31-01-2011, 07:11 PM
Capitolul 9
Razele care patrund in camera se aseaza usor pe chipul meu obosit. Imi deschid usor ochii, acomodandu-i cu lumina din incapere. In cateva clipe imi duc la bun sfarsit misiunea daca poate fi numita asa dupa care ma ridic in sezut insa o durere pune stapanire pe spatele meu. Imi duc mana acolo si imi dau seama ca durerea provine de la coloana. Probabil o fi din cauza exploziei prin care am trecut.
Imi plimb usor privirea prin incaperea in care ma aflu si imi dau seama ca de fapt sunt intr-un cort. Raman asa pret de cateva clipe si incerc sa-mi dau seama unde sunt mai exact si mai ales cine m-a adus insa memoria nu ma ajuta cu nimic. Tot ce imi pot aminti este faptul ca mi-am pierdut echilibrul iar abisul -cum il numesc eu- a pus stapanire pe intreg corpul. Inafara de acest lucru imi aduc aminte ca cineva m-a strigat. De fapt am fost strigata de mai multe voci.
-Te-ai trezit?
Imi indrept privirea catre persoana care mi s-a adresat si observ ca langa mine se afla barbatul cu care s-a luptat Sasuke, sau ma rog, unul dintre cei cu care s-a luptat. Pe chipul sau are o masca, neagra daca vad eu bine iar bandana cu semnul satului ii acopera unul dintre ochi. Isi trece mana prin parul sau cenusiu dupa care ma priveste bland. Poarta vesta specifica celor cu rankurile mai inalte decat genini. Daca stau bine sa-mi aduc aminte aceasta vesta poate fi purtata de chunini si jounini.
Dupa ce termin sa-l analizez il privesc in ochi. Nu prea pot spune ca am incredere in el si cred ca sentimentul este reciproc. Probabil se comporta asa doar pentru a-i spune tot ce stiu despre Sasuke mult mai usor. Incerc sa ma ridic insa durerea ma opreste iar barbatul ma prinde dupa care am aseaza inapoi. Ii multumesc dupa care mai privesc locul in care ma aflu.
-Stii, poti avea incredere in noi, imi spune cu o voce blanda. Am aflat de la Karin, parca asa o cheama, de ce l-ai ajutat pe Sasuke, mai adauga.
Il privesc ciudat dupa care inchid ochii pentru a nu lasa picaturile care ma inteapa sa ajunga pe hip. Acesta ofteaza dupa care imi spune ca asa numita mea cautare este degeaba deoarece satul in care m-am nascut a fost distrus de catre Orochimaru acum vreo zece ani. Lau azului acestor cuvinte inghet dupa care il privesc mirata. Cred ca glumeste. Adica nu voi avea sansa de a face cunostinta cu propria familie? De aceasta data nu ma mai zbat si las cristalele sa se scurga pe chip. Barbatul paraseste cortul fara a mai spune ceva dupa care eu ma intind si imi ichid ochii, cufundandu-ma intr-un somn adanc.
Fulgii incep sa cada usor pe pamant formand un covor alb in jurul meu. Pivesc in toate partile si-l vad pe brunet privind acest peisaj cu scarba. Ma incrunt dupa care imi indrept privirea catre partea opusa in care se afla el.
-Am vazut o pestera prin apropriere, spune acesta dupa care ofteaza. Nu cred ca vrei sa dormi in zapada pentru ca daca o faci acolo vei ramane.
Il privesc cu ura dupa care il intreb ce-i pasa de ce alegere as face iar raspunsul sau vine la fel de repede cum a facut-o al meu.
-Nu-mi pasa. Insa Orochimaru te-a lasat in grija mea pe parcursul misiunii.
Ma incrunt la el dupa care il intreb unde este pestera aceea afurisita. Acesta zambeste satisfacut dupa care imi spune sa-l urmez. Fac intocmai cum imi spune fara a mai ezita. Chiar nu am chef de inca o cearta cu el. De cand l-am cunoscut ne-am certat sau ma rog, eu m-am contrazis cu el de nenumarate ori insa mereu fara folos deoarece acesta a reusit mereu sa-mi intinda nervii la maxim.
Ofteaz si fara sa-mi dau seama observ ca deja am ajuns in pestera propusa de brunet. O analizez usor dupa care simt cum vantul intra in noul nostru loc de dormit. Ma indepartez de iesire iar brunetul imi spune ca va pleca sa aduca niste lemne dupa care imi da un ordin, deoarece altfel nu-l pot numi, sa raman in pestera si sa fiu atenta la orice. Imi dau ochii peste cap dupa care ma asez pe suprafata rece.
Deschid ochii usor deranjata de vocile care practic imi rasuna in urechi. Privesc in jur si observ ca nu mai am norocul de a fi singura ci in cort se mai afla Sakura, o blonda. Ba nu, doua blonde. Una dintre ele pare putin mai tanara decat cealalta. Le privesc ciudat pret de cateva clipe dupa care ma ridic iar acestea observa ca m-am trezit. Desi durerea tot nu a disparut, eu tot am reusit sa o inving cat de cat.
-Yuna, trebuie sa stai intinsa, imi spune Sakura. Ranile tale sunt destul de grave.
Dau din cap in semn ca este bine iar pe chipul acesteia se poate citi ingrijorarea. Zambesc, ce-i drept putin cam fortat insa incerc s-o fac pe fata sa inteleaga ca asta nu este chiar nimic. Dupa ce sunt analizata de cele doua necunoscute, cea putin mai invarsta le spune elevelor sale sa ne lase sa discutam putin. Fara a mai spune ceva cele doua pleaca. Incateva secunde ramanem doar noi doua iar blonda incepe sa se prezinte. Se pare ca este hokagele si este...Tsunade! Raman uluita dupa care imi revin repede. Orochimaru a avut o lupta cu ea acum vreo patru ani cand ea trebuia sa-l vindece. Tin minte acea lupta si acolo l-am cunoscut si pe blondul acela care s-a luptat cu Orochimaru. Cum de nu mi-am amintit mai devreme.
-Nu vei pati nimic insa as dori sa ne ajuti.
O privesc uluita dupa care raman putin pe ganduri. Sa ii ajut? Daca ar fi sa recunosc nu suna chiar atat de rau. Adica eu as mai avea nevoie de niste antrenament in tainele medicinei si cred ca voi reusi s-o fac sa ma antreneze. Plsu, aceasta este singura oportunitate de a ma razbuna pe Sasuke. Avand in vedere ca face parte din Akatsuki si ca l-a ucis pe Danzo clar nu va mai putea face un pas in sat daca ar fi sa se intoarca ceea ce nu prea cred ca se va intampla.
-Accept, spun promt. Insa as dori sa ma antrenezi putin. Nu am mai avut un antrenament bun de mult timp si as vrea sa-mi revin, mai adaug dupa care ii analizez reactiile.
Cum ma asteptam a ramas uimita de raspunsul pe care i l-am dat si de rugamintea mea. Dupa aproximativ un minut aceasta imi spune ca ma va antrena dupa care se indreapta catre iesirea din cort insa nu il paraseste pana nu-mi spune ca maine dimineata la patru sa fiu la iesirea din sat. Dau afirmativ din cap iar aceasta pleaca fara a mai adauga altceva.
Deja incepe sa-mi placa Satul Frunzei. Va fi distractiv.
_________________________________________
Este necorectat.
Razele care patrund in camera se aseaza usor pe chipul meu obosit. Imi deschid usor ochii, acomodandu-i cu lumina din incapere. In cateva clipe imi duc la bun sfarsit misiunea daca poate fi numita asa dupa care ma ridic in sezut insa o durere pune stapanire pe spatele meu. Imi duc mana acolo si imi dau seama ca durerea provine de la coloana. Probabil o fi din cauza exploziei prin care am trecut.
Imi plimb usor privirea prin incaperea in care ma aflu si imi dau seama ca de fapt sunt intr-un cort. Raman asa pret de cateva clipe si incerc sa-mi dau seama unde sunt mai exact si mai ales cine m-a adus insa memoria nu ma ajuta cu nimic. Tot ce imi pot aminti este faptul ca mi-am pierdut echilibrul iar abisul -cum il numesc eu- a pus stapanire pe intreg corpul. Inafara de acest lucru imi aduc aminte ca cineva m-a strigat. De fapt am fost strigata de mai multe voci.
-Te-ai trezit?
Imi indrept privirea catre persoana care mi s-a adresat si observ ca langa mine se afla barbatul cu care s-a luptat Sasuke, sau ma rog, unul dintre cei cu care s-a luptat. Pe chipul sau are o masca, neagra daca vad eu bine iar bandana cu semnul satului ii acopera unul dintre ochi. Isi trece mana prin parul sau cenusiu dupa care ma priveste bland. Poarta vesta specifica celor cu rankurile mai inalte decat genini. Daca stau bine sa-mi aduc aminte aceasta vesta poate fi purtata de chunini si jounini.
Dupa ce termin sa-l analizez il privesc in ochi. Nu prea pot spune ca am incredere in el si cred ca sentimentul este reciproc. Probabil se comporta asa doar pentru a-i spune tot ce stiu despre Sasuke mult mai usor. Incerc sa ma ridic insa durerea ma opreste iar barbatul ma prinde dupa care am aseaza inapoi. Ii multumesc dupa care mai privesc locul in care ma aflu.
-Stii, poti avea incredere in noi, imi spune cu o voce blanda. Am aflat de la Karin, parca asa o cheama, de ce l-ai ajutat pe Sasuke, mai adauga.
Il privesc ciudat dupa care inchid ochii pentru a nu lasa picaturile care ma inteapa sa ajunga pe hip. Acesta ofteaza dupa care imi spune ca asa numita mea cautare este degeaba deoarece satul in care m-am nascut a fost distrus de catre Orochimaru acum vreo zece ani. Lau azului acestor cuvinte inghet dupa care il privesc mirata. Cred ca glumeste. Adica nu voi avea sansa de a face cunostinta cu propria familie? De aceasta data nu ma mai zbat si las cristalele sa se scurga pe chip. Barbatul paraseste cortul fara a mai spune ceva dupa care eu ma intind si imi ichid ochii, cufundandu-ma intr-un somn adanc.
Fulgii incep sa cada usor pe pamant formand un covor alb in jurul meu. Pivesc in toate partile si-l vad pe brunet privind acest peisaj cu scarba. Ma incrunt dupa care imi indrept privirea catre partea opusa in care se afla el.
-Am vazut o pestera prin apropriere, spune acesta dupa care ofteaza. Nu cred ca vrei sa dormi in zapada pentru ca daca o faci acolo vei ramane.
Il privesc cu ura dupa care il intreb ce-i pasa de ce alegere as face iar raspunsul sau vine la fel de repede cum a facut-o al meu.
-Nu-mi pasa. Insa Orochimaru te-a lasat in grija mea pe parcursul misiunii.
Ma incrunt la el dupa care il intreb unde este pestera aceea afurisita. Acesta zambeste satisfacut dupa care imi spune sa-l urmez. Fac intocmai cum imi spune fara a mai ezita. Chiar nu am chef de inca o cearta cu el. De cand l-am cunoscut ne-am certat sau ma rog, eu m-am contrazis cu el de nenumarate ori insa mereu fara folos deoarece acesta a reusit mereu sa-mi intinda nervii la maxim.
Ofteaz si fara sa-mi dau seama observ ca deja am ajuns in pestera propusa de brunet. O analizez usor dupa care simt cum vantul intra in noul nostru loc de dormit. Ma indepartez de iesire iar brunetul imi spune ca va pleca sa aduca niste lemne dupa care imi da un ordin, deoarece altfel nu-l pot numi, sa raman in pestera si sa fiu atenta la orice. Imi dau ochii peste cap dupa care ma asez pe suprafata rece.
Deschid ochii usor deranjata de vocile care practic imi rasuna in urechi. Privesc in jur si observ ca nu mai am norocul de a fi singura ci in cort se mai afla Sakura, o blonda. Ba nu, doua blonde. Una dintre ele pare putin mai tanara decat cealalta. Le privesc ciudat pret de cateva clipe dupa care ma ridic iar acestea observa ca m-am trezit. Desi durerea tot nu a disparut, eu tot am reusit sa o inving cat de cat.
-Yuna, trebuie sa stai intinsa, imi spune Sakura. Ranile tale sunt destul de grave.
Dau din cap in semn ca este bine iar pe chipul acesteia se poate citi ingrijorarea. Zambesc, ce-i drept putin cam fortat insa incerc s-o fac pe fata sa inteleaga ca asta nu este chiar nimic. Dupa ce sunt analizata de cele doua necunoscute, cea putin mai invarsta le spune elevelor sale sa ne lase sa discutam putin. Fara a mai spune ceva cele doua pleaca. Incateva secunde ramanem doar noi doua iar blonda incepe sa se prezinte. Se pare ca este hokagele si este...Tsunade! Raman uluita dupa care imi revin repede. Orochimaru a avut o lupta cu ea acum vreo patru ani cand ea trebuia sa-l vindece. Tin minte acea lupta si acolo l-am cunoscut si pe blondul acela care s-a luptat cu Orochimaru. Cum de nu mi-am amintit mai devreme.
-Nu vei pati nimic insa as dori sa ne ajuti.
O privesc uluita dupa care raman putin pe ganduri. Sa ii ajut? Daca ar fi sa recunosc nu suna chiar atat de rau. Adica eu as mai avea nevoie de niste antrenament in tainele medicinei si cred ca voi reusi s-o fac sa ma antreneze. Plsu, aceasta este singura oportunitate de a ma razbuna pe Sasuke. Avand in vedere ca face parte din Akatsuki si ca l-a ucis pe Danzo clar nu va mai putea face un pas in sat daca ar fi sa se intoarca ceea ce nu prea cred ca se va intampla.
-Accept, spun promt. Insa as dori sa ma antrenezi putin. Nu am mai avut un antrenament bun de mult timp si as vrea sa-mi revin, mai adaug dupa care ii analizez reactiile.
Cum ma asteptam a ramas uimita de raspunsul pe care i l-am dat si de rugamintea mea. Dupa aproximativ un minut aceasta imi spune ca ma va antrena dupa care se indreapta catre iesirea din cort insa nu il paraseste pana nu-mi spune ca maine dimineata la patru sa fiu la iesirea din sat. Dau afirmativ din cap iar aceasta pleaca fara a mai adauga altceva.
Deja incepe sa-mi placa Satul Frunzei. Va fi distractiv.
_________________________________________
Este necorectat.