Teenagers

[Minnie]

multumesc LoveNight :*! eu am mai postat o data ficul, dar mi-a fost sters din cauza problemelor avute 8-|! Anyway...restul de capitole:D!..

Cap 5: Orice sut in fund e un pas inainte!

La scoala lucrurile au decurs in mod obisnuit. O parte din colegi erau surprinsi de neasteptata schimbare de look a Sakurei, care de altfel o prindea bine: parul ei de culoarea florilor de cires, drept ca firul de matase ii era acum lung pana deasupra umerilor. Era foarte admirata de cei din jur ceea ce o binedispunea, dar cum curiozitatea era prea mare, acestia erau nerabdatori sa afle si cum a „achizitionat” acele rani. Rozalia a incercat sa faca o gluma la inceput zicand ca au venit o data cu noua tunsoare, dar in final a preferat sa le spuna ca neatentia e devina si ca nu au de ce sa se ingrijoreze, pregatind cat mai curand o surpriza pentru „amica” ei, Karin. Din fericire sau poate din nefericire, nimeni nu observase zgariturile de pe gat ale brunetei, facute de rozalie in incaierarea avuta.
- Totusi, eu nu te cred Sakura! Mie poti sa imi spui! Promit, ca daca aflu ca a fost javra de Karin, nu o bat....nu rau!
- Ino...iti multumesc ca esti o prietena adevarat! Dar nu ai de ce sa te ingrijorezi! Acum hai in banca, o sa vina profu’ din moment in moment! o trage rozalia dupa ea.

In zilele urmatoare, Karin si prietenele ei nu au mai cautat cearta ca deobicei, ceea ce li se parea supsect fetelor, in special pentru Ino si Temari, dar Sakura avea grija sa nu le lase sa se gandeasca mult la lucrul acesta intreband-o pe blondina cum decurge relatia ei cu Sai. Dar nu in ultimul rand, fetele nu au uitat de Temari si Hinata care isi petreceau o parte din timpul liber dupa ore cu Shikamaru si Naruto.
Bruneta rosea numai la auzul numelui, dar in sinea ei era multumita ca putea sa il ajute fara sa o mai faca pe ascuns si totodata un motiv ca timpul sa il petreaca alaturi de el. Fiecare ora care ii prindea impreuna, fiecare vorba care i-o adresa, faceau ca sentimentele Hinatei pentru blondut sa creasca si cu fiecare gest, atingere si chiar zambetul cald ce il afisa mereu atunci cand o vedea, o treceau mii de fiori prin tot trupul. Desi se stiau din vedere de cand erau boboci si niciodata nu s-au salutat sau vorbit, Naruto stia cateva lucruri despre ea, ceea ce o bucura pentru ca nu trecuse chiar neobservata pe langa el. Surprinzator era faptul ca si blondul se atasase foarte mult de fata, chiar sa aibe sentimente puternice pentru ea, dar acest lucru nu il realiza deoarece era inca orbit de obsesia lui pentru Sakura.
Pe de alta parte, relatia dintre Shikamaru si Temari nu era una foarte „stralucita” . Cei doi nu rezistau sa stea intr-o camera mai mult de o ora fara sa se certe, erau precum „Tom&Jerry” dar si asa, mereu se ajutau si se completau. Baiatul avea o minte sclipitoare, dar ii lipsea energia de a se implica in diferite activitati care, cu siguranta, ar fi fost de nota 10, dar de aici intervine rolul blondinei, care pe langa faptul ca il ajuta, il mai si „impingea” de la spate. Datorita faptului ca lucrul in echipa al celor doi era foarte bun, Shikamaru si Temari primeau proiecte pentru diferite concursuri si reuseau de cele mai multe ori sa surprinda, aducand astfel numeroase diplome si chiar trofee in numele liceului. Fetele o mai tachinau pe blondina spunandu-i ca sunt precum doi magneti de poli opusi care se atrag si parca in curand o sa ii vada de mana pe holurile liceului, dar aceasta mereu le trantea un „NU!” categoric.
- Doar sti ca „cine se cearta se iubeste” nu?! ii zice Tenten incercand sa o puna in dificultate.
- Stiti ce? In loc sa va faceti „griji” pentru mine, mai bine ati fi mai atente la viata voastra amoroasa! Abia il suport pe Shika la orele suplimentare, iar voi vreti sa ma combinati cu el! spuse razand Temari.
- Aha! Si zici ca nu il prea suporti pe „Shika” asta! ironiza Sakura. E nesuferit de-a dreptu, da da!
- Nu mai tine garda sus, Temi, caci noi stim adevarul si in curand il vei accepta si tu! Nu simti? Dragostea pluteste in aer! zise Ino si cele cinci prietene izbucnesc in ras.

La sfarsitul orelor, ca deobicei, ultima care iesi din clasa era Sakura. Stia ca drumul spre casa il va face tot singura, deoarece prietenii ei erau ocupati cu alte treburi pentru scoala sau intalniri, cazul lui Ino si Tenten. Trebuia sa se obisnuiasca cu acest lucru si hotara sa mai lungeasca putin drumul ducandu-se pana la toaleta fetelor pentru a se mai aranja.
- Huh! Si cand spui „neatentie” te gandesti la Karin? Nu sunt chiar asa de neobservabile zgarieturile ei de pe gat sti, nu?!
- Sunt impresionata! Chiar ai un spirit de observatie mult mai dezvoltat decat ma asteptam! spuse acestea cu o urma usoara de ironie in glas, fara macar sa se intoarca spre persoana ce i se adresase.
- Nu sti o groaza despre mine! Ai fi mai mult decat impresionata, asta ti-o garantez! zise cu putin amuzament in voce.
- Posibil! Si pana la urma, ce cauti aici Sasuke? zise fata in timp ce isi continua drumul pe holul liceului indreptandu-se spre baie, fara sa se intoarca spre baiat. Brunetul o urma imediat, dezlipindu-se de peretele de langa clasa fetelor pe care statea mai devreme sprijinit.
- Am grija de data aceasta sa te duc intreaga acasa!
Nici nu terminase bine fraza, ca adolescentei i se urca sangele la cap de furie. Cum adik? Asta ce vrea sa insemne? Ca nu poate sa isi poarte de grija singura doar pentru ca s-a intamplat ca o singura data, <o singura data> sa o dea in bara?! Ca este incapabila?! Se insela amarnica, daca la asta se gandea.
- Uite ce e....se intoarse rozalia brusc spre baiat hotarata sa ii spuna vreo doua, dar fara sa observe ca se aflau pe o suprafata proaspat spalata, aceasta aluneca pierzandu-si serios echilibrul.
Fara sa stea pe ganduri, Sasuke o prinde inainte ca ea sa fie una cu podeaua ajungand totodata imbratisati. Cand fata simte bratele brunetului incolacite in jurul ei il impinge astfel dezechilibrandu-se amandoi aratand ca si cum exersau un dans, cam stangaci ce-i drept , iar ca totul sa fie „perfect” brunetul cade pe spate si peste acesta rozalia care ajunge cu fata peste pieptul lui. Cu greu, Sakura incearca sa se spijine in maini ridicand privirea spre fata baiatului. Pret de o clipa s-au privit in ochii scufundati in visare, dar reusira in cele din urma sa se dezmeticeasca si sa revina la realitate.
- Vai, Sasuke! Imi pare asa rau! Esti bine? se scuza aceasta in timp ce il ajuta sa se ridice.
- AU! Stai usor! Sunt bine...cred! Nu am mai mult de trei oase rupte, dar nu-i panica! zise acesta incercand sa faca o gluma pentru a mai detensiona ingrijorarea fetei.
- Poftim?! Hai sa mergem la mama la spital, ea va sti sigur...
- Hei! o intrerupse. Stai linistita! A fost doar o cazatura, bine? Tu ar trebui sa iti faci griji pentru problema ta cu Karin si sa ma lasi pe mine! Cel mai rau ar fi sa ma trezesc maine cu vreo cateva vanatai noi! o asigura in timp ce isi freca spatele.
In final, cei doi isi recapata echilibrul si se indreapta spre iesirea ce dadea in curtea liceului dupa care spre poarta, dar din cauza accidentari, mersul lui Sasuke era putin clatinat ceea ce o ingrijora pe Sakura gandindu-se chiar sa il conduca pana acasa. Cand ii spuse cu voce tare gandurile, baiatul izbucni in ras, amuzat de grija ce i-o purta.
- Nu vad ce e asa amuzant! Voiam doar sa iti intorc serviciul!
- Bine, bine! Scuze, Rozalio! incerca baiatul sa fie serios. Oricum...multumesc, dar ma descurc!
- Am si eu o intrebare: tu sti cum ma cheama?
- Logic! Naruto mai mereu imi vorbea despre tine! spuse acesta iritat de intrebarea fetei. Desi in ultima vreme nu imi aduc aminte sa-l fi auzit „vaiii! ce bine arata azi Sakura!” incerca acesta sa il imite pe blondut.
<< Asta e de bine..>> gandi fata usurata ca Hinata castiga teren.
- Perfect! Atunci daca esti la curent cu noutatile, te-as ruga sa ma strigi pe nume!
- Ma mai gandesc! si brunetul ii intoarse spatele iar cu mana stanga ii facea semn luand-o usor pe drumul spre casa care se afla in sens opus de casa fetei. Pe maine, Rozalio!
Sakura ramase cateva clipe privindu-l cum se indeparta si pentru prima oara i se parea ca ceva era schimbat la acea imagine. Simtea ceva cald in dreptul inimi si pulsatiile acesteia se accelerau de la secunda la secunda de parca isi croia loc afara din piept,apoi o tensiune incontrolabila o cuprinse care o facea sa tremure de emotie. Nu stia ce se intampla cu ea, cert era ca pe nesimtite inceapea sa il priveasca pe adolescent cu alti ochii.
- Sasuke! striga aceasta si baiatul se intoarce nedumerit. MUL-TU-MESC! ii silabisi cuvantul in soapta in asa fel incat sa i-l poata citi pe buze, dupa care ii facu semn de „La revedere!”. Simtea ca lucrurile vor sta cu totul altfel intre ei de acum incolo.

Ziua se termina si asa cum isi facu aparitia pe cer Luna in compania stelelor, asa isi lua si ramas bun de indata ce Soarele a venit sa faca schimb de tura. Era o dimineata insorita, iar acest lucru facea ca ziua sa fie una mai frumoasa impartind multa buna dispozitie in randul oamenilor.
Pentru Sakura, ziua de azi va fi si mai placuta o data ce isi punea planul in aplicare. Norocul acesteia a fost ca aveau a treia ora libera deoarece diriginta lor de biologie, Shizune, era in medical pentru cateva zile. Imediat ce colegele sale parasira clasa pentru a profita de timpul liber, rozalia o suna pe Karin dandu-se drept altcineva pentru o a ademeni in „capcana” pregatita si spre bucuria ei, bruneta musca momeala. Dupa ce termina conversatia la telefon, grabita fata scoate din ghiozdanul ei o punga in care se aflau „ustensilele” si se indreapta spre dulapul de langa usa. Cu greu reuseste sa se urce pe acesta, dar mai greu de suportat era frica ei de inaltimi. Nu astepta mai mult de 2 minute ca pe holul unde linistea domnea, se auzeau pasi apasati apropiindu-se de clasa fetelor. Inima a inceput sa ii bata cu putere si o tensiune puternica parca o apasa.
<<Ah! Uite ca vine! Acum ori niciodata!>> se incuraja rozalia scotand din punga un pachet alb si cu scris albastru imprimat. Clanta se rasuci apoi usa se deschise usor <<Trebuie doar sa ma mai aplec putin sa ma asigur ca nu ratez>> si fata privi foarte atenta spre persoana ce tocmai pasea in clasa <<Poftim?! Ah nu.....>>

Cap 6: Lasa-te purtat de simturi...

Din cauza ca se apleca riscant de mult, Sakura isi pierde din echilibru si cum nu avea de ce sa se prinda, cade peste persoana ce tocmai pasea in clasa si o data cu ea pachetul de faina se rupe imprastiindu-se in jur, apoi doua mici bubuituri se aud in urma.
- AUUU! Ce naiba mai e si asta? O ambuscada?
- CUM?! Sasuke, ce faci aici? intreba alarmata fata in timp ce incerca sa se dezmeticeasca de la cazatura.
- Trebuia sa imi dau seama ca este vorba despre tine, Rozalio! Cred ca ai o atractie nebuna pentru a intra in belele si nu stiu de ce, dar nici nu ma mai mira chestia asta! spuse ironic baiatul.
Acum, cei doi erau imbracati din cap pana in picioare in alb, pana si in par aveau faina si aratau precum doi oameni de zapada. Doar doua perechii de ochii se mai vedeau, unii de un verde crud si ceilalti negrii de onix. Ironia intamplarilor era ca adolescenta in fiecare bucluc in care intra era si brunetul prin preajma si amintindu-si aceste lucruri incepu sa se amuze.
- Stiu ca arat haios cu toata faina asta pe mine, dar ai putea sa nu mai razi „ciob de oala sparta”?! ii reprosa adolescentul.
- Sti Sasuke, ar cam fi timpul sa nu ne mai intalnim asa! Adica in postura asta! pret de o clipa se lasa o liniste in incapere ca mai apoi sa fie sparta de rasul celor doi.
Inca mai erau intinsi pe podea, dar in cele din urma se ridicara scuturandu-se ingrijorati ca ar putea fi surprinsi unul peste celalalt, imbratisati, interpretandu-se gresit scena. Sakura ia matura si forajul de dupa dulap si incepe sa stranga mizeria inainte ca cineva sa isi faca aparitia. In timp ce isi facea de lucru, baiatul o privea atent si observa ca o urma de tristete ii aparu pe chipul ei luminos, parand abatuta. Se gandea cum sa afle ce are, dar fara sa para evident acest lucru.
- Aaa...Sakura...pentru cine pregatisei „primirea” asta? sparse el tacerea.
- ..Karin..! ii murmura scurt si la obiect.
La cele auzite acesta nu se putu abtine si izbucni intr-un hohot de ras. Rozalia se intoarce spre el si ii raspunde cu o expresie a fetei ce arata clar ca o deranja reactia lui.
- Scuze, scuze! Dar daca asta e modul tau de a te razbuna pentru ce ti-a facut, e de-a dreptu patetic!
- Sasuke! zise fata serioasa. Eu nu intentionez sa ii platesc exact cu aceeasi moneda, vreau doar sa o umilesc si ar fi iesit de minune daca pe usa aia intra ea si nu tu, iar eu nu m-as fi dezechilibrat! Plus ca pe langa faina mai aveam si doua oua crude! si ii facu semn adolescentului sa se uite langa dulap unde erau sparte.
Rozalia termina de curatat si isi indreapta privirea spre baiat ce statea sprijinit de prima banca, el schimband privirea cand ochii lor se intersectara. Fata se apropie de tanar cu pasi marunti privindu-l incontinuu.
- Numai putin! Mai ai faina in par! chicoti aceasta, iar in momentul acela era langa el. Se ridica putin pe varfuri si mana ei micuta ii mangaia lin parul ciufulit facut tepi scuturand usor praful alb ce plutea agale spre podea.
- Sti...ma gandeam.... Ma gandeam la ceva care poate ar scotea-o din sarite, pe bune, pe Karin! zise acesta ezitand putin.
- Da? Sunt numai urechi! zise entuziasmata, chipul ei iluminandu-se cu un zambet cuceritor.
In momentul acela usa clasei se deschise si in prag aparuse bruneta. La vederea celor doi impreuna, fata adopta o expresie plina de nervi si gelozie.
- Uite, la asta ma gandeam! Brusc,pe chipul adolescentului aparu un zambet, apoi a luat-o pe fata usor prinzandu-i fata in palma lui, sarutand-o.
Rozalia, luata prin surprindere de gestul brunetului si nestiind ce sa faca, a ramas nemiscata ca o statuie. Sasuke i-a deschis gura folosindu-se de mana, introducandu-si limba in lacasul umed al acesteia. In momentul in care a muscat-o usor de buza, tanara a inchis ochii, iar limba lui se plimba in voie prin gura fetei, in timp ce cu o mana ii cuprindea talia subtire, lasandu-se usor purtati de acel sarut care deveni magic. Instinctiv, mainile rozaliei se plimbara usor pe bratele lui urcand pana la gatul acestuia apropiindu-i mai mult, facand-o sa tremure de emotie. Tensiunea crestea si parca bataile inimilor lor se puteau auzi si chiar simti, ca si cum Cupidon isi aruncase sageata unindu-le formand una singura. Vazand ca adolescenta ii raspunde provocarii, baiatul continua sa o sarute din ce in ce mai pasional, mai cuprins, mainile plimbandu-se subtil pe spatele ei.
Acel moment nu a durat mult, deoarece au fost adusi cu picioarele pe pamant cand usa clasei se tranti scuturand tablourile de pe pereti ca dovadata a furiei acumulate la ceea ce tocmai vizionase bruneta. Cei doi se desprinsera din sarut si din imbratisare, iar obrajilor lor aratau ca doua petale de trandafiri.
- Se pare ca a functionat idee ta, mai mult decat ma asteptam! zise timid adolescenta.
- Mda...! Scuze ca te-am luat cam pe nepregatite... sau mai rau, sa iti fac probleme cu prietenu’...! ii spuse cu incordare, asteptand raspunsul acesteia care ii va inlatura orice urma de indoiala in ceea ce o priveste.
- Nu, stai linistit! Nu imi faci probleme! ii raspunse aceasta repede incercand sa nu para nelinistita. Oricum, multumesc! Cu singuranta faptul ca i-am calcat orgoliu in picioare o sa o faca sa aibe grija cu cine se pune, data viitoare!
La auzul raspunsului ei, parca o mie de ace i s-au aruncat asupra inimii lui. Simtea gelozie amestecata cu furie, ii venea sa tipe, sa urle cat il tineau plamanii la rozalie si pe nesimtite il cuprinse o dorinta arzatoare de a-l cunoaste pe „el”. Expresia fetei lui se schimba dintr-una linistita intr-una care arata limpede iritarea din sufletul sau. <<Doamne! Innebunesc de tot! Ce naiba se intampla cu mine? Ar trebui sa ma calmez! Nu e treaba mea, pana la urma, cu cine umbla sau nu!>> gandea acesta privind in gol, revenindu-si in fire.
- Apropo...voiam sa stiu...de curiozitate... incepu fata fara macar sa observe ca ceva il nelinistea pe tanar. De ce m-ai ajutat atat de mult, fara macar sa iti cer lucrul acesta?
- Aaa...vorbim altadata! Tocmai mi-am amintit ca am uitat sa fac ceva si este urgent! Ne mai vedeam... si zicand acestea iesi din clasa val-vartej.
- Bine... Pa-pa!
Ramasa singura se intrepta spre fereastra din clasa privind in gol peisajul si usor o urma de regret ii invada mintea. De fapt, si pentru ea era un mister faptul ca a preferat sa ii spuna o minciuna in locul adevarului. Poate ca era mai bine asa, sa stie ca are pe „cineva”. Mai ales ca Sasuke era genul de baiat caruia ii placea sa se joace cu sentimentele fetelor, ea nu avea de gand sa ajunga o papusa in mainile lui si oricum avea destule din care putea sa aleaga, amintindu-si de toate fetele care se tineau scai dupa el.
<<Cel putin stiu ca nesuferita de Karin tuna si fulgera de nervi pe undeva! O merita!>> gandea adolescenta cu satisfactie, in timp ce colege sale intrau in clasa pentru a se pregati de ora urmatoare.

Dupa acel incident, in care Sakura a iesit in avantaj, cateva zile bruneta rautacioasa si prietenele ei, nu isi mai facura aparitia la scoala, sarind examene si teste importante. Nici chiar in weekend, fetele nu le mai vazusera pierzand vremea prin mall. Oricum, acest lucru nu conta atata timp cat era liniste si nu se mai razboiau cum faceau de fiecare data cand se intalneau.
Dar asta nu insemna ca la liceu era liniste deplina atata timp cat Naruto era prin preajma. Mai ales cand avea o bucurie de impartasit cu cei dragi, aflai mai repede decat de la stirile de ultima ora.
- HINATAAA! se aude vocea blondului de pe hol, din ce in ce mai rasunatoare o data ce el pasi in clasa fetelor. Hina, unde esti? o cauta acesta cu privirea prin clasa, in timp ce celelalte fete deranjate de strigatul lui, paraseau bolborosind nervoase clasa, ramanand numai bruneta cu rozalia.
- Ah Naruto! Ai putea sa nu mai tipi precum sirenele de la masinile de politie? spuse de-a dreptul iritata Sakura.
- Discutam despre asta mai tarziu! Uite, uite! si baiatul le flutura mandru prin fata ochilor doua foi pe care erau incercuite cu rosu cate o nota, una de 8 si cealalta de 7. Am trecut, am trecuttt! striga acesta radind de fericire.
- Vai Naruto, dar este minunat! Felicitari! ii ura Hinata, bucuria citindu-se pe fata. Inca doua examene si ai scapat de griji.
- Si totul datorita tie! Multumesc de un milion de ori! in momentul acela blondul o lua in brate si incepu sa faca piruete in mijlocul clasei.
Luata prin surprindere, bruneta se agata strans de gatul acestuia, trupurile lor lipindu-se unul de celalalt si doar cativa centimetri ii mai desparteau de un sarut. Obraji celor doi se inrosira de apropierea brusca in timp ce se priveau intens in ochii. Furati de „peisaj”, isi amintira tarziu de spectatoarea lor care ii privea cu un zambet strengar. Cei doi se opresc din reprezentatie si se elibereaza din imbratisare.
- Scuze! M-a cam luat valul! murmura baiatul emotionat. Am plecat, pana nu se termina pauza ca trebuie sa ma schimb pentru ora de sport! Vorbim dupa ore Hina! si iesi in fuga pe usa.
Hinata nu spuse nimic, era mai muta ca un mormant. Se tranti in scaunul de langa ea privind continuu in gol in locul unde disparuse blondutul cu ochii precum cerul de limpezi. Naruto, a facut el mai mereu lucruri nebunesti, dar nu se astepta niciodata ca o va lua in brate doar pentru un lucru atat de insignificativ, cum ar fi faptul ca l-a ajutat sa invete si doar amintindu-si la ce tocmai se intamplase, mici fluturasi ii invadau stomacul. Roseata din obraji inca nu ii disparuse, ceea ce incepea sa o ingrijoreze pe rozalie.
- Hin! Hin! o scutura usor adolescenta putin amuzata de pozitia in care statea nemiscata.
- Saku, imi aduci te rog niste apa de baut? spuse intr-un final cu un oftat, nemutandu-si privirea. Mi s-a facut putin rau si am nevoie sa pot lua o pastila.
- OK! Vin repede! si rozalia disparu de langa colega ei.
Imediat ce ramase singura, in clasa se auzi zgomotul facut de soneria unui telefon. Era chiar al Hinatei, care raspunde distrata. Nu apuca sa spuna decat un „buna!” intrerupt, dupa care impietri ascultand persoana de la cealalalt capat al firului. Expresia fetei distrata se preschimba intr-una plina de panica si teama.
- POFTIM?! Vin imediat spre voi! si fara sa stea pe ganduri iesi alergand din clasa, fara sa o mai astepte pe rozalie sa se intoarca.

Cap 7: Ingrijorarea trezeste sentimente ascunse...

Linistea din timpul orelor se sparse cand clopotelul incepu sa „strige” pauza, iar usile se deschisera, parca lovindu-se de pereti. Elevii ieseau siroaie din clase ca albinele din stup, indreptandu-se, in grupuri, in diferite locati. Daca voiai sa treci printre ei, iti trebuia multa rabdare si forta pentru a nu fi strivit, asa era mai mereu de cum se suna de iesire.
Dinspre sala de sport, venea agale Naruto indreptandu-se spre clasa sa pentru a se schimba in uniforma, mereu fiind ultimul dintre colegii sai care facea acest lucru. Momentan acesta era imbracat intr-o pereche de pantaloni de trening, iar in mana stanga isi tinea hanoracul, acestea avand o combinatie de culori portocaliu cu negru si in sus purta un maieu negru ce era putin mulat, ceea ce ii punea in valoare corpul lui bine conturat. Adolescentul arata putin epuizat, parul lui blond fiind ciufiulit, dupa o ora istovitoare de sport, dar acest lucru nu avea sa dureze mult, revenind rapid la baiatul hiperactiv.
Chiar cand trecea pe langa clasa fetelor, o vede pe Sakura iesind in fuga cu celularul in mana, cotind stanga spre clasa baietilor si tipand in acelasi timp dupa Neji. Ingrijorat de iesirea fetei, adolescentul o urmeaza cu sufletul la gura. In momentul cand ajunge in clasa, rozalia era langa saten, iar acesta vorbea la telefonul ei, expresia fetei sale exprimand seriozitate iar cea a fetei, panica. Vazandu-i, blondul simti cum un nod in gat i se opreste, presimtea ca ceva nu e in regula si se apropie de cei doi speriat, ascultand ce a mai ramas din convorbire.
- ... e doar luxata! Numai plange Hinata, acum plec spre tine! incheie adolescentul.
Cum auzise numele brunetei, Naruto se apropie cu repeziciune si mai mult de cei doi, cerand explicatii. Faptul ca supararea si nervi ii invadasera mintea, nu isi dadea seama ca tonul lui urcase cu cateva octave atunci cand li se adresa. Neji ii explica calm unde se afla verisoara lui in momentul de fata si ca din cauza problemei sale, trebuia sa se duca dupa ea.
- Ma duc eu! Voi doi ocupati-va sa explicati lipsa noastra! zise blondul serios si fara sa astepte un protest din partea lor, disparu pe usa. Rozalia ramase perplexa de reactia lui si nici macar nu incepu sa bombane ceva la adresa „nebunului”.
Gandul ca Hinata nu era bine parca il facea sa isi piarda controlul. Fugea pe holurile liceului fara sa il mai intereseze daca loveste pe cineva, de scuzat nici nu mai era vorba. Trebuia sa ajunga in parcul de langa centrul orasului, iar drumul pe jos pana acolo ii lua mai mult de 30 de minute. Neavand rabdare sa astepte un autobuz, baiatul incepu sa alerge pe strazile Tokio-ului, fara sa dea atentie trecatorilor ce tipau dupa el cand acesta ii brusca facandu-si loc. Era atat de mult adancit in gandurile lui, incat nici atentie nu mai dadea cand semaforul pentru pietoni arata rosu si nici macar claxoanele la adresa lui nu-l opreau din drumul sau cronometrat. Nu mai vedea si nu mai auzea, efectiv, pe nimeni in jur, mintea ii zbura doar la colega lui si la vorbele lui Neji. Se temea de ce va gasi si o urma de vinovatie o simtea ca o rana adanca in suflet, nu stia de ce se simtea asa, mii de intrebari il apasau, de parca nu ar fi fost de ajuns cate i se invarteau prin cap.
Ajunse in parc cu 10-15 minute mai devreme, noroc cu antrenamentele sale dure de la fotbal. Nici macar nu se simtea extenuat, iar vremea parca era o oglinda a starii lui, caci usor incepuse sa adie un vant rece dezmierdantu-i pielea calda, iar soarele isi ascunse razele sale jucause in norii de diferite nuate de gri. Cerceta disperat cu privirea parcul si in afara copacilor verzi ce isi clatinau usor crengile, a multiplelor flori de diferite culori ce imbogatea considerabil spatiile neocupate de cararile asfaltate si bancile goale, bruneta nu aparea in raza lui vizuala. Analiza fiecare coltisor in timp ce se adancea si mai mult in acel mic paradis, cand deodata ochii lui de un albastru pur gasira langa un copac inalt, pe o piatra, o silueta feminina.
Era chiar Hinata. Aceasta statea aplecata, fruntea ii era sprijinita de genunchiul stang lasand parul ei ciufulit sa o ia in toate directiile. Cu ambele maini se tinea de incheietura aceluiasi picior, iar lacrimile se rostogoleau pe pielea ei laptoasa aterizand in final pe pamant. Adolescentul se apropia cu pasi accelerati, analizand-o in continuare si observa ca pe alocuri uniforma fetei era murdara, ca si cum se tavalise pe jos. Oare ce se intamplase? Alte intrebari ii tranversau mintea si o data cu acestea simtea un cutit ce i se rasucea in stomac lasand in urma o dara adanca de regret. Regret ca nu a fost acolo pentru ea cand avea mai mare nevoie.
Ajuns langa tanara, pica in genuchi in fata ei si cu mana stanga o curpinde usor de barbie, indreptandu-i privirea gingasa spre ochii lui. Cand ii intalneste chipul ingrijorat al baiatului, ochii ei de un purpuriu deschis se maresc, nevenindu-i sa creada ce vede si pentru prima data nu se mai simtea ca un nauvragiat pe mare atunci cand privea la cele doua cristale albastre, caci stia ca el va fi salvamarul ei mereu gata sa ii sara in ajutor. Fara sa ii adreseze un cuvant, blondutul ii aseza usor parul negru cu reflexi mov de pe fata, dadu-l dupa urechii, apoi ii mangaie usor obraji rosii, stergandu-i de lacrimile cristanile care acum nu mai continuau sa ii scalde fata.
- Naruto....ii sopti Hinata cu jumatate de voce, dar este intrerupta de bratele blondului care o trasera intr-o imbratisare, tinand-o tandru la pieptul lui. Simtea pielea infierbantata a acestuia in comparatie cu a ei, care era rece, dar acum mandrul soare isi arunca razele sale neastamparate asupra lor parca binecuvantandu-i.
- Sa nu mai pleci niciodata asa, mai ales daca e posibil sa patesti ceva! M-ai auzit? NICIODATA! ii sopti tanarul la ureche cu o urma de seriozitate in glas.
Fata aproba usor din cap, iar dupa adolescentul o ridica incet in picioare lasand-o sa se sprijine de umerii lui, in timp ce ii lega in jurul taliei hanoracul lui de trening, apoi o lua in brate.
- Nu e nevoie sa ma duci in brate, pot sa merg, mai greu, dar pot! spuse timid fata.
- Nu, nu poti!
- Dar...
- Nici un „dar”, Hina! Acum facem ca mine, fara alte comentarii inutile te-as ruga! ii zise privind-o serios, dupa care un zambet ii rasari pe buze.
Bruneta, stiind cat de incapatanat este si ca degeaba intra intr-o discutie contradictorie cu el ca oricum va pierde, il asculta intocmai, lasandu-si capul pe pieptul lui. Ii placea sa asculte bataile inimi sale ce era ca un cantec, o melodie lenta ce numai ea o putea auzi.
- Si totusi, nu iti este frig fara bluza de trening? ii zise ingrijorata tanara.
- Nu, multumesc! Oricum, ai noroc ca o aveam, altfel trebuia sa dau maieu de pe mine, la ce scurta este fusta as fi vazut numai lesinati cand treceam pe strada sau prin liceu cu tine in brate! chicoti baiatul, la care fata rosi vizibil.
Nu voia sa recunoasca, dar adevarul era ca l-ar fi deranjat privirile lor, poate chiar mai mult decat credea el.
- Vrei sa imi povestesti si mie ce s-a intamplat? Sa vad pe cine incep sa dezmembrez sau sa matur curtea liceului! Ii gasesc eu de lucru! incepu Naruto serios.
- Chiar daca acel „cineva” e o fata? murmura bruneta.
- O fata?! exclama acesta. Ah! Si ma rog, cine-i nebuna? Oricum...de ciufulit, tot o ciufulesc! Intai de toate, spune cum au decurs lucrurile!
Hinata incepu sirul intamplari neplacute de cand primise misteriosul telefon si acel „cineva” nu era nimeni alta decat Karin. Aceasta o sunase pentru a ii spune ca se afla in parc si ca surioara ei, Hanabi Hyuuga, era cu ea, iar daca Hina nu se afla acolo in maxim o ora, bruneta rautacioasa se va „ocupa” personal de micuta.

~FLASHBACK~
Am fugit cat m-au tinut picioarele. Nu imi venea sa cred ce diavol putea sa fie, ceea ce nu intelegeam era faptul ca se lua de mine fara motiv. Niciodata nu m-am luat de ea personal, nu stiam ce conturi aveam de reglat eu cu ea de s-a ajuns la asta. Si totusi, iata-ma aici, sa dau piept cu nebuna.
- Ai venit?! mirarea citindui-se pe chip. Nu te credea asa curajoasa, la ce fata de ingeras ai! si izbucni in ras.
Sincera sa fiu, nu vedeam nimic amuzant in ceea ce a spus, surpriza face sa mai aud o voce in spatele meu, care radea cu pofta. Cand ma intorc speriata, observ ca era chiar tovarasa ei, Kin. Ma intreb oare unde este al treilea unghi, Tayuya, ce deforma acest triunghi diabolic prin simplu fapt ca lipsea.
- Unde e Hanabi? intreb suparata, ochii mei fixand-o pe Karin. Aceasta se opreste brusc din propriul amuzament dupa care imi zice cu o nesimtita degajare:
- Tu o vezi pe aici?! se uita imprejur. Caci eu nu o vad! si incepu sa rada din nou. Fetita proasta si naiva ce esti! Credeai ca imi va fi greu sa te mint?! Mucoasa aia de sora-ta ar fi facut prea mult tam-tam! imi replica satisfacuta de planul ei. Imi provoca mila amesteca cu scarba si verdictul meu final: un salon la spitalul 9 cu prima ocazie.
Am privit-o plina de ura, dar nu am apucat sa ii dau o replica pentru ca am simtit cum o iau brusc pe spate din cauza ca Kin ma tragea violent de par, apoi m-a impins brutal in fata ajungand in genuchi la picioarele lui Karin. Nu a durat mult, ca mai apoi sa ma trezesc cu o palma peste fata de am simtit cum imi pulseaza obrazul drept ducand instinctiv mana spre acel loc. Am incercat sa ma ridic, dar a fost in zadar fiind impinsa, din nou, si atunci mi-am sucit piciorul, cazand lata la pamant. Atunci am auzit o alta voce feminina, cred ca era a Tayuyei care, nu ma pot sa cred ca spun asta, Slava Domnului ca aparuse, caci fetele s-au retras, auzind in urma lor injuraturi la adresa mea si a prietenelor mele. Cand am fost sigura ca nu mai era nici o urma de pericol, cu greu m-am ridicat indreptandu-ma spre cel mai apropiat loc pentru a-mi reveni si vorbi cu cineva.
~END FLASHBACK~

Cand termina de povestit, Hinata observa cum baiatul adopta o expresie plina de nervi, falcile inclestandui-se vizibil. Daca ar fi avut-o in momentul acela pe Karin in fata lui, ar fi strans-o de gat pana ar fi lasat-o fara suflare. Aflase de incidentul ei cu Sakura, dar acum si Hinata, era deja prea de tot. Cineva trebuia sa o puna la punct serios si asta cat mai repede, pana nu ii venea alta idee nebuneasca.
In final, ajunsera si ei la liceu, iar Naruto o duse pe fata la infirmerie pentru a-i trata glezna luxata. Imediat aparusera Sakura si Neji, ascultand ingroziti patania brunetei si totodata cautand o cale de a le face sa plateasca pe Karin si prietenele ei, pentru tot raul facut. Blondutul le spuse celor doi colegi ca o va duce pe Hinata acasa si ii roaga sa vorbeasca cu profesorii in legatura cu absentele, apoi o lua pe bruneta in brate indreptandu-se spre iesire.
Pe drum, adolescentul ii povestea diferite lucruri pentru a nu ii lasa timp sa se gandeasca la cele intamplate. Voia din tot sufletul lui sa ii fie bine, desi durerea provocata din cauza luxatiei nu o lasa sa uite de tot. In 20 de minute erau deja in fata porti, pasind in curte, apoi in casa ajungand intr-un hol mic. Mai merse cativa pasi si holul se temina cu livingul aflat in partea dreapta unde avea o canapea ce se intindea intr-un patrat neterminat, iar in mijloc un televizor mare. Pe stanga era o usa ce dadea spre bucatarie, iar in continuarea holului ajungeai la baza unei scari ce probabil ducea spre dormitoare. Naruto o aseza pe tanara pe canapea si cand dadu plece, aceasta il prinse repede de mana tragandu-l mai la nivelul ei, ochii lor intalnindu-se.
- Multumesc, Naruto! Chiar nu stiu ce m-as fi facut fara ajutorul tau! ii murmura dupa care il saruta indelung pe obraz.
- Huh! se dezmeticii baiatul, obraji luandu-i foc. Oricand! Vorb....vorbim maine! Ai grija de tine, Hin! si usa de la intrare se auzi trantindu-se.

Adolescentul se intoarse la liceu, unde se intalni pe hol cu Neji si incepura sa discute foarte aprins, tema principala fiind Karin.
- Ar trebui sa participe la discutia asta si prietenul Sakurei, oricare ar fi el, ca doar si ea a avut probleme cu aia! isi da cu parerea Sasuke, aparand pe nesimtite.
- Prietenul Sakurei?! si Naruto izbucni in ras. Sas’ke, frate, esti in urma cu vreo 6 luni! il batea acesta pe umar.
- Ce vrei sa spui cu asta? intreba iritat brunetul.
- Saku s-a despartit de ultimul ei prieten acum jumatate de an, iar de atunci nu a mai atras-o nici un baiat in mod special! Iar acum tu vi cu „prietenul Sakurei”, imitandu-si amicul amuzat, si oricum eu as fi stiut, daca nu primul, al doilea, in caz ca ar fi avut pe cineva! zise acesta sigur de raspunsul lui.
- E problematic, dar am auzit discutia voastra fara sa vreau si cred ca am o idee! aparuse Shikamaru ne lasandu-i ocazia lui Sasuke sa ii dea replica blondului.
- Te ascultam cu placere! ii zise Neji cu acel calm obisnuit al sau.
- Bine, dar mai intai vreau sa stiu daca imi puteti face rost de un magnetofon? zise acesta privindu-i pe fiecare si un zambet i se zarea in coltul gurii.