28-02-2009, 04:51 PM
Well va multumesc, pentru comentarii! Hmm toate greselile pe care le fac mereu, adica unele dintre ele ( ma refer la cele repetate ) le fac din greseala, neatentie dar voi incerca sa fiu mai atenta pe viitor, sa imi iasa mai bine.
In fine ma bucur ca va place cat de cat ficul meu, si sper sa evoluez !! ^^' Urmatorul capitol ( poate l-am postat prea devreme dar pentru ca nu pot posta in timpul saptamanii vreau sa ma revansez in weekend postand mai multe capitole ^^' )
O sa incerc sa fiu mai atenta.
Capitolul 2 : Amintirile ( Part 2)
<< Rozalia se afla acum in acea incapere, in care statea in fiecare dimineata, alaturi de Shizune si Tsunade, rezolvand ceea ce putea rezolva.
Era un ninja medical acum si stia multe despre anatomie, totul despre corpul uman si cate poate vindeca. Putea oare sa faca ceva in legatura si cu acele semne ciudate ce se aflau atunci pe corpul lui Sasuke? Sa inlature otrava ce Orochimaru i-o infipsese in trup fara acord? Probabil ca nu. Dar ce rost mai avea? Oricum plecase si nu avea sa se mai intoarca vreodata.
Imi amintesc acele ganduri
In vocea ta tresar atatea randuri
Inima ta bate acum..
Pe mine ma astepti , urmand..
Tu tu tu.. Doar tu , tu tu ...
In spatele marii cladiri, in care se aflau miile de carti din Satul ascuns intre frunze se afla un baiat cu parul blond, inalt si cu ochii albastrii extrem de puri. Era acelasi Naruto dintotdeauna, numai ca de aceasta data statea la umbra, privind cerul si cantand. Oare ce era acel cantec pe care il canta? Probabil ca nici acesta nu era constient de asta.
Simtea cum cerul apasat isi revarsa bunatatea asupra lui si acele raze de soare ii incalzeau trupul, in timp ce privirea acestuia incerca sa se fereasca de cea a soarelui, pentru ca intr-o confruntare directa nu ar fi putut rezista, iar ochii sai ar fi fost orbiti de splendoarea si stralucirea aceluia.
Credea ca putea sta acolo tot timpul, sa chiuleasca din acea monotonie si sa se gandeasca la pacea din trecut si linistea in care traia. Daca o putea numi asa, lupta mereu cu Sasuke si cu cei din jurul sau, dar era bine. Simtea atunci ca facea parte din ceva, si acum facea.. Dar pierduse un element principal ce dezechilibra celelalte elemente.
- Sasuke, idiotule... Cand te voi gasi te voi face sa te intorci aici si... Sakura va fi fericita. Eu voi fi fericit. Vom putea fi din nou acea echipa ce am fost odata. Voi face asta, la fel cum voi reusi sa devin hogake. Iti jur.
Baiatul vorbea singur in timp ce strangea pumnul iar bratul sau se ridica spre cer in semn victorios. De aceasta data ochii sai au intalnit razele puternice ale soarelui si i-au lasat sa se inchida brusc, fata fiindu-i ferita, aproape inconstient, din calea luminii puternice.
- Naruto !
Langa baiat se afla o fata inalta, cu parul destul de lung de o culoare albastra destul de inchisa. Ochii sai erau atat de puri si pareau atat de albi. Purta un kimono albastru inchis, la fel cum ii erau si ochii. Era destul de scurt kimono-ul, fiind desprins in partea stanga. Peste acel kimono purta in susul trupului sau o bluza scurta, ce nu parea decat un plus la frumusetea tinutei sale. Purta de asemenea si niste colanti negrii pana la genunchi, iar picioarele ii erau acoperite de niste cizme negre, inalte de asemenea pana la genunchi interactionand cu acei colanti. Era destul de frumoasa si putea atrage privirea oricui. Nu mai era aceasi fata, aceea care era atunci. Hinata se schimbase mult, purta haine mult mai " provocatoare " ca inainte si prea mai decisa ca oricand sa lupte pentru ceea ce isi doreste.
Baiatul o priveste indelung si isi induioseaza privirea. Parea atat de bland, de parca atinsese culimile fericirii.
- Hinata, ma bucur sa te vad. Esti de mult timp.. aici?
Se gandea, oare il auzise cantand .. Acel cantec nu il mai auzise nimeni pana atunci. Nu voia, probabil, sa se afle ca el il scrisese. Pentru ce? Pentru cine? Nici el nu mai stia acest lucru.
- Stii Naruto, sunt aici chiar dinainte sa vii tu. Te-am privit, si am stat aici pentru a vedea ce faci.. Cum reactionezi. Te-am auzit spunand acele lucruri despre Sasuke. Vreau sa stiu.... Sakura inca il iubeste pe Sasuke? Nici acum acele ganduri nu i-au putut disparea?
- Este ciudata sa ma intrebi asta, tu nu ai fost prea interesata de ea pana acum, din cate stiu eu. Oricum.. Da Hinata, ea mereu l-a iubit si o va face pana la sfarsit. Chiar si eu am inteles acest lucru, incat gandul meu a zburat de la ea. Nu putem fi impreuna, si imi doresc sa o protejez, asemenea unei surori pe care nu am avut-o niciodata. O iubesc, nu ca in trecut. Aceea este doar o amintire.
Auzind aceste lucruri tanara rasufla si zambeste. Avea o reactie ciudata dar cine isi putea da seama de acest lucru? Naruto nu fusese niciodata atent la detalii, daca ar fi fost probabil ar fi stiut cat de mult il iubeste acea fata,chiar si in momentul acesta.
- Stii.. - zicand asta Hinata se inroseste, ca si in trecut. Unele lucruri raman neschimbate - eu mereu am tinut .. la tine ... inc...inca de cand te-am cunoscut. Ti-am..admirat puterea..de a merge..mai departe..orice s-ar intampla. Esti...cel pe care l-am admirat intotdeauna...
De abia reusi sa scoata aceste cuvinte din gura, respiratia ii parea mai greoaie. Incerca sa devina indrazneata, cum niciodata nu fusese. Pentru a merge mai departe si as implini scopul. Care era acela? Nu isi amintea, il avea si in trecut? De a-l ajuta pe Naruto si a merge alaturi de el in acel drum al vietii, sa fie cea care va fi mereu langa el. Poate chiar..sotia lui.
Dar baiatul nu raspunse prin cuvinte la ceea ce fata ii spuse. Merge catre aceasta si o invaluie intr-o imbratisare dulce. O strange in bratele sale fara a-i da drumul. Era mai intalt decat ea, si ii putea pune capul pe umarul sau. Aceasta inchide ochii lasandu-si roseata din obraji sa traiasca vie, fara a se pierde. Isi trece mainile in spatele lui si il strange la randul sau in brate. Se simtea mai protejata ca oricand. Poate o invaluise asa doar pentru un singur lucru : prietenia. Pentru ca el.. Nu avea cum sa o iubeasca, asa cum o facea si ea.
Gandurile acestea ii fura surprinse in momentul in care blondul se desprinde din imbratisare si ii apuca obrajii rosiatici si fierbinti cu ambele maini. Isi apleaca capul si printr-o miscare lenta si totodata blanda isi atinge buzele de cele ale fetei,sarutand-o. A urmat un sarut lung si plin de sentiment, din partea amandurora.
Prin acea zona, o tanara fata ii privea. Aceasi fata rozalie de dinainte.
- El..Cum poate face asta..Credeam ca pe mine ma iubeste,este asa un idiot.
Dar vorbele sale au fost oprite de constiinta sa. In mintea sa incepusera sa intre ganduri noi ce le depaseau pe cele vechi.
Ce sunt eu? De ce? Sasuke este singurul care conteaza,dar de ce ma pretez la aceste vorbe idioate si sentimente de egoism? Are nevoie de ea, are nevoie de oricine altcineva care nu sunt eu. Pentru ca nu ii pot impartasi sentimentele si gandurile. Traiesc pentru altcineva. Sunt atat de proasta.. sa ma bag in vietile tuturor si sa ii fac sa sufere. Inainte eram doar o fata prostuta nebagata in seama, slaba si nesemnificanta. Acum sunt Sakura Haruno, ninja medical. Si am sa raman asa, pana in momentul in care voi fi cunoscuta..drept Sakura Uchiha...
Cuvintele acestea si le spusese fata in propria minte. Erau atat de copilaresti,si concluzii trase pripit. Erau amintirile si trecutul care o impingeau in calea viitorului. Uita ca trebuia sa traiasca prezentul? Trecutul murise de mult.... <<
In fine ma bucur ca va place cat de cat ficul meu, si sper sa evoluez !! ^^' Urmatorul capitol ( poate l-am postat prea devreme dar pentru ca nu pot posta in timpul saptamanii vreau sa ma revansez in weekend postand mai multe capitole ^^' )
O sa incerc sa fiu mai atenta.
Capitolul 2 : Amintirile ( Part 2)
<< Rozalia se afla acum in acea incapere, in care statea in fiecare dimineata, alaturi de Shizune si Tsunade, rezolvand ceea ce putea rezolva.
Era un ninja medical acum si stia multe despre anatomie, totul despre corpul uman si cate poate vindeca. Putea oare sa faca ceva in legatura si cu acele semne ciudate ce se aflau atunci pe corpul lui Sasuke? Sa inlature otrava ce Orochimaru i-o infipsese in trup fara acord? Probabil ca nu. Dar ce rost mai avea? Oricum plecase si nu avea sa se mai intoarca vreodata.
Imi amintesc acele ganduri
In vocea ta tresar atatea randuri
Inima ta bate acum..
Pe mine ma astepti , urmand..
Tu tu tu.. Doar tu , tu tu ...
In spatele marii cladiri, in care se aflau miile de carti din Satul ascuns intre frunze se afla un baiat cu parul blond, inalt si cu ochii albastrii extrem de puri. Era acelasi Naruto dintotdeauna, numai ca de aceasta data statea la umbra, privind cerul si cantand. Oare ce era acel cantec pe care il canta? Probabil ca nici acesta nu era constient de asta.
Simtea cum cerul apasat isi revarsa bunatatea asupra lui si acele raze de soare ii incalzeau trupul, in timp ce privirea acestuia incerca sa se fereasca de cea a soarelui, pentru ca intr-o confruntare directa nu ar fi putut rezista, iar ochii sai ar fi fost orbiti de splendoarea si stralucirea aceluia.
Credea ca putea sta acolo tot timpul, sa chiuleasca din acea monotonie si sa se gandeasca la pacea din trecut si linistea in care traia. Daca o putea numi asa, lupta mereu cu Sasuke si cu cei din jurul sau, dar era bine. Simtea atunci ca facea parte din ceva, si acum facea.. Dar pierduse un element principal ce dezechilibra celelalte elemente.
- Sasuke, idiotule... Cand te voi gasi te voi face sa te intorci aici si... Sakura va fi fericita. Eu voi fi fericit. Vom putea fi din nou acea echipa ce am fost odata. Voi face asta, la fel cum voi reusi sa devin hogake. Iti jur.
Baiatul vorbea singur in timp ce strangea pumnul iar bratul sau se ridica spre cer in semn victorios. De aceasta data ochii sai au intalnit razele puternice ale soarelui si i-au lasat sa se inchida brusc, fata fiindu-i ferita, aproape inconstient, din calea luminii puternice.
- Naruto !
Langa baiat se afla o fata inalta, cu parul destul de lung de o culoare albastra destul de inchisa. Ochii sai erau atat de puri si pareau atat de albi. Purta un kimono albastru inchis, la fel cum ii erau si ochii. Era destul de scurt kimono-ul, fiind desprins in partea stanga. Peste acel kimono purta in susul trupului sau o bluza scurta, ce nu parea decat un plus la frumusetea tinutei sale. Purta de asemenea si niste colanti negrii pana la genunchi, iar picioarele ii erau acoperite de niste cizme negre, inalte de asemenea pana la genunchi interactionand cu acei colanti. Era destul de frumoasa si putea atrage privirea oricui. Nu mai era aceasi fata, aceea care era atunci. Hinata se schimbase mult, purta haine mult mai " provocatoare " ca inainte si prea mai decisa ca oricand sa lupte pentru ceea ce isi doreste.
Baiatul o priveste indelung si isi induioseaza privirea. Parea atat de bland, de parca atinsese culimile fericirii.
- Hinata, ma bucur sa te vad. Esti de mult timp.. aici?
Se gandea, oare il auzise cantand .. Acel cantec nu il mai auzise nimeni pana atunci. Nu voia, probabil, sa se afle ca el il scrisese. Pentru ce? Pentru cine? Nici el nu mai stia acest lucru.
- Stii Naruto, sunt aici chiar dinainte sa vii tu. Te-am privit, si am stat aici pentru a vedea ce faci.. Cum reactionezi. Te-am auzit spunand acele lucruri despre Sasuke. Vreau sa stiu.... Sakura inca il iubeste pe Sasuke? Nici acum acele ganduri nu i-au putut disparea?
- Este ciudata sa ma intrebi asta, tu nu ai fost prea interesata de ea pana acum, din cate stiu eu. Oricum.. Da Hinata, ea mereu l-a iubit si o va face pana la sfarsit. Chiar si eu am inteles acest lucru, incat gandul meu a zburat de la ea. Nu putem fi impreuna, si imi doresc sa o protejez, asemenea unei surori pe care nu am avut-o niciodata. O iubesc, nu ca in trecut. Aceea este doar o amintire.
Auzind aceste lucruri tanara rasufla si zambeste. Avea o reactie ciudata dar cine isi putea da seama de acest lucru? Naruto nu fusese niciodata atent la detalii, daca ar fi fost probabil ar fi stiut cat de mult il iubeste acea fata,chiar si in momentul acesta.
- Stii.. - zicand asta Hinata se inroseste, ca si in trecut. Unele lucruri raman neschimbate - eu mereu am tinut .. la tine ... inc...inca de cand te-am cunoscut. Ti-am..admirat puterea..de a merge..mai departe..orice s-ar intampla. Esti...cel pe care l-am admirat intotdeauna...
De abia reusi sa scoata aceste cuvinte din gura, respiratia ii parea mai greoaie. Incerca sa devina indrazneata, cum niciodata nu fusese. Pentru a merge mai departe si as implini scopul. Care era acela? Nu isi amintea, il avea si in trecut? De a-l ajuta pe Naruto si a merge alaturi de el in acel drum al vietii, sa fie cea care va fi mereu langa el. Poate chiar..sotia lui.
Dar baiatul nu raspunse prin cuvinte la ceea ce fata ii spuse. Merge catre aceasta si o invaluie intr-o imbratisare dulce. O strange in bratele sale fara a-i da drumul. Era mai intalt decat ea, si ii putea pune capul pe umarul sau. Aceasta inchide ochii lasandu-si roseata din obraji sa traiasca vie, fara a se pierde. Isi trece mainile in spatele lui si il strange la randul sau in brate. Se simtea mai protejata ca oricand. Poate o invaluise asa doar pentru un singur lucru : prietenia. Pentru ca el.. Nu avea cum sa o iubeasca, asa cum o facea si ea.
Gandurile acestea ii fura surprinse in momentul in care blondul se desprinde din imbratisare si ii apuca obrajii rosiatici si fierbinti cu ambele maini. Isi apleaca capul si printr-o miscare lenta si totodata blanda isi atinge buzele de cele ale fetei,sarutand-o. A urmat un sarut lung si plin de sentiment, din partea amandurora.
Prin acea zona, o tanara fata ii privea. Aceasi fata rozalie de dinainte.
- El..Cum poate face asta..Credeam ca pe mine ma iubeste,este asa un idiot.
Dar vorbele sale au fost oprite de constiinta sa. In mintea sa incepusera sa intre ganduri noi ce le depaseau pe cele vechi.
Ce sunt eu? De ce? Sasuke este singurul care conteaza,dar de ce ma pretez la aceste vorbe idioate si sentimente de egoism? Are nevoie de ea, are nevoie de oricine altcineva care nu sunt eu. Pentru ca nu ii pot impartasi sentimentele si gandurile. Traiesc pentru altcineva. Sunt atat de proasta.. sa ma bag in vietile tuturor si sa ii fac sa sufere. Inainte eram doar o fata prostuta nebagata in seama, slaba si nesemnificanta. Acum sunt Sakura Haruno, ninja medical. Si am sa raman asa, pana in momentul in care voi fi cunoscuta..drept Sakura Uchiha...
Cuvintele acestea si le spusese fata in propria minte. Erau atat de copilaresti,si concluzii trase pripit. Erau amintirile si trecutul care o impingeau in calea viitorului. Uita ca trebuia sa traiasca prezentul? Trecutul murise de mult.... <<