Slayers- Misterul poporului pierdut

[Lina Inverse]

am avut timp azi si am scris umratoru cap.

CAP.2- O VIZITA NEASTEPTATA

Desi era o ora tarzie, printul Phil era perfect treaz. Studia cu mare atentie o foaie cu o stampila a familiei regale, incruntandu-se putin. Lua pana de scris de pe birou si, dupa ce o inmuie intr-o calimara, facu o semnatura larga si lasa foaia deoparte. Se apleca sa caute ceva intr-un sertar, insa o bubuitura il facu sa dea cu capul de birou, in graba sa de a se ridica.
-Tati, aici erai! striga Amelia, in timp ce unul dintre pereti purta forma clantei usii.
-Ce e, draga mea? intreba Phil frecandu-si cucuiul cat un ou. Ce s-a intamplat?
Fiica sa ii povesti totul pe nerasuflate.
-...si Xellos m-a vizitat si el mi-a dat biletul despre care ti-am spus, inchieie ea ingrijorata.
Printul se ridica si incepu sa se plimbe de la un capat la celalalt al biroului, apoi se opri in dreptul ferestrei, privind ploaia torentiala de-afara. Un fulger ii lumina chipul, facandu-l pentru o clipa chiar infricosator.
-Lumea Exterioara..., zise el intr-un final, cu o voce groasa. O sa trimit pe cineva acolo. Cred ca pe Wiser.
Amelia tresari de parca ar fi auzit de insusi Shabranigdo. Nu uitase amenintarea Linei cum ca va distruge Seyruunul, asa ca era convinsa ca, in cazul unei intalniri cu inspectorul, vrajitoarea avea sa reactioneze intr-un mod ingrijorator.
-Nu...nu cred ca-i o idee buna, zise ea repede, indulcindu-si vorbele cu un zambet, ca sa nu dea nimic de banuit. Ce spui de regele acela...Revony?
Phil se intoarse si, pentru o clipa, fata avu impresia ca va tipa la ea.
-Se vede ca dreptatea iti spune ce decizii sa iei, zise el aprobator, apoi trecu pe un ton solemn, si in numele dreptatii si al justitiei il voi ruga pe regele din Dandoras s-o caute pe Lina Inverse, chiar de va trebui sa-si trimita soldatii pentru a o gasi. De cand acea forta a nedreptatii bantuie pamantul, nimeni nu mai este in siguranta, dar lumina dreptatii va readuce pacea!
Sperand din tot sufletul ca acel Revony sa nu trimita vreun soldat, printesa isi lua la revedere de la tatal sau si iesi pe coridorul intunecat, inchizand usa in urma ei. O creatura micuta, cu doua capete si patru maini, de marimea unui caine, trecu pe langa ea, avand un mers leganat, ca si cum n-ar fi putut sa-si tina echilibrul. Fata o privi o vreme si de-abia dupa vreo cateva secunde isi dadu seama de grozavia situatiei. Ce Dumnezeu cauta o himera in Seyruun?
-Stai putin, zise ea, cu o voce inceata, cuvintele sale sunand mai mult a rugaminte decat a ordin. Ce faci aici?
Creatura se intoarse, privind-o cu ochii mari, negri. Semana foarte bine cu un purcel...cel putin cand venea vorba de capete. Deodata, trase zgomotos aer pe cele patru nari si, facand cale intoarsa, o lua la fuga (cu mici cazaturi la tot pasul) si in cateva clipe se facu nevazut. Amelia ofta si, hotarata sa rezolve enigma in zori, se indrepta spre camera ei. Cat lipsise, focul se stinse si frigul se instalase, anuntand sfarsitul toamnei. Fata il aprinse cu cateva cuvinte vrajite, apoi se aseza pe marginea patului, privind flacarile ce se inaltau din semineu, devorand lemnele. Caldura invaluia totul si, in scurt timp, cazu intr-un somn adanc, avand tot felul de vise ciudate cu umbre intunecate. Razele soarelui isi facura aparitia a doua zi, atingand mai intai patura de pe jos, apoi chipul micutei printese, ce dormea si in acelasi timp murmura ceva despre dreptate. Pe hol se tot auzeau voci, dar o bufnitura puternica, de parca ar fi fost bombardat palatul, o facu sa cada din pat.
-La multi ani, Amelia! se auzi o voce foarte familiara.
Inca ametita de somn si de cazatura, aceasta se ridica, frecandu-se la ochi. In momentul acela privirea sa o intalni pe cea a Linei, care o privea incantata, si alaturi il vazu si pe Gourry, ce era cam pe dinafara dupa expresia uimita de pe fata lui.
-Ne cerem scuze, majestate, scanci un soldat, aflat in patru labe pe hol, dar n-am putut s-o oprim.
Amelia, insa, se repezi spre tovarasii ei, aproape sugrumand-o pe Lina. Cuvintele erau de prisos, dar o intrebare dainuia in mintea ei.
-De unde-ati stiut ca e ziua mea?
-Scrie pe asta, raspunse vrajitoarea aratandu-i o foaie cu o stampila.
In ochii printesei aparu imediat ingrijorarea.
-Cum ai facut rost de aia?
-Era pe banca din parcul de la intrarea in Atlas City, zise tovarasa sa, apoi adauga pe un ton mustrator: si mai spui de altii ca-si lasa lucrurile peste tot.
-Da, am completat niste foi afara ca sa ma bucur de ultimele zile insorite, discutand cu un mesager, si le-am uitat acolo, recunoscu Amelia zambind vinovata, cand isi aminti ceva. Asta a fost acum 2 luni! Nu era si o insigna acolo?
-Ba da, zise Gourry, straduindu-se din rasputeri sa-si aminteasca. A luat-o un caine.
Vestea asta ii facu cel putin 20 de necazuri. Cu acea insigna se putea cumpara orice si platile erau suportate de casa regala Seyruun.
-Daca o sa cada in maini nepotrivite, o sa ma omoare tata, murmura ea, asezandu-se pe pat.
-Momentan n-a aflat nimic, o consola Lina. E ziua ta, asa ca...ti-am adus un cadou!
Ii inmana un pachet patrat, invelit intr-o hartie alba, ce continea o carte. Avea o coperta rosiatica, ca din matase, cu patru flacari aurii, si era destul de groasa, insa titlul...
-"Codul sacru al dragonilor antici. Justitie si legi", citi Amelia entuziasmata. Lina, e minunat! Credeam ca nu se mai gasesc. De unde-ai luat cartea?
-Eh...Gourry a spus ca ti-a luat si el ceva, zise ea repede, evitand raspunsul.
Acesta ii dadu un pachet rotund, insa cand pe pat cazu un capac de WC nu comenta nimeni.
-Nu inteleg ceva, zise printesa intr-un tarziu, dupa ce-i multumi totusi si lui Gourry. Din Lumea Exterioara si pana in Seyruun e cale lunga. Cum ati ajuns asa repede? Si ce cautai acolo?
-E o poveste lunga, dar ti-o spun pe scurt, zise Lina sprijinindu-se de un perete. Ne-am dus acolo cu un scop bine definit: sa descoperim toate felurile de mancare existente si intr-o dimineata am hotarat sa-i facem o vizita si lui Filia. Mi-a fost imposibil sa-l trezesc pe Gourry, asa ca i-am lasat un bilet si m-am dus singura. Prost cum e, a crezut ca m-am dus acasa. Totusi, n-am ajuns pana la Filia. M-am intalnit cu Shutaindolf.
Amelia ramasese cu gura cascata.
-S...Shutaindolf? murmura ea privind-o prostita. Vampirul Shutaindolf? Nu era mort?
-Nu, zise vrajitoarea ingrijorata. Era de-a dreptul terorizat. Spunea ca cineva, dupace l-a jefuit si a incercat sa-l omoare, a plecat spre Seyruun, asa ca am venit si noi aici, cu ajutorul lui.
Tovarasa ei simti ca i se face rau.
-Ati adus un vampir in Seyruun?