13-07-2011, 01:18 AM
Vă mulţumesc mult, iată şi continuarea.
- Bella, aşteaptă-mă! exclamă Candy, în timp ce alerga pe coridorul pustiu, urmărindu-şi prietena.
- Mai uşor... ah, iar am dar de tine, domnişoară, zise noul profesor de engleză, iar Candy îl privi puţin mirată şi chiar sfiată.
Îl privea cu gura căscată şi chiar nu avea cuvinte, iar asta se întâmpla destul de rar cu această fată rebelă.
- Unde te grăbeai aşa? întrebă el şi îi dădu drumul din braţele sale, căci mai devreme s-au ciocnit.
- Nu trebuia, ah, ce vorbesc, adică o caut pe prietena mea, zise fata cu o expresie prostească pe chip.
Profesorul zâmbi cu subânţeles şi zise, înainte să plece de acolo:
- Fii mai atentă pe viitor.
Candy încă stătea pe loc şi privea fermecată în urma lui. Era atât de grijuliu şi calm, o adevărată comoară, nu alta. De ce e profesor? Dar şi mai rău, de ce are prietenă? Aceste gânduri o întristară un pic, iar când îşi aduse aminte pentru ce a ieşit de la oră, îşi dădu seama că Anabella dispăru.
- Nu o mai găsesc acum, îşi zise fata posomorâtă şi se întoarse, dar înainte să intre în cabinet, auzi şoapte de după cel mai apropiat colţ şi nu putea rămâne indiferentă.
***
- Vom vorbi despre asta la party la soră-ta, zise Ramon pe un ton nervos.
- Eu vreau acum! scânci Serena nerăbătoare.
- Ştii foarte bine că nu pot să o părăsesc pe Ashley, aşa pur şi simplu, din senin! Fii şi tu mai înţelegătoare, zise el şi încercă să o înduioşească printr-o îmbrăţişare călduroasă şi un zâmbet galeş.
- Să ştii că nici eu nu pot fi amanta ta, aşa pur şi simplu, cum te-ai exprimat! exclamă ea enervată.
***
Înainte să audă paşii surorii sale, Candy intră val-vârtej în cabinet. Încă nu-şi putea reveni din şoc. Ştia că Ashley şi Serena nu se prea au la inimă, dar nici chiar aşa! Nu se putea decide cine e mai vinovat, surioara lui iubită sau Ramon.
"A înebunit total lumea vara asta. Se pare că doar eu am rămas aceeaşi, dacă nu ţin cont că m-am îndrăgostit de... ce naiba vorbesc în dodii?!"
- Hey, Candy, vin-o aici! o strigă Jasper, bătând cu palma pe suprafaţa scaunului liber de lângă el.
- Fug şi mă împiedic, căzând direct în braţele tale, iubituleeeeeee! exclamă fata şi făcu întocmai, speriindu-şi colegul la nebunie.
- Şi dacă nu te prindeam, nebuno? o întrebă el speriat.
- Hai las-o mai moale, Jas, doar ştii că am încredere în tine, spuse ea ironic şi începu să râdă.
Toţi râdeau, mai puţin Alex, care stătea supărat în banca sa şi nu dădea atenţie nimănui. Se pare că era în totalitate absorbit de gânduri, iar Candy îl privi suspect. Sări din braţele lui Jasper pe neaşteptate şi se duse la el.
- De ce eşti supărat? întrebă ea, scoţând la iveală un zâmbet mieros.
- Sunt? întrebă la rândul lui, indiferent.
- Nu, nu eşti, doar stai ca un curcan împeliţat aici şi nu faci nimic, zise ea sarcastic.
Alex nu mai reuşi să răspundă, căci atunci intră diriginta iritată şi aruncă o privire urâtă spre Candy, care stătea într-o poziţie destul de indecentă, rezemată de banca colegului ei.
- Bună ziua tuturor. Înainte să începem ora, aş vrea să o invit pe domnişoara Rathbonne în faţa clasei.
Iarăşi toţi au început să râdă cu gust, în timp ce Candy păşea graţios spre dirigintă. Atunci a intrat şi Serena. Îşi ceru scuze şi se aşeză lângă prietena sa cea mai bună, Tessa. Candy o privi cu dezgust, dar şatena nu observă.
"Lasă, de azi înainte îmi vei juca pe degete, draga mea surioară albă şi pufoasă" gândi ea şi începu să asculte morala doamnei profesoare.
Se prefăcu cât putu de serioasă.
- Miranda, vreau să te previn de pe acum: sper că anul acesta să fii mai cuminte şi să nu fie nevoie să apelăm la pedepse, clar? Ar trebui să te maturizezi!
- Aha, ca în fiecare an, bolmoji Candy pe sub nas.
- Ai spus ceva? întrebă diriga nervoasă.
- Da, am zis că voi fi cuminte, răspunse repede fata şi zâmbi inocent.
- Atunci mă bucur că ne-am înţeles şi sper să te ţii de cuvânt. Poţi să treci la loc, zise profesoara uşurată, dar încă suspectă.
Candy se duse la locul ei, afişându-şi pe faţă o expresie cât se putea de serioasă. Se auziră câteva bătăi în uşă şi intră Ramon, urmat de Anabella.
"Bine că nu s-a dus acasă" îşi zise Candy mulţumită.
Nu ştia exact ce s-a întâmplat între Alex şi Bella, dar dorea să afle şi va face orice pentru asta.
- Scuzaţi-ne, putem să trecem la loc? întrebă Ramon plictisit.
Diriga le dădu din cap şi fraţii au acţionat. Ramon se aşeză lângă Alex, iar Anabella luă loc lângă Candy.
- Avem un profesor nou de engleză, începu să zică profesoara.
- Am observat, zise Candy ironic.
Profesoara o ignoră demonstrativ şi continuă:
- Sper să vă purtaţi omeneşte la orele sale şi să nu ţineţi cont că e aşa tânăr. Vă avertizez că e foarte sever!
- Sigur, dădu Candy iar replica.
- Nu vreau să văd agendele pline cu note rele şi nu vreau puncte scăzute la purtare, sunteţi o clasă absolventă, e important! continuă diriginta, dar Candy iar o întrerupse.
- Şi anul trecut nu aţi dorit toate astea.
- Miss Rathbonne, mai tăceţi din gură! îşi ieşi diriga din fire.
Candy tăcu, iar pe Anabella o umfla râsul.
- Ce te-a apucat să fugi atunci din clasă? întrebă Candy în şoaptă, mai ales că murea de curiozitate.
- Îmi era greaţă de mutra minciunoasă a lui Honey, zise ea cu răutate.
- Sau poate erai geloasă, aa? întrebă Candy nesigură.
- Vorbeşti prostii, se revoltă Anabella.
- Suntem prietene, Bella? întrebă Candy din nou, fără ocolişuri.
- Ce întrebare stupidă, sigur că suntem!
- Atunci sper să aflu chiar azi ce se petrece cu tine, zise Candy şi se prefăcu că ascultă profesoara.
Anabella nu găsi ce să răspundă de data asta, de aceea tăcu. În altă parte a clasei, Ramon îşi privea prietenul cu o sprânceană ridicată şi zise:
- Am impresia că vrei să-mi mănânci sora din priviri.
Alex tresări şi îl privi nedumerit.
- De ce crezi aÅŸa?
- Dar tu de ce o priveşti aşa? întrebă Ramon dur.
- Mă gândeam şi eu...
Dar nu reuşi Alex să zică nimic, căci se auzi un bubuit în urma lor.
Toţi din clasă şi-au mutat privirile curioase într-acolo, inclusiv profesoara disperată.
- Ce dracu? întrebă Ramon şi se ridică de pe scaunul său.
Toţi priveau cum Jasper era întins pe jos şi râdea de nu mai putea, iar Ashley era peste el.
- Idiotule! exclamă fata nervoasă.
Candy şi Anabella râdeau de nu mai puteau, neştiind pricina incidentului. Ramon o ajută pe Ash să se ridice de jos, râzând şi el.
- Ce s-a întâmplat aici, sunteţi nebuni cu totul? întrebă Copeica, apropiindu-se cu viteză de ei.
- Doar puţin, zise Candy chiar dacă nu a fost întrebată.
- Jasper aiureşte! interveni Ashley, scuturându-se de praf.
- Dar cum ai ajuns la el în bancă? întrebă Ramon curios.
Ştia că cei doi nu se înţelegeau prea bine şi i se părea suspect deja.
- Întreabă-l pe el, zise fata şi se duse enervată în prima bancă, aşezându-se lângă Sarah.
- Asta a fost funny! exclamă Serena fericită de ruşinea pe care a tras-o rivala ei.
- O, da! aprobă Tessa şi doar zâmbi sarcastic.
Ashley le arătă limba şi după asta le ignoră demonstrativ.
Diriginta îi linişti repede pe toţi şi lecţia continuă în linişte, dar era clar că nimeni nu va uita prima oră din acest an.
***
Capitolul 5
Cea mai stresantă prima zi de şcoală (partea 4)
Cea mai stresantă prima zi de şcoală (partea 4)
- Bella, aşteaptă-mă! exclamă Candy, în timp ce alerga pe coridorul pustiu, urmărindu-şi prietena.
- Mai uşor... ah, iar am dar de tine, domnişoară, zise noul profesor de engleză, iar Candy îl privi puţin mirată şi chiar sfiată.
Îl privea cu gura căscată şi chiar nu avea cuvinte, iar asta se întâmpla destul de rar cu această fată rebelă.
- Unde te grăbeai aşa? întrebă el şi îi dădu drumul din braţele sale, căci mai devreme s-au ciocnit.
- Nu trebuia, ah, ce vorbesc, adică o caut pe prietena mea, zise fata cu o expresie prostească pe chip.
Profesorul zâmbi cu subânţeles şi zise, înainte să plece de acolo:
- Fii mai atentă pe viitor.
Candy încă stătea pe loc şi privea fermecată în urma lui. Era atât de grijuliu şi calm, o adevărată comoară, nu alta. De ce e profesor? Dar şi mai rău, de ce are prietenă? Aceste gânduri o întristară un pic, iar când îşi aduse aminte pentru ce a ieşit de la oră, îşi dădu seama că Anabella dispăru.
- Nu o mai găsesc acum, îşi zise fata posomorâtă şi se întoarse, dar înainte să intre în cabinet, auzi şoapte de după cel mai apropiat colţ şi nu putea rămâne indiferentă.
***
- Vom vorbi despre asta la party la soră-ta, zise Ramon pe un ton nervos.
- Eu vreau acum! scânci Serena nerăbătoare.
- Ştii foarte bine că nu pot să o părăsesc pe Ashley, aşa pur şi simplu, din senin! Fii şi tu mai înţelegătoare, zise el şi încercă să o înduioşească printr-o îmbrăţişare călduroasă şi un zâmbet galeş.
- Să ştii că nici eu nu pot fi amanta ta, aşa pur şi simplu, cum te-ai exprimat! exclamă ea enervată.
***
Înainte să audă paşii surorii sale, Candy intră val-vârtej în cabinet. Încă nu-şi putea reveni din şoc. Ştia că Ashley şi Serena nu se prea au la inimă, dar nici chiar aşa! Nu se putea decide cine e mai vinovat, surioara lui iubită sau Ramon.
"A înebunit total lumea vara asta. Se pare că doar eu am rămas aceeaşi, dacă nu ţin cont că m-am îndrăgostit de... ce naiba vorbesc în dodii?!"
- Hey, Candy, vin-o aici! o strigă Jasper, bătând cu palma pe suprafaţa scaunului liber de lângă el.
- Fug şi mă împiedic, căzând direct în braţele tale, iubituleeeeeee! exclamă fata şi făcu întocmai, speriindu-şi colegul la nebunie.
- Şi dacă nu te prindeam, nebuno? o întrebă el speriat.
- Hai las-o mai moale, Jas, doar ştii că am încredere în tine, spuse ea ironic şi începu să râdă.
Toţi râdeau, mai puţin Alex, care stătea supărat în banca sa şi nu dădea atenţie nimănui. Se pare că era în totalitate absorbit de gânduri, iar Candy îl privi suspect. Sări din braţele lui Jasper pe neaşteptate şi se duse la el.
- De ce eşti supărat? întrebă ea, scoţând la iveală un zâmbet mieros.
- Sunt? întrebă la rândul lui, indiferent.
- Nu, nu eşti, doar stai ca un curcan împeliţat aici şi nu faci nimic, zise ea sarcastic.
Alex nu mai reuşi să răspundă, căci atunci intră diriginta iritată şi aruncă o privire urâtă spre Candy, care stătea într-o poziţie destul de indecentă, rezemată de banca colegului ei.
- Bună ziua tuturor. Înainte să începem ora, aş vrea să o invit pe domnişoara Rathbonne în faţa clasei.
Iarăşi toţi au început să râdă cu gust, în timp ce Candy păşea graţios spre dirigintă. Atunci a intrat şi Serena. Îşi ceru scuze şi se aşeză lângă prietena sa cea mai bună, Tessa. Candy o privi cu dezgust, dar şatena nu observă.
"Lasă, de azi înainte îmi vei juca pe degete, draga mea surioară albă şi pufoasă" gândi ea şi începu să asculte morala doamnei profesoare.
Se prefăcu cât putu de serioasă.
- Miranda, vreau să te previn de pe acum: sper că anul acesta să fii mai cuminte şi să nu fie nevoie să apelăm la pedepse, clar? Ar trebui să te maturizezi!
- Aha, ca în fiecare an, bolmoji Candy pe sub nas.
- Ai spus ceva? întrebă diriga nervoasă.
- Da, am zis că voi fi cuminte, răspunse repede fata şi zâmbi inocent.
- Atunci mă bucur că ne-am înţeles şi sper să te ţii de cuvânt. Poţi să treci la loc, zise profesoara uşurată, dar încă suspectă.
Candy se duse la locul ei, afişându-şi pe faţă o expresie cât se putea de serioasă. Se auziră câteva bătăi în uşă şi intră Ramon, urmat de Anabella.
"Bine că nu s-a dus acasă" îşi zise Candy mulţumită.
Nu ştia exact ce s-a întâmplat între Alex şi Bella, dar dorea să afle şi va face orice pentru asta.
- Scuzaţi-ne, putem să trecem la loc? întrebă Ramon plictisit.
Diriga le dădu din cap şi fraţii au acţionat. Ramon se aşeză lângă Alex, iar Anabella luă loc lângă Candy.
- Avem un profesor nou de engleză, începu să zică profesoara.
- Am observat, zise Candy ironic.
Profesoara o ignoră demonstrativ şi continuă:
- Sper să vă purtaţi omeneşte la orele sale şi să nu ţineţi cont că e aşa tânăr. Vă avertizez că e foarte sever!
- Sigur, dădu Candy iar replica.
- Nu vreau să văd agendele pline cu note rele şi nu vreau puncte scăzute la purtare, sunteţi o clasă absolventă, e important! continuă diriginta, dar Candy iar o întrerupse.
- Şi anul trecut nu aţi dorit toate astea.
- Miss Rathbonne, mai tăceţi din gură! îşi ieşi diriga din fire.
Candy tăcu, iar pe Anabella o umfla râsul.
- Ce te-a apucat să fugi atunci din clasă? întrebă Candy în şoaptă, mai ales că murea de curiozitate.
- Îmi era greaţă de mutra minciunoasă a lui Honey, zise ea cu răutate.
- Sau poate erai geloasă, aa? întrebă Candy nesigură.
- Vorbeşti prostii, se revoltă Anabella.
- Suntem prietene, Bella? întrebă Candy din nou, fără ocolişuri.
- Ce întrebare stupidă, sigur că suntem!
- Atunci sper să aflu chiar azi ce se petrece cu tine, zise Candy şi se prefăcu că ascultă profesoara.
Anabella nu găsi ce să răspundă de data asta, de aceea tăcu. În altă parte a clasei, Ramon îşi privea prietenul cu o sprânceană ridicată şi zise:
- Am impresia că vrei să-mi mănânci sora din priviri.
Alex tresări şi îl privi nedumerit.
- De ce crezi aÅŸa?
- Dar tu de ce o priveşti aşa? întrebă Ramon dur.
- Mă gândeam şi eu...
Dar nu reuşi Alex să zică nimic, căci se auzi un bubuit în urma lor.
Toţi din clasă şi-au mutat privirile curioase într-acolo, inclusiv profesoara disperată.
- Ce dracu? întrebă Ramon şi se ridică de pe scaunul său.
Toţi priveau cum Jasper era întins pe jos şi râdea de nu mai putea, iar Ashley era peste el.
- Idiotule! exclamă fata nervoasă.
Candy şi Anabella râdeau de nu mai puteau, neştiind pricina incidentului. Ramon o ajută pe Ash să se ridice de jos, râzând şi el.
- Ce s-a întâmplat aici, sunteţi nebuni cu totul? întrebă Copeica, apropiindu-se cu viteză de ei.
- Doar puţin, zise Candy chiar dacă nu a fost întrebată.
- Jasper aiureşte! interveni Ashley, scuturându-se de praf.
- Dar cum ai ajuns la el în bancă? întrebă Ramon curios.
Ştia că cei doi nu se înţelegeau prea bine şi i se părea suspect deja.
- Întreabă-l pe el, zise fata şi se duse enervată în prima bancă, aşezându-se lângă Sarah.
- Asta a fost funny! exclamă Serena fericită de ruşinea pe care a tras-o rivala ei.
- O, da! aprobă Tessa şi doar zâmbi sarcastic.
Ashley le arătă limba şi după asta le ignoră demonstrativ.
Diriginta îi linişti repede pe toţi şi lecţia continuă în linişte, dar era clar că nimeni nu va uita prima oră din acest an.
***