Steaua specială a lui Judy

[^^oRiHiMe NeBuNa^^]

m-am gândit să adaug un fic diferit,care sper să vă placă ^^!astept commuri!

Capitolul 1: Sfârşitul unei zile grele…

Seara presăra cu stele casele luminate ale oamenilor.Omătul imbrăca cu pulbere de argint satul si ningea cu fulgi albi ca spuma laptelui.Mă pregateam de culcare şi aşteptam cu nerăbdare să plec acasă,abia peste o lună.
În timp ce priveam pe geam cum se lăsase zăpada,aveam o felicitare in mână,ce o primisem de Sfântul Valentin de la Kev.Da,o felicitare din vremurile bune,când nu realizam ce e aia să fii uitat.Simţeam cum lacrimi fierbinţi îmi curgeau pe obrajii palizi,care cândva erau roşi ca nişte raci.Îmi era dor de noi…de orice amintire ce se strecura in mine.
~Flashback~
Parcul din apropierea şcolii era liniştit şi plin de miresme îmbietoare.Razele soarelui încălzeau aleile presărate cu petale de flori multicolore,ca într-un basm.Pe iarba proaspătă şi verde stătea o fată în braţele unui băiat,absorbindu-l din priviri.Obrajii ei rumeni ca petalele de trandafir arătau iubirea faţă de băiatul viselor ei de care se bucura.Era ultima lor amintire de iubire într-o zi însorită,iar ei nici nu îşi dădeau seama de asta.Ultima zi în care îşi spuneau"Te iubesc"si"Tu eşti viaţa mea,aerul pe care îl respir".
~End of flashback~
Au trecut câteva luni bune de când nu m-am mai indrăgostit…ar fi cazul să acţionez."De ce naiba mă mai gândesc la el?!"mă mir eu suspicioasă.Din nefericire,bunica mi-a întrerupt şirul de amintiri,rugându-mă să duc gunoiul.Fără niciun pic de chef,mă ridic şi inaintez spre hol.În timp ce-mi puneam fularul,auzeam tot felul de sunete ciudate,dar am preferat să le ignor şi am dus gunoiul.Afară era foarte frig şi abia aşteptam să mă aşez din nou pe pervaz.Era foarte cald în casă...numai la asta îmi era gândul.Dar înlemnesc la jumătatea drumului,după ce aud şoapte,strigându-mi numele.Enervată la culme,încep să strig:
-HEEEEEI!Cine e acolo?!E cineva?!
Dar nimic.Tăcere absolută.Tremurând în frig,văd că ceva strălucitor îmi atrage atenţia;ceva ce lucea în zăpadă.Eram atât de speriată,incât nu ştiam dacă să înaintez sau să bat în retragere.Dar aveam un cusur:eram foarte curioasă.Aşa că am înaintat,ca să descopăr ce mă făcea curioasă.Era o cutie de cadou,foarte frumos împachetată…şi lucea printre fâşii ceea ce era înăuntru."Ce ciudat!Ce caută un pachet atât de frumos afară in zăpadă?!"Inima îmi bătea atât de tare,încât mai avea puţin şi-mi ieşea din piept.Hotărâtă,merg îndrăzneaţă spre pachet,încă găndindu-mă cum ajunsese acolo.Când ating panglica,o stea strălucitoare iese cu repeziciune şi se prinde de gâtul meu.
-AJUTOOOOOR!Lasă-mă în pace!strig eu speriată.Abia atunci mi-am amintit că nu vorbeam cu o vietate,ci cu un medalion,care s-a prins de gâtul meu fără să vreau.Mă furişez in casă ca un hoţ şi mă aşez pe pervaz,prefăcându-mă că nu s-a intâmplat nimic şi încercând să ascund medalionul în formă de stea.Fusese o noapte tare ciudată.
La un moment dat,telefonul începe să bârâie nervos pe masă.
-Alo?
-Bună Judy!Spre surprinderea mea,la celălalt fir era Kev.
-A,tu erai.Ce mai vrei?
-Voiam să te întreb….ce temă avem la română şi engleză?
Leneşă şi obosită,mă ridic de pe pervaz si păşesc încet spre birou,apoi încep să sap printre cărţi.Într-un final le găsesc,mă ridic şi mă întorc la telefon,înjurându-l în gând pe Kev.Deschid cărţile,îi zic tema şi mă pregătesc să închid.Dar nu pot,deoarece Kev încerca să mă ţină de vorbă."Pun pariu ca vrea să-mi dea peste nas cu replicile lui de duh".
-Şiiii…ce-ai făcut în seara asta?mă întreabă el plin de curiozitate.
-A,mai nimic…îi răspund suspicioasă.Hai că mă duc la culcare.Pa!
-Se duce la culcare fetiţa mamii?Frate,eşti...dar nu apucă să-şi termine replica,căci îi închid telefonul în nas.
“Doamne,copilul ăla n-are ce face”gândesc eu cu dispreţ.”Mai bine mă duc în pat”adaug eu mulţumită.
Îmi deschid dulapul şi-mi aleg o pereche de pantaloni trei sferturi negri cu stele albe şi un maieu de aceeaşi culoare.Mă spăl pe dinţi,mă pieptăn şi mă bag in pat.Acesta e sfârşitul unei zile grele,pline de suspans.