Tamed [+18]

[Akie]

Multumesc pentru comment zozy, ti-am explicat pe mess cum este cu cuvantul ala. Si nu, nu mai deranjat :) Ma bucur foarte mult ca iti place noul meu stil, sper sa iti placa in continuare fiindca cateodata nici nu stiu cum sa scriu :( In legatura cu mesajul, ti l-am lasat tot pe mess. Multumesc celor care citesc ficul, sper sa va placa in continuare. Oricum, aici e urmatorul capitol :* :



Cap.4
Inaintez agale pe podeaua din lemn, spargand linistea ce se lasase in incapere dupa ce cei trei urcara in graba scariile, bine, Aiumy era cea grabita tragandu-i si pe Daisuke si Masaru dupa ea.
Ma opresc in capatul scariilor si mai arunc o privire asupra instrumentelor usor melancolica si fericita. Trag un fum de tigara, o apuc cu degetele si o scot dintre buze. Suflu pe gura fumul dar fara sa bag inapoi capatul tigarii in gura, o tin in mana privind instrumentele.
Aici a inceput totul, pasiunea catre muzica si cea de a face o trupa. Inca imi aduc aminte vocile parintiilor usor ridicate ce se impotriveau sa fac locul asta. Atunci nu intelegeam de ce nu vroiau sa transform subsolul intr-un studiou, desi subsolul era mult mai prapadit decat este acum. Paianjeni prin colturi, miros de mucegai, un aer inchis si multa mobila plina de praf si vechime, ce acum zace pe undeva prin pod. Acum inteleg, le era teama ca o sa ma piarda, stiau ca o sa mearga la Tokyo iar eu o sa refuz sa merg cu idea mea, pentru ei, stupida. Insa degeaba au incercat sa ma convinga sa nu fac studioul, daca nu era studioul era Daisuke si tot nu mergeam. Mi-aduc aminte ca o zii intreaga am tipat unii la altii despre tema asta, inca ii multumesc lui Aiumy ca si ea a vrut sa faca studioul…dar daca ma gandesc mai bine ii multumesc lui Dumnezeu ca a luminat-o si pe ea macar o singura data in viata ei. Mi-aduc aminte ca eu, mama si tata eram in bucatarie si discutam. O discutie atat de frumoasa incat preferam sa le dau cate streang amandurora, sa fac floricele si sa ii privesc cum amandoi isi fac un lant de gat impreuna cu biga din pod, daca m-ar fii rugat frumos ii si leganam.
Era o seara de vara, usor racoroasa, tipetele se auzeau din bucatarie in toata casa. Eu ma rasteam la parintii mei neintelegand de ce nu imi da voie sa cant, daca nu imi da voie sa cant in camera atunci sa ma lase sa fac studioul. Ce ii deranja atat? Le-am promis ca nu o sa le folosesc banii ca sa fac studioul, ca o sa ma angajez si o sa strang banii ca sa cumpar instrumentele insa nici in ruptul capului nu vroiau sa ma lase. Sunt sigura ca daca una din surorile melea r fii zis ceva despre asta ei sigur erau de acord. Am uitat sa mentionez ca mai am inca o sora de 8 ani, acum, pe atunci avea in jur de 7 ani. Inca o alta scorpie pe care probabil va jur, ca nu ati vrea sa o cunoasteti….este cel mai mare cosmar al meu, in special cand vrea sa se joace cu mine. Inca ma bucur ca parintii au luat-o cu ei in Tokyo.
Si am avut dreptate, puteam sa jur ca daca una din surorile mele le-ar fii cerut asta ar fi fost de acord, poate nu erau de acord cu mine fiindca nu aveam note bune la scoala, dar ce rost sa inveti din moment ce nu vrei sa iti faci o cariera in tampeniile care te invata la scoala? Ei nu intelegeau asta si o tineau pe a lor. Era 7 seara si deja aveam o ora de cand discutam tema asta, facusem cateva pauze intre discutii ca sa ne mai calmam dar degeaba, nervii reveneau. Intotdeauna mi s-a spus ca seman la nervii cu tata insa tata nega asta, ca el nu este asa ci este mai calm si avea dreptate….nimeni din familia mea nu se enerveaza asa de repede ca mine. Dupa 10 minute am auzit o voce in spatele nostru, din cauza tipetelor nici nu auzisem cand se deschise usa sau cand se inchise. M-am intors si Aiumy tocmai venise, cuvintele ei ma lasasera muta. Le-a spus parintiilor ca si ea vrea sa faca parte din trupa, ca v-a ajuta cu amenajatul camerei si formarea trupei. Lucrul acela m-a surprins pentru ca ei nu prea ii placea muzica. Parintii mei au acceptat si ne-au spus ca sa facem ce vrem, ei nu se mai baga si e treaba noastra cum vom amenaja studioul, cum vom strange banii sau cum vom face trupa. Le-am spus ca asta era idea, ca putin imi pasa de ceea ce zic ei fiindca daca nu faceam studioul acasa il faceam altundeva, si era normal ca pe ei sa nu ii intereseze….desi intr-un fel vroiam ca parintii nostrii sa vada cat de talentati suntem. Lucrurile alea le-am spus la nervii, desii intr-un fel nu regret ce am spus, intr-o zi, lor o sa le para rau ca nu mi-au dat voie de la bun inceput sa creez studioul. In loc sa-i multumesc lui Aiumy, o trasesem dupa mine intr-o camera intreband-o de ce vrea sa ma ajute, ea mi-a raspuns ca si ea s-a saturat de scoala, vrea sa-si traiasca viata mai intens decat cu nasul prin cartii si avea incredere ca eu voi reusi sa ii indeplinesc dorinta aia. Cuvintele ei ma lasasera muta, nestiind ce sa mai zic sau ce sa mai fac, nici macar nu am apucat sa-i multumesc, dar m-am gandit ca nu am de ce sa-i multumesc din cuvinte, o sa-i multumesc mai incolo cand ii voi indeplini visul. Timp de o luna, eu, Aiumy si Daisuke am lucrat impreuna la un restaurant pentru a castiga banii necesari pentru instrumente, cateodata mai lipseam de la scoala, si prin cateodata aproape zilnic. Poate a fost din cauza ca vroiam sa ma razbun pe parinti fiindca nu m-au lasat sa fac studioul si ca ascultau mai mult de celelalte surori decat de mine. Intr-un final am reusit sa facem studioul, nu e chiar mare lucru dar lucrurile mari incep de la lucrui mici.
Simt ceva rece, ce pare de tinichea pe spatele meu, usor ud. Tresar si fac un pas in fata incat sa nu mai simt rece pe spate. Ma intorc si il vad pe Daisuke cum tine in mana o doza de bere, parca suspendata in aer.
- Te-ai trezi frumoasa din padurea vestejita? Ma intreab sarcastic, il privesc stramb si surad usor. Intind mana dreapta sa iau doza de bere insa el isi retrase mana privindu-ma senin. Sa inteleg ca are chef de joaca sau ce?
- Nu mi-ai raspuns! Imi spune la fel de senin.
- Da´ tu te-ai trezit uratul din padurea inflorita? Ii raspund eu bagand tigarea in gura si tragand un fum. Aud pasii lui Daisuke cum inainteaza un pas pana cand ajunge la cativa cm de mine. Ma priveste adanc in ochii in timp ce si eu fac la fel, scot tigarea din gura si suflu fumul intr-o parte, insa fara sa-mi iau privirea de la el. Acesta se opreste la cativa milimetri de buzele mele, simt cum inima incepe sa imi bata mai repede, sunandu-mi in urechi.
- Eu m-am trezit de cand te-am sarutat! Imi sopteste zambind pe sub mustati; Vrei o floare? Ma intreaba indepartandu-se usor si fluturand in aer doza. Prind repede doza in mana si o deschid auzindu-se cum aerul comprimat dinauntru facu contact cu aerul de afara. Cand vreau sa duc doza la gura simt o mana ce ma apuca de mijloc si ma trage langa corpul cald al jumatatii mele. Ii simt buzele dulci si moi peste ale mele, incep sa ma joc cu limba lui. Inchid ochii savurand momentul . Imi duc mainile, in una tineam tigarea si in cealalta doza, dupa gatul lui. Ii aud din nou bataile inimii, simt cum sunt purtata din nou parca pe alt taram. Ma intreb….de ce mereu ma simt intr-o alta lume in saruturile lui Daisuke? O lume atat de placuta incat nu as vrea sa se rupa niciodata saruturile. As vrea sa imi sarute din nou tot corpul, inebunindu-ma complet, imbatandu-ma in placere mai mult decat atunci cand beau bere. Insa momentul asta se rupe repede, dar Daisuke nu se indeparteaza de mine, isi lipeste fruntea de a mea. Imi vine sa mormai cateva injuraturi:
- Ai putea cel putin sa imi multumesti! Esti cam aeriana zilele astea si nervoasa de orice te trezeste la realitate… Imi sopteste insa ii astup gura cu un alt sarut. De ce dracu trebuie sa vorbeasca? Nu a auzit de vorba multa saracia omului? Poate vorbi cat vrea cand ne intoarcem sus la Aiumy si Masaru, dar sa ma lase sa ii iau lipiciul dulce dupa buzele lui.
Dupa cate-va secunde de sarut ce mi s-au parut anii, acesta se rupe din nou. Imi trec degetele prin parul lui privindu-l adanc in ochii. Simt cum ma ia de mana stanga fara sa-mi zica nimic, se intoarce si incepe sa urce scariile, inaintez si eu in liniste. Imi trec degetele de la mana dreapta peste buze, lichidul de pe doza ce odata era gheata se transforma acum in apa ce se incalzi usor din cauza caldurii corpului meu. Acum aud scartaiturile ce le scot scariile la pasii nostri pe scariile din fier ce au obiceiul sa ma scoata din sarite. Ajungem sus, observ ca usa ramasese deschisa insa o inchid imediat ce iesim. Mai facem cativa pasi ajungand din nou in sufragerie, prin arcada. Pe partea dreapta este un zid cu o alta arcada ce da in bucatarie, in fata mea este mobila, rafturile pe care stau diferite lucruri, cum ar fii combina gri sau cutia neagra, asa numita televizor. In mijlocul sufrageriei e o masuta mica din sticla, langa ea o canapea crem, langa canapeaua crem sunt cele doua fotolii tot crem, puse cate unul in capatul canapelei. Ma intreb de ce imi racesc gura explicand toate astea, sau mai bine zis mintea, niciodata nu am stiut sa explic cum trebuie lucrurile. Probabil deja v-am ametit cu tot ceea ce v-am spus insa singurul lucru principal este canapeaua si masuta ce sunt in mijlocul sufrageriei. Pustiul si Aiumy stateau la masuta, fata in fata. Pe masuta din sticla sunt doua doze de beri, o scrumiera si pachetul de tigari.
Acestia isi intorc capul spre noi cand ne vad apropriindu-ne.
- Daisukeeee!!!! Il striga vesela Aiumy facandu-i cu mana de parca ar fii la celalalt capat al pamantului. Probabil acolo ar fii fost daca mai imi spunea in momentul acela ca s-a mai sarutat cu cineva, chit ca nu era adevarat. Ne asezam si noi tot fata in fata. Aiumy statea cu spatele la televizor, eu cu spatele la fotoliu, Masaru cu spatele la canapea si Daisuke cu spatele la celalalt fotoliu. Las tigarea aproape arsa in scrumiera, ma intreb cand s-a ars asa de repede din moment ce abia au trecut 5 minute de cand mi-am aprins-o.
O vad pe Aiumy cum il imbratiseaza strans pe Daisuke care o tot intreaba cat a apucat sa bea iar Masaru incearca sa o dezlipeasca pe Aiumy de Daisuke. Ii privesc fara sa zic nimic, probabil Aiumy incearca sa vada cum este celalalt capat al pamantului sau vrea sa faca cunostiinta cu strabunica noastra din lumea cealalta.
- Aiumy! Ma sufoci! Imi este indeajuns Akie cand vrea sa ma omoare, nu vreau sa mai incerce si altcineva sa ma omoare! Ii spune Daisuke precipitat incercand sa o dezlipeasca insa parca s-ar fi lipit de el mai rau decat ar faceo superglue.
- Nu-ti face griji iubire….am sa vin la inmormantarea ta si am sa-ti cant balada celor trei betivi! Ii spune cu un zambet pe buze.
- Nu vei fii invitata daca ma omori! Am sa te bantui toata viata ta!
- Serios? Putem juca si poker? Intreaba ea vesela dandu-i drumul si privindu-l. Ce zici de poker pe dezbracate?
-Voi fii mort!
- Pai nu-i nimic! Il dezbraci pe Masaru daca nu acepta! Spune la fel de vesela.
-Aiumy! Eu nu joc poker! Ii spune Masaru sec, fapt la care Aiumy il priveste intrebatoare.
-Cine a spus ca trebuie sa joci? Tu vei fii mascota care se va dezbraca in locul celorlalti!
- Ceeee?? Nu ma lua drept mascota! Nu sunt un catel!
- Hmmm….cutu, cutu! Aici mami! Daca mai vrei bere vino si ia-o! Spun eu fluturandu-i doza de bere pe la nas. Pustiul ma priveste cu niste ochii inocenti.
- Nu si tu Akie…. Imi spune usor mierloit.
- Nu-ti face griji! Cred ca e din cauza otravii din bere! Am uitat ca cei de la magazin m-au avertizat ce se intampla in caz ca se bea prea multa! Le spun privind doza de bere. Observ ca s-a lasat o liniste mormantala in sufragerie. Imi ridic privirea si observ cum toti au ramas ca trazniti de fulger. Ma bufneste rasul in timp ce ei se uita unul la altul confuzi. O vad printre lacrimi de ras pe Aiumy, cum incearca sa-si bage degetele pe gat. Nu mai pot sa zic nimic.