici simplu, dar il avem aici pe maestrul ideilor:Shikamaru! zise Naruto batantu-l prieteneste pe umar pe brunet.
- Ia te uita! Ma mir ca nu a trebui sa te mai imping eu de la spate! Oricum, bravo geniule! chicoti Temari si spre surprinderea tuturor il imbratisa pe Shikamaru, fiind recunoscatoare ca intr-un fel sau altul le-a razbunat pe cele doua prietene ale sale.
<< Si care era faza cu „abia il suport pe Shika la orele suplimentare”?!>> gandeau Sakura si Tenten amuzate de ce isi aminteau.

Baietii au inceput sa relateze intamplarea care a pornit de la planul brunetului. Acesta era sa o inregistreze pe Karin in timp ce isi marturisea ispravele, dar acest lucru se putea doar daca cineva o tragea discret de limba, cineva care avea o influenta „speciala” asupra ei. Si cine altcineva se potrivea pentru acest rol, daca nu Sasuke Uchiha?! Neji a reusit sa le faca rapid rost de un magnetofon, iar Naruto s-a ocupat sa o aduca pe fata in clasa baietilor unde se afla adolescentul, spunandu-i ca acesta o asteapta, singur.
~FLASHBACK~
- Sasuke...mi s-a spus ca ma cauti...se auzi vocea lui Karin ezitand, imediat ce intra in incapere.
Baiatul statea cu spatele spre usa, privind in gol pe geam la peisajul minunat ce il oferea natura infloritoare si plina de viata. Se intoarce cu fata spre ea privind-o insistent in ochii, ceea ce o facu pe bruneta sa se inroseasca, lasandu-si capul in pamant.
- Inchide usa! ii zice bland acesta. Nu vreau sa fiu...ah pardon! Nu vreau sa FIM deranjati! si un zambet strengar ii aparu pe buze.
Fata isi ridica privirea uimita din pamant si facu intocmai ce i se ceruse. Brunetul ii facu semn sa se apropie si in timp ce incerca sa isi stapaneasca emotiile, se apropia de baiat cu pasi marunti. S-a asezata langa el, sprijinindu-se de perete si privind spre usa. Se lasa o tacere jenanta, pe care niciunul din ei nu o spargea, ceea ce o facea pe bruneta sa fie nesigura. Se gandea sa spuna ceva, sa inceapa o conversatie, dar nu avea destul curaj, desi in majoritatea timpului ei nu facea altceva decat sa faca pe viteaza, dar iata ca acum cand infrunta o astfel de situatie nu era in stare. Cat de penal se simtea si mai ales, in fata lui! Nu putea permite asta, asa ca se hotara sa il intrebe de ce a chemat-o. Spre surprinderea ei, gandurile i-au fost automat intrerupte cand baiatul se puse in fata ei prinzand-o de ambele maini cu palmele lui calde. Adolescenta isi ridica privirea intalnind ochii negrii a lui Sasuke ce i se pareau schimbati.
- Karin...sovai acesta. Nu stiu cum sa iti spun asta...dar o sa incerc sa fiu clar si la obiect!
- Chiar te rog Sasuke! Asa nu va fi nici un fel de neintelegere! spuse zambind, la care gandurile ii zburau departe <<Ah! Karin esti cea mai tare! Stiam ca acel sarut cu Sakura a fost bataie de joc la adresa ei si va veni rugandu-ma sa fiu cu el! Ai cam intarziat Fat-Frumos, dar nu-i nimic, am eu timp sa te „pedepsesc”!>>
- Te-am observat de mult timp, dar nu am avut destul curaj sa te abordez! Iata ca la sfaturile prietenului meu, am zis sa incerc! baiatul o trase pe adolescenta mai aproape de el. Te...<<Nici in gluma nu as putea sa ii zic asta! La naiba!>>... plac! Esti sigura pe tine si pentru scopurile tale esti in stare de orice, esti autoritara si nu in ultimul rand nu ierti nimic cand vine vorba de razbunare... spuse schitand un zambet fortat, dar fara ca ea sa observe adevaratele sale sentimente.
- Ei bine Sasuke, sunt flatata! M-ai descris perfect! spuse rosind. Dar ce pot sa spun.....asa sunt eu, o fira puternica, independenta...
<<Mai trancane mult despre ea, ca incep sa adorm! Ar cam fi timpul sa o trezesc din venerarea propriei personalitati si sa o fac sa marturiseasca!>> gandi acesta ne mai fiind deloc atent la ce ii spunea Karin.
- Nici nu ma indoiesc ca asa este! Totusi sunt foarte uimit si deasemnea placut impresionat de cum ai pus-o la punct pe...aa....nesuferita aia de...cum o cheama...?! spuse incercand sa para indiferent.
- SAKURA? il intrerupse bruneta incruntandu-se. Mda! Ma bucur ca ai observat cat imi este de inferioara, la fel si tovarasele alea ale ei. Sunt niste proaste!
- Nu ai vrea sa imi povestesti? si un suras cuceritor ii aparu pe chip. Ma intereseaza tot ce e legat de tine! ii spuse in timp ce degetele lui se jucau prin parul ei.
La aceste gesturi, fata se pierdu si ne putand sa il refuze, ii relata lui Sasuke intamplarile cu lux de amanunte, ne scapand nici cel mai mic detaliu in care, din punctul ei de vedere, ar fi crescut in ochii brunetului. Dar ce nu stia ea era faptul ca aceasta nesabuita a ei o va costa scump si nu numai pe ea, ci si pe prietenele ei, analog complice.
~END FLASHBACK~

- Deci fetelor, ne faceti cinste cu pizza! zise Naruto incantat, razand usor.
- Eu zic ca meritati! spuse rozalia luand de buna cererea acestuia, iar celelalte aprobara dand din cap. Dar...Sasuke de ce nu este cu voi?
- Sensibilul de Uchiha a racit si va sta acasa pentru cateva zile! chicoti blondul. Apropo, Hina....o cauta pe fata cu privirea ne gasind-o. Hei! Parca era aici cu noi sau am innebunit de tot?! se alarma acesta.
- Linisteste-te Naruto! rase Temari. A plecat mai devreme, dupa ce ai terminat de povestit! A luat ceva din ghiozdan si apoi a iesit pe hol! Probabil nu a zis nimic crezand ca va deranja, doar sti cum e ea! il lamuri blondina.
Baiatul ii multumi pentru informatie si parasi grupul pentru a o cauta pe bruneta. Nici nu iesi bine din clasa, caci ochii lui albastrii se fixara pe un cuplu. Doua brate masculine erau infasurate in jurul taliei ei tinand-o bland la pieptul lui. Cand isi ridica privirea sa vada acesti doi porumbei mai bine, simtea cum genunchii i se inmoaie si ca in curand vor ceda. In fata adolescentului se aflau Kiba si Hinata. Satenul o saruta indelug pe frunte, dupa care se despartira din imbratisare si isi continuara discutia. Naruto ramase blocat la ce tocmai vedea, nu stia cum sa reactioneze la batalia ce se dadea in sufletul sau. Oare de ce durea? Chipul lui care ema mereu bucurie si buna dispozitie, a fost invadat de tristetea ce o simtea. Absent la ce se intampla in jur, se indeparteaza de acel loc indreptandu-se agale spre sala de sport unde stia ca va fi singur sa isi puna in ordine gandurile si sentimentele.
Nu ii lua mai mult de cinci minute sa ajunga si asa cum banuia, nu era nimeni acolo. Era o sala de sport destul de mare, in centru se afla terenul in care erau trasate linii pentru diferite sporturi si marginit de tribune, un dreptunghi perfect. Blondul se aseza pe primul rand de scaune, undeva mai retras si isi puse capul in palme. Imagini cu Hina in bratele colegului sau se derulau in mintea lui ca si cum vedeai reluari proaste la tv. Ce era acel sentiment ce ii mistuia sufletul, ce il facea sa tremure de nervi si inima sa ii zvacneasca din piept? Cumva gelozia?!
<<Eh! Asta-i buna!>> isi scutura capul incercand sa isi alunge gandurile si atunci ochii lui intalni silueta unei fete ce statea in fata lui, privindu-l. Atat era de distras incat nici usa nu o auzi deschizandu-se cand acea persoana isi facu aparitia.
- Banuiam ca aici am sa te gasesc! chicoti Hinata. Te simti bine? il intreba adoptand imediat o expresie plina de ingrijorare, asezandu-se pe scaunul alaturat baiatului ce o privea uimit de aparitia ei.
- Aaa..sunt bine! Doar...obosit! Da, obosit! se balbai acesta chinuindu-se sa zambeasca.
Bruneta nu era convisa de raspunsul lui. Il vedea agitat, dar nu a mai insistat crezand ca acesta nu vrea sa isi impartaseasca problemele cu ea. Ochii ei lila continua sa il analizeze timp de cateva minute, iar intr-un final se hotaraste sa plece.
- Bine...atunci...te-am lasat singur, nu as vrea sa te indispun mai tare! ii zise bland ridicandu-se, dar inainte sa apuce sa faca un pas, adolescentul o prinde de mana si o trage inapoi pe scaun, fiind mai apropiati de aceasta data.
- Imi cer scuze Hin! Nu am vrut sa sune asa! ii zise, avand niste ochii rugatori.
- Nu ai de ce sa iti ceri scuze! Eu sunt cea care a venit neinvitata! spuse razand usor. Te-am vazut pe hol cand te indreptai spre sala, apoi Temi mi-a spus ca ma cautai.
- Mda, dar erai cu prietenu’ si nu puteam sa te deranjez! incerca acesta sa para indiferent.
- Prietenu’? Adica Kiba?! si fata incepu sa se amuze copios de spusele baiatului.
- Ce am zis asa amuzant?! o intreba acesta privind-o nedumerit. Doar te-a luat in brate si..si... dar nu a mai reusit sa continue caci bruneta il privea amuzata, dandu-i de inteles ca a presupus gresit.
- Eu si Kiba suntem prieteni foarte buni! Atata tot! M-a rugat sa ii fac rost de o carte despre caini, vrea sa fie un bun stapan pentru Akamaru. Motivul pentru care m-a luat in brate a fost ca un fel de multumire si plus ca ii fusese dor de mine cat am lipsit de la scoala. Lamurit acum, domnule Concluzionist?! il tachina adolescenta.
- Atat?! fata lui se lumina avand un zambet lung pana la urechi si desi incerca sa nu arate acest lucru, fericirea explodase dand pe afara din cel mai ascuns coltisor al inimii sale.
Bucuros ca lucrurile s-au lamurit, se simtea cum buna dispozitia revenea, iar discutiile celor doi erau tot mai aprinse, chiar amuzandu-se pe anumite teme. Cand ora libera s-a apropiat de sfarsit, Naruto isi aduna tot curajul si o invita pe Hinata in seara urmatoare la o plimbare, mai degraba un loc surpriza ce sigur ii va placea. Aceasta accepta incantata propunerea, cu nelipsita ei timiditate.
- Ah! Era sa uit de ce venisem initial dupa tine! zise fata intorcandu-se din drum cand voia sa plece. Am uitat sa iti dau...„ceva”... ii zise devenind agitata, iar obraji ei prinsera o culoare rozalie.
- Da? Dar eu nu te-am vazut cu nimic in mana! spuse acesta analizand-o.
- Pentru ca nu e un obiect, e de fapt asta.. si in secunda urmatoare Hinata il imbratisa pe Naruto, soptindu-i un „multumesc!” sincer.
Luat putin pe neasteptate ramase blocat, dar ii raspunse in cele din urma imbratisarii. Au ramas asa cateva minute, niciunul ne avand de gand sa rupa acel moment, ne pasandu-le de cei care se plimbau pe holul liceului, de privirile suspicioase. Insa clopotelul a „gandit” ca e timpul ca cei doi sa revina cu picioarele pe pamant si a inceput sa „strige” ca pauza a luat sfarsit, fiecare elev fiind nevoit sa se indrepte spre clasa pregatindu-se de ora.
La sfarsitul programului, grupul celor cinci fete si cei trei eroi s-au indreptat, dupa cum au si planuit, spre pizzaria din centrul orasului. Acestora s-a alaturat si prietenul lui Ino, Sai. Au mancat, au baut, au glumit, au ras, au o avut o dupa-amiza pe cinste, simtinandu-se bine impreuna si distrandu-se. O data cu apropierea serii si petrecaretii s-au indreptat fiecare spre casele lor, unii dintre ei pregatindu-se pentru o noua iesire, altii doar lenevind la televizor sau in fata calculatorului, caci urma weekendu-l fara alte griji pentru lectii sau teme.

Ajunsa acasa, Sakura observa ca este singura, mama ei venind probabil mai tarziu de la serviciu. Aceasta urca la etaj in camera ei si isi lasa ghiozdanul, apoi se indreapta spre baie pentru a face un dus reconfortant dupa o zi obositoare de scoala. Dupa ce termina de imbaiat, se imbraca intr-o pereche de pantaloni de trening negri, cu roz in dreptul buzunarelor si a taliei, iar deasupra isi ia un tricou alb mulat cu diferite inscriptii in fata. Coboara la parter, in living, unde se face comoda pe canapea si aprinde televizorul asteptand sa gaseasca ceva interesant de vizionat.
La cateva minute se aude si usa deschizandu-se apoi inchizandu-se la loc, in hol facandu-si aparitia o silueta feminina. Era chiar mama fetei, doamna Haruno. Parul ei de un rozaliu mai sters ca cel al Sakurei, era prins intr-un coc la spate, fata fiindu-i acoperita doar de breton. Ochii ei erau de un verde crud ca cel al frunzelor de ghiocel tinere, emanand puritate. Era imbracata elegant, intr-o fusta inchisa la culoare lunga pana sub genunchi, in sus o bluza cu maneci scurte de un bej deschis, purtand pe deasupra un palton subtire si in picioare pantofi.
- Ai picat la tanc, mama! In zece minute incepe un film super! Iti pregatesc cina si ne uitam impreuna! Ce zici? ii zise adolescenta entuziasmata, indreptandu-se deja spre bucatarie.
- Imi pare rau draga mea, dar nu pot! ii zise aceasta intristandu-se ca ii strica planurile rozaliei. Am venit doar pentru 2-3 ore acasa cat sa mananc si sa fac un dus, iar daca mai imi ramane timp sa dorm putin, caci ma voi intoarce la spital. Un coleg m-a rugat sa ii tin locul in tura de noapte. Imi cer scuze! Chiar mi-ar fi placut! se apropie de Sakura sarutand-o parinteste pe frunte.
- Nu-i nimic, mami...ii spuse cu o voce mult mai stinsa decat prima oara cand ii vorbise.
- A! Mi-am amintit! se intoarse doamna Haruno inainte sa urce pe scari. Poftim! si ii inmaneaza o punga albastra fetei. Azi a venit la mine Itachi! Sti tu, Itachi Uchiha! Mi-a spus ca fratele lui e bolnav si i-am prescris medicamentele acestea, dar se grabea sa prinda avionul si le-a uitat la mine, apoi m-a sunat rugandu-ma sa i le duc, deoarece el se intoarce abia peste trei zile, iar Sasuke abia poate sa se dea jos din pat! Saracutul! ofta aceasta. Deci, imi faci si mie serviciul acesta? o intreba zambind, sperand ca o va convinge fara alte lupte.
Rozalia ramase cu gura cascata. Mama ei stia foarte bine ca nu ii placea sa faca pe „postarita” si mai ales, acum trebuia sa se duca chiar la Sasuke Uchiha! Nu era ca si cum nu voia sa-l vada, mai ales ca de doua zile nu mai dadu-se pe la liceu, dar.....de ce in situatia asta?!
- Te rooooooog! E ultima oara! PROMIT! incerca sa o convinga adoptand o expresie rugatoare care stia sigur ca o va indupleca pe micuta.
- Aoleu! exclama fata dandu-si ochii peste cap. Asa zici mereu! Fie! si ii lua punga din mana indreptandu-se spre cuier pentru a se incalta si as lua pe deasupra bluza de trening ce era de aceeasi culoare ca pantaloni. Vezi ca de data asta te costa! zambi smechereste dupa care se facu nevazuta.

[ellamanu]

capitol nou
dialog= este bine alcatuit si nu este sec, asta-i important:D
descriere&naratiune= se imbina armonios si descri foarte bine, sentimentele
actiune= nu-i grabita si nu fuge tatari dupa ea. Bravo
Ce ma bucur ca Karin a primit ce merita=)) dar nu pot sa cred ca, Sasuke a spus, ce a spus, dar fiindca era o modalitate de a o face sa marturiseasca, il iert. De data asta:D
Ce sa mai spun? A, da:D
Astept nextul. Spor si multa imaginatie(*)

[Bambilici]

Wa :X Eu am citit capitolul asta acum cv tiiimp =))
Ai o greseala.
Si km atat =D
Ca deobicei un capitol minunat. Ma bucur k a iesit Karin din peisaj :>
NaruHina :X Nebuneii de ei.
Asta e cel mai lung capitol de pana acum :)) Si e foarte cool :*
fana ta nr 1 eu sunt :X
Astept nextu :*
;;) :*

[~Anna~]

Capitol nou:X:X:X:X!!
Deci..nu prea am ce sa comentez..mi-a placut foarte mult si ma bucur ca genialul Shikamaru impreuna cu planul sau bine pus la punct a dat roade si ca in sfarsit Karin si celelalte au fost demascate si exmatriculate!Asa le trebuie>:) Ai facut un capitol lung..ceea ce ma incanta(imi plac capitolele lungi:X)si plin de imaginatie.Nu a lipsit descrierea,dialogul foarte bun,la fel si restul modurilor de expunere folosite in egala masura.Ai mai avut cateva greselute,insa oricine are greseli de tastare..deci,nu e o problema..
Te-ai descurcat de minune si abia astept sa vad ce se va mai intampla cu cuplurile mele favorite:SasuSaku;NaruHina:X
Spor la scris!!!!
Ja!>:D<

[uchiha_blood_angel]

Capitolul mult asteptat a venit! :)) in sfarsit...
So, nu am vazut greseli, in primul rand, iar apoi trebuie sa spun ca stilul tau de a scrie se imbunatateste pe zi ce trece mai mult, in ceea ce priveste unitatea compozitiei, figuri de stil, moduri de expunere, mai ales descriere, etc.
Actiunea nu o grabesti, iar capitolele sunt lungi si palpitante. Totusi, inafara de talentul de a scrie il mai ai si pe cel de a ma lasa pe mine cu sufletul la gura. =))
Sunt curioasa ce se va intampla acasa la Sasuke, poate curieratul asta o costa pe mama ei o noapte acolo (chiar daca ar fi doar sa aiba grija de el ... apropo, de ce racise, facuse alergie la Karin :))) Partea cu planul si exmatricularea au fost superbe, bine gandite si ca de obicei astept nextul cu nerabdare. :D:*