Shadows and Dust [+16]

[ringingBells]

A/N: Nimeni? Ce urat ! :(

Chapter fifteen: Stuck in the middle

"True friendship is a plant of slow growth, and must undergo and withstand the shocks of adversity before it is entitled to the appellation."
- George Washington

Alergam , disperata, imi simteam picioarele obosite dar nu ma lasam . Stiam ca ceva rau urma sa se intample. Trebuia sa-l avertizez pe Darius , imi era frica, inima imi batea atat de tare incat aproape simteam ca imi iese din piept, nu puteam sa respir. Ma apropiam de el din ce in ce mai mult ...

Tipam, respiram greu si tot corpul imi tremura. M-am uitat in jurul meu , eram in camera mea, am intors brusc capul si l-am vazut pe Darius venind spre mine, somnoros dar cu o privire ingrijorata. M-a luat in brate si imi mangaia usor parul, lacrimile imi curgeau pe fata , fara voia mea, incercam sa respir .
”O sa fie bine... a fost doar un cosmar.”vocea lui ma linistea, mi-am ingropat fata in pieptul lui , lasand lacrimile sa curga . Imi era foarte frica si totusi nu intelegeam exact de ce. Cosmarul a fost ciudat, stiam doar ca Darius ar fi putut fi in pericol .

M-am linistit dupa cateva ore de stat cu Darius, insa imaginile din acel cosmar nu vor disparea niciodata cu adevarat din capul meu si nici senzatia ingrozitoare pe care o avusem. Baiatul blond a plecat, ca sa joace basket , am ramas singura in camera . Stateam in pat si priveam uimita pergamentul care parea gol. Am incercat atatea metode prin care sa vedem scrisul, daca exista, Benjamin a incercat chiar sa extraga cerneala din foaie...dar totul a fost in zadar. Ma simteam incompentanta, de ce nu puteam sa-mi dau seama care era secretul din spatele acestui pergament?!

Usa de la camera mea s-a deschis . Mi-am ridicat privirea si l-am vazut pe Alex zambindu-mi , era ciudat sentimentul care-l aveam in preajma lui , nu eram indragostita de el...dar il iubeam . Cateodata nu stiam daca il vroiam ca prieten sau mai mult, eram zapacita de prezenta lui. I-am zambit usor cu coltul guri.
”Am ceva ciudat sa-ti povestesc..”
”Spune” am raspuns eu punand deoparte pergamentul.
”Pai... in ultimul timp, fiind ca tu nu prea ai fost prin preajma, am mai stat din cand in cand cu Steph....si am descoperit ca e chiar draguta si ...cred ca imi place de ea.”

Am inceput sa chicotesc dar m-am oprit repede cand am realizat ca el chiar vorbea serios. Steph si Alex? Din punctul meu de vedere cel mai nepotrivit cuplu din casa, ii cunoasteam bine pe amandoi si erau atat de diferiti ca personalitate. Erau prietenii mei cei mai buni, cei doi care nu prea vorbeau, nici nu se cunosteau . Acum, deodata el se simtea atras de ea? Ma simteam ciudat si chiar putin tradata, Alex baiatul care doar acum cateva zile incerca sa ma cucereasca pe mine, baiatul dulce si intelegator, acum o placea pe cea mai buna prietena a mea. Pff, asa deodata? Nu inteleam, deci tot ce spusese el pana acuma , era doar un fel de minciuna... pentru ca sentimentele lui au disparut foarte usor?! Mi-am dat teatral ochii peste cap si am ridicat umerii.
”Okey, si de ce ma informezi pe mine?”as fi vrut sa nu sune asa cinic, dar nu m-am putut abtine.
”Vroiam sa ma ajuti, sa afli daca si ei ii place de mine...”
”Mdeah....sigur..”
”E in camera ei chiar acum..” mi-a zambit , aratandu-si toti dinti.

Vroia sa ma duc chiar acum? Chiar nu se observa expresia de sictir de pe fata mea? Am iesit din camera imbracata numai in pijamale si m-am indreptat catre camera Stepheniei, cascam plictisita. Steph mi-a zambit larg cand m-a vazut, a sarit entuziasmata si m-a imbratisat. Ma simteam bagata la mijloc in acest joc stupid. Oricum eu eram pe dinafara cand venea vorba de baietii, nu eram increzatoare ca Steph sau ca restul fetelor din casa.
”Alex te place.”
”Da? Grroozav, e dragut si nu e porrrc ca Chad, el e rrromantic si sensibil..”

Evrika ! Trebuia sa ma astept la asta. Steph nu trecuse peste toata faza cu Chad, nu cred ca va trece vreodata, este singurul baiat pe care l-a placut vreodata si a refuzat-o pentru alta. Razbunarea ei, sa gaseasca un tip opus lui Chad, da, era adevarat . Alex chiar era opusul lui Chad in orice privinta. Cam exact in momentul asta s-a cam terminat orice discutie care o aveam cu Steph, deoarece ea a inceput sa trancane chestiile care pe mine personal nu ma interesau. Roscata avea o incredere in sine extraordinara, ai fi zis ca a castigat un premiu pentru cea mai frumoasa fiinta din univers. Desigur nu puteam sa neg faptul ca era frumusica, mai frumoasa decat mine in orice caz, dar doar faptul ca ea era atat de increzatoare ma facea sa ma simt ca ultimul rahat de pe pamant. Era unul din putinele lucruri care ma scoteau din sarite la Steph, asa ca preferam sa nu o mai ascult cand incepea sa vorbeasca pe aceasta tema.

***

Lasati-ma in pace ! Imi venea tip , sa urlu, sa ma scuteasca de asa zisa lor relatie. Incercam sa-i evit, defapt nici nu vroiam sa-i vad. Am coborat repede scarile , aveam castile de la MP3 in urechi , Metallica la maxim, nu vroiam sa aud nimic. Jos , la parter era gol, toata lumea avea ceva de facut, am intrat tiptil in sufragerie . Nu m-am putut abtine sa nu zambesc larg atunci cand l-am vazut pe Darius stand foarte concentrat in fotoliu cu o placa mare de lemn pe care era o foaie alba mare de desenat. In mana dreapta tinea gratios un creion, nu am mai vazut pe nimeni asa gratios, misca creionul pe foaie lasand linii de un gri inchis, eram fascinata, desena minunat. Am ramas cu gura cascata privindu-l, dar el nu parea sa ma observe.
”Wow...” am soptit usor scotandu-mi castile din urechi ca sa fiu cat se poate de atenta la el.
Si-a intors privirea spre mine, ochii lui verzi ma fascinau , parca sclipeau .
”Nu e mare lucru, simteam nevoia sa desenez..”
”Nu stiam ca iti place sa desenezi, nu te-am vazut niciodata , pana acum.”
”Ah, sunt la liceul de arte ... asta fac toata ziua la scoala, cand am ocazia prefer sa fac alceva.” imi raspunse el zambind.
”E ciudat ... totii care nu sunt la arte sunt pasionatii de desen si prefera sa faca numai asta in timpul liber... pe cand pentru voi care faceti meserie din chestia asta , numai e asa o placere ”
”E vorba de obligatie, imi place sa desenez...dar ce vreau eu ..nu ce imi impun altii..”
Am dat usor din cap zambindu-i. M-am asezat langa el , imi place sa-l privesc cum contura atat de elegant , creionul parca era special facut pentru mana lui, stia sa-l manevreze perfect.
”Trebuie sa-ti fac un portret intr-o zi.” mi-a zis el deodata zambindu-mi.
Rosie, rosie ca un mac. Nu stiam ce sa zic, nu puteam sa-i raspund, zambetul lui atat de frumos ma faceam sa-mi pierd controlul asupra corpului meu. Il priveam acum cum hasura usor desenul, dand senzatia de umbra ...si atunci am realizat ! Asta era ...era atat de simplu , incat nici nu ma gandisem la asta.
”Cred ca stiu cum sa vedem ce scrie pe pergament!”