Suflet rebel [ Yaoi ]

[Yaku-chin]

Fetelor tnx de comenturi sunteti niste dragutze:X....acum sa pun urmatorul capitol insa imi cer scuze pt prea multa descriere:)) si pt greseli

Capitolul VI O "avalansa" de lucruri

Trecut,prezent si viitor. Trecutul cel ce a fost, s-a intamplat si nu a mai putut fi schimbat. Prezentul bariera dintre cele doua clepsidre, cea a trecutului si a viitorului. Viitorul reprezinta dorintele,visele si lucrurile ce le-am vrea,dar care nu intotdeauna se vor realiza. Odata ce ai gresit in trecut la fel vei gresi in prezent, dar si in viitor. De ce bariera timpului mereu ne impiedica sa facem ce dorim? Daca am gresit si ne pare rau, de ce nu am putea repara ce am facut?
Nu am vrut sa fac niciodata cuiva rau, nici macar parintilor mei care m-au parasit la acel orfelinat. Le-am dorit intotdeauna bine si inca le doresc. Am copilarit acolo, de mic si l-am cunoscut pe el, pe Rein. Un copil ce nu stia ce inseamna bucuria, fericirea, prietenia. Era atat de ciudat, si poate asta m-a facut sa vreau sa ma imprietenesc cu el. Am devenit prieteni foarte buni. Eram inseparabili. Imi placea sa depinda de mine, eram copi,i insa intotdeauna am avut grija de el ca si cum eu eram mai mare . Suferise foarte mult si imi parea atat de rau pentru el. Nu voia nici macar sa incerca sa ii uite pe parintii sai si pe matusa sa. Nu puteam sa imi perimit sa ii zic sa o fac, deoarece nici eu nu puteam sa ii uit pe ai mei si nici in ziua de azi nu pot. El se simtea abandonat de toti si de toate, era un pic ciudat deoarece multi copii incercau sa fie aprope de el,dar Rein ii respingea. Eu am fost cel norocos as putea spune, de am putut pune mana pe comoara. In prezenta lui eram altul, nu mai eram un copil, ma comportam altfel, astfel incat el sa vada ca voi fi acolo, mereu langa el si pentru el. Insa nu a fost asa.
Pana si eu , cel care jurase ca nu o sa il abandoneze, am facut-o. A fost fericit cand am fost infiat insa stiu ca ii parea rau si as fi vrut sa imi zica sa nu il parasesc dar nu a facut-o. Si prin asta am crezut ca va fi in stare sa infrunte realitatea de unul singur. Eu nu voiam sa plec, insa daca el nu m-a oprit sa o fac, am crezut ca e cel mai bine sa dispar din peisaj.
Parintii mei adoptivi au hotarat sa ne mutam in Anglia si asa am facut. In fiecare saptamana vorbeam cu directoare orfelinatului ca sa aflu ce face Rein. Ea imi spunea ca e foarte bine, ca invata excelent si este foarte fericit. Ma bucuram chiar daca imi parea rau ca nu sunt langa el. Directoare a preferat sa nu ii spuna lui Rein ca mai tot timpul comunicam cu ea prin telefon si eu am acceptat asta.
In Anglia parintii mei se descurcau foarte bine, era o familie instarita. Traiam intr-o vila cu doua etaje, spatiosa si aveam la dispozitie multi angajati care mi-ar fi indeplinit orice moft. In Anglia am fost la o scoala mai speciala as putea spune, invatam intr-un an, cati alti in trei. Era ciudat, profesori ne antrenau precum niste masini, asa ca la varsta de 15 ani jumatate eu terminasem liceul. Ciudat nu? Asa am zis si eu. Plus ca aveam un as in maneca , parintii mei erau oameni influentii si puteam face orice.
Mai tot timpul ai mei erau plecati si imi puteam face de cap. Normal crescusem si ma schimbasem destul de mult, abordasem un stil mai rebel. Asa ma considerau multi si asa eram, nu imi placea sa fiu calca in picioare insa calcam eu pe altii. Chiar daca imi creasem o reputatie de temut, nu eram asa rau precum se zvonea ca sunt. Aveam un grup de "prieteni" destul de mare, care stateau cu mine mai mult din interes insa nu imi pasa si eu ma puteam folosi de ei, si chiar o faceam. Insa la un moment dat, a aparut un nou persoanaj in peisaj. Nu ma interesa, nici macar nu imi bateam capu ca sa aflu cine era noul venit in cartier. Auzisem ca se cam da mare si tare insa nu prea ma preocupa pe mine. Intr-o zi cand ma intorceam de la o petrecere am fost atacat de vreo 8 tipi, erau mai mari ca mine si erau bine facuti, nu mi-a fost frica insa stiam ca eram in dezavantaj si nu aveam cum sa ies teafar din acea disputa, dar spre mirarea mea un tip cam de 22 de ani a intervenit intre noi si i-a potolit pe acei baieti cu cativa pumnii. Eram mirat ca a intervenit pentru mine, nu il cunosteam si nu avea nici un motiv sa imi iei mie apararea.
Am discutat cu el, i-am multumit pentru ajutorul acordat. M-am imprietenit repede de el, desi nu stiam asa multe despre el, era de treaba si foarte amuzant. M-a facea sa zambesc mereu. Insa dupa ceva timp aflasem ca lucra intr-o afacere nu prea legala, nu m-a interesat prea mult, era viata sa pana la urma si putea face ce vrea. Relatia mea cu el era destul de buna, insa cand ne intorceam de la un bar, eu eram cam mahmur insa el era foarte beat, mi-a spus ca ma place. Nu am luat-o chiar asa bine, ce naiba eram baieti si niciodata nu ma gandisem sa am o relatie cu un baiat. Am incercat sa ma indepartez de el, sa il fac sa intelega ca nu ma intereseaza astfel de lucruri dar se parea ca nu a inteles. Devenise obsedat dupa mine si eu nu puteam face nimic sa il indepartez, sa ma pot apara in fata sa.
Odata a incercat sa abuzeze de mine, insa din pacate nu i-a mers asa cum se astepta. Impreuna cu mai multe persoane am declansat un razboi intre gasca mea si a sa, si normal a mea a fost invingatoare. Am avut noroc deoarece cunosteam multe persoane mult mai mari ca mine si mai puternice , printre care si dusmani de ai sai. Se potolise, nu ma mai cauta si cand ne intanleam ocazional totul era bine, ne salutam si nimic mai mult.Credeam ca nu mai avea niciun interes legat de mine, insa aparentele inseala si inca cat.
Cand parintii mei s-au intors in tara mi l-au prezentat pe noul lor asociat: James Lison. Se putea citii clar uimirea dupa fata mea. El era asociatul parintilor mei, el. Nu imi venea sa cred, speram sa fie un cosmar. Inca nu imi revenisem din transa cand parintii mei au mai spus ca o sa locuiasca cu noi pentru ceva timp. Simteam ca cerul cadea pe mine si asa era. Eram blestemat.
In timpul cat am locuit impreuna a trebuit sa suport avansurile lui,insa tot mi se pareau ciudate,nelalocul lor.Ma obisnuisem deja cu el si pot spune ca imi faceau si placere. Nu ma culcasem cu el, insa nu mi s-ar fi parut ceva deplsat sa o fac. A fost chiar un timp in care ne intelegeam, sa spunem bine si aveam de gand sa ma culc cu el, insa l-am vazut cu o femeie si m-am simtit tradat. Nu il iubeam si nici nu o fac, insa m-am simtit ca un prost pe moment. A observat ca am devenit mai salbatic, dar nu a aflat care era motivul. Am vorbit cu parintii mei si am decis sa ma reintorc in Japonia, au fost de acord. Au spus ca si ei vor veni in curand, mi-au dat bani pentru am-i cumpara un apartament insa eu aveam alte planuri.
Cand am ajuns in Japonia, mai exact in Tokio m-am dus direct la el. Stiam unde locuieste fiindca imi spusese directoarea orfelinatului. E adevarat ca nu a luat asa bine venirea mea dar a acceptat la un moment dat.
Credeam ca voi incepe o viata nou, alaturi de el. Dar am observat ca James nu avea de gand sa imi dea pace. Era si el in Japonia, in vizita la nepotul sau de care imi povestise in mare cate ceva, si pot spune ca nu erau lucruri chiar atat de grozave.
M-am reintanlit cu ei intr-un club, eram si cu Rein .L-am vazut, pe el si pe nepotul sau. Mi-a propus o calatorie pe care nu aveam de gand sa o accept. Insa cand a mentionat ca era petrecerea sa de logodna eram absolut sigur ca nu am sa merg. I-am spus hotarat ca nu am sa vin, nici eu , nici Rein. Dar pana la urma a reusit sa ma oblige prin diferite mijloace sa mergem. Nu am inteles de ce Rein trebuia sa mearga inaintea noastra cu Ryuuki, nepotul lui James insa nu mi-a prea placut situatia aceea, dar nu puteam spune nimic. Tot ce puteam face era sa sper sa nu se intample nimic rau.
-Tanaka cam ingandurat esti! Ce nu iti mai place compania mea?
Mi se facea grata numai cand il vedeam, dapai cand il auzeam.
-Cred ca niciodata nu mi-a placut compania ta.
-Stai linistit ! Curand o sa scapi de mine.
-Da