Senzatii vs Sentimente

[Storymaker]

Observatie, ca apar prea multe confuzii. Ceea ce scri mai jos nu are nici o legatura cu mine. Pur si simplu m-am dat exemplu si am specificat de ce imi plac mai mult senzatiile decat sentimentele, asa ca va rog terminati cu cometriile nefolositoare. Mai bine decat sa spuneti vreo prostie pentru ca ati citit pe diagonala, nu spuneti nimic.




Traim intr-o lume impartita intre senzatii si sentimente. Oamnii glorifica sentimente precum dragostea, iubirea, dar si senzatii precum orgasmul, senzatia placuta de a manca prajituri.

Asa ca ma intreb, ce e mai importanta si, sincer, cui "slujiti": senzatiei sau sentimentului?

Eu sunt un om ce slujeste senzatiei. Imi place gustul limonadei, senzatia de tarie si echilibru ce le am dupa exercitiul fizic, senzatia ce o am atunci cand sunt bolnav, cand sunt ranit, cand ating. (Pentru toti necunoscatorii: Acele senzatii sunt senzatii puternice, deci usor de observat si identificat. De aceea le-am dat ca exemplu.)

Sentimentele sunt pentru mine ceva dureros caci intra in contradictie cu mine insumi. Exemplu: Daca simt fericirea, iar eu am o viziune neagra asupra lumii, sentimentul de iubire ma chinuieste, ma doare, ma framanta, caci este in contradictie cu ceea ce am ales sa fiu. Nu imi place sa ma mai simt fericit ca atunci pe cand eram copil si ma zbenguiam prin lume. Acum, imi place tristetea si depresia ca pot vedea dincolo de aparente cand am acele stari de spirit. (Trsitetea, depresia, iubirea sunt sentimente puternice. Dinnou, tot din acelasi motiv, le-am dat ca exemplu. Au o legatura cu mine, ca si eu am simtit aceste sentimente, dar asta nu inseamna ca sunt numai asa.)

Pe de alta parte imi place sentimentul de ura, sentimentul de admiratie, cat si sentimentul de curaj.
(Ma refer la "a place" in sensul de "a agreea", adica, spre exemplu, atunci cand urasti, iti agreezi acel sentiment pentru ca simti ca tu ai dreptate. Nu confundati asta cu ideea ca sunt vreun retard care nu are ce face decat sa urasca. )

In concluzie, dintre senzatie si sentiment, ceea ce ma conduce este senzatia, caci m-am obisnuit cu timpul sa apreciez ce simt cu exteriorul trupului decat ce simt in interiorul sau.

Pe tine ce te conduce? Senzatia sau sentimentul? Fi sincer te rog, si fara raspunsuri de genul "e un echilibru". Una trebuie sa domine!


(In concluzie nu este o auto-descriere! Daca vroiam sa scriu un post emo despre mine, o faceam mult mai bine, punandu-ma intr-o aura superioara si eroica omului obisnuit. Dar, fiindca nu am facut-o, nu asta a fost obiectivul meu.)

[CyBeR]

Eu sunt un om ce slujeste senzatiei. Imi place gustul limonadei, senzatia de tarie si echilibru ce le am dupa exercitiul fizic, senzatia ce o am atunci cand sunt bolnav, cand sunt ranit, cand ating.

Riiight. Da, mi-a placut. Esti un real viitor Dan Puric.

E ilogic ce-ai scris si nici nu cred ca are vreun sens sa ating cateva chestii. Nu poti trai o viata decizand ce ti-o guverneaza si dupa ce te ghidezi in principal. Traim, reactionam, ne adaptam, alegem, decidem si adesea ne contrazicem caci suntem oameni, suntem complecsi si nu suntem idioti...in general. Foarte dragut sa-ti gandesti o "ideologie", dar la urma urmei faci in viata in unul din doua feluri: ori impulsiv, ori dupa ce deliberezi pentru a lua o decizie. Senzatii si sentimente...abureli.

[Storymaker]

Aha, deci si tu slujesti senzatiei. Sentimentul este ceva profund de care doar cei sensibili se pot bucura. Dar de senzatie se bucura tot omul, oricum ar fi, mai ales cel cu inima inchisa. De sentiment s-a bucurat, spre exemplu, Eminescu. El glorifica iubirea. De senzatie se bucura o parte mare din oamenii din ziua de azi (exemplu: senzatia din timplul sexului (cate cantece, filme nu fac referire la asta? )).

[Fata cu par de foc]

Poate tu te referi la gradul de dezvoltare al constiintei, care creeaza un simt aparte, la nivel de individ, al binelui si raului. Iar dupa acest simt iti construiesti principiile, care normal, au o forma finala si anume aceea de idealuri, sau simple puncte de reper, pe care incerci sa le atingi fiind pus in diverse situatii (ca de exemplu iti stabilesti ce e iubirea pentru tine, si te comporti ca atare). Dar sa nu uitam ca, cel putin dupa parerea mea, aceste simturi se construiesc empiric, prin contact cu lumea inconjuratoare, generatoare de senzatii, cum le numesti tu. Eu de exemplu sunt sensibila, tocmai fiindca reactionez mai complex la acesti stimuli si am uneori o interpretare putin mai exagerata, departe de realitatea obiectiva. Dar normal, ,,senzatiile'' nu le pot cantari daca n-as avea sentimente si experienta legate de acestea, iar ,,sentimentele'' nu pot fi create fara ,,senzatii'', adica intermediul dintre tine si lumea din jur. Daca stai bine sa te gandesti, ar putea fi chiar unul si acelasi, numai ca privite din unghiuri diferite. Nu prea cred ca ,,sentiment'' e pur psihic si ,,senzatie'' pur fizic. Ceea ce faci, fizic, se reflecta si in psihicul tau, oricat de nesemnificativ ar fi.


,,Imi place gustul limonadei, senzatia de tarie, [...]'' - Si asta nu te face sensibil? Da, esti mai sensibil la stimulii proveniti de la organele de simt, sau la reactiile chimice din corpul tau, in general (ziceai tu ceva de miscare - miscarea produce hormoni, care iti afecteaza psihicul bine sau rau; la fel si secsul). Atunci normal ca ai sentimente legate de aceste lucruri. Sentiment de placere, de multumire, de satisfacere.

In continuare ce ai zis mi se pare putin aberant doar fiindca nu iti plac anumite sentimente asta nu te opreste din a le simti si a fi si un om ,,al sentimentelor'', deci tu ai recunoscut ca le ai, numai ca nu le poti face fata intocmai cum ti-ai dori. Nu inseamna neaparat ca te ,,guverneaza senzatiile, si nu sentimentele''. Daca vrei sa fii hedonist, nu inseamna ca devii insensibil, din contra.

Sunt putin de acord cu Cyber, si ca sa iti si raspund, eu sunt sensibila numai ca sunt in stare sa pun uneori sentimentele legate de vicii, placeri, ,,senzatii'' in umbra celor ce tin de principiile si valorile mele cum ar fi iubirea, prietenia; adica pot sa le triez si sa renunt la primele in favoarea celor ulterioare. Imi sacrific cu ,,amaraciune'' portia mea, care imi creeaza placere ,,la stomac'', daca cineva pe care il iubesc pofteste si nu poate avea acces singur. No lies.

[Lokke]

Storymaker, uite la ce m-a trimis cu gandul postul tau excesiv de siropos si lipist de sens :





Ai nevoie de o portie buna de "grow the f**k up".

As vrea sa intru in detalii, dar am impresia ca o sa ma lupt cu mori de vant, so this will have to do.

[Storymaker]

Sentimentele pot fi create usor fara senzatii. Prin senzatie ma refer la ceea ce simti cu corpul in plan exterior, iar prin sentiment, ceea ce simti prin plan interior. Exista niste diferente uriase intre cele doua, si este important ce pretuiesti mai mult. Cu cat pretuiesti mai mult senzatia, cu atat poti fi manipulat mai usor, iar cu cat pretuiesti mai mult sentimentul, cu atat poti fi mai liber. Chestiunea asta este foarte importanta. Daca ii negati importanta, inseamna ca nu va cunoasteti indeajuns de bine, pana la urma.

[Utlaning]

Frate, e incredibil cat esti de prost. Esti de-a dreptul retardat.
[Posturi unite]
))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Glumetule, mi se rupe foarte tare.

[Storymaker]

Un om pretuieste senzatia de a manca, si o pretuieste asa de mult incat devine obez. Un alt om iubeste sentimentul de a fi liber, asa ca urca pe muntii cei mai inalti pentru a se simti liber. Primul om apreciaza o senzatie data de corp, al doilea apreciaza o traire. Este o mare diferenta intr cele doua.
Un copil iubeste din inima, fara a se concentra pe senzatie. El simplu iubeste. Un alt copil pipaie frunzele, caci ii place senzatria oferita de pipait. Este o fiferenta intre cele doua!
Un om nepasator mangaie o canapea si isi aduce aminte de parti ce i-au marcat viata. Amintirile sunt trezite de senzatie.

Sunt atat de multe diferente. Asta e o dezbatere. Puteti sa ma faceti in toate felurile dandu-mi mesaje personale. Poate ajungem sa ne imprietenim, cine stie. Daca nu aveti ceva de argumentat pe aici, va rog abtineti-va a mai comenta. Mai bine decat o prostie, nu spuneti nimic.

[Clau~]

I... almost cried. I mean... God, in sfarsit cineva care nu priveste lumea doar din perspective superficiale. Sa stii ca intrebarea ta e geniala. Se vede ca esti o persoana complexa si ganditoare~ Oh, cat de mult imi semeni. So... Sentimente sau senzatii? Senzatii. Personal, cred ca sentimentele sunt tot niste senzatii. Niste senzatii multiple, create de anumiti stimuli. Esti indragostit de o persoana pentru ca vorbesti cu ea si ceea ce iti auzi iti place, urasti imbracamintea cuiva pentru ca o vezi si nu corespunde cu normalitatea senzatiilor tale. Cum ai spus si tu: ador sa vad aramiul frunzelor de toamna, ador sa ma ude ploaia, ador sa mangai o pisica sau alte lucruri de genul care sunt produse de senzatii. Cred ca nici nu sunt prea capabila sa dezvolt sentimente profunde. Nu stiu... Cred ca toata chestia asta ce o numim noi compasiune, altruism si toleranta sunt de fapt... Nimic. Doar cuvinte, nimic mai mult; si sa nu indrazneasca cineva sa spuna ca simte in plinatatea ce o ofera sentimentul. Pana la urma ce e sentimentul? Trairi interioare? Pai, daca nu stam sa reflectam la ceea ce e in interiorul nostru, cum ne asteptam sa simtim? Poate sunt eu o depresiva si o melcancolica incurabila, insa nu ma consider o adepta a sentimentelor. Ele sunt trecatoare, pe cand senzatiile sunt stabile.

[dawn]

Initial am crezut ca se vrea a fi un thread prost formulat despre hedonism, dupa care am citit primul post. And i threw up a little in my mouth. Dupa care am realizat ca inca e la moda sa ne simtim tristi. Stiu ca e off topic(oricare ar fi topicul, ca e atata forma fara fond concret in there, incat nu-mi dau seama despre ce bati campii), dar de ce tuturor copilasilor neintelesi si speciali le face placere sa o arda depresivi si complecsi, gen? Is this liek, one of those first world teen problems?
Advice: lasa tristetea si filosofia submediocra si apuca-te sa faci ceva concret cu viata ta, ca e plina Romania de hipsteri in pantaloni mulati si esarfe pastelate.