Doamne, mare pacat ca sunt asa putine posturi. Ma mir cum de SnS, care este un anime complex, din punctul meu de vedere, are asa putine vizionari.
Momentan este unul din anime-urile mele preferate, deoarece e unul din acele anime-uri "satioase" pe care cu greu le gasesti. Povestea are suisuri si coborasuri - intalnim pana si ''slice of life'', care la un moment dat ofera un aer neserios anime-ului; dar presupun ca erau necesare si episoadele 'celea pentru a echilibra intensitatea si mai ales, pentru a dezvolta putin povestea personajelor secundare. La un moment dat devenea un pic plictisitor (cel putin Kanae si influenta ei asupra acelui ''arc'' ma cam scoteau din sarite), insa fillerele nu sunt abundente si insipide, iar ultimul sezon are o intorsatura incredibila. Imi place ca nu e unul din acele anime-uri "tanar-si-nelinistit"ice, care creeaza episoade doar de dragul audientei; in ciuda faptului ca sunt doar 3 sezoane si un OVA, care ultim sezon e gata doar pe jumatate (66 de episoade pana acum, au mai ramas vreo 10), din 2006 de cand au inceput difuzarea, n-au mai terminat. Bine ca l-am gasit recent.
Grafica e OK, imi place cum sunt desenate personajele, iar culorile nu sunt foarte stralucitoare - lucru obositor, pe care l-am observat la anime-urile vizate. Liniile melodice sunt foarte dragute, cel putin anumite intro-uri si ending-uri le-ai asculta de cateva zeci de ori fara sa te plictisesti.
Ce-i drept, mi-ar fi placut putin mai multa actiune, dar cert este ca nici de lipsit, nu lipseste. Imi place mult si maturitatea lui (multi il compara cu Zero no Tsukaima sau altele, care nu se axeaza pe fundalul psihologic al personajelor si nu le ofera profunzime atat cat o face SnS, dar asta in scopul de a crea comedie). Venind vorba, in afara de mini-serii, SnS chiar nu prea este de comedie si nu foloseste artificiile in cauza (crearea de multe chibi-uri, de semnulete de expresie - picaturi, liniute, bla, si multe altele care nu-mi vin in minte acum), dar nu m-a deranjat. A oferit mai multa credibilitate; bine, aprecierea unui anime e foarte subiectiva, pana la urma. Totusi, chiar imi place cum au ilustrat gandurile si sentimentele fiecaruia atunci cand urma partea lui de naratiune si seriozitatea cu care au facut-o, creeandu-i realisti si de ce nu, ambitiosi. Bine, as mai putea, prin comparatie, sa gasesc o groaza de alte trasaturi - de genul ca, spre deosebire de alte anime-uri, nu s-au complicat cu o groaza de personaje noi care sa ''fure'' lumina de scena a celor deja prezente, dar cred ca deja mi-am exprimat ideea. Iar ce e cel mai important - imi place ca au abordat dragostea, si nu prietenia (adica ma intalnesc azi cu o persoana, ma inteleg bine cu ea, iar maine ma lupt din rasputeri si ma sacrific ca vezi domne', ''nakamaaa'', ceea ce e cam suprarealist, si mai ales sa creeze o groaza de fillere bazate pe principiul asta...). Desi nu e atat de multa romanta, dragostea devine practic scopul anime-ului. Cine a vazut, stie.
Nu neg nici minusurile - uneori au dus logica la extreme si ne-a cam pierdut pe alocuri.
Terminand talmes-balmesul cu trasaturile generale ale anime-ului care m-au incantat (principalele, asta inseamna ca mai pot palavragi vreo doua pagini), personajele mele preferate sunt Shana si Yuji, deoarece ambii isi contopesc mentalitatile si intr-un final lupta amandoi, cu amandoi, pentru amandoi -ironic, nu? De asemeni, se maturizeaza (in special Shana) si reusesc sa dea un cu totul alt sens vietii si existentei lor eferme, nesemnificative. Indeosebi Yuji, care se intoarce catre originea lui pentru a revolutiona lumea si legile care o guverneaza.
Kazumi este pe alocuri de umplutura si, desi cam baga bete-n roate cuplului principal, practic e scanteia care ii determina sa realizeze ce simt unul pentru altul. Apreciez ca s-a mai potolit prin sezonul al doilea, nu mai era mimoza din primul (i-a luat locul "vasul" lui Hecate) si s-a maturizat si ea. Acum, spre final, o sa faca ea o prostioara care o sa-i puna in pericol existenta, de dragul lumii. Dar tot Shana e mai interesanta.
La inceput se puteau evidentia Shana si Margery una in raport cu cealalta, dar acum sunt pur si simplu niste fiinte complementare. Shana e mai copilaroasa, un pic naiva si nesigura pe ea si pe ceea ce simte (educatia a fost de vina, in principiu), oarecum egoista si pe alocuri ingamfata, dar sigura pe ea in lupte si autodidacta. Margery e profitoare, sireata, razbunatoare, insa ii vine si ei inima de hac si se indragosteste de un pamantean, ceea ce o determina sa iasa din
argintul emotiilor sale negative. Ambele sunt foarte puternice, dar, cum am ales-o pe Shana adineauri, o aleg si aici.
Desigur, mai puteam aminti de o groaza de alte detalii (Wilhemina, pe care nu credeam ca o voi gasi asa simpatica, la inceput), structura lumii (oameni, flame haze, denizen, torte), principiul si relativitatea existentei (m-am intristat prin primele episoade, practic identitatea cuiva sta in memoria celorlalti), iar Yuji era deja sortit pieirii si uitarii de catre apropiati. A fost un concept interesant - cat de departe ai fi in stare sa mergi si sa te sacrifici, stiind ca eul tau e doar o iluzie si dispari atat trupeste, cat si sufleteste, fara sa isi aduca cineva aminte de tine? Indeamna putin la meditatie, nu-i asa? Dar, ma cam opresc, pentru ca oricum am scris mult si oricum toata discutia pare a fi "pro" si cam... putintica. ^^
...
*ffiu!*