Umbra raului

[Nero19]

[Nero19]

[Nero19]

[Nero19]

[Nero19]

[Nero19]

Capitolul II Disparitia

Am deschis brusc ochii si am vazut tavanul negru din camera in care ma aflam. La inceput nu stiam unde ma aflu si peste cateva secunde mi-am dat seama ca ma aflam in Asociatie. Alucard ma invinsese, iar mie nu imi venea sa cred nici acum dupa atata timp ca el ma invinsese asa de usor.
Mi-am intors capul in dreapta si l-am vazut pe cel care statea in patul de alaturi. Era un baiat cu par blond si ochi maronii de culoarea ciocolatei si cu buze carnoase. Numele lui era Gregory si era singurul din toata Asociatia asta care statea de vorba cu mine. Ceilalti se temeau de mine ca i-as fi putut termina definitiv.
Ma uitam la el cand am observat ca el era treaz de mult timp. Ochii ii straluceau in bezna noptii, iar cu o voce putin molesita ma intreba cine era Abigail de ii tot strigam numele in somn si vroiam sa se intoarca inapoi la mine. Ma uitam la el neincrezator si am incercat sa imi dau seama cand i-am strigat numele in somn cand mi-am adus aminte de motivul pentru care ma trezisem. Avusesem un vis frumos care se termina ca un cosmar. Visasem ca Abigail ma vizitase in propria camera, iar ochii ei albastrii pareau ca straluceau in acel intuneric din camera mea. Incerca sa imi spuna ceva, dar nu reusi. Ceva o trase inapoi in intuneric, dar nu inainte ca ea sa ma ia de mana sis a ma traga si pe mine in acelasi timp.
Simteam cum timpul si spatiul nu mai contau deloc. Simteam cum pluteam intunericul etern pana in clipa in care am cazut pe ceva moale. Era iarba. Ma aflam iar in acea padure in care am intalnit-o pe Abigail si am aflat de faptul ca cineva il eliberase pe Thannatos/Mastema. Ma uitam in ochii ei si m-am simtit golit de orice fel de energie. Eram in al noualea cer cand ea ma intreba speriata ce caut eu aici.
-Cum adica ce caut eu aici? Intrebarea e ce cauti tu aici si cum ai aparut in camera mea? Am intrebat-o agitat.
Abigail se uita pur si simplu la mine si incerca sa ma intrebe daca ma simt bine cand un urlet infiorator iesi din pestera demonului inaripat. Era un urlet puternic si plin de forta care ma facu sa tremur din toate incheieturile. Abby incepu sa tipe, dar asta nu ma opri din tremurat. In cele din urma mi-am luat inima in dinti m-am ridicat in picioare si am incercat sa provoc creatura. Ma saturasem sa fiu vanat asa ca mai bine ma luptam cu ea si terminam povestea.
Am creat o unda puternica de energie in speranta ca va reduce demonul la tacere si asa a fost. Urletul inceta pe data, urmand ca sunetul unor pasi sa se faca auziti din pestera. Nu imi venea sa cred ca am facut asta. Nu imi venea sa cred ca am provocat demonul sa iasa afara din pestera. M-am uitat in spate si am vazut-o pe draguta de Abigail stand speriata in spatele unui tufis. I-am zis sa nu se sperie in momentul in care Thannatos iesi din pestera.
Ma uitam plin de groaza la fata acelui demon si cand mi-am zis ca se va termina totul am capatat mai mult curaj. Am creat un foc albastru in mana dreapta si l-am aruncat spre demon foarte rapid, dar degeaba. Acesta para cu viteza unui fulger si lansa din mana sa neagra o unda argintie care facuse un crater in momentul in care se ciocni de trupul meu. In cele din urma mi-am intins mana spre el si mi-am concentrat toata puterea asupra unui foc magic. L-am lansat, iar din mana mea focul care iesi era atat de puternic incat arsese toti copacii din jurul acestuia.
Pentru o secunda ma speriasem de propria mea putere, dar in cele din urma am reusit sa imi revin si sa vad ca bestia incornorata disparuse definitiv. Oare o invinsesem cu adevarat? Oare chiar se terminasera cosmarurile odata pentru totdeauna? Speram ca da, dar ceva din interiorul meu imi spunea ca nu.
Mi-am intors privirea spre Abigail si am vazut-o speriata si trista. Probabil ca nu se astepta la asa ceva la fel cum nici eu nu ma asteptam ca aceasta sa urle in urmatoarea secunda si sa fuga de mine. M-am uitat la ea indurerat si am incercat sa fug dupa ea in momentul in care imaginea se incetosa, iar eu ma trezisem din acel vis ciudat .
I-am explicat pe scurt despre Abigail si despre cum am intalnit-o, dar nu i-am spus deloc despre visul meu de acum cateva minute. Gregory se uita la mine curios de parca stia ca mai era ceva de zis, dar am abandonat subiectul intrebandu-l de ce era treaz la ora aceea.
-Aaaah pai... era pentru ca te-am auzind strigand numele fetei, imi zise el rapid si se baga inapoi in pat in momentul in care se auzi un zgomot strident in camera noastra.
-Ce se intampla? Urla Gregory ca sa se faca auzit
-Nu stiu, dar nu cred ca e de bine, am strigat eu la randul meu.
Ne-am ridicat din pat si am iesit din camera intunecata speriati la culme. Am deschis usa din lemn de stejar si am vazut ca toata lumea alerga grabita de parca am fi atacati. Am incercat sa ii opresc pe unul din ei, dar nu am reusit sa o fac deoarece fugeau si mai tare cum ma vedeau. Ce se intampla? De ce era atata agitatie. Am incercat sa ma misc prin acea multime de oameni si am reusit dupa un timp sa ajung in biroul directorului. Alucard se plimba de zor prin biroul lui simplu si sofisticat alcatuit dintr-un birou mare din lemn negru si un fotoliu in fata lui, iar de peretele din stanga era lipita o biblioteca imensa. Acesta se opri in momentul in care am intrat. Fata lui parea ingrijorata, iar verdele din ochii lui parea foarte speriat cand ma vazu.
-Ce s-a intamplat? L-am intrebat eu socat de felul in care se uita la mine.
-Zack a disparut.
-Poftim??? Scuzati, dar cred ca nu am auzit bine. Tocmai ati spus ca Zack a disparut?
-Da?????? Imi zise el trist. Tocmai ce am fost sa il vad si am gasit casa devastate, iar pe sotia mea intinsa pe jos. Era...
Nu imi venea sa cred ce auzeam din gura lui. Zack disparuse, iar mama lui era moarta? Cum de s-a putut intampla asa ceva? Am iesit furios pe usa si am incercat sa ies din scoala cand Gregory ma opri sa imi spuna exact ceea ce imi spusese Alucard cu cateva clipe mai devreme.
-Trebuie sa te calmezi, imi zise el dupa ce ii povestisem ce imi spusese van Hellsing, o sa reusim noi cumva sa il gasim pe pusti.
M-am uitat surprins la chipul colegului meu de camera si atunci am inteles ce vroia sa spuna. Trebuia sa sper ca Zack e in regula si ca voi primi semne de la el???????au de la cei care l-au rapit.
-Mdaa, i-am zis oftand. O sa fie in regula...