Seeking happiness [YAOI]

[Hasamy lost vampire]

Buna din nou. Acesta este al doilea fic la care lucrez si sper sa fie pe placul vostru. Spor la citit, daca va place si lasa-ti comment-uri cat mai lungi si mai la adresa mea, daca vreti.

Capitolul I

Stateam in fata unui club. Privesc cadranul ceasului de mana care indica ora 18:40. Ma uit la numele clubului. Black Limo ( Limuzinea Neagra celor care nu stiu engleza prea bine, ca de exemplu eu). Ce proprietar i-ar pune numele asta? Nu seamana deloc cu o limuzina. Ce nume prostesc, dar care imi atrage cumva curiozitatea.
Privesc in jur pentru a ma asigura ca nu am gresit adresa si imi dau seama ca am ajuns la locul potrivit.
Ma indrept spre intrare, prind cleanta intre degete si deschid usor usa. Ajung pe un coridor mic, intunecat si privesc peretii goi. Deasupra mea un bec isi arunca lumina palida asupra incaperii. Privesc mai atent culoarea peretilor, dar nu imi pot da seama daca sunt roz sau maro. Podeaua era alcatuita din mici patrate de marmura crem.
Pornesc cu pasi nesiguri inainte, nestind unde voi ajunge. Aerul inchis al incaperi imi intorcea stomacul pe dos. Ma uit cand in stanga, cand in dreapta, si observ o usa de fier pazita de doi barbati masivi. Purtau o pereche de ochelari negri si un costum de aceasi culoare.
Inima incepe sa-mi bata cu putere in piept cand unul dintre ei ma intreaba:
-Esti nou pe aic?
-Da! ii raspund eu timid.
-Cine te-a chemat?interveni celalalt.
Nu stiam ce sa-i raspund. Nu imi venea nici o idee in acel moment si nu lucram bine sub presiune.
-Yuji Nakazawa, raspund eu.
Cei doi se uitara unul la altul, dupa care imi deschise usa.
Nu spun nimic si intru, vrand sa scap mai repede de ei. Ajungand de parte cealalta, suflu usurat, dar totul dura doar cateva secunde. Inaintea mea se intindea o adevarata scena de groaza. Barbati dansand la bara, altii fluierau zgomotosi iar alti se sarutau in colturi.
'' Unde naiba am ajuns?'' ma intreb eu inspaimantat.
Ma dau inapoi cativa pasi, dandu-mi seama ca sunt intr-un bar de homosexuali.
Un barbat cu o creasta rosie, purtand un tricou roz si o pereche de ochelari albastri trecu pe langa mine si imi facu cu ochiul. Se opreste inaintea mea cu un ranjet pe chip.
- Buna, papusa! Vrei sa ne distram?
-Cand ma vezi pe mine purtand fustita, atunci sa ma chiemi, ii raspund eu.
-Dar noi nu purtam fuste pe aici.
- Te-ai prins! spun eu si plec pe un scaun din fata barului.
Oftez adanc, gandindu-ma cum sa scap. Stiu ca paznici nu ma vor lasa sa plec pur si simplu acasa.
Chelnerul se apropiue de mine, cu un zambet prietenos pe chip.
-S-a dat Sniper la tine?
Imi ridic ochi spre el. Dupa cate imi puteam da seama, avea intre douazeci si doi, douazeci si trei de ani si parul gri dat cu gel pe spate. Il privesc atent si ii analizez fiecare element de imbracaminte. Purta o camasa alba, o vesta neagra si un papion rosu la gat.
-Sniper? il intreb.
- Tipul cu bluza roz, imi explica el.
- Da, a incercat, dar nu i-a mers. Si serion, chiar trebuia sa-si ea bluza roz?
-Asa e el! Nu stiu ce la apucat de un timp. De obicei, venea mereu in negru. Apropo, numele meu e Makoto Hasabe, dar poti sa-mi spui Koto.
-Akira Kudoshi sau viceversa, dar prietenii imi spun Akira. Incantat de cunostinta!
Barbatul isi intinse mana si eu i-am strans-o in semn de prietenie.
-Da, am auzit de tine. Nu esti cum spune Yuji.
- Nimic din ce spune el nu e adevarat.
-Da! Cam asa ceva! Si, doar de curiozitate, ce spunea el despre mine?
-Vorbea mereu su ceilati cum sa tu ai fi tocilar, needucat, plictisitor, cred...
-Da, da! Am inteles! am ridicat eu putin vocea. Scuze, nu am vrut sa tip la tine! Doar ca Yuji asta ma scoate din sarite.
-Te inteleg! nu trebuie sa-ti ceri iertare.
-Nu vreau sa te intrerup,. Presupun ca esti foarte ocupat.
-Vrei sa scapi de mine?
-Nu as vrea sa fi concediat din cauza mea. Doar atat!
-Chelner! striga un barbat din cealalta parte a incaperii.
-Vin acum! Scuze! ma intorc imediat, vorbi barbatul, indepartandu-se.
Deodata, toate luminile se stinsera. Crezand ca e doar o pana de curent,mi-am intors instinctiv privirea.
O lumina puternica ma facu sa-mi inchid ochi si i-am deschis dupa cateva secunde. Un televizor urias aparu inaintea mea, cuprinzand aproape tot peretele.
Oare cum de nu l-am vazut? Am fost chiar atat de socat cand am intrat?
Makoto veni la mine si imi aseza o hartie in fata. L-am privit nedumerit iar el mi-a facut semn semn sa ma uit mai bine la ea. Am deschis-o, citind:
- Orar:
18:00-18:50- striptis barbati
19:00- 19:50 -film
20:00-20:50 - striptis adolescenti
Ce-i asta?
- Programul! Acumm urmeaza filmul. Trebuie sa plec. In timpul filmului sunt nevoit sa stau langa Haruto, proprietarul localului. Sincer sa fiu, nu inteleg de ce?
-Bine! Ne vedem mai tarziu!
Dupa ce barbatul se indeparta din nou, imi mut privirea spre ecran. Imaginea unui coridor intunecat imi aparu inaintea ochilor, dupa care camera de filmat intra intr-o incapere unde erau doi barbati dezbracati se rezemau de un perete. Aveau cam aceasi inaltime.
Imi venea sa imi intorc capul, dar ma temeam sa nu atrag atentia cuiva. Asa ca am preferat sa ma uit pentru cateva secunde.
'' - Mai repede! Da, acolo! Ahhh!'' se auzi vocea barbatului de la perete.
Mi-am intots rapid capul. Nu imi pasa daca ma va vedea cineva din public. Pur si simplu, era prea mult pentru mine. Nu era de ajuns ca sunt intr-un bar de homosexuali? Asta era prea de tot!
-Hei! se auzi o voce din dreapta mea.
Mi-am indreptat privirea in directia vocii. Un baiat se apropie de mine.
- Ce, nu iti place? ma intreba el
Se sa-i raspund? Adevarul sau minciuna?
-Greu de spus! vorbesc.
-Nu stii daca da minti s-au sa spui adevarul?
-Cam asa ceva!
-Nu-ti fa griji! Am trecut si eu prin asta. Stai putin! Esti pentru prima data aici! ridica el vocea.
-Bine ca nu strigi sa te auda toti! comentez eu suparat.
-Scuze! se apara el.
Atunci am observat ca privirile catorva persoane cadeau asupra mea. Mi-am intors rusinat capul, aruncandu-mi ochi in paharul de langa mine.
Dupa ce nimeni nu ma mai priveau, baiatul continua:
-Scuze din nou! Acum putem vorbi?
-Doar nu mai tipa.
-Bine! Numele meu e Daisuke Matsui. Tu trebuie sa fi Akira, am dreptate?
-Da! Dar de unde sti? il intreb eu mirat.
-Te-am vazut vorbind cu Koto. E un tip dragut, spre deosebire de Sniper.
-Da!
Eram tot cu gandul la Yuji. Nu intelegeam de ce vorbeste asa despre mine, eram prieteni. Vroiam sa aflu motivul pentru care dormea in ore, dar ar fi fost mai bine daca nu o faceam. Am intalnit aici persoane simpatice si cumsecade, dar ca nu stiu ce sa spun despre acest Daisuke. Parea la fel de bun ca si Makoto sau poate ma inselam in privinta amandorura. Nu aveam incredere in nimeni si am ajuns in acest loc ciudat.
Am simtit o mana pe umarul meu si mi-am intors rapid capul. Daisuke se aseza pe un scaun, continuand sa vorbeasca:
-Pierdut printre sentimente?
- Poti spune si asa!
-Se pare ca am gresit. Mai e cineva care se uita la tine.
-Cine? intreb eu, curios.
-Uite! La masa acea din colt! Te priveste de cadd ai intrat.
-Dar cine e el?
-Kasumi Haruto., patronul localului. Fiu al unui om de afaceri din Tokyo. In plus, cantaret si desenator. Cat as vrea sa fiu in locul lui sau macar iubitul lui. Ai stiut ca Yuji s-a culcat cu toti barbati din bar?
-Ce? Si cu tine? ma mirt eu.
-Nu! Doamne fereste! Cu usuraticul ala? Niciodata!
-Era doar o gluma.
M-a muitat din nou la barbatul despre care imi povestise Daisuke. Era acum foarte atent la film si parea ca nu ma observa. Dupa cum arata, puteam vedea ca merge fregvent la sala. Avea brate puternice si costumul putin mulat pe corp. Era inconjurat de trei adolescenti. Unul din ei il saruta pe gat iar ceilalti erau atent la film.
-Ala e cumva un vampir? comentez eu. Il linge pe gat!
-Da, buna gluma! rase Daisuke, incercand sa nu fie observat.
Baiatul de dreapta lui Haruto ii intoarse capul spre mine. Observand ca patronul ma priveste insistent. Parea suparat din nu stiu ce motiv, il musca usor de gat, gest la care barbatul il lovi peste fund.
"Ma gandeam eu ca e un vampir! "
Ma intrebam cum e sa iubesti cu adevarat. Parintiilor mei nici nu stiau ca exist si nu-i vazusem de luni bune. Atunci de ce mi-au dat viata? Nu au avut ce face?
Ma uit la Daisuke care tocmai isi scoase teledonul din buzunar.
-Trebuie sa ma imbrac! Fac parte din grupul de streptese.
-Ce grup? intreb eu.
-Fac numarul de striptis impreuna cu un grup de baieti. Trebuie sa ma costumez pana nu se supara Haruto si ma da afaraa. Nu ai vrea sa vi si tu?
-Nu, multumesc! raspund eu rusinat.
Daisuke fugi intr-o camera de pe singurul coridor existent.
Nu stiam ca sa fac. Ma plictiseam mai rau decat la scola, la ora de matematica, cand profesoara vorbea non-stop si macar nu o luam in seama. Macar atunci mazgaleam colturile caietului, dar aici ce sa fac? Nu am cu sa-mi omor timpul. Daca s-ar termina filmul ala odata. Nu mai vroiam sa-i aud pe aia cum gem de placere si se sarutau in diferite lucuri ale casei.
In cele din urma, filmul se termina. Trag cu ochiul in stanga mea si vad un barbat care are buzele umede si ''animalul'' parea sa se trezasca la veata.
Se intoarse catre mine, stergandu-si gura cu dosul palmei si imi zambi, scotand la iveala o serie de dinti negri. Imi intorc scarbit capul. Simt cum stomacul meu e pe cale sa-si piarda continutul.
Deodato, din spatele meu se auzira o serie de tipete subtiri. Ce au patit de urla asa?
Ma uit atent si vad cum o duzina de baieti, mai mult dezbaracati decat imbracati ies pe usa de unde a intrat Daisuke acum o jumatate de ora.
''Am uitat! E ora opt! Vin fetitele!'' gandesc eu.
Printre ei il vad si pe Yuji. Sper sa nu se supere daca...