[Spiral] Why do I love you?

[Lady Ririchiyo]

Personaje noi:
Domnisoara Inari [ Acest personaj Nu apartine manga/anime-ului Spiral, este creatia mea.]

[center] Capitolul II ~Prima petrecere~ [/center]

In dimineata urmatoare, ma trezisem intr-o padure de bagaje, uitasem complet ca astazi trebuia sa plec in turneul cu Rutherford. Totusi, mi s-a parut ca sunt prea multe bagaje, de parca Madoka neechan mi-ar fi impachetat tot sifonierul. Am despachetat toate bagajele si mi-am facut doar doua, cu strictul necesar, cum ar fi, cateva costume pentru concerte, imbracaminte de zi cu zi desigur si lenjerie intima, doar nu m-as duce fara ea.
Cateva minute mai tarziu autobuzul venise sa ma ia,oneechan imi spuse sa ma distrez in turneu cu un zambet larg pe fata,eu stiam ca nu-i fericita ca plec,dar facea tot posibilul sa isi tina promisiuna fata de fratele meu.
Iesisem afara cu privirea in pamant,iar cand imi ridicasem privirea spre autobuz raman socat.
"Asta e autobuzul pentru turneu, in asta ar putea sa incapa o casa intreaga!" spusem in gandul meu mirat.
-Ayu'chan,o sa-ti fie dor de surioara ta? intrebase Madoka'neechan lingusindu-se pe langa mine ca o pisica.
... Nu! raspunsem eu fara inima.
Dupa ce am urcat cele 3 scari cu emotii, am observat in interiorul autobuzului pe partea stanga un mic barulet, iar deasupra lui se se afla un televizor indreptat spre canapeaua din partea dreapta a autobuzului pe care se afla Eyes compunand relaxat melodii noii. In spatele autobuzului erau 2 cabine una pe partea dreapta care era baia, micuta si albastra dar moderna, iar in cealanta parte era un dormitor cu un pat de o persoana acoperit de o patura albastra cu un delfin dragut pe ea si 2 pernute albe pufoase. Langa pat era un dulapior, pe el se afla o veioza aurie care se aprindea printr-o simpla atingere si o vaza rosie cu un buchet de irisi.
Am lasat bagajul soferului si m-am asezat la bar, din 5 in 5 secunde ii aruncam cate o privire lui Eyes, dar el continua sa compuna melodii. E cam greu sa vorbesti cu un tip ca el, nu scoate nici o vorba. Dintr-o data Eyes se uita la mine si ma intrebase:
-S-a intamplat ceva? Intrebase cu nici o expresie pe fata.
-N-nu, de ce? Rusinandu-ma un pic imi arunc privirea in pamant.
-Te holbezi la mine. Din nou raspunse fara vreo expresie pe fata, asa e el, mereu tacut si greu de ghicit, niciodata nu iti poti da seama ce gandeste sau ce simte.
-Asta e... Unde e primul concert? Schimb subiectul imediat deoarece nu stiam ce sa ii raspund.
-In Kyoto. Raspunse scurt si la punct intorcandu-se la melodiile lui.
Se facuse iar liniste, ei bine daca tot nu am ce discuta cu Eyes, m-am gandit sa am uit la televizor. Dar unde e telecomanda. Ma ridic sa o caut, cand brusc soferul face o curba iar eu imediat imi pierd echilibrul cazand fix pe Eyes, asa aproape de el eram incat ii puteam simti respiratia, inima parca vroia sa-mi iasa din piept. Nu observasem niciodata dar Eyes avea niste ochi albastri ca gheata profunzi, te puteai pierde oricand in ei. Corpul incepuse sa imi tremure si sa ia foc lasandu-ma fara forta, gatul mi se uscase... . "Ce mi se intampla?"
-Mai ai de gand sa stai mult pe mine? Spuse Eyes aruncandu-mi o privire ciudata.
-N-nu imi pare rau! Raspunsesem rusinat.
Din nou ma intreb ce mi se intampla si ce-i cu sentimenul acesta.
Ma indreptasem spre micul dormitor avand intentia de-a ma relaxa printr-un scurt somn.
Cand m-am trezit am avut placerea de a afla ca ajunsesem in Kyoto. Era un oras nou si fascinant pentru mine, asteptam cu mare placere sa cant in acest oras, chiar daca trebuia sa o fac umar la umar cu Rutherford.
In ziua concertului ne-am aranjat la fel de elegant ca in primul concert, cel putin de data asta Hiyono nu-i aici pentru a-mi distruge costumatia.
Urcand cu emotii pe scena, ma indrept, alaturi de Eyes, spre pian pentru a incepe spectacolul. Asezandu-ma pe scaun, imi masez usor degetele mainii, dupa care ii fac un scurt semn din cap lui Eyes insemnand ca sunt gata sa incepem.
Degetele imi aluneca usor pe clapele pianului producand un ton minuant, combinand tonul produs de mine cu cel al lui Eyes iesi o melodie superba. Pur si simplu am uitat ca sunt pe o scena privit si ascultat de sute de spectatorii, uit ca Eyes este un spintecator si imi dedic inima acestei melodii compusa de el.
La sfarsitul concertului, Eyes ma apuca incet de mana cu intentia de a face o plecaciune impreuna. Mana imi transpirase complet iar inima imi batea neregulat, aplauzele spectatorilor ma emotionau si mai rau, nu stiu de ce dar imi venea sa tip, oricum m-am abtinut sa nu fac vreo scena pe acolo.
In spatele scenei, o domnisoara imbracata intr-o rochie eleganta cu parul blond prins coc si cu o pereche de ochi galbeni ca aurul, ne invitase la o petrecere care va fi tinuta in aceasta seara, pentru a sarbatori venirea noastra in Kyoto. Dupa felul in care vorbea cu Eyes parea ca il cunoaste foarte bine, nu ca mi-ar pasa.
Pentru petrecere m-am imbracat intr-un costum gri metalizat cu o cravata de aceeasi culoare asezata bine pe camasa neagra. Eyes ca de obicei era imbracat intr-un costum negru cu o camasa alba un pic desfacuta.
Cand ajunsesem la petrecere,am observat ca majoritatea invitatilor erau muzicieni, daca Hiyono ar fi fost aici cu siguranta ar fi lesinat, de ce ma gandesc la ea in momentele astea, ar trebui sa fiu fericit ca nu-i aici.
Domnisoara Inari, cea care ne-a invitat la petrecere, ne prezentase unor invitati importanti din industria muzicii, acestia fiind foarte incantati sa ne cunoasca.
Inari ne serveste cu cate un pahar de bautura, eu desigur refuz deoarece sunt inca minor, dar dupa mii de rugaminti ale domnisoarei, am acceptat un pahar din politeste, sper doar sa nu patesc nimic. Eyes parea sa nu aiba vreo problema cu alcoolul, chiar daca era si el minor, sau cu petrecerile de genul acesta.
Inari imi mai serveste un pahar, il acceptasem si pe acesta dar deja simteam cum ramaneam fara forta, eram ametit doar de la 2 pahare. Din cauza mea, Eyes fusese nevoit sa inchirieze o camera de hotel deoarece nu eram in stare sa ma intorc la autobuz si nici la petrecere nu era bine sa raman.
Imediat ce ajunsesem in camera de hotel nu putusem sa nu observ, asa ametit cum eram, ca era un singur pat, dar eram atat de slabit incat nu mi-a mai pasat, cu forta ramasa, m-am repezit spre pat trantindu-ma in acesta si inchinzandu-mi ochii incet.
-Hei, Narumi, nu dormi imbracat asa, vei distruge costumul.
-Nu am forta destula sa ma dezbrac lasa-ma asa, raspunsem pe jumate adormit si nepasator.
Atunci Eyes se indrepta spre mine cu motivul de a ma ajuta sa ma dezbrac, imi da jos cravata si sacoul si incepe sa imi desfaca camasa, dar mana lui se opreste pe pieptul meu si incepe sa ma sarute si sa ma atinga incet si tandru de parca as fi un obiect pretios.