Teenagers

[Minnie]

Multumesc frumoas pt comm uchiha_blood_angel si ~Anna~:*:*! Ma bucur enorm sa vad ca munca mea este apreciata:">>:D<!
Acum..nextul :D! Spor la citit:*!

Cap 8: O zi lunga...

Zilele saptamanii se scurgeau precum nisipul intr-o clepsidra, pentru unii mai iute, pentru altii mai domol, vacanta apropindu-se vizibil, dar nu in ultimul rand balul de sfarsit de an mult asteptat de elevii dornici de distractie.
Intre timp, s-au intors la scoala Karin si prietenele sale, Tayuya si Kin, totodata si Hinata, imediat ce si-a tratat incheietura luxata. In zilele in care lipsise de la scoala, Naruto o vizitase zilnic povestindu-i ultimele nazdravani, dar si pe prietenele ei, Sakura, Ino, Tenten si Temari, le gaseai mai mereu la familia Hyuuga inveselind-o pe bruneta si tinand-o la curent cu lectile.

- Buna dimineata! se aude vocea doamnei director Tsunade, ce isi facea aparitia in clasa fetelor in timpul orei de fizica, materie predata de domnul Kakashi.
Aceasta era imbracata intr-un o fusta neagra eleganta ce ii venea pana deasupra genunchilor, iar in sus purta o camasa alba si in picioare avea pantofii cu toc inalt si gros. Ochii ei caprui erau pusi in valoare de machiajul natural, iar parul de un blond auriu era prins intr-un stil elegant la spate, lasandu-si fata mangaita de doua suvite.
- Ma scuzi Kakashi ca iti intrerup ora, dar datoria ma face nevoita! spuse aceasta, dupa care isi indreapta privirea seriosa spre eleve. Domnisoarele Karin, Kin si Tayuya sunteti invitate in biroul meu. Avem de discutat! spuse acestea, parca apasand ultimul cuvand.
Cele trei se ridicara in picioare sub privirile atente ale colegelor sale, dar cum nu ii statea in fire sa gandesca si apoi sa vorbeasca, Karin izbucni:
- De ce sa venim? Din cate imi aduc aminte, eu una nu am facut nimic! spuse bruneta pe un ton superios, la care cei din salon ramasera cu gura cascata, pana si Kakashi.
Toti din liceu stiau temperamentul directoarei, dar se pare ca ea uitase si se bagase singura in gura leului. Tsunade o priveste serioasa timp de un minut, dupa care un zambet ii apare in coltul gurii.
- Foarte bine! Atunci daca esti asa dornica de atentie, nu am sa te privez de acest drept!
In momentul acela iesi din clasa si in mai putin de cinci minute se intoarce cu trei baieti, acestia fiind colegi din clasa alaturata : Naruto, Shikamaru si Neji.
- Aceasta formatie este incompleta, deaorece lipseste Sasuke Uchiha! Ce zici domnisoara, acum ca ti-am mai improspatat memoria? Karin facu ochii mari, parca prevestea ce va urma. Da! Acesti baieti te-au inregistrat in timp ce chiar TU marturiseai despre incidentul VOSTRU cu domnisoarele Haruno si Hyuuga, in care au fost agresate fizic! in clasa incepu un murmur care se stinse la fel de repede la privirea agera a doamnei. Am dovezi, asa ca acum nimeni nu ma opreste sa va exmatriculez pe toate trei, ceea ce si am de gand sa fac! Parinti vostrii au fost anuntati si se indreapta spre liceu! Acum, fara alte comentarii, strangeti-va lucrurile si indreptati-va spre biroul meu unde vom discuta si alte nelamuriri! Inca o data, ma scuzi Kakashi pentru ora pierduta! acesta dadu din cap, semn ca nu este nici o problema, dupa care Tsunade iesi din clasa.
Fetele isi strangeau caietele si cartile, bagandu-le in ghiozdane. Kin arata ingrozita si lacrimile ii inundasera ochii, pe cand Karin si Tayuya scranceau si injurau printre dinti. Desi erau aproximativ cu totul in groapa, aerul superior nu intarzie sa apara atunci cand se facura nevazute pe usa, neavand nici macar bunul simt de a-l saluta pe profesorul de la catedra ce le privea socat.
Clopotelul se facu si el auzit de indata, iar eroii zilei se indreptara spre grupul celor cinci fete sa discute pe indelete despre cum au descurs planul lor si nu in ultimul rand asteptand sa fie felicitati.
- Baieti sunteti cei mai tari! Cuvintele de lauda sunt de prisos! spus Ino entuziasmata.
Dar cum ati reusit?
- Eee! Nu a fost nici simplu, dar il avem aici pe maestrul ideilor:Shikamaru! zise Naruto batantu-l prieteneste pe umar pe brunet.
- Ia te uita! Ma mir ca nu a trebui sa te mai imping eu de la spate! Oricum, bravo geniule! chicoti Temari si spre surprinderea tuturor il imbratisa pe Shikamaru, fiind recunoscatoare ca intr-un fel sau altul le-a razbunat pe cele doua prietene ale sale.
<< Si care era faza cu „abia il suport pe Shika la orele suplimentare”?!>> gandeau Sakura si Tenten amuzate de ce isi aminteau.

Baietii au inceput sa relateze intamplarea care a pornit de la planul brunetului. Acesta era sa o inregistreze pe Karin in timp ce isi marturisea ispravele, dar acest lucru se putea doar daca cineva o tragea discret de limba, cineva care avea o influenta „speciala” asupra ei. Si cine altcineva se potrivea pentru acest rol, daca nu Sasuke Uchiha?! Neji a reusit sa le faca rapid rost de un magnetofon, iar Naruto s-a ocupat sa o aduca pe fata in clasa baietilor unde se afla adolescentul, spunandu-i ca acesta o asteapta, singur.
~FLASHBACK~
- Sasuke...mi s-a spus ca ma cauti...se auzi vocea lui Karin ezitand, imediat ce intra in incapere.
Baiatul statea cu spatele spre usa, privind in gol pe geam la peisajul minunat ce il oferea natura infloritoare si plina de viata. Se intoarce cu fata spre ea privind-o insistent in ochii, ceea ce o facu pe bruneta sa se inroseasca, lasandu-si capul in pamant.
- Inchide usa! ii zice bland acesta. Nu vreau sa fiu...ah pardon! Nu vreau sa FIM deranjati! si un zambet strengar ii aparu pe buze.
Fata isi ridica privirea uimita din pamant si facu intocmai ce i se ceruse. Brunetul ii facu semn sa se apropie si in timp ce incerca sa isi stapaneasca emotiile, se apropia de baiat cu pasi marunti. S-a asezata langa el, sprijinindu-se de perete si privind spre usa. Se lasa o tacere jenanta, pe care niciunul din ei nu o spargea, ceea ce o facea pe bruneta sa fie nesigura. Se gandea sa spuna ceva, sa inceapa o conversatie, dar nu avea destul curaj, desi in majoritatea timpului ei nu facea altceva decat sa faca pe viteaza, dar iata ca acum cand infrunta o astfel de situatie nu era in stare. Cat de penal se simtea si mai ales, in fata lui! Nu putea permite asta, asa ca se hotara sa il intrebe de ce a chemat-o. Spre surprinderea ei, gandurile i-au fost automat intrerupte cand baiatul se puse in fata ei prinzand-o de ambele maini cu palmele lui calde. Adolescenta isi ridica privirea intalnind ochii negrii a lui Sasuke ce i se pareau schimbati.
- Karin...sovai acesta. Nu stiu cum sa iti spun asta...dar o sa incerc sa fiu clar si la obiect!
- Chiar te rog Sasuke! Asa nu va fi nici un fel de neintelegere! spuse zambind, la care gandurile ii zburau departe <<Ah! Karin esti cea mai tare! Stiam ca acel sarut cu Sakura a fost bataie de joc la adresa ei si va veni rugandu-ma sa fiu cu el! Ai cam intarziat Fat-Frumos, dar nu-i nimic, am eu timp sa te „pedepsesc”!>>
- Te-am observat de mult timp, dar nu am avut destul curaj sa te abordez! Iata ca la sfaturile prietenului meu, am zis sa incerc! baiatul o trase pe adolescenta mai aproape de el. Te...<<Nici in gluma nu as putea sa ii zic asta! La naiba!>>... plac! Esti sigura pe tine si pentru scopurile tale esti in stare de orice, esti autoritara si nu in ultimul rand nu ierti nimic cand vine vorba de razbunare... spuse schitand un zambet fortat, dar fara ca ea sa observe adevaratele sale sentimente.
- Ei bine Sasuke, sunt flatata! M-ai descris perfect! spuse rosind. Dar ce pot sa spun.....asa sunt eu, o fira puternica, independenta...
<<Mai trancane mult despre ea, ca incep sa adorm! Ar cam fi timpul sa o trezesc din venerarea propriei personalitati si sa o fac sa marturiseasca!>> gandi acesta ne mai fiind deloc atent la ce ii spunea Karin.
- Nici nu ma indoiesc ca asa este! Totusi sunt foarte uimit si deasemnea placut impresionat de cum ai pus-o la punct pe...aa....nesuferita aia de...cum o cheama...?! spuse incercand sa para indiferent.
- SAKURA? il intrerupse bruneta incruntandu-se. Mda! Ma bucur ca ai observat cat imi este de inferioara, la fel si tovarasele alea ale ei. Sunt niste proaste!
- Nu ai vrea sa imi povestesti? si un suras cuceritor ii aparu pe chip. Ma intereseaza tot ce e legat de tine! ii spuse in timp ce degetele lui se jucau prin parul ei.
La aceste gesturi, fata se pierdu si ne putand sa il refuze, ii relata lui Sasuke intamplarile cu lux de amanunte, ne scapand nici cel mai mic detaliu in care, din punctul ei de vedere, ar fi crescut in ochii brunetului. Dar ce nu stia ea era faptul ca aceasta nesabuita a ei o va costa scump si nu numai pe ea, ci si pe prietenele ei, analog complice.
~END FLASHBACK~

- Deci fetelor, ne faceti cinste cu pizza! zise Naruto incantat, razand usor.
- Eu zic ca meritati! spuse rozalia luand de buna cererea acestuia, iar celelalte aprobara dand din cap. Dar...Sasuke de ce nu este cu voi?
- Sensibilul de Uchiha a racit si va sta acasa pentru cateva zile! chicoti blondul. Apropo, Hina....o cauta pe fata cu privirea ne gasind-o. Hei! Parca era aici cu noi sau am innebunit de tot?! se alarma acesta.
- Linisteste-te Naruto! rase Temari. A plecat mai devreme, dupa ce ai terminat de povestit! A luat ceva din ghiozdan si apoi a iesit pe hol! Probabil nu a zis nimic crezand ca va deranja, doar sti cum e ea! il lamuri blondina.
Baiatul ii multumi pentru informatie si parasi grupul pentru a o cauta pe bruneta. Nici nu iesi bine din clasa, caci ochii lui albastrii se fixara pe un cuplu. Doua brate masculine erau infasurate in jurul taliei ei tinand-o bland la pieptul lui. Cand isi ridica privirea sa vada acesti doi porumbei mai bine, simtea cum genunchii i se inmoaie si ca in curand vor ceda. In fata adolescentului se aflau Kiba si Hinata. Satenul o saruta indelug pe frunte, dupa care se despartira din imbratisare si isi continuara discutia. Naruto ramase blocat la ce tocmai vedea, nu stia cum sa reactioneze la batalia ce se dadea in sufletul sau. Oare de ce durea? Chipul lui care ema mereu bucurie si buna dispozitie, a fost invadat de tristetea ce o simtea. Absent la ce se intampla in jur, se indeparteaza de acel loc indreptandu-se agale spre sala de sport unde stia ca va fi singur sa isi puna in ordine gandurile si sentimentele.
Nu ii lua mai mult de cinci minute sa ajunga si asa cum banuia, nu era nimeni acolo. Era o sala de sport destul de mare, in centru se afla terenul in care erau trasate linii pentru diferite sporturi si marginit de tribune, un dreptunghi perfect. Blondul se aseza pe primul rand de scaune, undeva mai retras si isi puse capul in palme. Imagini cu Hina in bratele colegului sau se derulau in mintea lui ca si cum vedeai reluari proaste la tv. Ce era acel sentiment ce ii mistuia sufletul, ce il facea sa tremure de nervi si inima sa ii zvacneasca din piept? Cumva gelozia?!
<<Eh! Asta-i buna!>> isi scutura capul incercand sa isi alunge gandurile si atunci ochii lui intalni silueta unei fete ce statea in fata lui, privindu-l. Atat era de distras incat nici usa nu o auzi deschizandu-se cand acea persoana isi facu aparitia.
- Banuiam ca aici am sa te gasesc! chicoti Hinata. Te simti bine? il intreba adoptand imediat o expresie plina de ingrijorare, asezandu-se pe scaunul alaturat baiatului ce o privea uimit de aparitia ei.
- Aaa..sunt bine! Doar...obosit! Da, obosit! se balbai acesta chinuindu-se sa zambeasca.
Bruneta nu era convisa de raspunsul lui. Il vedea agitat, dar nu a mai insistat crezand ca acesta nu vrea sa isi impartaseasca problemele cu ea. Ochii ei lila continua sa il analizeze timp de cateva minute, iar intr-un final se hotaraste sa plece.
- Bine...atunci...te-am lasat singur, nu as vrea sa te indispun mai tare! ii zise bland ridicandu-se, dar inainte sa apuce sa faca un pas, adolescentul o prinde de mana si o trage inapoi pe scaun, fiind mai apropiati de aceasta data.
- Imi cer scuze Hin! Nu am vrut sa sune asa! ii zise, avand niste ochii rugatori.
- Nu ai de ce sa iti ceri scuze! Eu sunt cea care a venit neinvitata! spuse razand usor. Te-am vazut pe hol cand te indreptai spre sala, apoi Temi mi-a spus ca ma cautai.
- Mda, dar erai cu prietenu’ si nu puteam sa te deranjez! incerca acesta sa para indiferent.
- Prietenu’? Adica Kiba?! si fata incepu sa se amuze copios de spusele baiatului.
- Ce am zis asa amuzant?! o intreba acesta privind-o nedumerit. Doar te-a luat in brate si..si... dar nu a mai reusit sa continue caci bruneta il privea amuzata, dandu-i de inteles ca a presupus gresit.
- Eu si Kiba suntem prieteni foarte buni! Atata tot! M-a rugat sa ii fac rost de o carte despre caini, vrea sa fie un bun stapan pentru Akamaru. Motivul pentru care m-a luat in brate a fost ca un fel de multumire si plus ca ii fusese dor de mine cat am lipsit de la scoala. Lamurit acum, domnule Concluzionist?! il tachina adolescenta.
- Atat?! fata lui se lumina avand un zambet lung pana la urechi si desi incerca sa nu arate acest lucru, fericirea explodase dand pe afara din cel mai ascuns coltisor al inimii sale.
Bucuros ca lucrurile s-au lamurit, se simtea cum buna dispozitia revenea, iar discutiile celor doi erau tot mai aprinse, chiar amuzandu-se pe anumite teme. Cand ora libera s-a apropiat de sfarsit, Naruto isi aduna tot curajul si o invita pe Hinata in seara urmatoare la o plimbare, mai degraba un loc surpriza ce sigur ii va placea. Aceasta accepta incantata propunerea, cu nelipsita ei timiditate.
- Ah! Era sa uit de ce venisem initial dupa tine! zise fata intorcandu-se din drum cand voia sa plece. Am uitat sa iti dau...„ceva”... ii zise devenind agitata, iar obraji ei prinsera o culoare rozalie.
- Da? Dar eu nu te-am vazut cu nimic in mana! spuse acesta analizand-o.
- Pentru ca nu e un obiect, e de fapt asta.. si in secunda urmatoare Hinata il imbratisa pe Naruto, soptindu-i un „multumesc!” sincer.
Luat putin pe neasteptate ramase blocat, dar ii raspunse in cele din urma imbratisarii. Au ramas asa cateva minute, niciunul ne avand de gand sa rupa acel moment, ne pasandu-le de cei care se plimbau pe holul liceului, de privirile suspicioase. Insa clopotelul a „gandit” ca e timpul ca cei doi sa revina cu picioarele pe pamant si a inceput sa „strige” ca pauza a luat sfarsit, fiecare elev fiind nevoit sa se indrepte spre clasa pregatindu-se de ora.
La sfarsitul programului, grupul celor cinci fete si cei trei eroi s-au indreptat, dupa cum au si planuit, spre pizzaria din centrul orasului. Acestora s-a alaturat si prietenul lui Ino, Sai. Au mancat, au baut, au glumit, au ras, au o avut o dupa-amiza pe cinste, simtinandu-se bine impreuna si distrandu-se. O data cu apropierea serii si petrecaretii s-au indreptat fiecare spre casele lor, unii dintre ei pregatindu-se pentru o noua iesire, altii doar lenevind la televizor sau in fata calculatorului, caci urma weekendu-l fara alte griji pentru lectii sau teme.

Ajunsa acasa, Sakura observa ca este singura, mama ei venind probabil mai tarziu de la serviciu. Aceasta urca la etaj in camera ei si isi lasa ghiozdanul, apoi se indreapta spre baie pentru a face un dus reconfortant dupa o zi obositoare de scoala. Dupa ce termina de imbaiat, se imbraca intr-o pereche de pantaloni de trening negri, cu roz in dreptul buzunarelor si a taliei, iar deasupra isi ia un tricou alb mulat cu diferite inscriptii in fata. Coboara la parter, in living, unde se face comoda pe canapea si aprinde televizorul asteptand sa gaseasca ceva interesant de vizionat.
La cateva minute se aude si usa deschizandu-se apoi inchizandu-se la loc, in hol facandu-si aparitia o silueta feminina. Era chiar mama fetei, doamna Haruno. Parul ei de un rozaliu mai sters ca cel al Sakurei, era prins intr-un coc la spate, fata fiindu-i acoperita doar de breton. Ochii ei erau de un verde crud ca cel al frunzelor de ghiocel tinere, emanand puritate. Era imbracata elegant, intr-o fusta inchisa la culoare lunga pana sub genunchi, in sus o bluza cu maneci scurte de un bej deschis, purtand pe deasupra un palton subtire si in picioare pantofi.
- Ai picat la tanc, mama! In zece minute incepe un film super! Iti pregatesc cina si ne uitam impreuna! Ce zici? ii zise adolescenta entuziasmata, indreptandu-se deja spre bucatarie.
- Imi pare rau draga mea, dar nu pot! ii zise aceasta intristandu-se ca ii strica planurile rozaliei. Am venit doar pentru 2-3 ore acasa cat sa mananc si sa fac un dus, iar daca mai imi ramane timp sa dorm putin, caci ma voi intoarce la spital. Un coleg m-a rugat sa ii tin locul in tura de noapte. Imi cer scuze! Chiar mi-ar fi placut! se apropie de Sakura sarutand-o parinteste pe frunte.
- Nu-i nimic, mami...ii spuse cu o voce mult mai stinsa decat prima oara cand ii vorbise.
- A! Mi-am amintit! se intoarse doamna Haruno inainte sa urce pe scari. Poftim! si ii inmaneaza o punga albastra fetei. Azi a venit la mine Itachi! Sti tu, Itachi Uchiha! Mi-a spus ca fratele lui e bolnav si i-am prescris medicamentele acestea, dar se grabea sa prinda avionul si le-a uitat la mine, apoi m-a sunat rugandu-ma sa i le duc, deoarece el se intoarce abia peste trei zile, iar Sasuke abia poate sa se dea jos din pat! Saracutul! ofta aceasta. Deci, imi faci si mie serviciul acesta? o intreba zambind, sperand ca o va convinge fara alte lupte.
Rozalia ramase cu gura cascata. Mama ei stia foarte bine ca nu ii placea sa faca pe „postarita” si mai ales, acum trebuia sa se duca chiar la Sasuke Uchiha! Nu era ca si cum nu voia sa-l vada, mai ales ca de doua zile nu mai dadu-se pe la liceu, dar.....de ce in situatia asta?!
- Te rooooooog! E ultima oara! PROMIT! incerca sa o convinga adoptand o expresie rugatoare care stia sigur ca o va indupleca pe micuta.
- Aoleu! exclama fata dandu-si ochii peste cap. Asa zici mereu! Fie! si ii lua punga din mana indreptandu-se spre cuier pentru a se incalta si as lua pe deasupra bluza de trening ce era de aceeasi culoare ca pantaloni. Vezi ca de data asta te costa! zambi smechereste dupa care se facu nevazuta.