Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Thank you girls dar nu va grabiti ador eu yaoiul, si LOGIC ca va urma, insa pe aici lucrurile vor decurge mai... normal... asta daca se poate numi asa

Capitolul III

Dupa cum credeam, acel Kyan Lawson nu a mai cautat-o pe Taylor, adica pe mine. Trecusera trei luni, iar eu am ajuns sa cred ca era un prefacut, pentru ca imi spusese ca m-ar fi cucerit...de sigur, nu pe mine, Tyler ci fata Taylor. Dar nu am mai aflat nimic de el, iar pe sora mea nu am indraznit sa o intreb. Adica, nu era pentru ca as fi vrut sa vina, dar voiam sa aflu daca s-ar fi folosit de orice ocazie pentru a o cuceri pe Taylor.
Cand voiam sa pun totul pe domeniul trecutului, Samantha aparuse brusc in casa cu un barbat, iar ironia sortii facuse ca acel barbat sa fie Kyan.
Am auzit usa inchizandu-se, dar eu stateam intins pe canapea si invatam la istorie. Eram in ultimul an de liceu si aveam de gand sa continui sa invat la fel de bine precum in anii precedenti. Purtam un tricou alb si o pereche de pantaloni scurti albastri, insa nu ma sinchisisem sa ma duc sa ma schimb cand aflasem ca aveam un oaspete. Mi-am aranjat ochelarii, si m-am indreptat spre hol, curios sa vad cine era, insa cand l-am observat pe actorul care ma sarutase inca de la prima intalnire, mi s-a luat brusc respiratia. Samantha parea plictisita, asa ca s-a indreptat spre living, aruncandu-si poseta la intamplare, apoi s-a trantit pe canapea, oftand.
-Ah, nici macar cand te vizitez nu ai habar sa te porti ca o domnisoara. Ar trebui sa iei exemplu de la sora ta, spuse vocea iritata a blondului, in timp ce o urmarea.
-Ah, da? Asa crezi? Bine, uite-i sosia, fratele ei geaman... Justin, spuse ea, aratand spre mine.
-Cin...? Ah!... Justin... Eu! Buna... am rostit destul de balbait, pana cand am realizat ca daca ma prezenta drept Tyler, avea sa ma dea de gol, pentru ca acel actor cu siguranta nu era prost. Un nume de fata mai apropiat de numele meu adevarat nici ca puteam sa fi gasit in momentul in care el se aplecase spre mine la premiera filmului sau. Practic numele erau identice, Tyler si Taylor... doar doua litere adaugate pentru a suna foarte putin diferite.
-Ah, buna! a spus el, intinzand mana spre mine. Imi pare rau ca nu te-am salutat, desi te-am observat. Am fost prea ocupat cu criticarea comportamentului surorii tale.
-In regula... Desi nu cred ca ai ce sa critici la Samantha.
Dupa ce i-am intins si eu mana, pentru a face cunostinta, el ridicase o spranceana curios.
-Glumesti, nu? Cu siguranta tu si Taylor sunteti frati. Ar fi spus acelasi lucru. Apropo de asta, ea este acasa?
-Nu, nu este! A... plecat in... Europa. Pe o perioada nedeterminata de timp.
-Aha... Pacat. Invatai cumva? ma intrebase el, privind caietul de pe canapeaua din camera alaturata. In ce clasa esti?
-Da... ultimul an de liceu.
-Serios? pari mai mic. Nu vreau sa te jignesc, dar si corpul tau e atat de...
-Firav, da, stiu. Ei bine, sunt indeajuns de mare incat sa nu ma bata vantul, am spus eu in gluma, fara a ma supara pentru remarca facuta.
M-am scuzat, apoi m-am indreptat spre canapeaua pe care stateam inainte, si m-am pus din nou cu burta pe carte. Din pacate nu ma puteam concentra, nu numai din cauza ca cei doi purtau o conversatie nu tocmai placuta in camera alaturata, ci pentru ca brusc, atmosfera din casa mea ma nelinistea.
Stateam intins pe spate, agitand creionul dintre degetul mare si cel aratator, tinandu-mi caietul pe piept, in incercarea de a-mi repeta cateva lectii. Am tresarit brusc atunci cand am vazut trupul mare al actorului stand in picioare langa mine, si mi-am indreptat instantaneu privirea spre el, intrebator.
-Sincer, nici nu stiu de ce Dumnezeu am venit aici. Era clar ca nu o sa ma inteleg cu sora-ta in niciun fel. Sper ca nu te superi daca stau putin cu tine. Cred ca ai fi o companie mult mai placuta decat ea.
-Nu stiti de ce ati venit aici? Daca nu pentru Sam atunci pot sa va intreb daca e cumva Taylor de vina? am intrebat eu, ridicandu-ma in sezut.
Acesta mi-a zambit, apoi s-a asezat langa mine, lasandu-se pe spate pentru a-si da apoi mana dreapta peste spatarul canapelei.
-Probabil, dar ea nu e genul ala de fata... Inainte sa o cunosc, credeam ca orice femeie mi-ar cadea in brate cu usurinta. Cred ca am imbatranit.
-Cred ca glumiti.
-Poftim?
-Pai... am ezitat putin, apoi mi-am aranjat din nou ochelarii, incercand sa nu rosesc prea tare in obraji. Ei bine, domnule Lawson, nu cred ca teoria asta a dumneavoastra e gresita... orice fata v-ar cadea in brate cu siguranta, doar ca... Taylor... ea a... jurat ca va ramane virgina pana cand se va casatori cu barbatul iubit, am rostit eu, incercand sa fac minciuna credibila... Dar cu siguranta i-a placut... Adica... mi-a spus ca i-a placut sa stea cu dumneavoastra, inafara de momentele in care o criticati pe Samantha.
-Ah, probabil nu a crezut nicio vorba din ce i-am spus. Si eu sunt prost. Adica, m-am apucat sa-i spun toate porcariile alea despre sora ei, asa ca era clar ca nu avea sa ma creada.
-De fapt e confuza... Nu stie ce sa creada despre asta, pentru ca pareati serios cand vorbeati, dar spunea ca sunteti actor si ati putea pacali o persoana foarte usor, am spus eu, lasandu-mi privirea in jos. Uhm... mie imi povesteste tot, am adaugat pe urma, deoarece cu siguranta se intreba de unde stiam eu ce gandea ea. Raspunsul cel mai simplu era ca vorbea de fapt cu Taylor, dar cum puteam sa-i spun asa ceva? probabil m-ar fi asvarlit din propia mea casa.
-Sunt actor, nu mincinos. Si te rog nu mai fi si tu atat de politicos, chiar ma face sa ma simt batran. Am doar douazeci si sapte de ani, la naiba! e asa mult?
-Ah, nu. Imi pare rau, dar vorbesc asa din obisnuinta cu persoanele mai inaintate in varsta decat mine. In plus, dumneavoastra... adica, tu esti o persoana cunoscuta, cu un nivel social mai inalt decat al meu, si de aceea...
-O.K, am inteles, dar renunta la asta, bine? Care e diferenta dintre noi doi? sapte ani?
-Sunt de fapt noua... am optsprezece ani.
-Ah da, am uitat ca a zis ca esti in ultimul an, a spus el, luandu-mi caietul din mana. Scrii frumos, remarca el, zambind in coltul gurii in timp ce rasfoia cateva pagini.
I-am multumit, apoi m-am ridicat in picioare, rugandu-l sa ma urmeze pana in bucatarie. Daca sora mea nu se ocupa de oaspete, macar eu puteam face lucrul asta. Am facut trei cafele, dintre care una i-o dusesem Samanthei, care privea plictisita ecranul televizorului, iar eu am ramas in bucatarie cu Kyan, pe cele doua scaune de la bufet, unde de obicei stateam cu sora mea la povesti.
Partea jenanta a venit atunci cand m-am ridicat de pe scaunul meu pentru a ma duce sa iau zaharul din dulapior. M-am impiedicat chiar de unul din picioarele scaunului pe care statea Kyan, cazand pe podeaua rece, moment in care si ochelarii mei s-au pierdut pe undeva.
Blondul isi lasase ceasca pe bufet, ridicandu-se repede, pentru a ma "aduna" de pe jos. A facut ca acest lucru sa para atat de usor, punandu-si mainle de-o parte si de alta a coastelor mele, rdicandu-ma ca pe un copil impiedicat.
-Esti bine? ma intrebase acesta, prinzandu-ma de umeri. Mi-am ridicat privirea, caci numai pieptul reuseam sa i-l vad de la inaltimea mea, insa am clipit des, incercand sa fac ca ceata din ochii mei sa dispara. Doar apoi realizasem ca nu aveam ochelari. Puteam sa vad, insa era usor in ceata, ceea ce era foarte enervant.
-Iarta-ma. Sunt patetic. Nu stiu cum de ma reusit sa ma impiedic. De obicei ocolesc scaunul asta, am spus eu, zambind nevinovat. M-am indepartat de el, punandu-ma inapoi pe scaunul meu, stand sprijinit in cot pe bufet. Ai putea, te rog sa imi dai ochelarii?
Acesta s-a aplecat dupa ei, insa cand i-a privit, a strambat din gura.
-Se pare ca le-au cazut o lentila.
Am ras, insa obrajii mei erau cu siguranta inrositi din cauza rusinii care ma cuprinse. Am oftat, apoi i-am luat, asezandu-i langa mine, pe bufet. Cu siguranta nu aveam sa îi mai port. Ar fi aratat hilar.
S-a asezat si Kyan la locul lui, insa a stat un timp sa ma priveasca, pana cand si-a pus ambele maini pe chipul meu, ridicandu-le apoi spre fruntea mea si ferindu-mi tot bretonul ciufulit de pe frunte.
-Oh... Chiar semanati foarte bine, remarcase el, privindu-ma interesat cu ochii lui albastri.