Surprizele Vietii!

[reNnNy]

That's It!
The Second Chapter Is Finaly Here!!!

Capitol II

In sfarsit, ziua ce o asteptam cu o nerabdare obsesiva a venit. Scoala s-a incheiat, iar eu am terminat anul intr-o agitatie continua. Nu pot decat sa ma bucur ca am scapat de inca un an de scoala si ca vara, cu toate surprizele si placerile ei a sosit!
Nici nu am stat pe ganduri, nu am vrut sa irosesc nici-o secunda din vacanta, asa ca imediat ce am iesit de la scoala, am mers si am sarbatorit impreuna cu colegii mei care au uitat de toate conflictele din timpul anului si s-au bucurat ca sa terminat inca un an. Dar totusi, nu toti au fost asa de fericiti, unii aveau mici neplaceri in privinta schimbarilor ce se vor face in urmatoarea clasa.
Desigur, momentul in care va trebui sa ne despartim se apropie cu pasi repezi, un moment ce probabil pe majoritatea ii va marca. Dar sincer, personal nu prea ma deranjeaza, pentru ca nu am nimerit intr-o clasa tocmai ~normala~, ci in una clar nebuna. Fiecare zi petrecuta in aceasta clasa este o adevarata “petrecere” neincetata si uneori obositoare, chiar si in ore, evident pana la sanctiunea profesorilor. Nu pot sa spun ca m-am simtit prost in aceasta clasa, pentru ca as mintii. Cu toate ca mi-a fost mai greu sa ma integrez in acest colectiv, pana la urma a devenit acceptabil. Cu toate acestea, ideea ca imi voi inalta aripile dandu-le sansa sa evolueze este mult mai tentanta.
In sfarsit, dupa un chef mare impreuna cu colegii, am ajuns pe la unsprezece seara acasa si nu mi-a mai pasat de nimic, m-am bagat in pat si m-am lasat invaluit de tainicele vise.
De aceasta data, m-am trezit intr-o lene neobisnuita, dar am luat ca motiv vacanta ce tocmai a inceput iar eu devenit lipsit de griji. Desigur, sunt pe cale sa nu risipesc nici o secunda. In saptamana ce se apropria aveam in plan sa ma trezesc devreme, trebuia sa incep pregatirile impreuna cu Catalin pentru excursia in care urma sa mergem. Doua saptamani la munte, departe de zgomotosul oras si stresul parintiilor.
Imi incep activitatea la ora 1, ducandu-ma la un tenis de picior cu niste prieteni. Un joc ce ma pasiona din toate punctele de vedere de aceea nu-l refuzam niciodata. Am fost surprins sa vad un grup ~ vizibil mai mari ca noi ~ ce se apropiau amenintator de noi. Am tras aer in piept si eram pregatit sa reactionez la orice provocare din partea lor, evident nu aveam de gand sa le cedez teritoriul.
- Bine copilasi, e vremea sa va luati talpasita.
Grupul era format din trei baietii si doua fete. Cel care ni se adresase parea cel care tragea de asemenea sforile, avand un par blond ~ categoric vopsit ~ si ochii de un albastru deschis ce iesea poate prea mult in evidenta. Intreg grupul se ridica la acelasi nivel de infatisare, scotand la iveala o dorinta apriga de respect din partea celorlalti.
- Si ce te face sa crezi ca vom face asta? Ii raspund eu taios.
Le-am observat uimirea provocata de raspunsul meu, dar totusi aratandu-se superiori.
- Ai grija cum vorbesti, copile. Vrei scandal?
- Mai bine o provocare. Le spune Catalin destul de interesat de ideea pe care o avea. Voi impotriva noastra, cine pierde pleaca.
- S-a facut! Raspunde blondul.
Am fost impresionat sa vad si una dintre fetele care ii acompaniau ca s-a bagat in joc, destul de entuziasmata. Avea parul saten, ce nu-I ajungea pana la umeri, iar ochii caprui ce te priveau apasator. Corpul avea trasaturi delicate si totusi parea ca stie ce face atunci cand lovea mingea. Am aflat pe parcursul jocului ca o chema Andreea, nume ce-mi placea mult.
Mi-a parut rau cand s-a accidentat intr-o incercare esuata de a face foarfeca, era o jucatoare pe cinste. Dar meciul a continuat in acelasi ritm, chiar si fara Andreea, care s-a asezat langa prietena ei, sustinandu-si impreuna grupul. Ei fiind mai mari si evident mai perfectionisti ne conduceau cu destule puncte, dar intr-un final eu si Razvan ~un vecin si bun prieten de al meu, dar cu care nu am placerea de a petrece asa mult timp cu el ~ am reusit sa ii invingem, eu punctand la ultima “faza”.
S-au aratat nemultumiti, dar au acceptat invingerea si chiar au devenit prietenosi. Pana la urma, intaia impresie nu spune nimeni ca e si cea corecta.
- Frumos punctat baieti, sper ca vom mai juca si altatada.
- Cu siguranta! Spune Catalin rasufland oboist.
Dupa acel incident, am mai stat o vreme pe afara, ajungand acasa in jurul orei noua. Mi-am respectat ritualurile zilnice pe care le fac dupa ce vin de la un meci bun ca mai apoi sa sfarsesc stand ore intregi in fata PC-ului. Pot spune ca sunt un fan inrait al jocurilor pe calculator, dar asta nu ma impiedica sa am o viata sociala. Cel mai mult ma atrag jocurile provocatoare de strategie. Ador jocuri originale si instigare, cele care iti ofera o viziune a ceea ce inseamna viata virtuala.
Dupa un meci de fotbal, evident virtual, obosit dar mandru ca am castigat, ma arunc obosit in patul meu moale unde uit de toate grijile si problemele si adorm intr-un scurt timp.