Seven Lights ~Shounen-ai/Yaoi~

[Yaku-chin]

Åžoarecele Bionic- acadeaua :)) multumesc ca citesti si comntezi si ma bucur ca iti place . Nu stiu daca voi face curand ceva intre ei:)) am eu ceva in minte, dar nu stiu sigur;))

Teh- iuby mersi muult ca ai citit si comentat. Multumesc ca ma susti:( eu mereu fac totul varza dar tu mereu esti acolo si ma susti, mersi mult. DIn pacate eu iar complic situatiele:))...mdea...sigur, idioata rau am devenit:DMa bucur ca iti plac mosii de Dante si Daitaro :))desi actiue cu ei mai piperata am sa spun mai incolo :D momentan am alte planuri diabolice:D

October - Ma bucur sa te vad pe la ficul meu, mersi ca ai citit si comentat. Da e cam complicat sa intelegi acum, vezi tu eu am inceput cu mijlocul povesti, tipi deja s-au cunoscut bla bla :)) Oricum pe parcurs o sa fie mai detaliat, imi cer scuze ca te-am bulversat cu atatea personaje. Multumesc si sper sa iti placa :D
Kissu :*











Niciodata



*Era trist. Prin aceasta propozitie simpla si compusa doar din doua cuvinte se puteau descrie sentimentele ce ii invadau inima. Nu intelegea, ce se petrecea? Il vazuse.. Era acolo. Prezent. Il privea. Il simtea. Ce se petrecea? De ce sangele ii ardea? De ce calmitatea se spulbera? Il invada frica. Era slab. Tremura. Hei, asa ceva nu se putea. Mintea nu ii functiona si degeaba incerca sa faca ceva, nimic nu reusea.
*
Prezentatoarea incepuse sa ii se adreseze lui Dante , diferite intrebari, momentan banale. Incepuse prin a il intreba cum fusese inceputul, daca se intelegeau bine, ce le placea sa faca, ce nu le placea, iar Dante raspuse:
-Pai, presupun ca totul a inceput cand Giulian, Mark si Axel au hotarat sa faca din orele de practica de la liceu ceva mai amuzant si neplictisitor. Si de aici dirctorului i-a venit ideea sa imparta talentele liceului si facultati in mai multe grupe, nu a fost ceva spectaculos. La inceput fusese o simpla joaca. Dar din acel joc a rezultat multe , poate chiar foarte multe. De exemplu nu numai noi suntem cunoscuti , sunt si alti elevi, numai ca norocul a fost de partea noastra, sa spunem. Si logic, daca nu ne-am intelege, nu am fi atat de uniti, e adevarat ne mai certam, ne impacam. Sunt multe lucruri ce ne plac, si multe ce ne displac. Insa nu cred ca e cel mai potrivit moment sa fac o lista cu acestea , nu?
-Da asa e. Si totusi, nu sunteti toti japonezi. E asta o problema?
-Nu, logic ca nu. Desi eu sunt de origine englezeasca dar si japoneza, iar Giulian italian, Mark coreean, la fel ca si Axel, Zen , Yuki, si Daitaro japonezi, asta nu e o problema , din contra cred ca e ceva super tare. E destul de placut sa fim diferiti de alti, dar asta nu inseamna ca privim lucrurile de sus. Din contra , uneori atata faima ne da dureri de cap. E putin stresant, putin ma mult.
-Bineinteles, dar spune-mi , nimeni pana acum, nu v-a intrebat, ce religie sunteti. Cum sunteti de nationalitati diferite, presupun ca sunteti si de religi diferite nu?
-Nu, suntem cu toti ortodocsi. Ciudat , nu? Desi in Japonia religia ce predomina e budismul si sontoismul, noi suntem ortodocsi. Si cred ca asta a fost mana destinului, fiindca liceul , si facultatea la care suntem , ei bine, e destul de plina de ortodocsi. Cred ca e singura scoala din Tokio , nu?
-Da, asa e.

Desi intrebarile prezentatoare curgeau, una dupa alta, nimic nu era realmente grav, insa atmosfera era tensionata. Si nimeni nu era relaxat. Mark privea spre invitatul surpriza din seara aceea si zambea. Lui i se parea de treaba Yuzuki, dar logic, nu avea sa ii zica asta si lui Axel, prietenul sau deja era total dezechilibrat, Mark putea deduce care era cauza acelei decaderi de caracter a lui Axel. Giulian era atent la ce intrebari ii erau puse lui Dante, si la ce raspunsuri primea prezentatoarea, uneori majoritatea “perfecte”, raspunsuri pozitive, desi neadevarate, uneori. Zen si ceilalti erau plictisiti si asteptau sa se termine totul cat mai repede, insa….
-Acum, sa ii intrebam si pe ceilalti cate ceva. Sa trecem la ceva mai piperat . Mark, momentan nimeni nu te-a vazut cu o fata sau cu un baiat,uni spun ca ai fi homosexual, e adevarat?
Mark tresari fiindca nu se astepta sa fie tocmai el intrebat. Iar apoi pe chipul sau perfect ii aparu un zambet jucaus.
-Nu, nu sunt homosexual, si chiar de as fi, nu cred ca ar fi o problema, nu? Si la capitolul fete, sa spunem ca nu imi place nimeni, inca imi mai astept printesa.
-Nu ar fi nicio problema, homosexualitatea a devenit ceva comun, nu e o problema, insa, asa singurel, cand ai atatea fane ce sunt innebunite dupa tine? Sunt sigura ca nu ti-ar fi asa greu sa cuceresti o fata.
-Prefer sa raman singur. Responsabilitatile nu sunt pentru mine. Mi-ar fi destul de greu sa imi mentin o relatie stabila, prefer mai mult aventurile.
Glasul ii era vioi si sincer. Cel putin asa parea. Singurel-nu prea, era baga intr-o oarecare relatie, nu? Homosexual-nu, Doamne fereste, el? In niciun caz. Relatie stabila-da, sigur,nu e pentru el, nici nu si-ar dori asa ceva, niciodata! Aventuri-sigur, suta la suta . Minciunele, multe erau spuse, insa nimeni nu stia adevarul, ei bine, aproape nimeni, exista acolo o persoana ce l-ar fi luat putin la misto de cele spuse, insa statea cuminte, era prea suparat sa mai comenteze el ceva, tocmai el.
-Dar spune-mi, relatia ta cu Axel, e foarte stransa. Sunteti total opusi si totusi cei ma buni prieteni? Cum asa?
Intreba brunete ce era destul de emotionata ca se afla acolo, atat de aproape de acei baieti. Era usor transpirata si avea si motive, nu gluma.
-Tocmai fiindca avem caractere diferite, total opuse, suntem, poate, cei mai buni prieteni, nu crezi?
-Presupun. Insa, stiu ca tu ai o oarecare influenta mai mare asupra lui, iar el asupra ta, e adevarat?
-Da.
Raspunse scurt si afirmativ.
-Se spune, ca intre voi ar fi ceva mai mult decat o prietenie, ar fi posibil asa ceva? Sau e posibil asa ceva.
-Nu se stie niciodata.
Mark si Axel au inceput sa rada amandoi stiind foarte bine ce insemna acel raspuns . Ceilalti prieteni s-au privit pentru un moment. Stiu au Axel si Mark erau prieteni foarte buni, dar de la prieteni, la…la altceva, mai era drum mult, nu? Cel putin asa credeau ei, sau exista posibilitatea ca cei doi sa fi trecut deja de bariera prieteniei? Orice era posibil.
-Vrei sa spui ca ar fi posibil? Sau ca e deja ceva intre voi, sau ca va fi intr-un viitor apropiat ceva?
-Nu a spus asta. Interveni Axel. Doar, a spus ca nu se stie niciodata, cine poate spune cu precizie ce ne ofera viitorul? Nimeni, in lumea asta orice e posibil.
-Inteleg. Dar Axel inteleg cumva din raspunsul tau ca esti de acord cu tot ce a zis Mark?
-Da.
Lucrurile se incingeau incet . Iar un telespectator ce era acolo prezent, era din ce in ce mai curios.
Uneori viata era al dracului de nerecunoscatoare, de cruda, de idioata si imbecila, cel putin in mintea lui Axel asta era prezent. Ii disparuse tot cheful de a face pe marele si tarele indiferent din lume, si asta numai din cauza acelei persoane ce o ura pe zi ce trecea , din ce in ce mai mult. De nu s-ar mai amesteca in viata lui ar fi totul aproape perfect, dar nu, asa ceva nu se putea, logic ca nu.
-Axel, stim cu toti ca ai o relatie stabila , insa nu stim cu cine, nu vrei sa ne dezvalui?
-Nu, nu cred ca priveste pe nimeni relatia mea, nu ?
Intreba el calm, ceea ce il uimea chiar si pe ceilalti, iar Mark continua sa zambeasca si sa se uita spre cameraman.
-Pai, eu zic ca da, ai atatea fane care sunt curioase cine e acea persoana.
-Nu ma intereseaza.
Veni simplu raspunsul lui. Chiar nu avea de gand sa dea prea multe raspsunsuri cu privire la acea relatie .Oricum sfarsitul ei se apropia si asta il durea destul de mult, nu conta, nu trebuia sa conteze, deci atunci de ce nu declara ca era liber si disponibil? Mdea, nu putea, frumos…
-Sti, cineva a venit in aceasta emisiunea special pentru voi, adica noi l-am invitat si el a acceptat bucuros sa vina. Dar inainte de a spune cine e invitatul , Axel vreau sa iti mai pun cateva intrebari.
-Pune, dar nu fi sigura ca voi raspunde.
Spuse zambind . Era adevarat, nimeni nu il obliga pe el sa raspunda, nici macar o amarata de hartie semnat de “liderul” sau, sau chiar si de ambasadorul Japoniei, nu ii pasa. Il durea direct undeva, poate nici acolo. Si invitatul surpriza? Sa il manance pamantul, nici nu vrea sa il vada. Nici macar in cosmaruri.
-Vestimentatiile pe care le faci si le prezinti intotdeauna le poarta un model,o anume fata, dar niciodata fetei nu ii s-a vazut. Chiar si in poze ai avut atat de mult talent incat sa ii ascunzi chipul si totusi sunt cele mai cunoscute vestimentatiile purtate de ea. De ce o ascuzi pe aceasta fata? Am inteles ca ai primit multe oferte pentru ea, insa le-ai refuzat. De ce?
- Aceasta fata…
Incepu Axel sa formuleze o propozitie .
-Nici nu ne-ai spus numele ei. Adauga bruneta inca ceva.
-Da, asa e . Nu am spus cine e, nu am lasat sa ii se vada chipul. E un mister. Si sunt destul de egoist incat sa ii pastrez frumusetea doar pentru mine. Si cu asta am pus punct.
-Se poate ca aceasta fata sa fie iubita ta?
Incepuse sa rada.Era chiar amuzant, nu ca nu ar fi vrut, logic ca ar fi spus “da” daca asa ceva ar fi fost posibil, insa ii era interzis cu desavarsire.
-Nu, chiar daca as vrea asa ceva,nu se poate.
Recunoscu, si parca adevarul durea destul de mult, fiindca nu mai zambea si in ochii sai se vedea o urma intunecata de regret si resemnare .
Zambetul de pe fata celui ce privea si asculta atent din culise se largea. Ah, ce mult ar fi vrut sa il atace pe pustiul ala , insa avea timp destul, mult timp.
Bruneta zambi usor trista , dar apoi continua.
-Ok. Inteleg ca nu vrei sa ne dai prea multe detali despre aceasta misterioasa fata, presupun ca ti mult la ea. Dar da-mi un motiv pentru care o “ascunzi”, ca sa zic asa.
-Nu as vrea sa o ascund de lume, dar vezi tu, e genul de fata, care nu ii place sa fie in centrul atentie, sincer, imi e foarte greu sa o conving sa accepte sa imi fie model si sa pozeze pentru mine. Desi de mic ea a fost modelul meu. Prima rochie pe care am facut-o , a fost dupa masurile ei.
- E cineva special pentru tine,nu?
Axel incepu sa rada. Si desi era convins ca acea persoana avea sa il “omoare”din bataie cand se vor intanli, spuse:
-Da, chiar e , si inca foarte speciala.
-Acum sa trecem la niste intrebari si mai piperate.Zen ce ai face daca Axel ti-ar porpune sa te culci cu el , ai accepta? Sau nu?
Asta da intrebare. Chiar si Axel era curios, nu ca nu ar fi putut sa il seduca, ar fi fost usor, dar nu era asa nesimtit incat sa o faca, sau era?
Zen nu prea stia ce sa raspunda, era o intrebare destul de grea.
-Aaa….nu stiu. Adica stiu ca Axel e o persoana ce , cred eu, majoritatea ar dorio in pat, insa e ciudat stii? Adica ma gandesc la el ca si coleg, prieten, camarad, nu stiu. Nu mi-am pus intrebarea asta pana acum, si sper sa nu ii caut un raspuns prea curand.
Incheie tanarul cu un zambet micut si sincer. Se inrosise putin in obraji , iar Axel ii facu cu ochiul.
-Care dintre voi baieti, s-a culca si cu apropiati,de exemplu prieteni, chiar daca era intr-o relatie?
-Eu.Raspunse Axel mandru.
-Si eu. Spuse Giulian zambind, aratandu-si dinti albi.Dar nu a fost intentionat.Se scuza el.
-Deci numai voi doi, hm, si nu va e frica sa recunoasteti?
Amandoi raspunse ca nu, de ce le-ar fi frica, in primul rand dragostea si sexul erau total diferite, nu? Axel stia ca sunt diferite, dar nu stia diferenta. Iar Giulian , ei bine, momentan dragostea nu i-a trecut prin asternuturi, desi ar fi dorit, aceasta ocazie nu i s-a ivit.
Logic, nu voiau sa spuna si acele detali “minore”.
-Yukio , paparazzi v-au surprins in mai multe evenimente pe tine si pe Zen impreuna, si erati doar voi doi singurei, retrasi, hm, cam da de banuit, nu e nimic intre tine si prietenul tau?
-Bineinteles ca e.
Spuse tanarul calm.
-Doar o relatie de prietenie.
-Sincer, credeam ca e ceva mai serios nu numai atat. Dar ma bucur, la fel ca si fanele voastre.
Atmosfera devenea destul de placuta. Cel putin majoritatea incepeau sa se relaxeze. Mdea, asta fiindca nu intrase in actiune bomba serii, cine stie, poate seara aceea va exploda in curand.
-Bine , baieti,acum sa trecem la partea cu “ce nu ai face niciodata”? As vrea sa raspundeti pe rand, dar inainte sa raspundeti, vreau sa il invit alaturi de noi pe Yuzuki Yuichiro.
Pe platoul de filmare isi facu aparita, un tanar, cu un zambet fermecator , inalt , cu un trup bine cladit. Purta o pereche de pantaloni albi , o bluza neagra ce se mula pe abdomen . Parul ii era de un albastru deschis spre mov, ii era putin lungut, dar ii dadea un aspect foarte elegant si rafinat, iar ochii albastri ii erau cruzi si profunzi.
Ii salutara pe toti, iar acestia raspunse. Luase loc pe un fotoliu, si fugar il privi pe Axel care se stramba destul de vizibil, insa camerele nu filmase acea mica escapada.
-Ne bucuram ca te avem alaturi de noi Yuzuki.
-De asemenea.
Raspunse acesta. Prezentatoare relua din nou intrebarea , iar tineri incepusera sa raspunda:
-Cred ca niciodata, dar niciodata nu as asista la o nastere. Spuse Giulian. Pare super dureros . Nu credeti?
Toti, inclusiv si Yuzuki incepuse sa rada amuzati de expresia crispata a lui Giulian.
-Eu nu as poza dezbarca. Spuse Mark. E rusinos sa te vada atata lume, ah, si tu nici macar sa nu sti ce gandesc cand te vad…mi se pare umilitor.
-Niciodata, dar niciodata nu as omora vreo persoana. Mi se pare inuman. Spuse Zen.
Opa, cred ca pe Axel l-a durut!
Gandi Mark, insa prietenul sau nu schita niciun gest, nicio expresie, practic nu era sigur nici daca respira. Era impietrit.
-Nu as implora pe cineva. E stupid sa faci asta.
Spuse Yukio reflectand asupra a ceea ce a zis. Sub infatisarea copilaroasa pe care o avea, era destul de matur. Desi parul sau roz cu suvite violet, si chipul sau de copil ii tradau infantilitatea, mintea sa era destul de dezvoltata.
-Nu m-as sinucide. Tin la viata mea.
Cel putin Daitaro credea ca tine…desi uneori se cam indoia de chestia asta. Dar trebuia sa dea si el un raspuns.Dante incepu si el sa spuna :
-Nu m-as droga, e ceva realmente prostesc.
Si in final, veni randul lui Axel, care isi fixa privirea asupra lui Yuzuki si spuse:
-Eu cred, ca poate as face aproape tot ce au spus ei, dar singurul lucru care imi sta acum in minte e ca nu as face sex in fata camerelor cu o anumita persoana, niciodata, absolut niciodata.
Facea referire la cineva anume. Iar Yuzuki incepu sa rada.
-Sti Hideo-ii spuse pe celalat nume al lui Axel-niciodata sa nu spui niciodata.
Yuzuki incepu din nou sa rada, desi mai potolit de data asta.
-Fi sigur Yuichiro, ca ceea ce mi-am prospus nu voi face, niciodata.
-Hm, sincer Axel, raspunsul tau m-a facut curioasa, si am vaga banuiala ca Yuzuki stie ceva, e adevarat?
-Niciodata nu se stie, raspunse Axel.
La naiba cu tine, si cu tot ce tine de tine. Dragutul de tine, ce ti-as sparge botul ala.
Bineinteles, ca aceste ganduri ii apartineau lui Axel ce fierbea de nervi din cauza lui Yuzuki.
Emisiunea continua asa inca vreo doua ore. Cu intrebari banale ca de exemplu cand vor relansa ceva nou, cum e cu scoala, banalitati. Insa cand in sfarsit totul se termina , iar emisiunea lua sfarsit, lucrurile nu stateau chiar atat de bine. Axel se duse spre toaleta, vrand sa isi dea cu apa rece pe chip, doarece simtea ca ii arde, si chiar asa era. Era putin ametit. Mark se oferise sa mearga cu el, insa refuzase. Hotarase sa se intanleasca in fata cladirii si sa plece spre casa impreuna. Cand ajunsese la toaleta, intra aprinsese lumina ce era stinsa si se indrepta spre una dintre chiuvete, dadu drumul la apa rece si isi privi chipul palid in oglinda, se stropise incet pe fata, iar la contactul cu apa rece se stramba putin, dar imediat se calma. Cand in sfarsit termina, inchise apa si se sterse cu cateva servetele . Inlaturand stropi de apa. Atunci usa se deschise si inauntru intra tocmai persoana pe care voia sa o vada cel mai mult, oricum luase in calcul ideea ca s-ar putea sa se intanleasca acolo, si de aceea ii spusese lui Mark sa plece, nu voia si spectatori.
Se indrepta spre usa , dar Yuzuki statea in dreptul ei.
-Esti cam palid la fata, te simti bine?
-Cu tine alaturi nimeni nu s-ar simti bine. Raspunse Axel plin de greata.
*****
Intre timp in aeroportul din Tokio cineva , recent sosit, isi lua bagajele si se indrepta spre unul din taxiurile ce asteptau.
Un tanar inalt, bine facut deschise portiera si ii indica taximetristului numele locului unde voia sa ajunga.
In situati extreme , trebuie sa luam decizi extreme. Nu e asa , Mark?
Gandi barbatul cu zambetul pe buze.La propia intrebare va primi curand, un raspuns, foarte curand.


P.S: Momentan nu e cine stie ce , am zis sa nu ii torturez chiar asa de rau, si in capitolul urmator o sa explic de ce nu s-a intamplat ceva asa rau:)) Trebuia sa se intample, dar nah:)) Am zis nu din prima:))ci din a doua:D
Stiu ca am facut cam varza, cum fac mai mereu, asa k imi cer scuze:D