23-05-2011, 12:11 PM
Revin cu nextul, stiu ca adurat mai mult dar ce sa fac... nu prea am stiu cum sa incep. --" Sper totusi sa va placa, cum am mai spus are sa fie multe.. :))
Cap.1 are la baza un flashback, unde s-au cunoscut cei doi porumbei.. ;)) sasuke si sakura, insa ei erau destul de mici.. va spun ca sa va dati seama, ca poate credeti ca acum cand sunt mai mari sau cunoscut.. dar veti vedea pe parcurs o altfel de introducere si cunostinta a lor.. >:)
*-Capitol Corectat-*
Pentru prima data in viata mea am putut sa vad moartea si sa ii simt taisul ascutit, care straluceste in intuneric sfasiindu-mi carnea si lasand sangele sa roiasca precum stropii de ploaie pe cimentul rece si dur.
Ochii mi sau inchis si am fost inghitit de umbra, odata cu toate amintirile mele care s-au derulat precum un film in faţa ochilor mei inlacrimati. Varsam lacrimi sarate, dar calde.
Usor ele se rostogoleau pe obrajii mei odata rumeni si imbujorati, pictati frecvent de o noanta rozalie, acum privesc in neant si simt cum sunt patat de sange. Era al meu si nu suportam durerea apasatoare care se lasa deasupra si inauntrul meu... cat mai aveam sa suport toate astea ? iar tipetele lor de disperare parca ma asurzeau si atunci... nimic. Am fost dus de catre tanara moarte spre un loc sumbru si gol...
Un mic sunet incerca sa ma readuca la viata. Era piuitor si destul de enervant, dar multumita lui m-am incapatanat si mi-am deschis ochii incet, pentru ca pleoapele cadeau foarte greu, lasand genele sa-mi atinga cu finite pielea feţei mele palide.
Cercuri mari si luminoase mi s-au sagetat in privirea neagra si confuza, ma simteam extrem de orbit si mi-am dus mainile repede la ochi doar ca sa mi protejez de acele raze ciudate si puternice.
Atunci m-a strapuns o durere insuportabila la maini, apoi s-a raspandit spre talie si jos la picioare, pana in varfurile degetelor... un lung scrancet a scos glasul meu si pe buzele mele se citea disperarea si durerea, mimata usor de gesturile amortite ale trupului.
- Te-ai trezit ! o voce dulce de fetita s-a facut auzita si era destul de aproape asa ca mi-am intors capul in partea opusa unde se afla ea.
Am ramas putin socat de ceea ce vad, era mica la fel ca mine, statea asezata pe un scaun avand o privire destul de serioasa, fiind sigur constienta de starea mea grava. La inceput nu am remarcat tot ce avea, pana cand nu si-a dat drumul la glas din nou.
- Nu te misca ! a poruncit ea. Asistenta mi-a spus ca nu ai voie sa te misti fiindca tot trupul iti este julit si ai si o entorsa la picior.
Si-a lasat privirea in pamant, in timp ce isi freca mainile si se juca cu degetele, apoi s-a ridicat incet sa nu faca zgomot, pentru a nu ma deranjat. Eu am privit-o cu atentie si am observat cat de dulce putea sa fie, era asa de aproape de patul meu, incat parca imi venea sa sar de acolo de rusine...
Degetele ei mici si fine s-au ridicat in sus, atingand ghipsul de pe piciorul meu, usor dezmierdandu-l si intrebandu-ma daca a durut cand m-am lovit.
Am murmurat printre dinti un “da†mic si rusinos, fiindca atunci cand o vedeam atingandu-mi ghipsul, simteam cum imi atinge pielea si am treceau niste fiori inexplicabili mie... dar era placut, nu cred ca am mai intalnit-o ?
- Ma bucur ca esti bine, buzele ei fine si rozali s-au arcuit intr-un zambet asa de superb si bland, incat am ramas cu gura cascata. Ne mai vedem pantero ! mi-a facut cu mana si a plecat repede alergand lin din camera.
Cine a fost acea fata cu par roz si lucios precum un cires proaspat inflorit primavara ? Cu buzele dulci ca mierea si roze precum trandafirii, ochii verzi si stralucitori mai ca ceva decat smaraldele, erau precum oceanul acoperit de “florileâ€[i] sale verzi si tremuratoare. Atat de naturala, atat de pura, intruchiparea naturii... cine este ea ?
Ziua aceasta a trecut greu, iar gandul ca roza mea gingasa nu mai vine. Ma punea mai rau pe ganduri si ma nelinisteam.
Brenda, [i]“mama†mea impreuna cu Luka, sotul ei ma priveau asa de fericiti, puteam citit acea bucurie nestavilita din privirile lor blande.
In scurt timp au venit si ceilalti patru “frati†mai mari ai mei cu un buchet mare de flori in brate, pe care mi l-au dat indata. Cu obrajii imbujorati le-am multumit pentru cadou, insa nu aveam stare pentru ca stiam ca acea fata nu mai avea sa apara si sa-mi aline durerea, precum facuse acum cateva ore, de dimineata...
Seninatatea cerului de afara ma incanta, acum puteam sa ma refugiez la spital la bunica.
Trebuia sa merg, deja era a doua zi de cand se internase si nu aveam de gand sa o las singura, o vizita, doua nu strica. Si abia asteptam sa-l vad din nou pe baiatul acela asemean unei pantere, doar ca ranite...
Cand ma uit la el pare asa inocent si bland, mai ales rezemat de acel pat, insa inima ma doare sa-l vad asa de suparat si trist, nu-mi place sa ma gandesc la accidente, ma inspaimanta gandul.
Imi scutur capul, lasand parul meu scurt si roz sa se amestece cu aerul proaspat de primavara, care se inflitra in casa pe geamul din living. Imi aranjez pijamalele pe mine si apoi fug val-vartej spre baie, de unde o voi gasi pe mama pregatindu-mi rochita de plecare.
In drum, trec pe langa tata si il salut, peste Jeys, catelul meu latos si extrem de mare care ma doboara din alergare si incepe sa ma linga pe faţa asa cum face mereu. Dupa ce termin jocul cu el ajung la mama, care imi arata noua rochita pe care trebuie sa o port la urmatoarea vizita.
Ma ajuta ca intotdeauna sa o imbrac, mi-o aranjeaza si apoi ma trimite afara la tata unde trebuie sa ma urc in masina. Dar inainte de a iesi pe usa de la intrare, ma strecur pe cea din spate ca sa ajung in gradina, de unde culeg cateva floricele de nu-ma-uita, pe care doresc din tot sufletul sa ii le dau acelui baiat pe care l-am cunoscut ieri. Si dupa ce fac din ele un buchet mic si frumos, legat cu o pamglica verde deschis, fug in faţa la masina si urc in graba fiindca ai mei deja strigau dupa mine.
Admiram cerul din masina si zambeam la fiecare norisor pufos ce se arata mie, stand asa fara sa fac nimic si doar avand grija sa nu stric buchetul lui bunica plin de lalele si cel a “pantereiâ€... am inceput sa ma joc cu degetul numarand norii.
Si cand in faţa mea s-a aratat spitalul, nici nu am mai asteptat sa parcheze tata caci eu imediat m-am dat jos si am alergat inauntru, fuga, fuga spre camera bunici.
Odata ajunsa acolo am sarit la ea in brate si oferindu-i buchetul frumos aranjat prins cu pamglica rosie. Mi-a sarutat fruntea si mi-a multumit bucuroasa. Cand am auzit urarile m-am dezlipit de ea, fugind spre pantera, caci si lui aveam sa-i dau ceva frumos.
Am reusit sa dau peste cativa oameni in drumul meu, dar am avut grija sa nu stric buchetul de nu-ma-uita, iar cand am ajuns spre camera lui, am observat ca usa era deschisa larg si ca acesta nu era singur. M-am ferit ca nimeni sa nu imi simta prezenta dar baiatul m-a observat si m-a strigat, cu toate ca nu imi cunostea numele. Privirea mi-am indreptat-o spre el si spre surprinderea mea l-am vazut in picioare...
- Dar nu ai entorsa ? am intrebat eu uimita.
- Am dar pot sa merg, nimic nu ma poate tine in patul ala, mi-a raspuns el imbujorat si zambaret.
- Am sa-ti dau ceva... i-am spus cu jumatate de cura si am strans putin cu palma materialul rochitei mele albe si dantelate.
- Atunci hai in alta parte, mana lui a prins-o pe a mea, tragandu-ma dupa el.
Il priveam asa te atent si il analizam in toate partile posibile, parca eram hipnotizata de persoana lui... am incercat sa-mi revin dar inima batea in mine si mai puternic ca prima data.
Cand ne-am vazut singuri pe un hol luminat de razele soarelui asa de puternic, am scos de la spate buchetul de floricele de nu-ma-uita si i l-am intins in faţa... eu fiind mult prea rusinoasa in momentul acela, mi-am plecat capul spre pamant asteptand un semn bun din partea lui.
Si am si primit unul... buchetul deja il apucase in mana si am simtit cum mi-l ia, apoi un zambet larg si strengaresc i s-a creionat pe chip, parea fericit si asta ma bucura.
- Sigur nu am sa te uit roza mea.. si a inceput sa zambeasca si mai larg, aratandu-si dantura alba, apoi a inceput sa-si frece ceafa, ciufulindu-si parul.. sigur de emotii, fiindca puteam sa le simt, plateau in aer, la randul meu fiind curpinsa de ele in totalitate...
Il priveam intesn, dar nu stiam de ce, ma vrajea si era un scump...
- Nici eu nu am sa te uit pantero.
M-am aplecat pana cand am ajuns la nivelul lui, sarutandu-i obrazul, care a inceput sa prinda o culoare visinie, pana si obraji mei erau la fel, iar din cauza rusinii am fugit...
Asta fiind ultima data cand am sa-l vad pe misteriosul brunet, “pantera†mea... sa speram ca o sa am o sansa si ca intr-o zi am sa-l revad.
Cap.1 are la baza un flashback, unde s-au cunoscut cei doi porumbei.. ;)) sasuke si sakura, insa ei erau destul de mici.. va spun ca sa va dati seama, ca poate credeti ca acum cand sunt mai mari sau cunoscut.. dar veti vedea pe parcurs o altfel de introducere si cunostinta a lor.. >:)
*-Capitol Corectat-*
Capitolul I
- Flori de Nu-Ma-Uita -
*Sasuke*
~FlashBack~
- Flori de Nu-Ma-Uita -
*Sasuke*
~FlashBack~
Pentru prima data in viata mea am putut sa vad moartea si sa ii simt taisul ascutit, care straluceste in intuneric sfasiindu-mi carnea si lasand sangele sa roiasca precum stropii de ploaie pe cimentul rece si dur.
Ochii mi sau inchis si am fost inghitit de umbra, odata cu toate amintirile mele care s-au derulat precum un film in faţa ochilor mei inlacrimati. Varsam lacrimi sarate, dar calde.
Usor ele se rostogoleau pe obrajii mei odata rumeni si imbujorati, pictati frecvent de o noanta rozalie, acum privesc in neant si simt cum sunt patat de sange. Era al meu si nu suportam durerea apasatoare care se lasa deasupra si inauntrul meu... cat mai aveam sa suport toate astea ? iar tipetele lor de disperare parca ma asurzeau si atunci... nimic. Am fost dus de catre tanara moarte spre un loc sumbru si gol...
Un mic sunet incerca sa ma readuca la viata. Era piuitor si destul de enervant, dar multumita lui m-am incapatanat si mi-am deschis ochii incet, pentru ca pleoapele cadeau foarte greu, lasand genele sa-mi atinga cu finite pielea feţei mele palide.
Cercuri mari si luminoase mi s-au sagetat in privirea neagra si confuza, ma simteam extrem de orbit si mi-am dus mainile repede la ochi doar ca sa mi protejez de acele raze ciudate si puternice.
Atunci m-a strapuns o durere insuportabila la maini, apoi s-a raspandit spre talie si jos la picioare, pana in varfurile degetelor... un lung scrancet a scos glasul meu si pe buzele mele se citea disperarea si durerea, mimata usor de gesturile amortite ale trupului.
- Te-ai trezit ! o voce dulce de fetita s-a facut auzita si era destul de aproape asa ca mi-am intors capul in partea opusa unde se afla ea.
Am ramas putin socat de ceea ce vad, era mica la fel ca mine, statea asezata pe un scaun avand o privire destul de serioasa, fiind sigur constienta de starea mea grava. La inceput nu am remarcat tot ce avea, pana cand nu si-a dat drumul la glas din nou.
- Nu te misca ! a poruncit ea. Asistenta mi-a spus ca nu ai voie sa te misti fiindca tot trupul iti este julit si ai si o entorsa la picior.
Si-a lasat privirea in pamant, in timp ce isi freca mainile si se juca cu degetele, apoi s-a ridicat incet sa nu faca zgomot, pentru a nu ma deranjat. Eu am privit-o cu atentie si am observat cat de dulce putea sa fie, era asa de aproape de patul meu, incat parca imi venea sa sar de acolo de rusine...
Degetele ei mici si fine s-au ridicat in sus, atingand ghipsul de pe piciorul meu, usor dezmierdandu-l si intrebandu-ma daca a durut cand m-am lovit.
Am murmurat printre dinti un “da†mic si rusinos, fiindca atunci cand o vedeam atingandu-mi ghipsul, simteam cum imi atinge pielea si am treceau niste fiori inexplicabili mie... dar era placut, nu cred ca am mai intalnit-o ?
- Ma bucur ca esti bine, buzele ei fine si rozali s-au arcuit intr-un zambet asa de superb si bland, incat am ramas cu gura cascata. Ne mai vedem pantero ! mi-a facut cu mana si a plecat repede alergand lin din camera.
Cine a fost acea fata cu par roz si lucios precum un cires proaspat inflorit primavara ? Cu buzele dulci ca mierea si roze precum trandafirii, ochii verzi si stralucitori mai ca ceva decat smaraldele, erau precum oceanul acoperit de “florileâ€[i] sale verzi si tremuratoare. Atat de naturala, atat de pura, intruchiparea naturii... cine este ea ?
Ziua aceasta a trecut greu, iar gandul ca roza mea gingasa nu mai vine. Ma punea mai rau pe ganduri si ma nelinisteam.
Brenda, [i]“mama†mea impreuna cu Luka, sotul ei ma priveau asa de fericiti, puteam citit acea bucurie nestavilita din privirile lor blande.
In scurt timp au venit si ceilalti patru “frati†mai mari ai mei cu un buchet mare de flori in brate, pe care mi l-au dat indata. Cu obrajii imbujorati le-am multumit pentru cadou, insa nu aveam stare pentru ca stiam ca acea fata nu mai avea sa apara si sa-mi aline durerea, precum facuse acum cateva ore, de dimineata...
*Sakura*
Seninatatea cerului de afara ma incanta, acum puteam sa ma refugiez la spital la bunica.
Trebuia sa merg, deja era a doua zi de cand se internase si nu aveam de gand sa o las singura, o vizita, doua nu strica. Si abia asteptam sa-l vad din nou pe baiatul acela asemean unei pantere, doar ca ranite...
Cand ma uit la el pare asa inocent si bland, mai ales rezemat de acel pat, insa inima ma doare sa-l vad asa de suparat si trist, nu-mi place sa ma gandesc la accidente, ma inspaimanta gandul.
Imi scutur capul, lasand parul meu scurt si roz sa se amestece cu aerul proaspat de primavara, care se inflitra in casa pe geamul din living. Imi aranjez pijamalele pe mine si apoi fug val-vartej spre baie, de unde o voi gasi pe mama pregatindu-mi rochita de plecare.
In drum, trec pe langa tata si il salut, peste Jeys, catelul meu latos si extrem de mare care ma doboara din alergare si incepe sa ma linga pe faţa asa cum face mereu. Dupa ce termin jocul cu el ajung la mama, care imi arata noua rochita pe care trebuie sa o port la urmatoarea vizita.
Ma ajuta ca intotdeauna sa o imbrac, mi-o aranjeaza si apoi ma trimite afara la tata unde trebuie sa ma urc in masina. Dar inainte de a iesi pe usa de la intrare, ma strecur pe cea din spate ca sa ajung in gradina, de unde culeg cateva floricele de nu-ma-uita, pe care doresc din tot sufletul sa ii le dau acelui baiat pe care l-am cunoscut ieri. Si dupa ce fac din ele un buchet mic si frumos, legat cu o pamglica verde deschis, fug in faţa la masina si urc in graba fiindca ai mei deja strigau dupa mine.
Admiram cerul din masina si zambeam la fiecare norisor pufos ce se arata mie, stand asa fara sa fac nimic si doar avand grija sa nu stric buchetul lui bunica plin de lalele si cel a “pantereiâ€... am inceput sa ma joc cu degetul numarand norii.
Si cand in faţa mea s-a aratat spitalul, nici nu am mai asteptat sa parcheze tata caci eu imediat m-am dat jos si am alergat inauntru, fuga, fuga spre camera bunici.
Odata ajunsa acolo am sarit la ea in brate si oferindu-i buchetul frumos aranjat prins cu pamglica rosie. Mi-a sarutat fruntea si mi-a multumit bucuroasa. Cand am auzit urarile m-am dezlipit de ea, fugind spre pantera, caci si lui aveam sa-i dau ceva frumos.
Am reusit sa dau peste cativa oameni in drumul meu, dar am avut grija sa nu stric buchetul de nu-ma-uita, iar cand am ajuns spre camera lui, am observat ca usa era deschisa larg si ca acesta nu era singur. M-am ferit ca nimeni sa nu imi simta prezenta dar baiatul m-a observat si m-a strigat, cu toate ca nu imi cunostea numele. Privirea mi-am indreptat-o spre el si spre surprinderea mea l-am vazut in picioare...
- Dar nu ai entorsa ? am intrebat eu uimita.
- Am dar pot sa merg, nimic nu ma poate tine in patul ala, mi-a raspuns el imbujorat si zambaret.
- Am sa-ti dau ceva... i-am spus cu jumatate de cura si am strans putin cu palma materialul rochitei mele albe si dantelate.
- Atunci hai in alta parte, mana lui a prins-o pe a mea, tragandu-ma dupa el.
Il priveam asa te atent si il analizam in toate partile posibile, parca eram hipnotizata de persoana lui... am incercat sa-mi revin dar inima batea in mine si mai puternic ca prima data.
Cand ne-am vazut singuri pe un hol luminat de razele soarelui asa de puternic, am scos de la spate buchetul de floricele de nu-ma-uita si i l-am intins in faţa... eu fiind mult prea rusinoasa in momentul acela, mi-am plecat capul spre pamant asteptand un semn bun din partea lui.
Si am si primit unul... buchetul deja il apucase in mana si am simtit cum mi-l ia, apoi un zambet larg si strengaresc i s-a creionat pe chip, parea fericit si asta ma bucura.
- Sigur nu am sa te uit roza mea.. si a inceput sa zambeasca si mai larg, aratandu-si dantura alba, apoi a inceput sa-si frece ceafa, ciufulindu-si parul.. sigur de emotii, fiindca puteam sa le simt, plateau in aer, la randul meu fiind curpinsa de ele in totalitate...
Il priveam intesn, dar nu stiam de ce, ma vrajea si era un scump...
- Nici eu nu am sa te uit pantero.
M-am aplecat pana cand am ajuns la nivelul lui, sarutandu-i obrazul, care a inceput sa prinda o culoare visinie, pana si obraji mei erau la fel, iar din cauza rusinii am fugit...
Asta fiind ultima data cand am sa-l vad pe misteriosul brunet, “pantera†mea... sa speram ca o sa am o sansa si ca intr-o zi am sa-l revad.
~End of FlashBack~