28-11-2008, 09:44 PM
O poveste noua,scrisa de mine si cred ca destul de buna.Cum am mai spus sunt foarte ocupata cu tezele asa ca nu stiu cand o sa pun continuarea.Sper ca sa va placa primul capitol.Sar putea sa mai am cateva greselichiar daca am corectat acest capitol de vreo cinci ori.
Capitolul I: Cand te-am vazut pentru prima oara!
Nu pot sa cred ca s-a intamplat asa ceva! Chiar daca au trecut patru luni de cand el nu mai este ,eu nu vreau sa accept asta,dar nu am ce sa fac! El nu mai exista si eu trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu am sa il mai vad niciodata. Imi aduc aminte ziua in care l-am cunoscut.Era o zi obijnuita ca oricare alta intro tara foarte speciala.
Romania! Tara unde ti se poate intampla orice,de la a muri in spitale din cauza ca doctorii erau in pauza de masa si nu vroiau sa faca nimic pana la a fi jefuit in sectia de politie!Dar asta nu se putea intampla oricui.Numele meu este Bianca Stoica.Eu eram o fata obijnuita sau cel putin pentru prietenii mei care ascultau rock dar pentru manelisti eram ciudata secolului si sincer nu imi pasa. In sfarsit scapasem de scoala genrala si in sfarsit ajunsesem la liceu in clasa a IX-a. Fara sa imi dau seama a mai trecut un an unde mi-am facut prieteni,a venit vacanta pe care mi-am petrecuta la oras si a inceput iar scoala fara sa se intample nimic interesant.
15 Septembrie 2008. O zi minunata de toamna.Eu mergem linistita pe strada admirand peisajul ce se desfasura in fata mea. Celelalte orase din Romania sunt de obicei foarte aglomerate,dar nu si Slatina,orasul meu natal.Locul unde am crescut si unde vreau sa imi petrec restul vietii Eu de obicei nu veneam in prima saptamana la scoala si anu acesta s-a intamplat o minune. De obicei mergeam mereu in vacanta la tara pentru ca dupa parerea mea nu era nimic mai frumos decat sa auzi strigatele bunicilor cand te dau afara din casa si tu intrii pe geam fara ca ei sa isi dea seama lasandui sa te caute ore in sir.Ei bine anul acesta am fost ocupata,desi nu stiu sincer cu ce si nu am mai mers la bunici,de aceea acum mergeam la liceu.
Pe unde mergeam toti baietii intorceau capul dupa mine,chiar daca nu eram cine stie ce frumusete.Inalta, pielea putin bronzata, parul saten,lung si drept si ochii caprui imi dadeau o infatisare de fata ce nu ar putea lovi nici o musca, dar in realitate eram o adevarata scorpie.Cat despre haine,nu imi placea sa port ce este la moda pentru ca imi placea sa fiu unica,sa nu mai arate nimeni ca mine. Pentru prima zi de liceu ma inbracasem cu o pereche de blugi negrii,un tricou roz,bascheti negrii si un hanorac gri.Cum am intrat in curtea liceului ‘Ion Minulescu’ directoarea m-a trimis in clasa ca deja eram in intarziere.
M-am plimbat ceva timp pe holuri pana ce am gasit clasa si cand am intrat am fost intampinata de cele mai bune prietene ale mele Bianca si Delia. Bianca era o fata frumoasa cu parul roscat,ochii verzi,imbracata cu o pereche de blugi albastrii,un tricou roz si incaltata cu o pereche de bascheti roz,cu forme bine definite si cu un simnt al umorului foarte dezvoltat.Delia semana foarte mult cu Bianca numai ca era inmbracata cu o fusta de blugi,cu un tricou verde si cu o pereche de bascheri lungi verzi.Daca te uitai la ele ai fi putut spune ca sunt surori gemene.Semanau atat de mult dar in acelasi timp erau atat de diferite Cum ele au vazut ca nu spuneam nimic s-au hotarat sa ma trezeasca din visare.
- Cum ai reusit sa vi in prima saptamana de scoala ! Tu de obicei chiulesti si ne lasi singure !mi-a spus Bianca.
- Ei bine,anul asta s-a intamplat o minune si am venit la liceu.Si in plus nu va las singure ci…
Dar inainte sa imi termin propozitia a intrat dirigintele si ne-a trimis in banca pentru ca avea ceva important sa ne spuna. Domnul diriginte era un barbat destul de batran,cu fata zbarcita,si cu o expresie dura.El preda matematica si in orele de dirigentie pe care le avem facem matematica pentru ca este spre ‘binele nostru’.Cum ar putea crede ca o ora in plus de matematica ne va face bine.A trebuit sa imi rup sirul gandurilor cand mi-am auzit numele.Cand mi-am indreptat privirea spre tabla si atunci l-am vazut…
Capitolul I: Cand te-am vazut pentru prima oara!
Nu pot sa cred ca s-a intamplat asa ceva! Chiar daca au trecut patru luni de cand el nu mai este ,eu nu vreau sa accept asta,dar nu am ce sa fac! El nu mai exista si eu trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu am sa il mai vad niciodata. Imi aduc aminte ziua in care l-am cunoscut.Era o zi obijnuita ca oricare alta intro tara foarte speciala.
Romania! Tara unde ti se poate intampla orice,de la a muri in spitale din cauza ca doctorii erau in pauza de masa si nu vroiau sa faca nimic pana la a fi jefuit in sectia de politie!Dar asta nu se putea intampla oricui.Numele meu este Bianca Stoica.Eu eram o fata obijnuita sau cel putin pentru prietenii mei care ascultau rock dar pentru manelisti eram ciudata secolului si sincer nu imi pasa. In sfarsit scapasem de scoala genrala si in sfarsit ajunsesem la liceu in clasa a IX-a. Fara sa imi dau seama a mai trecut un an unde mi-am facut prieteni,a venit vacanta pe care mi-am petrecuta la oras si a inceput iar scoala fara sa se intample nimic interesant.
15 Septembrie 2008. O zi minunata de toamna.Eu mergem linistita pe strada admirand peisajul ce se desfasura in fata mea. Celelalte orase din Romania sunt de obicei foarte aglomerate,dar nu si Slatina,orasul meu natal.Locul unde am crescut si unde vreau sa imi petrec restul vietii Eu de obicei nu veneam in prima saptamana la scoala si anu acesta s-a intamplat o minune. De obicei mergeam mereu in vacanta la tara pentru ca dupa parerea mea nu era nimic mai frumos decat sa auzi strigatele bunicilor cand te dau afara din casa si tu intrii pe geam fara ca ei sa isi dea seama lasandui sa te caute ore in sir.Ei bine anul acesta am fost ocupata,desi nu stiu sincer cu ce si nu am mai mers la bunici,de aceea acum mergeam la liceu.
Pe unde mergeam toti baietii intorceau capul dupa mine,chiar daca nu eram cine stie ce frumusete.Inalta, pielea putin bronzata, parul saten,lung si drept si ochii caprui imi dadeau o infatisare de fata ce nu ar putea lovi nici o musca, dar in realitate eram o adevarata scorpie.Cat despre haine,nu imi placea sa port ce este la moda pentru ca imi placea sa fiu unica,sa nu mai arate nimeni ca mine. Pentru prima zi de liceu ma inbracasem cu o pereche de blugi negrii,un tricou roz,bascheti negrii si un hanorac gri.Cum am intrat in curtea liceului ‘Ion Minulescu’ directoarea m-a trimis in clasa ca deja eram in intarziere.
M-am plimbat ceva timp pe holuri pana ce am gasit clasa si cand am intrat am fost intampinata de cele mai bune prietene ale mele Bianca si Delia. Bianca era o fata frumoasa cu parul roscat,ochii verzi,imbracata cu o pereche de blugi albastrii,un tricou roz si incaltata cu o pereche de bascheti roz,cu forme bine definite si cu un simnt al umorului foarte dezvoltat.Delia semana foarte mult cu Bianca numai ca era inmbracata cu o fusta de blugi,cu un tricou verde si cu o pereche de bascheri lungi verzi.Daca te uitai la ele ai fi putut spune ca sunt surori gemene.Semanau atat de mult dar in acelasi timp erau atat de diferite Cum ele au vazut ca nu spuneam nimic s-au hotarat sa ma trezeasca din visare.
- Cum ai reusit sa vi in prima saptamana de scoala ! Tu de obicei chiulesti si ne lasi singure !mi-a spus Bianca.
- Ei bine,anul asta s-a intamplat o minune si am venit la liceu.Si in plus nu va las singure ci…
Dar inainte sa imi termin propozitia a intrat dirigintele si ne-a trimis in banca pentru ca avea ceva important sa ne spuna. Domnul diriginte era un barbat destul de batran,cu fata zbarcita,si cu o expresie dura.El preda matematica si in orele de dirigentie pe care le avem facem matematica pentru ca este spre ‘binele nostru’.Cum ar putea crede ca o ora in plus de matematica ne va face bine.A trebuit sa imi rup sirul gandurilor cand mi-am auzit numele.Cand mi-am indreptat privirea spre tabla si atunci l-am vazut…