23-08-2010, 03:16 PM
Gata, am citit ÅŸi eu capitolul.
Tot am impresia că te pierzi mult în filozofie. Nu e un lucru rău, doar că nu prea e genul meu preferat, să zicem aşa, e ceva total subiectiv.
Pe parcursul capitolului am văzut că ai făcut spaţiere dublă pt semnele de punctuaţie ca " ? ", adică era ceva de genul : Ce vrei ? Taci ! ( ai prins tu ideea, parcă ai zis că încă mai ai de furcă cu astea, oricum, am văzut câteva pe acolo şi îi strică estetica ) . Am găsit pe undeva o greşeală de tastare, cred că era, nu avea un avea diacritici, era cred că un "a" unde trebuia "ă" sau "â" , nu mai ştiu exact, nu l-am notat şi acum nu ştiu pe unde e.
Mi-au plăcut unele chestii pe acolo, fazele cu optimismul şi comparaţiile cu ploaia, statul în ploaie şi atingerea picăturilor. A fost profund. De fapt în general capitolul a fost profund, din cauza asta m-am pierdut în cuvinte şi nu mai ţin minte mare lucru din ce ai scris, ştiu doar că în momentul în care am citit, mi-a plăcut. Descrii frumos stările, adică starea personajului tău, personalitatea, gândurile, pe astea le transpui destul de bine şi plăcut, poate atât d bine şi detaliat încât te poţi pierde printre ele. Spre exemplu am uitat total de acţiune şi atunci când erau puse în scenă personajele şi ceea ce făceau, eu nu aveam habar despre ce era vorba ( şi acum sunt încă confuză din cauza acestei chestiuni. Nu am idee ce s-a întâmplat prea bine şi cine erau toţi aceia în afară de tatăl respectivei, ceea ce e destul de derutant. Cu adevărat, te bazezi mult mai mult pe filozofie iar acţiunea rămâne total neclară, cel puţin pt mine.
M-am chinuit să realizez de unde cunosc eu acest gen şi mi-am amintit, este vorba de cartea " Prins" de P.P , seamănă mult stilul fic-ului tău cu cartea respectivă.
În orice caz, lucrurile pe care le-am spus despre filozofat nu sunt rele, I told you that, doar că pe mine mă prind cuvintele atât de tare încât la un moment dat nu mai înţeleg ce se întâmplă, cu acţiunea cel puţin. Nu e vb. de ceva ce trebuie lucrat în acest caz, având în vedere că este stilul tău, deşi ar fi bine dacă ai face acţiunea ceva mai clară. Atunci când o descrii, încearcă să nu o faci atât de împopoţonat şi cu dublu sens. Gândurile şi sentimentele şi toate alea merg şi cu triplu sens şi cu întortocheri and everything, dar la acţiune trebuie să o iei mai uşor cu cuvintele. Sau asta e părerea mea.
Baftă >:d<
Tot am impresia că te pierzi mult în filozofie. Nu e un lucru rău, doar că nu prea e genul meu preferat, să zicem aşa, e ceva total subiectiv.
Pe parcursul capitolului am văzut că ai făcut spaţiere dublă pt semnele de punctuaţie ca " ? ", adică era ceva de genul : Ce vrei ? Taci ! ( ai prins tu ideea, parcă ai zis că încă mai ai de furcă cu astea, oricum, am văzut câteva pe acolo şi îi strică estetica ) . Am găsit pe undeva o greşeală de tastare, cred că era, nu avea un avea diacritici, era cred că un "a" unde trebuia "ă" sau "â" , nu mai ştiu exact, nu l-am notat şi acum nu ştiu pe unde e.
Mi-au plăcut unele chestii pe acolo, fazele cu optimismul şi comparaţiile cu ploaia, statul în ploaie şi atingerea picăturilor. A fost profund. De fapt în general capitolul a fost profund, din cauza asta m-am pierdut în cuvinte şi nu mai ţin minte mare lucru din ce ai scris, ştiu doar că în momentul în care am citit, mi-a plăcut. Descrii frumos stările, adică starea personajului tău, personalitatea, gândurile, pe astea le transpui destul de bine şi plăcut, poate atât d bine şi detaliat încât te poţi pierde printre ele. Spre exemplu am uitat total de acţiune şi atunci când erau puse în scenă personajele şi ceea ce făceau, eu nu aveam habar despre ce era vorba ( şi acum sunt încă confuză din cauza acestei chestiuni. Nu am idee ce s-a întâmplat prea bine şi cine erau toţi aceia în afară de tatăl respectivei, ceea ce e destul de derutant. Cu adevărat, te bazezi mult mai mult pe filozofie iar acţiunea rămâne total neclară, cel puţin pt mine.
M-am chinuit să realizez de unde cunosc eu acest gen şi mi-am amintit, este vorba de cartea " Prins" de P.P , seamănă mult stilul fic-ului tău cu cartea respectivă.
În orice caz, lucrurile pe care le-am spus despre filozofat nu sunt rele, I told you that, doar că pe mine mă prind cuvintele atât de tare încât la un moment dat nu mai înţeleg ce se întâmplă, cu acţiunea cel puţin. Nu e vb. de ceva ce trebuie lucrat în acest caz, având în vedere că este stilul tău, deşi ar fi bine dacă ai face acţiunea ceva mai clară. Atunci când o descrii, încearcă să nu o faci atât de împopoţonat şi cu dublu sens. Gândurile şi sentimentele şi toate alea merg şi cu triplu sens şi cu întortocheri and everything, dar la acţiune trebuie să o iei mai uşor cu cuvintele. Sau asta e părerea mea.
Baftă >:d<