11-12-2010, 10:38 AM
Pai m-am gandit sa postez si eu cateva pe aici avand in vedere ca in calculatorul meu se gasesc multe. Voi incepe sa le postez pe cele mai vechi, cam din vara. Sper sa va placa.
Durerea
Lacrimile nu contenesc sa cada de pe un chip angelic care nu inspira rautate. Suvitele blonde ii mangaie chipul trist. De ce plange? Asta se intreaba si ea insa raspunsul ca de obicei nu-l stie si nu-l va sti nicodata. Ochii ce inainte exprimau bucuria unei fete care nu si-ar dori sa afle adevaratele povestii ale vietii, acum nu mai exprima nimic.
O adiere usoara ii mangaie chipul, facand cristalele sa tremure. Mana plina de zgarieturi si-o plimba prin parul blond, tuns scurt. Isi aminteste momentele petrecute cu prietenii sai, cu parintii sai, cu toate persoanele la care tinea. Insa amintirile sunt spulberate de vantul care incepe sa se strecoare prin suvitele ei. Nimic nu o mai poate readuce la starea pe care a avut-o mai demult. De ce? Pentru ca a pierdut tot ceea ce avea mai drag pe lume.
Poza care pana acum cateva secunde o avea in mainile sale acum este pe masa de langa ea. Coboara usor de pe balustrada casei si se lasa purtata de picioarele ei care o duc catre un loc anume pe care nici ea nu il cunoaste. Iarba din gradina ii mangaie pielea ceea ce o face sa tresara insa nu se opreste. Merge in continuare. Privirea ei nu mai inspira nimic. Ochii verzi sunt atintiti catre un punct fix insa picioarele nu se lasa indrumate de acel punct care este vazut de catre copila. Ele ii arata o cale noua. Poate catre o viata noua sau poate...
Padurea ii rasare in fata. Crengile copacilor sunt intr-o lupta pe viata si pe moarte. Frunzele verzi sunt desprinse de catre vantul naprasnic. Fata a parasit casa in care locuia insa nu o intereseaza. Nu mai are cine sa o astepte. Nu mai are cui sa-i spuna despre intamplarile sale. Nu mai stia nimic. Amintirile incep sa se scurga usor facand-o sa-si uite si propriul nume. A uitat. Nu mai stia cine este, ce este, unde este.
Aude niste melodii fascinante facute de catre micile vietati care sa joaca printre frunzele inaltilor pomi. Sageti luminoase sunt atintite catre ea dar nu se opune. Merge in continuare. Vrea sa afle de ce simtul o ghideaza in acel loc. Vrea sa stie cine este. Un rau i se arata in fata ochilor. Trece prin el. Apa limpede si cristalina se loveste de picoarele ei. Pietrele ascutite ii intra in talpa insa nu mai simte durerea. Nici macar nu mai stie ce este aceea durere.
Nu dupa mult ajunge la capatul drumului. In fata ei apare o pajiste cu flori multicolore dupa care o groapa imensa. De acolo se poate vedea orasul ei. Ajunge in dreptul prapastiei si isi indreapta privirea spre cerul albastru care incepe sa capete nuante cenusii. Vremea se schimba incetul cu incetul. Isi aminteste motivul pentru care este aici. Si-a pierdut parintii intr-un accident. Fratele ei a parasit-o. A ramas singura in aceasta lume plina de rautate. Inchide ochii. Mai face cativa pasi dupa care isi da seama ca solul nu se mai afla sub picoarele ei. Cade. Se va reintalni cu parintii ei.
Durerea
Lacrimile nu contenesc sa cada de pe un chip angelic care nu inspira rautate. Suvitele blonde ii mangaie chipul trist. De ce plange? Asta se intreaba si ea insa raspunsul ca de obicei nu-l stie si nu-l va sti nicodata. Ochii ce inainte exprimau bucuria unei fete care nu si-ar dori sa afle adevaratele povestii ale vietii, acum nu mai exprima nimic.
O adiere usoara ii mangaie chipul, facand cristalele sa tremure. Mana plina de zgarieturi si-o plimba prin parul blond, tuns scurt. Isi aminteste momentele petrecute cu prietenii sai, cu parintii sai, cu toate persoanele la care tinea. Insa amintirile sunt spulberate de vantul care incepe sa se strecoare prin suvitele ei. Nimic nu o mai poate readuce la starea pe care a avut-o mai demult. De ce? Pentru ca a pierdut tot ceea ce avea mai drag pe lume.
Poza care pana acum cateva secunde o avea in mainile sale acum este pe masa de langa ea. Coboara usor de pe balustrada casei si se lasa purtata de picioarele ei care o duc catre un loc anume pe care nici ea nu il cunoaste. Iarba din gradina ii mangaie pielea ceea ce o face sa tresara insa nu se opreste. Merge in continuare. Privirea ei nu mai inspira nimic. Ochii verzi sunt atintiti catre un punct fix insa picioarele nu se lasa indrumate de acel punct care este vazut de catre copila. Ele ii arata o cale noua. Poate catre o viata noua sau poate...
Padurea ii rasare in fata. Crengile copacilor sunt intr-o lupta pe viata si pe moarte. Frunzele verzi sunt desprinse de catre vantul naprasnic. Fata a parasit casa in care locuia insa nu o intereseaza. Nu mai are cine sa o astepte. Nu mai are cui sa-i spuna despre intamplarile sale. Nu mai stia nimic. Amintirile incep sa se scurga usor facand-o sa-si uite si propriul nume. A uitat. Nu mai stia cine este, ce este, unde este.
Aude niste melodii fascinante facute de catre micile vietati care sa joaca printre frunzele inaltilor pomi. Sageti luminoase sunt atintite catre ea dar nu se opune. Merge in continuare. Vrea sa afle de ce simtul o ghideaza in acel loc. Vrea sa stie cine este. Un rau i se arata in fata ochilor. Trece prin el. Apa limpede si cristalina se loveste de picoarele ei. Pietrele ascutite ii intra in talpa insa nu mai simte durerea. Nici macar nu mai stie ce este aceea durere.
Nu dupa mult ajunge la capatul drumului. In fata ei apare o pajiste cu flori multicolore dupa care o groapa imensa. De acolo se poate vedea orasul ei. Ajunge in dreptul prapastiei si isi indreapta privirea spre cerul albastru care incepe sa capete nuante cenusii. Vremea se schimba incetul cu incetul. Isi aminteste motivul pentru care este aici. Si-a pierdut parintii intr-un accident. Fratele ei a parasit-o. A ramas singura in aceasta lume plina de rautate. Inchide ochii. Mai face cativa pasi dupa care isi da seama ca solul nu se mai afla sub picoarele ei. Cade. Se va reintalni cu parintii ei.