Tears are made for people who understand life

[angeliqueVampire]

Cap. 5 - It happens

Dimineata se apropia repede, luînd toată povara noptii negre şi pline de mister. În camera modestă, pictată în culorile zapezii, dormea nestingherită roşcata. Fata ei te putea asigura că nu există nimic pe această lume care să o poată trezi din somnul ce o cuprinse. Nimic, poate doar ceasul deşteptator care îşi facu simtită prezenta la ora şapte fix. Sunetul era destul de puternic, iar ea nu se opuse lui şi se ridică din pat iute.
În bucatarie, ai ei luau deja masa, fiind gata pregatiti de o nouă zi de muncă, dar fericiti peste masură că mîine va fi în sfîrşit weekandul. Claire îşi mîncă repede portia de cereale, aceeaşi în fiecare zi, îşi luă geanta de pe fotoliul vechi şi ieşi afară, salutîndu-şi respectuos parintii.
Drumul nu i se mai parea că dura o veşnicie. Îl cunoştea aşa de bine, dar totuşi niciodată nu i se mai paru aşa de frumos precum astazi. Crengile golaşe se unduiau în bataia vîntului. Frunzele aramii se roteau în aerul calduţ. Casele de pe strazi erau luminate placut de rasarit.
-Aşteaptă-mă! Claire!! Se auzi o voce din spate.
-Angel?
Baiatul continua să alerge în spatele ei, ajungînd imediat în dreptul roşcatei. Se aplecă putin, după efort şi îşi puse mana pe umarul fetei. Suflă cîteva clipe, apoi i se adresă:
-Pfui! Cred că ai dopuri în urechi! Te strig din capatul strazii şi tu....
-Scuze! Sunt mai aeriană azi, recunoscu fata.
Imediat ajunseră la locul bine stabilit. Cladirea aceea imensă, bogată în ferestre şi sumbră, cu aspect modest, ce le fusese întotdeauna precum o închisoare cu sute de pereti şi dooar o portiţă de ieşire, parcă prea mică pentru numarul elevilor. Urcară scarile fară grabă, ştiind că acea cameă îi va aştepta şi totuşi dorind ca acest şir lung de întîmplari să se finalizeze în momentul respectiv.
Clasa era mai plină ca de obicei, toti elevii fiind adunati în jurul bancii Tiarei şi admirîndu-i noul look. Claire se apropie şi ea pentru a vedea minunăţia, dar tot ce îi fu dat să vadă era o fetişoară încrezută, bine cunoscută, înconjurată de un par blond ceva mai închis şi taiat scurt, cu breton, aşa cum cereau noile tendinte toamnă-iarnă. De fapt, colegii nu vroiau să o vadă pe printesă cu noua înfăţişare, ci doreau să rîdă de ea. Şi aveau şi de ce...
-Ce ai păţit, Tiara? Întrebă ironic Taina. Simteai că nu ai aerisire pentru porcaria aia numită creier? Ah, uitasem! Tu nu posezi aşa ceva!
-Eşti o demodată notorie, Taina! Nici macar nu ştii ce înseamnă adevarata frumusete...
-Mdah, cu lookul asta pot zice că nici tu! Rîse bruneta, îndreptîndu-se spre Claire.
Nu spuse nimic, ci doar trecu pe lîngă roşcată, lasînd în urmă o dîră profundă de parfum de liliac. Cunoscînd-o pe Taina, fata putea să jure că nu îi va adresa nici un cuvînt. Pentru brunetă, orgoliul şi mîndria erau mai presus de orice. Tot ce putea face era să spere într-o eventuală rasturnare de situatie...
Ziua de şcoală trecu ca o fantasmă pierdută în vînt, lipsită de orice urmă de actiune, monotonă si neinteresantă. Dar asta nu deoarece cursurile erau mai uşoare, ci datorită faptului că elevii ajunseră la concluzia că dormitul prin clase era sport national, foarte des practicat şi cu efecte grozave asupra memoriei.
Seara veni la fel de repede, precum şi momentul în care roşcata promise să îl întîlnească pe Alex pe strada Leichteg. Nu mai putea de emotie. Pe de-o parte, ştia că Schei îi este încă devotat verişoarei lui, dar pe de altă parte nu suporta să o vadă pe Claire suferind. Se aştepta la o eventuală metodă de împacare a celor două, dar asta nu era deloc ceea ce se va întîmpla...

*end*

greseli vor fi, deja va anunt, ca nu am avut timp sa-l corectez...
suspans like always...scuzati doar ca a durat atat...probleme tehnice...mai exact...virusi...