Buna fetelor! Imi pare nespus de rau pentru aceasta imensa intarziere, insa am avut o problema personala si nu am avut timp sa scriu. Va multumesc tuturor pentru comentarii si ma bucur ca va place. Lectura placuta!
Capitolul 4
Il priveam speriata in timp ce el radea batjocoritor. Nu pot sa cred, chiar nu imi vine sa cred cat de mult m-am inselat in privinta lui.
-Copil prost, tu chiar credeai ca eu te plac, chiar si putin? Ah, esti atat de naiva Sakura, atat de naiva. spune tinandu-ma cu o mana de incheieturi, iar cu cealalta a scos un pistol din buzunar. Am inceput sa tremur din ce in ce mai tare. Avea de gand sa ma omoare, asta e clar, insa... chiar nu stiu de ce. L-a deranjat chiar atat de mult ca m-am indragostit de el?...
Sirul gandurilor imi este intrerupt de roscat ce incepe din nou sa vorbeasca.
-Probabil ca te intrebi de ce vreau sa te ucid. Ei bine, cred ca meriti macar o explicatie. Acum zece ani, parintii mei, singurele fiinte ce le-am iubit vreodata au fost ucise chiar in fata ochiilor mei. De catre cine? Da, de catre parintii tai. Din acea clipa am jurat sa ma razbun. Cine crezi ca a taiat franele masinii in care erau mama si tatal tau?! imi spune razand satisfacut.
Ochii mi se maresc considerabil cand aud ceea ce a zis. Nu, asta nu poate fi adevarat! Baiatul visurilor mele, cel ce mereu l-am iubit... sa-mi omoare parintii?! Nu, Doamne, de ce imi faci una ca asta? Dintr-o data, simt cum o furie puternica ma cuprinde si incep sa tip la el neputandu-ma abtine.
-Nenorocitule! Cum ai putut sa faci asta? Ce suflet ai? Sau, mai bine spus... ai asa ceva? Esti un criminal jegos si fara scrupule!
Nu pot sa cred ca am spus asta si... mai putin imi vine sa cred faptul ca, dragostea mea pentru el, acea iubire ce m-a insotit toti anii astia a disparut brusc, lasand in urma ei doar ura.
Defapt, nu l-am uitat. L-am iubit si-l voi iubi, insa pentru ceea ce a facut, nu as mai putea nicioadata sa simt ceva atat de puternic pentru el. A fost prima mea iubire, iar asta sunt constienta ca nu se uita niciodata, dar eu am sa incerc si, incet, incet voi reusi, sau macar asa sper.
Roscatul se incrunta si ma apuca cu o mana de gat strangandu-ma puternic si lasandu-ma fara aer. Avea un zambet sadic pe chip, plin de nebunie. Unde a disparut acel baiat ce odinioara l-am iubit? Sau, mai bine spus: a existat vreodata?
Abea atunci cand si-a dat seama ca eram pe punctul de a ramane fara oxigen, mi-a dat drumul. Si-a pus picioarele de o parte si de alta a abdomenului meu stand in sezut. Acel zambet inca nu diparuse de pe fata lui. Acel zambet sadic, nebun ce-mi dadea fiori pe sirea spinarii. Ma intreb cum de s-a putut abtine pana acum. Cum de a putut fi asa indiferent. Cat de prefacut poti sa fi incat sa te prefaci ma intai ca ignori, dupa care ca iubesti o persoana cand tu, tu defapt o urasti? Cata ura trebuie sa ai in suflet pentru a face asta?
Mi-a pus pistolul la tampla si a tras siguranta.
Tot corpul a inceput sa-mi tremure in timp ce lacrimi incercau sa-mi ude obrajii. Nu, nu voi plange. Voi muri cu demnitate.
Dintr-o data, o idee imi vine in minte. O idee care sper sa functioneze. Asta e ultima mea sansa de a scapa de el, insa daca nu reusesc, totul se va spulbera.
-S-stai! -spun cu o voce ragusita- Inainte de a ma... ucide... vreau sa te rog ceva. continui privindu-l rugatoare.
Roscatul sta putin pe ganduri dupa care accepta.
-Vrea sa fumez pentru... ultima oara. spun zambind amar.
Roscatul indeparteaza pistolul si isi indreapta mana spre buzunar. Se pare ca nu ma cunoaste. Eu nu fumez, nu voi fuma niciodata si nici nu sunt tentata sa o fac.
Atunci cand el nu e atent, il imping cu putere de pe mine. Ma ridic in graba si vreau sa fug, insa Gaara ma prinde de mana trantinduma din nou pe pamantul rece si punandu-se deasupra mea, din nou.
Tremuram din ce in ce mai rau, nu stiam ce as mai putea face, iar frica mi s-a intensificat atunci cand a indreptat iar pistolul, de data aceasta spre abdomenul. Ii prind disperata mana incercand sa scap de el cand, dintr-o data, un foc de arma s-a auzit. Inchid speriata ochii resemnandu-ma.
Dupa cateva clipe, imi deschid ochii indemnatade faptul ca nu simteam nicio durere, iar peste corpul meu se lasase o greutate destul de mare.
Inima a inceput sa-mi bata din ce in ce mai tare, mii de lacrimi sarate curgandu-mi pe chip. Am inceput, a nu stiu cata oara ziua asta, sa tremur. Il imping pe baiat incet de pe mine si ma ridic in genunchi. Cand imi las privirea in jos, incep sa plang in hohote, suspinele mele fiind singurele ce spargeau acea liniste.
Nu imi venea sa cred. Pur si simplu imi era imposibil sa concept faptul ca eu l-am omorat. Nu, nu se poate. Asta e imposibil!
Scot cu mainile tremurande telefonul din buzunar apelandu-l pe Sasuke. El e singurul ce ma poate ajuta. Singurul in care pot avea incredere, singurul meu prieten.
Cand ii aud vocea incep sa plang in hohote neputandu-ma stapanii.
-S-Sasuke... trebuie sa ma ajuti! Te rog... am nevoie de tine! spun printe suspine. N-nu stiu, sunt in afara orasului, intr-o padure, continui pe o voce joasa dupa care las micul obiect sa-mi cada din mana.
Doamne... ce am facut?!
Capitolul 4
Il priveam speriata in timp ce el radea batjocoritor. Nu pot sa cred, chiar nu imi vine sa cred cat de mult m-am inselat in privinta lui.
-Copil prost, tu chiar credeai ca eu te plac, chiar si putin? Ah, esti atat de naiva Sakura, atat de naiva. spune tinandu-ma cu o mana de incheieturi, iar cu cealalta a scos un pistol din buzunar. Am inceput sa tremur din ce in ce mai tare. Avea de gand sa ma omoare, asta e clar, insa... chiar nu stiu de ce. L-a deranjat chiar atat de mult ca m-am indragostit de el?...
Sirul gandurilor imi este intrerupt de roscat ce incepe din nou sa vorbeasca.
-Probabil ca te intrebi de ce vreau sa te ucid. Ei bine, cred ca meriti macar o explicatie. Acum zece ani, parintii mei, singurele fiinte ce le-am iubit vreodata au fost ucise chiar in fata ochiilor mei. De catre cine? Da, de catre parintii tai. Din acea clipa am jurat sa ma razbun. Cine crezi ca a taiat franele masinii in care erau mama si tatal tau?! imi spune razand satisfacut.
Ochii mi se maresc considerabil cand aud ceea ce a zis. Nu, asta nu poate fi adevarat! Baiatul visurilor mele, cel ce mereu l-am iubit... sa-mi omoare parintii?! Nu, Doamne, de ce imi faci una ca asta? Dintr-o data, simt cum o furie puternica ma cuprinde si incep sa tip la el neputandu-ma abtine.
-Nenorocitule! Cum ai putut sa faci asta? Ce suflet ai? Sau, mai bine spus... ai asa ceva? Esti un criminal jegos si fara scrupule!
Nu pot sa cred ca am spus asta si... mai putin imi vine sa cred faptul ca, dragostea mea pentru el, acea iubire ce m-a insotit toti anii astia a disparut brusc, lasand in urma ei doar ura.
Defapt, nu l-am uitat. L-am iubit si-l voi iubi, insa pentru ceea ce a facut, nu as mai putea nicioadata sa simt ceva atat de puternic pentru el. A fost prima mea iubire, iar asta sunt constienta ca nu se uita niciodata, dar eu am sa incerc si, incet, incet voi reusi, sau macar asa sper.
Roscatul se incrunta si ma apuca cu o mana de gat strangandu-ma puternic si lasandu-ma fara aer. Avea un zambet sadic pe chip, plin de nebunie. Unde a disparut acel baiat ce odinioara l-am iubit? Sau, mai bine spus: a existat vreodata?
Abea atunci cand si-a dat seama ca eram pe punctul de a ramane fara oxigen, mi-a dat drumul. Si-a pus picioarele de o parte si de alta a abdomenului meu stand in sezut. Acel zambet inca nu diparuse de pe fata lui. Acel zambet sadic, nebun ce-mi dadea fiori pe sirea spinarii. Ma intreb cum de s-a putut abtine pana acum. Cum de a putut fi asa indiferent. Cat de prefacut poti sa fi incat sa te prefaci ma intai ca ignori, dupa care ca iubesti o persoana cand tu, tu defapt o urasti? Cata ura trebuie sa ai in suflet pentru a face asta?
Mi-a pus pistolul la tampla si a tras siguranta.
Tot corpul a inceput sa-mi tremure in timp ce lacrimi incercau sa-mi ude obrajii. Nu, nu voi plange. Voi muri cu demnitate.
Dintr-o data, o idee imi vine in minte. O idee care sper sa functioneze. Asta e ultima mea sansa de a scapa de el, insa daca nu reusesc, totul se va spulbera.
-S-stai! -spun cu o voce ragusita- Inainte de a ma... ucide... vreau sa te rog ceva. continui privindu-l rugatoare.
Roscatul sta putin pe ganduri dupa care accepta.
-Vrea sa fumez pentru... ultima oara. spun zambind amar.
Roscatul indeparteaza pistolul si isi indreapta mana spre buzunar. Se pare ca nu ma cunoaste. Eu nu fumez, nu voi fuma niciodata si nici nu sunt tentata sa o fac.
Atunci cand el nu e atent, il imping cu putere de pe mine. Ma ridic in graba si vreau sa fug, insa Gaara ma prinde de mana trantinduma din nou pe pamantul rece si punandu-se deasupra mea, din nou.
Tremuram din ce in ce mai rau, nu stiam ce as mai putea face, iar frica mi s-a intensificat atunci cand a indreptat iar pistolul, de data aceasta spre abdomenul. Ii prind disperata mana incercand sa scap de el cand, dintr-o data, un foc de arma s-a auzit. Inchid speriata ochii resemnandu-ma.
Dupa cateva clipe, imi deschid ochii indemnatade faptul ca nu simteam nicio durere, iar peste corpul meu se lasase o greutate destul de mare.
Inima a inceput sa-mi bata din ce in ce mai tare, mii de lacrimi sarate curgandu-mi pe chip. Am inceput, a nu stiu cata oara ziua asta, sa tremur. Il imping pe baiat incet de pe mine si ma ridic in genunchi. Cand imi las privirea in jos, incep sa plang in hohote, suspinele mele fiind singurele ce spargeau acea liniste.
Nu imi venea sa cred. Pur si simplu imi era imposibil sa concept faptul ca eu l-am omorat. Nu, nu se poate. Asta e imposibil!
Scot cu mainile tremurande telefonul din buzunar apelandu-l pe Sasuke. El e singurul ce ma poate ajuta. Singurul in care pot avea incredere, singurul meu prieten.
Cand ii aud vocea incep sa plang in hohote neputandu-ma stapanii.
-S-Sasuke... trebuie sa ma ajuti! Te rog... am nevoie de tine! spun printe suspine. N-nu stiu, sunt in afara orasului, intr-o padure, continui pe o voce joasa dupa care las micul obiect sa-mi cada din mana.
Doamne... ce am facut?!