Soaptele realitatii

[Marina.]

Buna prajiturica mea! Ti-am mai spus ca ador cum scrii? da, cred ca da. Adica... era imposibil sa nu-ti fi spus. Acest capitol-ca si celelalte, deasemenea, dar aici vorbim de ultimul- e superb, minunat. A fost mare, destul dem are dupa parerea mea, insa, chiar si asa... as mai fi vrut sa citesc. Acest fic imi capteaa total atentia. Nu mai sunt atenta la nimic atunci cand incep sa citesc. De exemplu, acum: Eu citeam si nu mi-am dat seama ca a intrat mama in camera, asa ca dupa ce am terminat, am vazut-o langa minecitind si ea. M-am speriat de moarte. Vezi, poate ma faci sa mor aici de inima:))

In fine, sa trecem la fic: Descriere- e din plin, e minunata, sublima. Imiplace chiar foarte mult.
Dialog-Bine gandit si deloc, chiar deloc sec.
Naratiune- Perfecta, doar ce credeai, asta sa nu fie buna? Nici gand >:)
Greseli tastare/ exprimare- nici nu se pune problema.

Abea astept continuarea prajiturica mea draga! Ne auzim data viitoare:*