21-12-2008, 04:04 AM
va multumesc mult de comm*hugs*:zuppy23:, sper sa va placa si acest capitol
astept pareri, sugestii si mai ales critici
Capitolul II - Trecutul reinvie
Un lichid rosu curgea din mana ei stanga. Culoarea aceea minunata, care de obicei o aveau trandafirii, simbolul dragostei; nu mai era atat de frumoasa pe mana fetei. Acum pentru ea rosul nu insemna iubire, ci tristete profunda si disperare. Cu privirea incetosata din cauza lacrimilor se uita la lichidul cei curgea din vene. Avea atat de multa nevoie de el ca sa traiasca, lucrul fara de care omul nu poate trai... sangele. Era constienta ca pierderea acestuia ii putea aduce moartea, dar nu-i pasa, era singurul mod de a redeveni ce a fost. Singurul mod in care amintirile si durerea ce a avut-o in trecut puteau fi trezite la realitate.
Sangele curgea din ce in ce mai mult, prelingandu-se pe degetele fine ale fetei, ramase imobile din cauza durereii. Ajungand pe covorul negru si sinistru, ce parea un abis intunecat care absoarbe fiecare picatura pretioasa, precum un vampir. Mai admira inca o data acea rana, care ii provoca atat durere fizica cat si placere sufleteasca,simbolul durerii ei.Apoi isi indrepta privirea catre mana dreapta in care tinea cutitul. Incheietura incepu sa-i tremure brusc, cand observa o veche cicatrice de pe mana. Amintirile de acum sapte ani o bantuiau din nou...
Flashback
O mica fetita de vreo zece ani, statea ghemuita in acelasi colt intunecat. Avea parul negru si lung precum cel mai intunecat abis si la fel de ravasit. Plangea si tipa, tinand un cutit in mana stanga, care ii tremura necontrolat. Nu mai suporta toata acea durere care ii era implantata zilnic in suflet de catre colegii ei. Era plina de vanatai si zgarieturi, niste rani aparent minore; doar ca cel care sangera cu adevarat era sufletul ei. Se intreba mereu "Cu ce a gresit de era maltratata de colegi"; Ce a facut sa fie tratata mai rau decat un animal aflat la ananghie". Chiar daca incerca sa ignore adevarul, nu reusea. Stia ca singurului motiv pentru care era tratata astfel era pur si simplu pentru distractie si placere. Oamenii sunt niste creaturi care adora sa-i faca pe ceilalti sa se simta mizerabil, iar colegii ei reusisera pe deplin, astfel incat fata ajunse sa recurga la ultima solutie salvatoare. Nu avea pe nimeni in care sa aiba incredere, cineva care sa o salveze din bezna si lacrimi, prefera sa se sinucida decat sa mai traiasca inca o zi de cosmar.
Ochii sai verzi emanau aceeasi tristete si disperare, de a scapa de aceasta viata, care parea sora cu iadul. Isi ridica cutitul acoperit de lacrimile incolore, pana in dreptul inimii, care pulsa haotic. Scoase un ultim geamat, ducandu-si repede cutitul spre organul care batea puternic dar...
Se auzi o melodie ritmata, dar in aceasi timp sadica; era telefonul mobil. Se sperie ingrozitor astfel incat cutitul ii scapa din mana. Simtea durere, dar nu in inima ci in mana dreapta, din care izvorase sange. Telefonul tot continua sa sune, asa ca se ridica dezamagita luandu-l de pe pat.
- Yuka! se auzi o voce vesela si blanda, cand copila raspunse la apel. Imi cer scuze ca te sun la o ora atat de tarzie, dar vroiam sa stiu daca ai doresti ca maine sa mergem la patinuar?
Fata amuti. Se intoarse si privi cutitul, obicetul cu care era sa-si puna capat zilelor. In acele momente de anxietate, uitase complet de baiatul care o considera amica. Singura fiinta care nu a ranit-o, si a incercat sa-i ia apararea. Kay, cel care a facut-o din nou sa zambeasca.
- Kay..., murmura aceasta in timp ce lacrimi amare ii invadau chipul. Kay imi pare atat de rau! Nu am vrut iti jur!
Baiatul ramase nedumerit, se intreba cu ce gresise de a facut-o pe copila sa planga, desi pe el punea stapanire nu un sentiment de nedumerire, ci unul de teama. Teama de raspunsul ce-l va primi de la fata, dupa ce o va calma.
End of flashback
Mai privi nostalgica inca o data cicatricea, care ii trezea atatea amintiri.Inca isi mai amintea suspinele si lacrimile de fetita inocenta si penibila care le-a avut in seara aceea. Vocea blanda a lui Kay sau mai bine zis a ingerului care a aparat-o atata vreme, si care a ajutat-o in momentele critice. Acum realiza cat de mult a gresit ca a avut incredere in acel baiat, un demon cu chip de inger. Cel care a facut-o sa zambeasca timp de patru ani in scoala generala, iar apoi dupa trei ani de absenta se intoarce din umbre prefacandu-se ca inca ii mai pasa. Se simtea oribil ca inca mai nutrea acele sentimentele copilaresti fata de baiatul care a tradat-o.
- Pe cine incerc sa pacalesc! tipa aceasta dintr-o data aruncand cutitul patat cu sentimente de frica si durere. Nu el ma tradat! Kay... imi pare atat de rau ca te-am dezamagit!
Stia prea bine ca aceste cuvinte nu isi mai aveau rostul. Ingerul o parasise, si totul era din vina comportamentului ei. Sentimentul de vinovatie puse din nou stapanire pe ea, in timp ce lacrimile se prelingeau de pe chip pe mana care sangera. Fiecare picatura, deschidea noi amintiri dureroase, noi regrete si visuri imposibile. Se ridica incet din coltul lacrimilor si durereii, indreptandu-se catre pat. Fiecare pas era dureros, simtea ca numai poate inainta in viitor, dorea ca totul sa se termine. Ridica din nou cutitul pe care il arunca-se cu cateva momente in urma, uitandu-se trista la sangele ce picura de pe el.
P.S voi incerca azi pe la 12:00 dupa ce ma trezesc caci acum sunt foarte obosita sa pun si cateva poze cu personajele
deci asa cum v-am promis niste poze cu personajele
Yuka: http://i435.photobucket.com/albums/qq79/...e/Yuka.jpg
si Kay pe care presupun ca toti il cunoasteti;;)
http://i435.photobucket.com/albums/qq79/...titled.jpg
cam atat pentru mement:P, alte personaje vor mai aparea peste doua capitole...
:bye:
astept pareri, sugestii si mai ales critici
Capitolul II - Trecutul reinvie
Un lichid rosu curgea din mana ei stanga. Culoarea aceea minunata, care de obicei o aveau trandafirii, simbolul dragostei; nu mai era atat de frumoasa pe mana fetei. Acum pentru ea rosul nu insemna iubire, ci tristete profunda si disperare. Cu privirea incetosata din cauza lacrimilor se uita la lichidul cei curgea din vene. Avea atat de multa nevoie de el ca sa traiasca, lucrul fara de care omul nu poate trai... sangele. Era constienta ca pierderea acestuia ii putea aduce moartea, dar nu-i pasa, era singurul mod de a redeveni ce a fost. Singurul mod in care amintirile si durerea ce a avut-o in trecut puteau fi trezite la realitate.
Sangele curgea din ce in ce mai mult, prelingandu-se pe degetele fine ale fetei, ramase imobile din cauza durereii. Ajungand pe covorul negru si sinistru, ce parea un abis intunecat care absoarbe fiecare picatura pretioasa, precum un vampir. Mai admira inca o data acea rana, care ii provoca atat durere fizica cat si placere sufleteasca,simbolul durerii ei.Apoi isi indrepta privirea catre mana dreapta in care tinea cutitul. Incheietura incepu sa-i tremure brusc, cand observa o veche cicatrice de pe mana. Amintirile de acum sapte ani o bantuiau din nou...
Flashback
O mica fetita de vreo zece ani, statea ghemuita in acelasi colt intunecat. Avea parul negru si lung precum cel mai intunecat abis si la fel de ravasit. Plangea si tipa, tinand un cutit in mana stanga, care ii tremura necontrolat. Nu mai suporta toata acea durere care ii era implantata zilnic in suflet de catre colegii ei. Era plina de vanatai si zgarieturi, niste rani aparent minore; doar ca cel care sangera cu adevarat era sufletul ei. Se intreba mereu "Cu ce a gresit de era maltratata de colegi"; Ce a facut sa fie tratata mai rau decat un animal aflat la ananghie". Chiar daca incerca sa ignore adevarul, nu reusea. Stia ca singurului motiv pentru care era tratata astfel era pur si simplu pentru distractie si placere. Oamenii sunt niste creaturi care adora sa-i faca pe ceilalti sa se simta mizerabil, iar colegii ei reusisera pe deplin, astfel incat fata ajunse sa recurga la ultima solutie salvatoare. Nu avea pe nimeni in care sa aiba incredere, cineva care sa o salveze din bezna si lacrimi, prefera sa se sinucida decat sa mai traiasca inca o zi de cosmar.
Ochii sai verzi emanau aceeasi tristete si disperare, de a scapa de aceasta viata, care parea sora cu iadul. Isi ridica cutitul acoperit de lacrimile incolore, pana in dreptul inimii, care pulsa haotic. Scoase un ultim geamat, ducandu-si repede cutitul spre organul care batea puternic dar...
Se auzi o melodie ritmata, dar in aceasi timp sadica; era telefonul mobil. Se sperie ingrozitor astfel incat cutitul ii scapa din mana. Simtea durere, dar nu in inima ci in mana dreapta, din care izvorase sange. Telefonul tot continua sa sune, asa ca se ridica dezamagita luandu-l de pe pat.
- Yuka! se auzi o voce vesela si blanda, cand copila raspunse la apel. Imi cer scuze ca te sun la o ora atat de tarzie, dar vroiam sa stiu daca ai doresti ca maine sa mergem la patinuar?
Fata amuti. Se intoarse si privi cutitul, obicetul cu care era sa-si puna capat zilelor. In acele momente de anxietate, uitase complet de baiatul care o considera amica. Singura fiinta care nu a ranit-o, si a incercat sa-i ia apararea. Kay, cel care a facut-o din nou sa zambeasca.
- Kay..., murmura aceasta in timp ce lacrimi amare ii invadau chipul. Kay imi pare atat de rau! Nu am vrut iti jur!
Baiatul ramase nedumerit, se intreba cu ce gresise de a facut-o pe copila sa planga, desi pe el punea stapanire nu un sentiment de nedumerire, ci unul de teama. Teama de raspunsul ce-l va primi de la fata, dupa ce o va calma.
End of flashback
Mai privi nostalgica inca o data cicatricea, care ii trezea atatea amintiri.Inca isi mai amintea suspinele si lacrimile de fetita inocenta si penibila care le-a avut in seara aceea. Vocea blanda a lui Kay sau mai bine zis a ingerului care a aparat-o atata vreme, si care a ajutat-o in momentele critice. Acum realiza cat de mult a gresit ca a avut incredere in acel baiat, un demon cu chip de inger. Cel care a facut-o sa zambeasca timp de patru ani in scoala generala, iar apoi dupa trei ani de absenta se intoarce din umbre prefacandu-se ca inca ii mai pasa. Se simtea oribil ca inca mai nutrea acele sentimentele copilaresti fata de baiatul care a tradat-o.
- Pe cine incerc sa pacalesc! tipa aceasta dintr-o data aruncand cutitul patat cu sentimente de frica si durere. Nu el ma tradat! Kay... imi pare atat de rau ca te-am dezamagit!
Stia prea bine ca aceste cuvinte nu isi mai aveau rostul. Ingerul o parasise, si totul era din vina comportamentului ei. Sentimentul de vinovatie puse din nou stapanire pe ea, in timp ce lacrimile se prelingeau de pe chip pe mana care sangera. Fiecare picatura, deschidea noi amintiri dureroase, noi regrete si visuri imposibile. Se ridica incet din coltul lacrimilor si durereii, indreptandu-se catre pat. Fiecare pas era dureros, simtea ca numai poate inainta in viitor, dorea ca totul sa se termine. Ridica din nou cutitul pe care il arunca-se cu cateva momente in urma, uitandu-se trista la sangele ce picura de pe el.
P.S voi incerca azi pe la 12:00 dupa ce ma trezesc caci acum sunt foarte obosita sa pun si cateva poze cu personajele
deci asa cum v-am promis niste poze cu personajele
Yuka: http://i435.photobucket.com/albums/qq79/...e/Yuka.jpg
si Kay pe care presupun ca toti il cunoasteti;;)
http://i435.photobucket.com/albums/qq79/...titled.jpg
cam atat pentru mement:P, alte personaje vor mai aparea peste doua capitole...
:bye: