Primul meu fic postat aici ^^' Kinda nervous ...
Anyway e un fel de drama/romance/slice of life . Momentan nu stiu daca sa ii dau o limita de varsta, inca ma mai gandesc xD I becomed very perverted lately :glare:
Nu stiu cum o sa poestez capitolele, avand in vedere ca ideile imi vin spre sfarsit de vacanta T^T Whatever ... o sa imi fac eu timp cumva. Totusi tot acum spre sfarsit de vacanta parca mi-a venit cheful sa scriu si eu un fic yaoi [ nu, nu m-am lovit la cap ]. A dap, era sa uit, ficul va fi scris la persoana 1 ^^
Nu o mai lungesc cu vroba, pozele o sa vina mai tarziu.
*taking a deep breath* Here's the first chapter ...
~Prolog~
Viata pentru mine e ca un joc de noroc, daca stii sa iti joci bine cartile vei avea parte numai de castiguri, daca nu numai de pierderi. Imi place sa imi asum riscuri mari, imi place sa ma joc cu banii si sa ii cheltuiesc, imi place sa beau si sa ma distrez si sa uit de mine. Mama mea a murit cand aveam 3 ani, tatal meu a murit acum 2 intr-un accident de masina, iar de atunci am inceput sa stau la hotelurile sale din Vegas. Acum nu mai e nimeni care sa imi impuna o limita si nici nu cred ca as mai suporta una. Fac ce imi place fara sa cer permisiunea nimenui. Nu degeaba e numit Vegas orasul pacatelor, aici unde sexul si drogruile nu mai sunt un subiect tabu, unde toata oamenii devin cu totul alte persoane, amtoare de distractii si aventuri noi. Aici e orasul care nu doarme niciodata, ziua si noaptea, reclamele si pancartelele lumineaza toata noaptea, dand orasului viata si colorandu-l multicolor, strazile sunt intodeauna pline, fie ca mergi pe jos, fie ca mergi cu limuzina. Eu sunt doar un mic pion intr-o tabla de sah unde cei mari si puternici conduc, doar o mica particica, aproape nesemnificativa din profitul lor.
Capitolul 1. O seara obisnuita, un barman misterios.
Era deja aproape ora 12, ora la care oamenii ies din culcusurile lor si pornesc spre o noapte plina de distractii si bautura care curge la greu. Eu ii priveam din fereastra de la masina mea plictisita de acelasi peisaj din fiecare seara. Uneori ma gandeam ce cautam acolo? De ce am renuntat la o viata normala, la una ca asta? Daca as stii raspunsul poate nu m-as mai intreba. In fata unui cazinou, l-am rugat pe sofer sa ma lase acolo. I-am spus ca voi veni inapoi la hotel pe jos. El a raspuns scurt aproband din cap, nu e prea vorbaret din fire. Uneori cand vroiam sa vorvesc cu el imi raspundea in propozitii scurte fara nici un pic de sentimente in ele.Uneori credeam ca vorbesc cu peretii.
Acel cazinou era unul pe care il frecventam destul de des, am ajuns ba chiar sa fiu un client fidel. Imi placea sa ma joc poker pe mize mari, chiar daca nu intodeauna castigam, aceasta mi-a fost placerea si asta imi va fi. Era un cazinou destul mare, decorat in stil venetian. De aceea ii se spunea " Venetianul" . Intrata inauntru m-am dus direct la bar. Jocurile interesante incep mai tarziu, iar eu niciodata nu incep un joc de poker fara un mic stimulent.
- Barman ! Un cockteil te rog !
- Imediat !
Priveam un jur, in timp ce asetaptam sa imi dea cocktailul. Aici sunt cele mai bune bauturi pe care le-am gustat vreodata, desigur si pretul e pe masura. Era destul de aglomerat inauntru, mai aglomerat decat de obicei. M-am gandit ca in seara aceea sa trec peste jocul de poker. Dupa ce barmanul mi-a dat paharul, l-am baut dintr-o inghititura , dupa care i-am lasat plata si ceva bacsis. Am iesit din cazinou dupa care m-am hotarat sa ma plimb prin zona si sa vad ce baruri sau locaruri s-au mai deschis, daca sunt bune de ceva au sunt doar ca sa castige ceva profituri. Nu eram chiar in apele mele, agitatia din fundal si cocktailul baut in graba ma ameteau un pic, ceva ciudat dat fiind faptul ca eu nu ametesc asa usor de la un amarat de pahar.Pana si luminile orbitoare si colorate ale reclamelor si pancartelor imi deranjau ochii mai mult decat de obicei.
Intr-un final am ajuns in fata unui local, ma gandeam ca era destul de recent deschis pentru ca nu am auzit de el si nici nu l-am vazut, sau poate l-am trecut pur si simplu cu vederea. Am intrat inauntru, iar prima impresia care mi-a lasat-o a fost destul de placuta, atmosfera era destul de linistita si calma fata de alte localuri. Culorile inauntru nu erau stridente, predominant era un violet inchis, o culoare pe care pe mine ma linisteste, care se imbina armonios cu lumnilile care nu erau foarte puternice, ale aplicelor. Erau doar cativa clienti, inca o dovada ca era deschis recent. La bar erau doi barbati, unul care statea in picioare si stergea un pahar care era deja curat. Avea parul scurt, brunet, era inalt cu o privire destul de plictisita. Celalalt statea jos, uitandu-se in gol. Avea parul roscat, purta o pereche de ochelari si avea o privire patrunzatoare. Pot spune ca era chiar chipes. M-am asezat pe scaunul de langa bar si i-am cerut la barman :
- Un pahar de Garonne te rog !
- Nu esti cam tanara sa bei alcool? intreaba barmanul roscat.
- Sunt mai batrana decat par, scumpete. Totusi nu e de mirare ca nu aveti asa de multi clienti, avand in vedere modul in care va comportati cu clientii.
- Domnisoara, modul in care ne comportam nu are nici o legatura cu cati clienti avem. Regurile spun clar ca nu avem voie sa vindem alcool persoanleor sunt 18 ani, de aceea am intrebat. Iar motivul pentru care nu sunt asa de multi clineti e datorita faptului ca barul e frecventat mai mult ziua, abia de curand am facut si program de noapte! raspunse roscatul pe un ton autoritar.
- Bill, stiu ca tu esti mai autoritar de felul tau dar ia-o mai usor ! interveni celalat barman. Ne cerem scuze, domnisoara.
- Da, nu-i nimic, totusi pot sa imi primesc paharul de Garonne?
- Desigur !
" Hmm, Bill. Dragut nume. Nu prea mai vezi barmani ca si el prin Vegas. La prima vedere pare un tip destul de misterios si rece. Ma intreb daca are intra intr-o discutie cu mine "
Dupa ce am primit paharul mult, am inceput sa il beau incet, sauvurand fiecare picatura. Nu l-am turnat pe gat ca paharul de coktail, mai ales datorita faptului ca Garonne una din bauturile mele preferate si beau de fiecare data cand am ocazia. Intre timp am observat ca cei doi au facut schimb, cel brunet ducandu-se in spate. Bill s-a asezat in fata mea, punad la loc paharul cuarata de colegul lui. Aveam de gand sa aflu mai multe despre el, nu stiu din ce motive dar simteam ca trebuie sa stiu. Nu intelegeam de ce un barbat ca el, ar lucra intr-un astfel de loc.
- Lucrezi de mult aici? intreaba tanra incercand sa porneasca o discutie.
- Nu chiar, doar de cateva saptamani. Dar tu bei asa de mult intotdeauna? E deja al 7 -lea pahar pe care ti-l pun.
- Se poate spune si asa, dar nu ti fa griji eu nu ajung teava asa de repede. Pot spune ca bautul e un hobby. Totusi am o intrebare, numai de curioazitate ...
- Spune.
- De ce lucrezi tocmai aici? Adica ...
- Lucrez aici doar pentru ca m-a pedepsit tatal meu, care e propietarul barului si ale catorva cazinouri. Motivul, pot spune a eram ca si tine , dadeam bani multi pe bautura si pe jocurile de noroc. Ma mir ca parintii tai te lasa sa bei atat.
- Daca as mai avea parinti poate ar fi alta poveste.
Nu credeam ca voi gasi pe cineva caresa fi fost la fel ca si mine. Si nici nu ma gandeam ca parintii lui l-au pedepsit. Probabil si eu ajungeam la fel daca mai trai macar unul din ei. El si-a tras privirea in jos dupa care s-a mutat mai incolo, nu parea sa mai aiba chef de discutii, si adevarul era ca nici eu. Preferam sa imi termin paharul si sa mai frec menta pe acolo. Aveam nevoie de ceva linstite din cand in cand, poate toata agitatia din fiecare seara era cauza migrenelor si ametelilor mele. Dupa ce am terminat si ultimul pahar, i-am platit, lasandu-i si bacsis, chiar dac in mod normal nu i-as fii dat unui barman care sa ma primeasca asa cum m-a primit el, dar imi placea despre el. Am iesit din local, m-am uitat inapoi si am observat ca nu si-a dat seama ca am plecat. Totsui ceva imi spunea ca nu era ultima ora cand voi veni acolo, sau cand ma voi intalni cu el.
Asa deci astept critici/sfaturi/pareri ..whatever. Oricum e primul capitol deci ...
sa vedem ....imi place descrierea ^:)^ se pare ca ,,femeia'' este defapt o pustoaica de 19 ani ??? cam asa am inteles :victorie: suuuper vreau sa vad ceva actiune =P~ cum adica nu'l va mai vedea niciodata pe barbatul ala?? sti ar fi mai misto daca a'i face'o pe fata ma copilaroasa sti si baiatul e genul de justin timberlake care nu vorbeste cu toata lumea :D ma rog am zis si eo.....astept next chapter cat mai repede
Foarte frumos!!Imi place ai folosit frumos si delicat descrierea.Faptul ca ai facut un fic cu personajul principal o fata care este amatoare de jocuri de noroc si bautura este foarte super.Imi place ca vorbesti la persoana intai.Asa te-ai introdus in fic si imi place asta.Bv astept urmatorul capitol!!!
Pinky-sasu x saku - nu chiar, ma gandeam sa aiba peste 20 de ani ^^' Si ai inteles gresit, nu am zis ca nuil va mai vedea niciodata pe barbatul acela, am zis ca nu va fii ultima oara cand il va vedea. Anyway thx pt comment >:D< Oricum in legatura cu personalitatle lor se vor schimba pe parcurs xD
Hana-chan - Arigatoo si tie ^___^
So here's the 2nd chpater ^^' S-ar putea sa fie cam lung ...
Capitolul 2. O intalnire de afaceri. O aparitie neasteptata.
Era aproape ora 5 dimineata. Petrecaretii, odata cu aparitia soarelui, se indreapta spre camerele de hotel pentru a se odihni dupa o noapte nebuna si agitata. Lumina zorilor se revarsa asupra orasului, incercand sa patrunda peste patura de ceata asternuta deasupra orasului. Aerul rece si racoros de afara putea trezi pana si cel mai aodrmit si mai baut om care mergea pe strada. Eu stateam in camera mea din hotelul "Diamond" , unul din lantul de hoteluri detinute de tatal meu. Priveam cum geamul se aburea de la condensul format dintre caldura din camera si racoarea de afara. Nu era mare lucru de vazut, doar niste puncte micute, care erau niste masini trecand aproape neobservate pe strazile aproape pustii. Curand ceata a disparut in aer, lasand loc aerului cald si razelor soarelui sa incalzeaca pamantul rece. Acelasi soare pe care il vad in fiecare dimineata cand ma scol sa beau o cafea si sa fumez o tigara, acelasi hoteluri si magazine de vizavi, aceeasi priveliste comuna. Puteam spune ca devea plictisitor sa vezi acelasi lucru in fiecare zi, dar nu mi-as putea imagina viata in alt loc. Deja am devenit dependenta de Vegas, asa cum un aventurier era depenedent de adrenalina. Era ca un drog care iti intra in vene si ai nevoie de luni intregi sau poate chiar ani pentru a te lasa de el.
Orele au trecut, ceasca de cafea s-a golit rapid iar ultimele tigari s-au dus. Casul arata curand ora 8, nedand-umi seama cum a trecut timpul. Dintr-o data aud telefonul sunandu-mi ca un nebun in geanta. Am mers repede si am raspuns, era unchiul meu, Don.
- Neata printes-o ! Ce mai face nepotica mea preferata ?
- Unchiule, nepotica ta preferata nu mai e un copil mic ! Acum cu ce te pot ajuta ?
- Vroiam doar sa iti spun ca trebuie sa vorbim despre ceva mai important si serios.
- Atunci spune-mi !
- Nu vreau sa vorbim asta la telefon. Ne intalnim in jumate de ora in biroul tatalui tau. Au revoir!
- Sta ... La naiba, a inchis.
" Don aici in Vegas, in hotelul asta? Nu imi vine sa cred, nici nu mi-a spus ca vine. Credeam ca e prea ocupat cu niste santiere in China. Ma intreb despre ce vrea sa vorbim asa de important incat nu poate sa imi spuna simplu prin telefon ?"
M-am imbracat repede cu un costum turcuaz format dintr-o fusta, o camasa si un sacou. Am coborat cat am putut de repede jos, chiar daca el a spus sa ne intalnim in jumate de ora. Intre timp am ramas purtata de ganduri. Eram curioasa sa aud despre ce era vorba, mai ales cand am auzit o schimbare in tonul unchiului cand a pomenit despre acel lucru important. Tonul lui imi aducea aminte de momentele in care tatal meu vroia sa ma pedepseaca pentru niste lucruri pe care le-am facut. Dar nu intelegeam ce as fii putut face asa de grav ...
Am mers in biroul tatlui meu si am constatat ca nu ajunsese. A trecut ceva timp de cand am mai trecut pe acolo. O lacrima cristalina a inceput sa imi cada pe obraz, Era un loc nostalgic, gol si fara viata. Imi imagineam cum tata statea in scaunul de piele si fuma cate o tigara. Numai cand ma gandeam la el parca izbugneam in plans. Oare de ce un loc relativ fara viata poate contine atatea amintiri triste? Chiar si asa lacrimile imi curgeau in nestire umezindu-mi obrajii catifelati, plangeam fara sa imi dau seama ca plang de fapt. Momentul a fost stricat de usa biroului care s-a deschis zgomotos. Pe ea au intrat unchiul meu si cu doi bodyguarzi. Repede mi-am sters lacrmile si am mers sa il imbratisez. De fiecare data cand il vedeam il confundam cu tata si chiar era de inteles dat fiind faptul ca erau frati. Unchiul nu s-a schimbat mult de cand l-am vazut ultima oara, acelasi par scurt si brunet cu cateva fire albe, aceleasi amprente ale timpului depuse pe fata acestuia cu mustata tunsa simetric, acelasi costum monoton gri cu o cravata in dungi ca la orice om de afaceri mai in vasrta. Ne-am asezat pe un scaun, dupa care am facut semn bodyguarzilor sa iasa.
- M-ai luat prin surpindere ! Credeam ca esti pe undeva prin China ...
- De fapt era Koreea. Totusi sa lasam asta deoparte, am venit sa vorbim despre alte lucrui mai serioase.
- Mai serioase zici ? Chiar asa de serioas eincat sa te aduca pana aici ?
- Da. Am auzit de viata activa de noapte pe care o duci si nu sunt prea fericit. Tatal tau ar fii vrut ca tu sa devi o femeie respectabila in lumea afacerilor stii bine asta. Cu siguranta nu si-ar fii dorit ca fiica lui sa cheltie banii pe bautura si sa joace jocuri de noroc.
- Dar cine ti-a spus asa ceva ? intreaba fata surpinsa.
- Asta nu conteaza ! Carrie, cred ca ai nevoie de cinea care sa iti impuna niste limite, asa ca m-am gandit sa fiu eu aceea persoana. Dar asta nu e singura problema. Toate hotelurile se duc de rapa, veniturile sunt din ce in ce mai mici de aceea e nevoie de cineva care sa le duca in frau. Chiar si in starea in care se afla ele ar avea inca potential daca ar fii cineva care sa le poata conduce.
- Si acum ai vrea ca eu sa ma ocup de ele? Eu habar n-am cum se conduce un hotel, daramite un lant intreg de ele !
- Lasa-ma sa termin ! In curand s-ar putea sa dea faliment si sunt deja personae care ar fii interesati sa le cumpere. Carrie, ramane la decizia ta daca vrei sa continui afacerea la care tatal tau s-a daruit trup si suflet si a ajuns ce a ajuns sau ai putea sa le vinzi. Dar cum ama mai spus e decizia ta, toate iti apartin.
- Imi ceri imposibilul ! De ce nu poti lua tu hotararea in locul meu ?
- Draga mea, tot ce i-a apartinut tatalui tau ti-a ramas tie, nu mie. Eu doar incerc sa iti deschid ochii si sa incepi sa reflectezi asupra faptelor tale.
O liniste apasatoare a acaparat incaperea. Eram confuza si derutata, si in acelai timp ma simteam vinovata. Nu m-am ganditi niciodata ca voi ajunge intr-o situatie ca aceasta. Simteam un nod in stomac care ma strangea din ce in ce mai tare, ma simteam neajutorata, ca un nou nascut venit pe lumea asta. Cu privirea in jos incercam sa imi analizez optiunile, care chiar si asa erau numai doua. Imi mai ridicam cate putin privirea catre Don si il vedeam si pe el la fel de ingrijorat dar totodata suparat pe mine. Nu prea stiam ce sa fac, dar pana la urma m-am hotarat sa nu vand nimic. Pe fata unchiului a aparut o stralucire plina de bucurie, era ca si cum asta ar fii dorit sa spun.
Nu am mai stat mult in birou. Mi-am luat la revedere de la Don dupa care am plecat sa ma mai odihnesc putin. Don mi-a spus ca va fii o intalnire de afaceri cu una dintre persoanele care sunt interesati de afacerea lui tata. A fost o dimineata agitata, chiar si atunci aveam acel nod in stomac. Cand ma gandeam ca aseara nici nu imi imaginam ca totul se poate schimba asa peste noapte. Desi nu imi va fii usor, mai ales dupa ce am devenit dependenta de viata de noapte, dar acum am luat o decizie si nu vreau sa imi dezamagesc unchiul. Adevarul e ca uneori nici nu pera stiu ce vreau. M-am obisnuit sa imi asum riscuri fara sa ma gandesc inainte. Daca nu risti nu castigi, acesta era devizia mea.
Orele au trecut repede, curand se apropia ora la care era stabilita intalnirea de afaceri. Am ramas imbracata tot in acel costum, schimbandu-mi doar camasa, dupa care am plecat la intalnire. Acesta era tinuta in sala de sedinte de la etajul 1. Cand am ajuns acolo singurii care ajunsesera era Don, managerul hotelului si inca 2 angajati. M-am asezat langa unchiul meu dupa care am asteptat sa vina cumparatorii. Nu a durat mult, caci dintr-o data usa salii s-a deschis zgomotos pe ea intrand mai intai 2 bodyguarzi dupa care inca 2 persoane. Una dintre ele era un barbat inalt, cam de aceeasi vasrta cu unchiul, cu parul mai carunt si cu o mustata stufoasa. Langa el ...
" C-Ce cauta el aici, Bill sau cum il chema ? "
Fata mea a devenit palida, mainile au inceput sa imi trecumre, nodul din stomac trecandu-mi in gat iar inima imi batea asa de tare incat credeam ca imi va iesi cu totul din piept. Cine ar fii crezut ca il voi intalni asa de curand, si mai ales asa de schimbat ? Cu o seara inainte nu mi-l imaginam imbracat la costum si mergand la sedinte. Am incercat sa ii evit privirea sperand sa nu ma recunoasca. Dar cand a intrat pe usa mi-a facut facut cu ochiul zambind arogant, deci era mai mult ca sigur ca m-a vazut. Chiar si asa am incercat s araman calma si sa nu il bag in seama.
Sedinta nu a tinut mult datorita faptului ca i-am refuzat oferta, dar din cate am vazut nu era genul de persoane care sa renunte asa de usor. Unchiul l-a condus pana afara dorind sa mai discute cu el o clipa, eu nedandu-mi seama ca am ramas singura in sala cu Bill.
- Unde vrei sa fugi ? spuse Bill cu un zambet malefic si prinzand-o pe fata de mana pentru a nu pleca.
- Niciunde, acum da-mi durmul te rog !
- Te simti cumva intimidata printes-o ? Tremuri ca o pisica, chiar asa de surprinsa esti sa ma vezi aici ?
- Bineinteles ca sunt surprinsa ! spuse fata enervata. Tu cum ai vrea sa reactionez ? Sa vin si sa te imbratisez de bucurie ?
Baiatul zambi nonsalant si cu o expresie aroganta m-a tras cu putere langa el. Ii simteam buzule apropiindu-se de ale mele. Fara sa ezite acesta a inceput sa ma sarute lacom, savurand fiecare coltisor din gura mea. Nu stiam cum sa reactionez, am fost luata cu totul prin surprindere de un barbat care a devenit peste noapte un pervers si jumatate. Pe parcurs a inceput sa devina si mai lacom si violent, chiar si asa trebuia sa recunosc ca saruta al naibii de bine ...
Era sa uit de poze xD
Carrie ~ Bill
Sper sa va placa^__^ And again astept critici/sfaturi/pareri ...
Acest episod,la fel ca si cel anterior,a fost foarte frumos.Ai folosit din nou cu intelepciune descrierea si mi-a placut foarte mult,la fel ca si faza cu ea si Bill:love:Astept nerabdatoare continuarea care sper sa fie curand!
Thx Hana-chan >:D< Ma bucur sa vad ca imi mai citeste cineva ficul :(
Si srry pt intarziere dar in ultima vreme nu am mai apucat sa scriu xD Scuzati-mi eventualele greseli de ortografie, am incercat sa le corectez pe toate dar cred ca mi-au mai scapat ...
Capitolul 3. Cufundata in confuzie.
Sarutul a continuat minute bune. Bill a mai lasat din stransoare dar pasinua si tensinuea din sarutul acela erau inca puternice. Fara sa vreau am raspus cu aceeasi intensitate la sarut, cu fiecare secunda care trecea parca vroiam si mai mult , vroiam sa ma sarute cu mai multa putere. Ii simteam corpul aproape de al meu, caldura lui si bataiie inimii care deveau din ce in ce mai puternice. Totul in mintea mea devenise obscur si neclar, ma simteam dominata ...
Niciodata nu m-am gandit ca un sarut poate fi asa de intens. Pana atunci pentru mine un sarut era doar un sarut. Acesta era diferit... Eu am fost cea care a rupt sarutul, iar cu privirea in jos m-am intors cu spatele evitand contactul cu ochii. Obrajii imi erau calzi si rozalii, iar repisratia grea si apasata. Acesta continua sa ma masoare din priviri cu o privire satisfacuta. Intr-un fel credeam ca a facut-o doar datoriata arogantei lui si sau a placerii de a saruta femeile, dar numai gandindu-ma cu cata forta si pasiune a sarutat ma face sa ma simt confuza. Nu il cunosteam nici de o zi si totul era imprevizibil. Nu puteam sa ii anticipez urmatoarea miscare, eram intr-o situatie cam neplacuta.
- C-c te-a apucat sa ma saruti asa ? intreaba Carrie revenindu-si din soc.
- Ar trebui sa te lasi de fumat ! spuse tanarul pe un ton sarcatisc.
- Nu schimba subiectul ! adauga tanara enervata de atitudinea roscatului.
- Te-am vazut asa de "incordata" asa ca m-am gandit ca un mic sarut ti-ar prinde bine. Si nici sa te gandesti sa zici ca nu ti-a placut pentru ca nu te voi crede ...
- Am zis cumva ca nu mi-a placut ? Dar poate nu as fi asa de nervoasa daca nu m-ai fi luat in suprindere. Plus ca abia te cunosc de peste 12 ore si deja ma saruti ? Sa nu crezi ca daca imi place sa imi fac de cap si sa beau atunci sunt o usuratica care isi baga limba la fiecare tip pe care il intalneste. Am inca ceva demnitate in mine.
- Daca zici tu ... oricum mi-a facut placere sa te vad printesa. Poate data viitoare ajungem sa ne "cunoastem" mai bine ! spuse Bill sarutandu-i mana si iesind din camera.
- S-o crezi tu, Romeo ! continua bruneta pe un ton jos si cu o fata imbufnata.
Nu dupa mult timp m-am restras in camera mea. Am dat drumul la apa sa curga in vana punand spumant in ea. Imediat cada s-a umplut cu apa, iar spuma cu aroma de rodia mai avea un pic si dadea pe afara. M-am descotorosit de hainele stramte pe care le purtam si m-am asezat incet in cada. Apa era calda si relaxanta, aburii s-au ridicat incet in aer, iar mireasma exotica a mirosului de rodie se imbina perfect in atmosfera incinsa.
Dupa ce am iesit din cada mi-am pus un prosop peste mine. Picaturi reci cadeau din parul meu ud peste umerii mei dandu-mi fiori in siera spinarii. Fara sa mai stau pe ganduri m-am imbracat repede cu o pereche de pantaloni negri si o bluza albastra. Mi-am propus sa imi petrec restul zilei in camera incercand sa imi adun gandurile de aceea mi-am ales niste haine mai comode si de casa. In mintea mea era o furtuna totala, totul arata de parca ar fii trecut o tornada F5 prin ea. S-au intamplat asa de multe lucruri intr-o singura zi incat era prea mult de "procesat" - venirea neastepta a unchiului in SUA, decizia care trebuia sa o iau in legatura cu firma, intalnirea cu Bill si nu in ultimul rand sarutul -. Era intradevar o situatie nu foarte placuta.
Poate chiar si intalnirea cu el nu a fost o coincidenta ... Dar eu nu cred in coincidenta. Destinul e cel care hotaraste, nimic nu este un accident. Viata e ca o poveste scrisa pe foaie care nu o mai poti modifica. Dar nu intelegeam care era motivul ... poate doreste sa cumpere lantul de hoteluri asa de mult incat incearca sa ma convinga seducandu-ma. Oricare ar fi motivul trebuie sa fiu pregatita pentru orice. Dar chiar si asa numai cand ma gandeam la sarut imi treceau fiori reci prin sirea spinarii. O veche prietena mi-a spus ca un sarut bun putea fi de 10 ori mai bun decat un act sexual, dar nu am crezut-o, cel putin nu pana acum.
- Huh ... Bill esti un adevarat mister, spuse Carrie in soapta in timp ce isi lua o tigara din pachet.
Mirosul de tigara era destul de puternic in camera, dar eram deja obisnuita.
- Sa ma las de fumat zici ...
Numai gandindu-ma la replica lui am lasat tigara jos si am pus-o in scrumiera. Chiar daca stiam ca plamanii mei era ultimul lucru la care s-ar putea gandi el totusi am lasat-o jos. De obicei cand lumea spunea sa nu mai fumez nu ii ascultam sau ii ignoram, dar de ce la Bill era altfel ? Cu cat mai mult ma gandeam la el cu atat mai mult ma interesa si mai mult sa aflu mai multe. Ma simteam atrasa de el, ca doi poli magnetici opusi care se atrag intre ei.
*
Orele au trecut, soarele s-a ascuns dupa linia orizontului intuncand cerul si lasand ca luna si stelele sa lumineze cosmosul. Luminiile oribitoare ale orasului erau deja aprinse iar strazile care cu cuteva ore mai devreme erau aproape goale acum erau pline de oameni. De pe geamul transparent al camerei mele se vedeau ca mii de puncte negre, minuscule ca niste furnici care mergeau spre "musuroaiele" din oras, cazinourile. Aceeasi lucru in fiecare seara, aceasi vedere de la geamul camerei mele, acelasi lucruri zi de zi ... Oare stilul acesta de viata chiar nu potrivit pentru mine ? Simt ca vreau schimbare dar nu stiu de ce nu vreau sa recunosc. Poate toata povestea cu cazinourile, viata nocturna era doar din cauza decesului parintilor, vroiam sa scap de trecut fara sa ma gandesc la viitor. Am fost orbita de socul de atunci, iar abia acum imi dau seama de acest lucru dupa aproape 2 ani de zile ...
And again ... you know the story ^_^
And again is very very good.Mi-a plaut ,m-ai lasat total uimita de purtarea lui Bill.Cand l-a intalnit la bar am crezut ca e un tip...nu stiu cum sa zic... ,,Cuminte".Dar asta este viata.Mi-a placut foarte mult si acest capitol.Te rog sa pui continuarea!!!
Thx again Hana-chan. Macar stiu ca merita sa mai continui fic-ul :))
anyway srry pt intarziere, am fost racita si inca sunt, iar inspiratia mi-a fost in plop pt o vreme >__> anyway here's the new chapter xD
Capitolul 4. Umbrele trecutului
Plansete, suspine, un zgomot melancolic si dureros se strecura pintre picaturile de ploaie ce se spargeau cu puetere in pamant. A fost o zi pe care nimeni nu o va uita, atunci pana si cerul a plans odata cu toti cei care au asistat la inmormantare. Stateam de asa multa vreme in ploaie incat nici nu mi-am dat seama cum a trecut timpul sau chiar ca ploua cu galeata. Singurul lucru care il faceam era sa ma uit la mormat si sa imi spun acelasi lucr "e doar un vis, cand ma voi trezi totul va fi la fel ca inainte". Dar nu a fost nici un vis, a fost cruda realitate, realitatea care inca imi macina sufletul pe interior. Nu cred ca exista un lucru mai dificil pentru un adolescent sa isi conduca parintii pe ultimul drum. Oribil ...
Nu era trecut de ora 5 dimineata. Soarele nici nu se ivise la orizont, numai o lumina slaba aproape nesemnificativa lumina cerul. Afara se lasa o ceata deasa aprope impenetrabila, de parca ar fi fost o zi in Londra. Ferestrele erau in intregime acoperite cu aburi, abia vazandu-se cate ceva prin ele. Eu stateam adormita cu capul pe masuta mea din bucatarie, unde cand nu plec prin oras stau seara si fumez. Intr-un final m-am trezit, dar inca eram obosita. Nu poti dormi nici comfortabil intr-un scaun, daramite sa te si odihnesti bine. Cu o fata somnoroasa am luat telefonul si m-am uitat la ceas.
" Huh ... doar 5 dimineata ? Parca am visat o vesnicie, si inca ce vis "
Oricat de sarcastica si ironica puteam fi in dimineata aceea, visul tot a reusit sa ma afecteze intr-un fel sau altul. Dupa toti acesti ani in care am vrut dar n-am putut sa uit acea zi, m-am gandit sa imi accept trecutul. Nu puteam lasa sa ma mai afecteze nimic daca vroiam sa preiau afacerea cu toate puterile. Nu pot rezista in industria asta daca imi voi arata punctele slabe. Nu dupa mult timp am luat micul dejun, iar intre timp soarele se afisa mandru pe cer dand semnele unui nou inceput de zi senine si calduroasa. Ceasul batea ora aproape ora 8 cand mi-am luat telefonul si l-am sunat pe unchiul Don.
- Neata, unchiule ! Te-am trezit ?
- Carrie, stii bine ca la ora asta nu mai dorm ci sunt la lucru ... deci s-a intamplat ceva de ma suni la o ora asa de matinala, pentru tine cel putin ! spuse Don incercand sa adauge ceva umor.
- Daca zici tu, oricum nu s-a intamplat nimic important, vreau doar sa iti spun ca iti voi face o vizita peste maxim o ora la tine la birou. Se poate, nu ?
- Ma intrebi ? Te astpet atunci, ai grija de tine.
M-am imbracat repede cu primele lucruri pe care le-am gasit in dulapt dupa care am plecat si am chemat un taxi. Nu m-as fi grabit asa de mult, dar avand in vedere cat de aglomerat va fi in trafic o sa dureze ceva pana ajung. Intre timp am mai admirat si eu Vegas-ul in toata splendoarea sa din timpul zilei. De obicei nu prea ieseam in oras ziua.
Dupa mai mult de jumate de ora de consumat nervi si de poluare fonica din interesectiile orasului, am ajuns in sfarsit la sediul unde lucra unchiul. Era o cladire mare si moderna si nu in ultimul rand ecologica, avand in vedere ca firma incepea sa proiecteze din ce in ce mai multi zgarzie-nori de acet gen. In birou, Don lucra de zor la un proiect al unui nou Cazino ce se va construi in zona.
- Scuze daca te deranjez, se pare ca am ajuns mai repede. Dca vrei pot sa vin mai incolo ...
- Nu, nu te rog, ia loc. Ma uitam un pic peste proiect sa vad daca nu am omis cate ceva, sunt destul de multi incepatori si erorile sunt multe. Deci ce s-a intamplat ?
- Unchiu' , am tot fost pe ganduri in ultima vreme si m-am hotarat sa merg la mormantul lui mami si tati, si as vrea sa vi cu mine. Sa merg inapoi in San Francisco singura imi va fi greu ...
- Nu-mi vine sa cred ca vrei sa le vizitezi mormantul dupa 2 ani. Esti sigura ca vrei asta ? Vreau sa spun ca rudele si prietenii de acolo nu te vor intampina foarte bine.
- De asta vreau sa vi cu mine si stiu deja la ce sa ma astept : uite si fata aia lasa care a dat bir cu fugitii dupa moartea parintilor. Probabil asa vor zice, in orice caz, daca nu esti prea ocupat ai putea sa vi cu mine ?
- Orice pentru nepoata mea. Ce zici in seara asta ? Ma ocup eu de biletele de avion si restul.
- Donnie, esti cel mai tare ! Parca esti fratele geaman a lui tati.
Asta e problema, am fost o rasfatata de cand ma stiu si nu mi-e rusine sa spun. Pentru mine lumea era roz, puteam obtine tot ce vroiam, iar cand vedeam unele stiri cu tot felul de accidenete si vedea asa de multi copii care si-au pierdut parintii ma gandeam : asa ceva nu are cum sa mi se intample si mie. Dar s-a intamplat exact cand ma asteptam mai putin.
Dupa ce am mai stat de vroba cu unchiul Don am plecat sa ma pregatesc si sa imi fac ceva bagaje, chiar daca nu stateam foarte mult. Nu vroiam sa dau ochii cu prea multa lume, nu dupa ce am plecat asa fara macar sa imi i-au la revedere.
La ora 20 eram deja imbarcati in avion si ne asezam la locurile noastre. Dupa vreo 10-15 minute pe usa cabinei apar doi bodyguarzi imbracati in sotum negru si cu obsinuita casa la o ureche. Prima data nu le-am dat importanta, dar parca simteam ca i-am mai vazut undeva ... Imediat dupa intra Bill, cu aceeasi atitudine aroganta si de data trecuta si cu o incredere in sine de parca ar fii atotputernic. Simteam ca mi s-a taiat respiratia, iar fata mi s-a facut alba ca branza. De ce trebuia sa fie si el, in acelasi avion ?
- B-Bill, ce cauti tu aici ? spuse Carrie stupefiata.
________________________
Scuzati eventualele greseli de tastare, am incercat sa le corectez cele pe care le-am vazut...probabil mi-au mai scapat cate ceva ^^" deja am o idee ce sa fac in capitolul urmator *devil laugh* si sper sa il postez mai repdede...
Foarte minunat!Zau ca ma surprinzi din ce in ce mai mult si te rog sa nu renunti la fic pentru ca eu il ador!:love:Imi place cum descrii si subiectul este foarte interesant.Ai avut cred ca doar doua greseli de tastare in rest totul a fost foarte tare!nu e nimic daca ai intarziat.Sper sa pui repede continuarea!
Again thx Hana-chan >: D< si srry ca a durat asa de mult sa apara si urmatorul capitol >.> *hates 8th grade* sper sa pun si partea a doua cat de curand *cough*
Capitolul 5. Adevarul doare (Partea I)
- B-Bill, ce cauti aici ? spuse Carrie suptefiata.
- Daca nu e printesa mea favorita, tu ce crezi ca pot sa caut intr-un avion ? zise acesta cu aroganata sa obisnuita.
Se pare ca destinul nu a fost de partea mea la vremea aceea. Nu-mi venea sa cred ca eram in acelasi avion. Bill s-a asezat in scaunul lui, care din nefericire era vizavi de cel a lui Carrie. Acesta din cand in cand ma priveam insistent cu acei ochi patrunzatori a lui. Cu siguranata era interesat de ceva, dar ce vroia tocmai de la mine ? Nu eram acoperita cu foita de aur si multi-milionara nu eram ...
Vroiam sa aflu mai multe, dar ceva ma oprea de fiecare data cand deschideam gura sa vorbesc. Cand privirile noastre se ciocneau, scantei aprinse se formau si se luptau pentru suprematie, dar el de fiecare data castiga. Nici nu vroiam sa accept faptul ca ma simteam intimidata si dominata de privirea lui atat si de el insusi. In jurul lui era un fel de aura malefica care te atragea in pacate intr-o clipa de neatentie. Eram ca doi poli opusi care se atrageau si se respingeau in acelasi timp, doua persoane incapatanate care se ciocneau de fiecare data lasand in urma lor numai distrugeri.
Pe cand eram pe punctul de a izbungni, Don m-a intrerupt, incepand sa vorbeasca cu el despre diferitele lor afaceri. Se parea ca erau prieteni destul de apropiati, dar de ce sa nu imi spuna ? dupa un timp am inceput sa ma simt ignorata, intr-un fel simteam nevoia sa ma cert cu Bill, vroiam atentia lui, iar de fiecare data cand imi intorceam privirea parca vroiam sa se intalneasca cu a lui, vroiam sa ma pierd in ochii lui fumurii de chihlimbar ...
" Foarte frumos ... acum sunt total ignorata chiar si de propiul meu unchi. Si cel mai rau am inceput sa cer atentia lui Bill, asa ceva e de neimaginat. Nu, trebuie sa imi pastrez demnitatea intacta si sa nu ma las unui jucator care se crede superior femeilor. "
Discutiile lor despre afacerile lor dubioase au continuat o mare parte din vreme, timp in care simteam ca fierb de nervi. Nu suportam sa fiu ignorata si mai ales de persoana pe care nu o suport. Dar oare chiar asa de mult nu il suport? Sau nu vroiam sa recunosc ca aveam ceva sentimente pentru el ? Dar cum sa am ceva sentimente pentru o persoana care am cunoscut-o acum cateva zile ? Dragoste la prima vedere ? prostii...
Nu dupa mult timp am ajuns in aeroportul din San Francisco. Soarele era pe cale sa se scalde in apa marii, disparand de la linia orizontlui. Cerul a capatat o nuanta rosiatica care se imbina perfect cu atmosfera aglomerata din metropola. Imediat ce am iesit din aeroport am luat un taxi si ne-am indreptat spre un hotel din apropierea plajei. In tot acest timp, Don nu ascos o vorba, parca dupa convorbirea cu Bill a intrat in transa. Nu am insistat sa vorbesc cu el, poate era doar obosit, dar tot simteam ca imi ascunde ceva.
*
A doua zi, soarele si-a facut aparitia pe bolta cereasca, incalzind cu razele sale calde pamantul rece. Briza oceanului batea cu putere, maturand nisipul de pe plaja. Eu nu am putut dormi in seara aceea, erau asa de multe intrebari la care asteptam un raspuns mai repde sau ma tarziu incat nu am putut sa adorm. M-am asezat pe balcon, savurandu-mi cafeaua de dimineata si privind oceanul albastru care se intindea pana la linia orizontului. Era placut sa simtiti cum vantul se joaca prin parul tau si cum iti racoreste mintea dupa atatea intamplarii, ca o vacanta inafara Vegasului. Mica mea pauza de cafea a fost intrerupta de Don, care a venit sa ma cheme la micul- dejun.
" De ce simt ca inima vrea sa imi sara din piept ? De ce simt ca traiesc intr-un labirint din care nu pot gasi iesirea ? De ce mi se ascunde adevarul si care e ? Ah, ce n-as da sa nu ma mai framante toate intrebarile acestea, dar nu le pot scoape din minte. Vreaus a aflu adevarul cat mai curand, altfel simt ca o sa imi explodeze capul. "
Pe la ora 14:00 stateam impreuna cu Don asteptand sa vina limuzina si sa ne duca la cimitir. In acest timp inima imi batea cu putere, mai avea putin si iesea din piept. Imi era frica sa dau ochii cu vreun cunoscut, ca nu cumva sa zica ca am venit si fricoasa dupa 2 ani sa vada locul de odihna a parintilor. Imi era frica sa dau fata in fata cu cineva ... de aceea l-am rugat pe Don sa vina cu mine, macar el era singurul pe care ma puteam baza. Ajunsi la cimitir am mers direct la mormantul lor. Cimitirul era destul de mare, asa ca ne-a luat ceva vreme sa il gasim.
- Mama, tata, mi-a fost dor de voi, am zis eu in timp ce pe obraji incepeau sa imi aluncece cateva lacrimi. Imi pare rau ...
______________________
partea I nu cred ca a fot pera interesanta, in partea a II a o sa vedeti de ce am ales titlul capitolului :p Anyway hope you like it ^^ nyaa
|
