Sunetul dragostei

[Teh]

Disclaimer :

[Kido]

Eh... cum spuneam tata mi-a luat netu` -___-'... T.T mi-a luat-o inainte Agent Eli cu greselile T.T Eh... nu mai conteaza... e adevarat... ai cateva greseli de exprimare, tastare, ai uitat sa pui virgulele :)) dar ce mai conteaza... mi-a placul mult inceputul :X nu este banal ^^ si apropo :)) dupa vocativ se pune mereu virgula :)) si ar mai trebuii sa bagi descriere ^^' in rest imi place... so.. astept urmatorul capitol ^_^ Ganbatte! >:D<:*

[Ely-chin]

Wow! Am intrat in sezonul de ficuri Naruto? Ca vad ca pe toti va mananca imaginatia o.O Eh, cu cat mai multe cu-atat mai bine ^_^ Acum sa trecem la puricat, pt ca nu e posibil ca vreun fic Naruto sa scape de mine *evil laugh* Deci pana editeaza Kido, iti dau eu comm ^^

Pe aceea vreme -> In acea vreme
acest lucru il credeam -> Poate "credeam acest lucru" ca nici "acest lucru credeam" nu suna prea bine
deslipi -> dezlipi
aceasra -> aceasta
decat oricare dintre noi si-ar fi imaginat.. -> suna mai bine "decat si-ar fi imaginat oricare dintre noi..." - 3 punte de suspensie :D
a'ti -> a-ti
ii mangaia...apare... -> scrii la prezent sau la trecut?
"...in fata sa apare o fata inalta cu parul blond si ochii albastrii,aceasta era Ino Yamanaka." -> "...in fata sa apare o fata inalta, cu parul blond si ochii albastri. Aceasta era Ino Yamanaka." sau "...in fata sa apare o fata inalta, cu parul blond si ochii albastri, numele ei fiind Ino Yamanaka."
Vroiam -> Voiam
"Imi pare rau sa iti rapesc din timpul pretios.. Vroiam sa stiu un singur lucru, si poate nu ar fi trebuit sa te chem aici.. Spunand asta Sakura..." -> Incepi cu alineat "Spunand asta, Sakura..." ca altfel se inelege ca tot Sakura vorbeste
"Dar plecarea sa a fost intrerupta de vorbele blondei
- Fugi de singurul..." -> ai uitat sa pui 2 puncte dupa "blondei"
Comeptitia -> Competitia
Aceasta creatura din fata sa -> o.O C-creatura? Poate fiinta...sau asa ceva...dar creatura? O_O Zici ca Naruto e extraterestru :))
rasplati-se -> rasplatise
"Merita mai mult Naruto sa fie iubit de catre persoana sa, dar de ce nu o facea?" -> Ehm..."Naruto merita sa fie iubit mai mult de catre persoana sa, dar de ce nu o facea?" e ceva mai bine, dar tot suna cam anapoda...mai ales cu acel "dar de ce nu o facea?"
"- Mda, Naruto nu stiu. Crezi ca stiu pe unde umbla Sai? Nu eram mama lui ultima oara cand am verificat acest lucru ! Iar se purta..." -> la fel ca mai sus, "Iar se purta" de la capat, ca se intelege ca Sakura vorbeste
El se intorsese,muncise din greu de ce? -> El se intorsese, muncise din greu - de ce?
sasuke - Sasuke
intr-o zis -> intr-o zi
Pentru a-l salva pe sasuke intr-o zis,pentru a nu o mai vedea pe aceasta plangand. -> se intelege ca pentru a-l salva pe Sasuke, si pentru a nu o mai vedea plangand pe el :))
-Okai Okai. -> - Ok, ok.
il voi readuce pe Sasuke inapoi. -> da' ce, il mai adusese odata?
dar totusi -> dar = totusi


Finish! ^^ Mai esti in viata? :))
Acum, sa stii ca imi place mult descrierea :x desi mai ai ceva de lucrat cu virgulele...In rest ador ficul tau! Si promit ca raman o cititoare fidela ^^


See you with the next cap!

:bye:

[Teh]

Multumesc pentru comentarii si pentru sustinere. Scuze pentru ca postez continuarea atat de tarziu,dar nu am putut mai devreme.Pot intra doar in week-end,si vineri seara :) So, acum am venit cu urmatorul capitol.
Merci de observatii si o sa incerc sa fiu mai atenta la acele greseli in special la virgule

Capitolul 2 : Amintirile ( Part 1 )

<< M aflam in aceasta incapere plina de frunze..Erau atat de viu colorate,da .. o singura culoare,insa era atat de invioratoare ca nu iti puteai lua ochii de la ea. Te facea sa tresari si sa te gandesti la clipele frumoase petrecute in trecut si viitorul care parea surprinzator de minunat. Era oare ceea ce se putea numi fericire completa? Nu stiam asta pentru ca acea intreaga incapere acoperita cu frunze se intuneca in mai putin de un minut. De aceasta data tot in jurul meu era negru,atat de inecacios si sufocant. Uram culoarea neagra,uram lucrurile intunecate..Nu ma puteam abtine,acestea imi aminteau de el . Dar in acel abis intunecat o raza de lumina a aparut,parca din vid..de nicaieri.Cum se putea? Avea un par atat de negru si inecacios,dar in comparatie cu intunericul ce salasluia in acea camera aceasta culoare ma fascina iar ochii sai intunecati ma faceau sa imi pierd echilibrul si respiratia mea sa se incetineasca. Respiram mai greu , incercam sa ma detasez de aceste sentimente sufocante si totodata placute. Esti tu.. ai venit sa ma vezi..ai venit sa ma departezi de suferinta si sa imi alini sufletul..Eroul meu.., am spus aceste cuvinte,dar nici nu imi amintesc cum le-am putut sopti prin respiratia greoaie ce parca nu imi datea voie sa fac nici cel mai mic gest ce necesita efort. Se apropia de aceasta data de mine,mergea atat de usor in fiecare pas parea a fi o eternitate,pana ce corpul sau a fost in fata mea am simtit cum mii de vieti au trecut prin mine si ca intr-un final mi-am primit rasplata mult asteptata. As vrea sa il ating,ma indrept catre el,prin intuneric. Nu imi mai pasa ce se va intampla si daca ma voi rataci in acest labirint,daca voi pierii in vid. Era aici iar eu doar cu el ma simteam protejata,si nu imi era frica..de nimic. Pasii mei desi as fi vrut sa para repezi erau lenti. Poate pentru ca vroiam ca timpul sa se opreasca in loc. Ajung intr-un final aproape de acea silueta inalta si abdomenul atat de bine lucrat. purta o camasa,una alba ce lumina intreaga incapere si ii facea fata sa straluceasca.Imi ridic mana,ce se afla pe langa trupul meu sleit de puteri,incerc sa ii ating fata,mana mea parca merge inconstient. Ajung langa obrazul sau,imi trec o mana peste acel fin obraz drept..Dar ce a fost asta? A disparut...
In acel moment am tresarit iar inima imi batea mai tare ca inainte , de respirat abia mai puteam sa o fac. era si mai intuneric in camera,deschid ochii.A fost un vis?Da..A fost! Ma aflu in camera mea obijnuita unde mi-am petrecut atatia ani,fara el si doar cu acele sperante desarte.Imi amintesc si acum ziua plecarii sale,de ce nu mi-l pot alunga din minte si il visez in permanenta? Mereu am acest vis...Desi am inceput sa il numesc cosmar. Pentru ca de fiecare data trezeste amintirea din mine si ma face mai indurerata decat sunt. De ce trebuie sa duc eu aceasta povara?
De ce a trebuit ca amintirea ta sa persiste in mintea mea Sasuke? De ce nu ma lasi in pace? Vreau sa pot trai si fara tine...
Rozalia se afla in patul sau la fel de roz ca si parul sau. Pe frunte i se vedea o urma de transpiratie,probabil era rodul acelui cosmar care o facuse sa tresare. In fiecare noapte avea acelasi vis,parca stia ca era pierduta in placutul taram al imaginatiei dar nu se putea dezlipi. Ar fi vrut ca iluzia sa prinda viata si sa o invaluie cu iubire. Dar,era oare acest lucru posibil? Chiar si ea credea ca speranta este singurul lucru care o tine in viata,restul... era doar o compozitie suficienta dar fara necesitate.
Gandindu-se la aceste lucruri,aceasta intinde capul pe perna si inchide ochii. Era inutil sa continue sa spere,totul era deja pierdut ,... din ziua din care acela plecase,si o parasise... I-a spus atunci oare Te iubesc ? .. Nu isi mai amintea...
Ziua isi facu destul de repede aparitia. Era dimineata,in jur de ora 6 : 30. In casa rozaliei domnea pacea,ca in fiecare dimineata. Mama sa lucra prin casa de obicei dar azi era sambata,iar cei din familia Haruno sambata se trezeau tarziu. Fata era singura la parinti si ii era usor sa se descurce cu tot ceea ce era in jurul ei. Pe tatal ei, de abia daca il vedea. Lucra mereu,era un ninja respectat? Habar nu avea,acum isi datea seama cat de multe pierduse..Era pierduta in aceasi poveste dintotdeauna incat nici macar de propria sa familie nu mai stia nimic.Dar stiuse vreodata?Nu..de cand il vazuse pe el , traise doar pentru acela fara a-i pasa de nimic din jurul ei.
Imi doresc sa fiu iara prietena cu Ino. Cand s-a pierdut tot ceea ce a fost intre noi? Nici ca imi mai pot aminti. Viata mea este jalnica. Am inceput sa ma intreb pentru ce mai sunt e u aici,stiu ca nu se va intoarce si cu toate astea..traiesc doar cu acest gand, desi incerc sa mi`l ascund de ceilalti. Asta ma face... o si mai mare lasa...
Fata se ridica din pat si se pregateste cat de repede poate. Isi trase pe ea un kimono galben depicat in ambele parti laterale,niste colanti negri pana aproape de genunchi,sandalele obijnuite de ninja , ce erau de aceasta data negre si banderola sa de ninja,de avea culoarea galbena. De obicei purta roz,insa azi simtea nevoia sa fie in galben. Incepuse sa se detaseze oare de trecut?
A plecat lasandu-si casa in grija celor ce se aflau in ea, ca in fiecare zi. Merse ca in fiecare zi la treburile sale zilnice alaturi de Tsunade. Era inca o simpla ucenica,mai avea multe de invatat pentru a ajunge acolo sus,unde visase mereu. Visase asta? Pe cine prostea oare? Nu avea alt vis..Isi irosea viata,dar inca era timp.. Pentru a se schimba .Avea nevoie de vointa,ce parca in acest moment ii lipsea.
Florile de cires mereu apar de nicaieri si invaluie privelistea,mirosul si splendoarea lor sunt de necomparat. Nimeni nu este mai presus si nimic nu le poate infrange vreodata pentru ca ele...sunt simbolul puritatii si al dragostei.Doar sunetul scos de acele vioare acompaniate de sunetul pianului in timp ce florile se revarsa peste pamantul inghetat de veacuri,si in acestea fiind indesate atatea lacrimi si atatea picaturi de sange. Este un sunet amortitor,dar placut. Induiosator,trist..si totodata vioi. Este acel zgomot alintator ce dragostea il face sa izvorasca,din orice loc.. Oriunde,oricand si de oricine.
Puteam oare si eu sa provoc acel sunet incat sa aduc pe cineva ..in viata mea invaluit de iubire,doar pentru mine?...
Incercasem sa scap de egoism...Dar era mai mare ca oricand. Eram cu adevarat persoana pe care o uram cel mai mult in acest moment... >>

[Annya]

Me first!Me first!
Cat de bine ma simt!In sfarsit ajung si eu la un fic care merita citit si sunt prima la comentariu.
Ai acteva greseli la primul capitol( si pe astea le-a zia AgentEli)
Imi place moolt descrierea ta in special sentimentele Sakurei.
Vreau sa stiu daca va fi ceva, adica intre Sakura si Sasuke daca macar Sasuke va face ceva( nu ma lua in seama.Sasuke is my favorite guy in Naruto).
In fine.Te astept cu continuarea.
Bye

[Ely-chin]

Konichi wa! ^^

Yey! Continuarea! Cat am asteptat-o :x Ca de obicei, my evil person incepe cu greselile :D :

M aflam -> Ma aflam

plina de frunze.. -> se pun 3 puncte de suspensie TT.TT

viu colorate,da -> spatiu dupa semne de punctuatie

"Se apropia de aceasta data de mine,mergea atat de usor in fiecare pas parea a fi o eternitate,pana ce corpul sau a fost in fata mea am simtit cum mii de vieti au trecut prin mine si ca intr-un final mi-am primit rasplata mult asteptata." -> La inceput nu am inteles ce ai vrut sa zici aici o.o Si am incercat sa reconstituiesc...Asta cred eu ca ai vrut sa zici: "Se apropia de aceasta data de mine. Mergea atat de usor (era, de fapt,"incet") incat (nu "in") fiecare pas parea a fi o eternitate. Pana la urma corpul sau a ajuns in fata mea si am simtit cum mii de vieti au trecut prin mine si ca, intr-un final, mi-am primit rasplata mult asteptata". Sa ma corectezi, daca nu e bine...sincer, nu cred ca am redat cum trebuie...

voi pierii -> voi pieri

Pasii mei desi as fi vrut sa para repezi erau lenti. -> Pasii mei, desi as fi vrut sa para repezi, erau lenti

vroiam -> voiam

obijnuita -> obisnuita

patul sau ... parul sau -> a 2-a oara puteai spune "ei" ca sa nu se faca repetitia

o facuse sa tresare -> o facuse sa tresara

Dar,era oare acest lucru posibil? -> dupa "dar" nu se pune virgula, ci inainte. exceptand cazul in care vrei sa mai adaugi o informatie dupa el. Ah, si se pune intotdeauna virgula inainte de "dar", cum am spus, respectiv dupa sinonimele lui: "insa" si "totusi". Iti zic asta pt ca am vazut ca tu nu prea pui...

sa fiu iara -> sa fiu iar

e u -> eu

mi`l -> mi-l

Isi trase pe ea -> suna cam urat...

kimono depicat -> kimonou despicat

de avea - > ce avea

ca in fiecare zi. Merse ca in fiecare zi -> iti dai si tu seama...

acele vioare -> acele viori O_O

Este acel zgomot alintator ce dragostea il face sa izvorasca,din orice loc.. -> Este acel zgomot alintator pe care dragostea l face sa izvorasca din orice loc...


Gata. Te-as ruga sa lasi spatiu si dupa virgule, ok? Ehm...Te-as ruga sa incerci sa citesti cu atentie chestiile astea cu care te omor eu aici, pt ca am vazut in cap de azi greseli pe care ti le precizasem in comm-ul trecut. In rest, pot sa spun ca cel mai mult mi-a placut sfarsitul, felul in care ai transpus sentimentele si sperantele in flori de cires :x O chestie, insa, nu inteleg :| Scrii cand la pers I, cand la pers a III-a. Cand scriai la pers I, am crezut ca te pui in pielea Sakurei, dar apoi ma trezesc ca vorbesti de ea la pers a III-a...Nu mai inteleg nimic :|

What ever :-j See you with the next cap ^^

:bye:

[Teh]

Well va multumesc, pentru comentarii! Hmm toate greselile pe care le fac mereu, adica unele dintre ele ( ma refer la cele repetate ) le fac din greseala, neatentie dar voi incerca sa fiu mai atenta pe viitor, sa imi iasa mai bine.
In fine ma bucur ca va place cat de cat ficul meu, si sper sa evoluez !! ^^' Urmatorul capitol ( poate l-am postat prea devreme dar pentru ca nu pot posta in timpul saptamanii vreau sa ma revansez in weekend postand mai multe capitole ^^' )
O sa incerc sa fiu mai atenta.

Capitolul 2 : Amintirile ( Part 2)

<< Rozalia se afla acum in acea incapere, in care statea in fiecare dimineata, alaturi de Shizune si Tsunade, rezolvand ceea ce putea rezolva.
Era un ninja medical acum si stia multe despre anatomie, totul despre corpul uman si cate poate vindeca. Putea oare sa faca ceva in legatura si cu acele semne ciudate ce se aflau atunci pe corpul lui Sasuke? Sa inlature otrava ce Orochimaru i-o infipsese in trup fara acord? Probabil ca nu. Dar ce rost mai avea? Oricum plecase si nu avea sa se mai intoarca vreodata.
Imi amintesc acele ganduri
In vocea ta tresar atatea randuri
Inima ta bate acum..
Pe mine ma astepti , urmand..
Tu tu tu.. Doar tu , tu tu ...
In spatele marii cladiri, in care se aflau miile de carti din Satul ascuns intre frunze se afla un baiat cu parul blond, inalt si cu ochii albastrii extrem de puri. Era acelasi Naruto dintotdeauna, numai ca de aceasta data statea la umbra, privind cerul si cantand. Oare ce era acel cantec pe care il canta? Probabil ca nici acesta nu era constient de asta.
Simtea cum cerul apasat isi revarsa bunatatea asupra lui si acele raze de soare ii incalzeau trupul, in timp ce privirea acestuia incerca sa se fereasca de cea a soarelui, pentru ca intr-o confruntare directa nu ar fi putut rezista, iar ochii sai ar fi fost orbiti de splendoarea si stralucirea aceluia.
Credea ca putea sta acolo tot timpul, sa chiuleasca din acea monotonie si sa se gandeasca la pacea din trecut si linistea in care traia. Daca o putea numi asa, lupta mereu cu Sasuke si cu cei din jurul sau, dar era bine. Simtea atunci ca facea parte din ceva, si acum facea.. Dar pierduse un element principal ce dezechilibra celelalte elemente.
- Sasuke, idiotule... Cand te voi gasi te voi face sa te intorci aici si... Sakura va fi fericita. Eu voi fi fericit. Vom putea fi din nou acea echipa ce am fost odata. Voi face asta, la fel cum voi reusi sa devin hogake. Iti jur.
Baiatul vorbea singur in timp ce strangea pumnul iar bratul sau se ridica spre cer in semn victorios. De aceasta data ochii sai au intalnit razele puternice ale soarelui si i-au lasat sa se inchida brusc, fata fiindu-i ferita, aproape inconstient, din calea luminii puternice.
- Naruto !
Langa baiat se afla o fata inalta, cu parul destul de lung de o culoare albastra destul de inchisa. Ochii sai erau atat de puri si pareau atat de albi. Purta un kimono albastru inchis, la fel cum ii erau si ochii. Era destul de scurt kimono-ul, fiind desprins in partea stanga. Peste acel kimono purta in susul trupului sau o bluza scurta, ce nu parea decat un plus la frumusetea tinutei sale. Purta de asemenea si niste colanti negrii pana la genunchi, iar picioarele ii erau acoperite de niste cizme negre, inalte de asemenea pana la genunchi interactionand cu acei colanti. Era destul de frumoasa si putea atrage privirea oricui. Nu mai era aceasi fata, aceea care era atunci. Hinata se schimbase mult, purta haine mult mai " provocatoare " ca inainte si prea mai decisa ca oricand sa lupte pentru ceea ce isi doreste.
Baiatul o priveste indelung si isi induioseaza privirea. Parea atat de bland, de parca atinsese culimile fericirii.
- Hinata, ma bucur sa te vad. Esti de mult timp.. aici?
Se gandea, oare il auzise cantand .. Acel cantec nu il mai auzise nimeni pana atunci. Nu voia, probabil, sa se afle ca el il scrisese. Pentru ce? Pentru cine? Nici el nu mai stia acest lucru.
- Stii Naruto, sunt aici chiar dinainte sa vii tu. Te-am privit, si am stat aici pentru a vedea ce faci.. Cum reactionezi. Te-am auzit spunand acele lucruri despre Sasuke. Vreau sa stiu.... Sakura inca il iubeste pe Sasuke? Nici acum acele ganduri nu i-au putut disparea?
- Este ciudata sa ma intrebi asta, tu nu ai fost prea interesata de ea pana acum, din cate stiu eu. Oricum.. Da Hinata, ea mereu l-a iubit si o va face pana la sfarsit. Chiar si eu am inteles acest lucru, incat gandul meu a zburat de la ea. Nu putem fi impreuna, si imi doresc sa o protejez, asemenea unei surori pe care nu am avut-o niciodata. O iubesc, nu ca in trecut. Aceea este doar o amintire.
Auzind aceste lucruri tanara rasufla si zambeste. Avea o reactie ciudata dar cine isi putea da seama de acest lucru? Naruto nu fusese niciodata atent la detalii, daca ar fi fost probabil ar fi stiut cat de mult il iubeste acea fata,chiar si in momentul acesta.
- Stii.. - zicand asta Hinata se inroseste, ca si in trecut. Unele lucruri raman neschimbate - eu mereu am tinut .. la tine ... inc...inca de cand te-am cunoscut. Ti-am..admirat puterea..de a merge..mai departe..orice s-ar intampla. Esti...cel pe care l-am admirat intotdeauna...
De abia reusi sa scoata aceste cuvinte din gura, respiratia ii parea mai greoaie. Incerca sa devina indrazneata, cum niciodata nu fusese. Pentru a merge mai departe si as implini scopul. Care era acela? Nu isi amintea, il avea si in trecut? De a-l ajuta pe Naruto si a merge alaturi de el in acel drum al vietii, sa fie cea care va fi mereu langa el. Poate chiar..sotia lui.
Dar baiatul nu raspunse prin cuvinte la ceea ce fata ii spuse. Merge catre aceasta si o invaluie intr-o imbratisare dulce. O strange in bratele sale fara a-i da drumul. Era mai intalt decat ea, si ii putea pune capul pe umarul sau. Aceasta inchide ochii lasandu-si roseata din obraji sa traiasca vie, fara a se pierde. Isi trece mainile in spatele lui si il strange la randul sau in brate. Se simtea mai protejata ca oricand. Poate o invaluise asa doar pentru un singur lucru : prietenia. Pentru ca el.. Nu avea cum sa o iubeasca, asa cum o facea si ea.
Gandurile acestea ii fura surprinse in momentul in care blondul se desprinde din imbratisare si ii apuca obrajii rosiatici si fierbinti cu ambele maini. Isi apleaca capul si printr-o miscare lenta si totodata blanda isi atinge buzele de cele ale fetei,sarutand-o. A urmat un sarut lung si plin de sentiment, din partea amandurora.
Prin acea zona, o tanara fata ii privea. Aceasi fata rozalie de dinainte.
- El..Cum poate face asta..Credeam ca pe mine ma iubeste,este asa un idiot.
Dar vorbele sale au fost oprite de constiinta sa. In mintea sa incepusera sa intre ganduri noi ce le depaseau pe cele vechi.
Ce sunt eu? De ce? Sasuke este singurul care conteaza,dar de ce ma pretez la aceste vorbe idioate si sentimente de egoism? Are nevoie de ea, are nevoie de oricine altcineva care nu sunt eu. Pentru ca nu ii pot impartasi sentimentele si gandurile. Traiesc pentru altcineva. Sunt atat de proasta.. sa ma bag in vietile tuturor si sa ii fac sa sufere. Inainte eram doar o fata prostuta nebagata in seama, slaba si nesemnificanta. Acum sunt Sakura Haruno, ninja medical. Si am sa raman asa, pana in momentul in care voi fi cunoscuta..drept Sakura Uchiha...
Cuvintele acestea si le spusese fata in propria minte. Erau atat de copilaresti,si concluzii trase pripit. Erau amintirile si trecutul care o impingeau in calea viitorului. Uita ca trebuia sa traiasca prezentul? Trecutul murise de mult.... <<

[Kido]

Cum am spus, dau edit ^^ nu o sa corectez primul capitol deoarece la luat Agent Eli la rost :)) doar un lucru am de zis :)) de ce scri cand la persoana I, iar apoi la persoana III-a? trebuie sa te decizi la care persoana scri :))
Asa, sa trecem la capitolul asta ^^

Dar baiatul nu raspunse prin cuvinte la ceea ce fata ii spuse.

Ok, o propozitie nu se incepe niciodata cu ' dar ' [ si vezi ca mai ai cazuri asemanaroare ]... puteai sa pui o virgula la ultima propozitie si continuai cu asta sau puneai punct si incepeai direct cu ' baiatul '
" Este ciudata sa ma intrebi asta " - ciudat

hmm... greseli de tastare nu am mai vazut ^^' e bine ^^... hm... avevarat, ai mai scapat cateva virgule, dar vad ca nu mai sunt asa de multe ca la primul capitol ^^ si ai problema cu ' dar ' :)) ai grija ^^ so... astepet capitolul uramtor ^^ >:D< Ganbatte! :*

[Ely-chin]

Un nou cap? Deja? Febra Naruto v-a ajuns din urma, nu-i asa? Bine, hai sa vedem ce avem aici:

se aflau miile de carti ... se afla un baiat -> repetitieee

ochii albastrii -> ochii albastri

hogake -> Hokage


Ochii sai erau atat de puri si pareau atat de albi. Purta un kimono albastru inchis, la fel cum ii erau si ochii. -> aham, adica albul e un albastru inchis, huh?

purta in susul trupului sau -> e ligic ca in susul trupului sau, ca doar nu in susul trupului lui Naruto o.O

colanti negrii -> colanti negri

aceasi fata -> aceeasi fata

Este ciudata sa ma intrebi asta -> Este ciudat sa ma intrebi asta

as implini -> a-si implini

apleaca capul -> cacofonie >.<


Astea au fost ^^ Trebuie sa recunosc, a fost un cap superb :x Hinata...Naruto...Hinata...Naruto...Waii! :x Cat de superb! M-am topit pe scaun cand am citit :))

See you with the next cap & Gambatte with school

:bye:

[Teh]

Ok Ok, vă multumesc pentru comentarii :D Am venit cu urmatorul capitol al acestui fic. Sper să mă descurc mai bine decât în cel de dinainte.

Capitolul 3 : Noua misiune
>> Dupa ce sarutul fierbinte dintre cei doi tineri se termina, blondul o priveste pe Hinata in ochi patranzand-o cu privirea, si nelasand-o parca, nici sa respire. In timp ce ochii sai o atintisera, buzele sale se miscau pentru a rosti urmatoarele vorbe :
- Hinata.. Imi pare rau ca nu am vazut ceea ce simti pentru mine pana acum, am fost orb sa nu observ cat de mult ma iubesti... Ai vrea sa ma urmezi in acest drum lung in a deveni hokage? Sau pana ce sentimentele noastre, unul fata de celalalt se vor stinge cu adevarat? Vrei sa fii cu mine?
Fata se inrosi mai rau ca inainte, nu voia sa se lase batuta si sa piarda exact in momentul acela, pe care il asteptase cu atata ardoare atata vreme, pentru care rabdase atat de mult. Avea sa spuna da , si nimic nu o va impiedica. Nici macar marea sa teama de a spune ceva in fata celui pe care il iubea, mai ales acum, in momentul acesta de rascruce.
- Naruto.. Inima mea bate mai tare de fiecare data cand iti zareste chipul, iar privirea mea nu o poate scapa din vedere pe a ta. Ma las purtata de sentimente cand sunt in jurul tau, si nu mai gandesc rational, de fapt.. nu mai gandesc deloc. Vreau doar sa fiu cu tine, si sa te ajut in aceasta mare calatorie pe care tu .. trebuie sa o urmezi. Accept cu cea mai pare placere si daruinta dragostea ta, si sper sa fiu demna de aceste sentimente.
Spunand aceste cuvinte fata se apropie de baiat mai tare, incercand sa il imbratiseze, sa faca ceva prin care sa ii demonstreze cat de mult il iubeste. Insa era peste puterile sale, nu putea indrazni sa faca atat de multe lucuri intr-o singura zi. Fuse uimita cand buzele ii fura acoperite cu un sarut pasional de catre blondul din fata sa, ce o invaluie intr-o imbratisare ametitoare si totodata linistitoare. Acela ramase tabloul intiparit in mintea rozaliei. Frumusetea celor doi, fiind imbratisati in mijlocul frumusetii naturii, bucurandu-se de adevarata dragoste, de care ea.. nu se putea bucura.

*
Petalele sunt intotdeauna prevestirea unui lucru minunat ce este pe cale sa se intample. Oriune ai fi poti auzi sunetul extraordinar al desprinderii lor din floarea initiala, si oriunde ti-ar fi gandul, tresari la acest sentiment. Pentru ca dragostea este mai presus de micile cuvinte, ce nu pot fi insirate oricum peste cate o foaie alba de hartie. Aceasta este nesemnificanta prin micile acte juvenile si pline de copliarie, aceea este o atractie ce nu duce mai departe decat la un simplu sarut, sau la o mangaiere profunda. Departe de dorintele trupesti si de sentimentele crude ale despartirii se afla si realitatea ce este mai credibila ca orice se poate intampla, pentru ca aceasta exista indiferent de scop.
Cum acele petale sunt adevaratul simbol al minunatei forti de dragoste, asa si micile frunze ce se scutura din copaci aduc prevestirea unei noi vesti, ce poate fii buna sau rea, cum si micile pasari zboara cu anumite mesaje catre sediul Satului Ascuns Intre Frunze, atunci totul devine mai clar si toti cei aflati in sat trebuie sa uite de viata lor personala si de toate sentimentele pe care fiecare le poarta in sine. Misiunile apar si nu pot disparea din viata unui ninja, este esenta din care cu totii pot trai. Prevestirea unui dezastru, sau doar o misiune banala. Aceasta se afla doar la momentul potrivit.
Se afla rozalia in camera in care salasluia si Doamna Tsunade, stand pe scaunul sau si citind anumite documente. Sakura o privea cu multa admiratie, neputand sa isi tretraga ochii de la dansa. Parea mai mult decat o profesoara, decat un hokage. Parea cea care o invatase tot ceea ce stia azi, si chiar mai mult de atat. Ii datora totul.
Intre timp usa acelui birou se aude, fiind deschisa dupa ce o bataie insistenta fusese aruncata peste aceasta. Acolo isi infatiseaza trupul un tanar inalt ce avea parul strans in coada si o privire indiferenta, totusi dincolo de aceasta se putea vedea o ingrijorare ce ii facea mintea sa fulgere iar gandurile sale nu puteau zbura din acel loc. In mana tinea un document scris, un mesaj adus de una din pasarile ajunse aici cu putina vreme inainte.
Baiatul merge catre masa Doamne Tsunade si pune, cu o miscare brusca, documentul pe masa.
Femeia priveste continutul iar pe fata sa se intipareste o expresie de ingrijorare. Aceasta spune cu repeziciune :
- Cand s-a intamplat asta?
- Cu doua zile ca acest document sa ajunga aici. Totul pare mai grav decat este descris, cred ca este vorba de ceva mai mult de atat. Trebuie sa facem ceva. Acesta fusese raspunsul pe care Shikamaru, tanarul cu parul prins in coada si cu ochii negrii ca un taciune, aproape la fel de patrunzatori ca a lui Sasuke, raspunse.
- Desigur!! Sakura anunta-l pe Naruto. Plecati in misiune, Shikamaru va va explica detaliile, si tu.. Mergi cu ei in misiune.
Spunand aceste lucruri cei doi se deplaseaza in graba din cladirea principala.
- Shika.. Ce s-a intamplat? ce misiune?
Acesta o priveste pe rozalie serios, fara a schita niciun semn de indferenta pe fata, incat ingrijorarea fetei fusese accentuata.
- Sasuke.. A fost vazut la granita de la Satul ascuns in Nisip. Trebuie sa mergem acolo... Totul este in pericol, satul, oamenii din sat... Si este singura noastra sansa, momentana, de a-l salva pe Sasuke.
Nu au mai fost spuse alte cuvinte. Totul era inteles de catre frumoasa rozalie, iar ingrijorarea tanarului jounin nu era doar pentru acel baiat ce ii fusese, poate, camarad. Ci mai degraba pentru aceea care ar fi putut suferi din cauza actelor aceluia, total iresponsabile. In mintea sa putea trai un singur nume, si un singur chip.. Acela al fetei din Satul Ascuns in Nisip, sora celui ce era kazekage, Temari. <<