Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

Oh my Gosh!! Capitolul a fost... Woww~!:perv: Adica e... Uimitor! Splendid!! Mirific [de pevers 21]!!! Nu mai am cuvinte!
"Tyler. Te iubesc, Tyler!" Pe cuvant. Replica asta m-a ametit de-abinelea... :love:
Atat de multi "pupici nevinovati" in capitolul asta...
Critici constructive?! Da' ce? Vrei sa te aburesc de tot?! Deja e prea mult!! Inima mea nu mai rezista la atata Yaoi :nh:

Simte-te mandra! 15 Nu dau comm-uri oricui.
Atat! Astept Nextu'!! Ciao~! pupicpupic
Luv u!! 8
:::Hot temptations:::Sweet sensations:::
:::Rhythmic motion:::Raw emotion:::
:::Your reaction:::To my action:::
:::Hour after hour:::Of sweet pleasure:::

Well...am cam intarziat ,scuze pt asta...ficul tau este superb si nu spun asta doar pentru a spune ceva dragut..sincer asa este.Chiar daca nu am dat com la celelalte capitole,promit ca de acum am s-o fac, sa stii ca le-am citit si la anumite momente m-am crucit,mi se facuse pielea de gaina :d(super sentiment).Revenind la actiune,ador faptul ca se iubesc asa mult si nu le este teama sa o spuna tare si clar,cel putin acum. So,spor la lucru si vino cu un nou capitol incendiar!
Astept next-ul cu nerabdare!!! :p
ByeBye...21
Hei,tu trebuie sa te supui! Sau o sa sangerezi, tu esti al meu, te-am batut in toate felurile posibile. Si cand vorbesc cu tine, raspunzi sincer sau o sa ti-o iei.
Nu suntem vinovati ca vedem dragostea ca pe o durere. Nu ne e rusine...sa spunem ca dragostea inseamna durere. Sa spunem ca dragostea inseamna durere. Si as face-o din nou!

[Imagine: 6751178.png]
[Imagine: 6786993.png]

Scuzati de intarziere va rog T^T Pastile astea21
Si acum am venit cu nextul 108
Kissez sweethearts ^.^
Si va multumesc foaarte mult pentru commuri :"3
<3

Capitolul XXIX

Stand astfel, lipit de Kyan si atat de linistiti, ajunsesem chiar sa inchid ochii atunci cand incepuse a-mi mangaia crestetul capului, insa fusesem brusc speriat de usa care se deschisese. M-am ridicat in sezut atat de repede, ca si cum nu as fi stat acolo intins mai bine decat o pisica la soare, si vazusem intrand un domn inalt cu parul carunt, care era doctorul.
-Ce bine, rosti blondul, ridicandu-se si el greoi, apoi coborand din pat pentru a se apropia de acel domn. Spuneati ca pot fi externat, nu-i asa?
-Da, dar am venit sa va reamintesc ce...
-Da, da! Stiu povestea, fara efort fizic, sa stau cuminte, etcetera, etcetera. Pot sa plec? intreba Kyan ca un copil rasfatat.
-Nu, Kyan! intervenisem eu, incruntat. Nu poti pleca de aici pana nu spune dansul! Te rog sa il asculti...
-Dar a spus ca pot...! se planse el, intorcandu-si chipul rugator inspre mine. Imi dadea impresia unui copil ce se folosea de permisiunea trasa de par a unei mame. Cu siguranta medicul l-ar mai fi tinut in spital altfel.
-Sunt curios... el a cerut sa plece? intrebasem eu, indreptandu-mi privirea spre doctorul ce era proptit inaintea usii.
-De parca ar conta... vru actorul sa spuna, insa atunci mi-a fost raspuns la intrebare.
-Ah, dar domnul ceruse asta inca din prima zi, insa trebuia sa aflam daca are leziuni in urma loviturii de la cap... A trebuit sa il sedam chiar in acea noapte... Parea a avea virusul rabic . Nu stiu cum i-au facut radiografiile pentru cutia toracica.
-Bine, gata! sari Kyan imediat, vrand sa il opreasca pe domnul care imi comunica tot ceea ce eu nu stiusem. Si... cum mi-ai spus? intreba pe urma, confuz, ridicand o spranceana
-Rabie, Kyan. Domnul vrea sa spuna ca pareai turbat. Si lasa-l sa continuie... vreau sa aflu.
El isi indreptase atat atentia spre mine cat si pasii mari pe care ii facuse, pentru a ajunge langa patul pe care eu inca stateam asezat.
Se aplecase asupra mea, surprinzandu-ma atunci cand imi furase un sarut, reusind sa ma reduca la tacere, fiindu-mi mult prea jena fata de domnul doctor care observase totul. As fi vrut sa ma arunc sub cearceaful alb de pe pat, insa am preferat sa imi plec capul in pamant in incercarea de a-mi ascunde obrajii inrositi.
Actorul se asezase langa mine, petrecandu-si bratul peste umerii mei si tragandu-ma mai aproape.
-Deci pot sa plec? intreba el din nou, parca mai destins decat inainte.
-Aveti drum liber. O zi buna.
Il auzisem pe Kyan expirand usurat, apoi usa se inchisese, semn ca domnul acela plecase. Abia atunci imi ridicasem privirea spre el, vorbindu-i incet, de parca ii sopteam ceva.
-Kyan, daca faci asa de fiecare data, toata lumea va afla ca noi...
-Nu ma intereseaza. Sa afle toti! ma intrerupse el, dupa care imi ridicase barbia cu degetele mainii sale drepte. Toti sa stie ca te iubesc, la fel de bine cum o stii si tu.
Oare inima nu avea sa imi inceteze niciodata din trepidatul acela rapid si dureros de placut, iar trupul din a mi se cutremura? Trecusera doua ore de cand ma sarutase prima oara dupa atatea zile, iar acele sentimente continuau sa vina si sa revina...
Ma sarutase apasat, apoi revenise in picioare, punandu-si mainile in solduri.
-Asa. Acum sa zburam din locul asta infect.
Luase de pe un scaun o pereche de blugi care parca fusesera aruncati acolo neglijent, apoi scapase de pantalonii albi de trening, ramanand in boxerii sai negri. Imaginea ma facu sa imi plec capul rusinat si sa imi simt obrajii infierbantandu-mi-se treptat, iar cand vocea lui exclamase fericita ca era gata de plecare, ma ridicasem si eu in picioare. Tocmai isi tragea o camasa rosie pe el cand eu il privisem, insa o lasase deschisa, parca prea grabit sa o inchida.
-Ce mai am pe aici mi le va duce cineva acasa. Nu am chef sa stau sa adun fiecare obiect, chiar daca nu-s chiar multe...
-Nu ai pic de rabdare sa pleci de aici... rostisem eu apropiindu-ma de el.
-Exact. Abia astept sa pun piciorul afara. Urasc spitalele mai mult decat berea fara alcool.
Facu cativa pasi spre iesire, insa inainte sa puna mana pe clanta usii, il oprisem.
-Stai Kyan! nu iesi asa de aici... spusesem eu incet, prinzandu-l de camasa pe care incepusem sa o inchei nasture cu nasture.
Pentru un moment ramasese tacut, insa a ras scurt si incet cand observase ca doar de la al treilea nasture mainile imi devenisera alunecoase. Ma lasa totusi sa continui pana la jumatate, cand degetele mele pareau mult prea obosite pentru a continua.
Imi traspirasera palmele, devenind la fel de rosii ca obrajii mei incalziti din pricina stanjenelii mele. Ma simtisem putin ciudat, dar nu voiam sa iasa asa dezvelit. Era indejuns ca putea fi vazut astfel si prin intermediul internetului sau televizorului... nu trebuia sa fie vazut si pe viu. Oricum toata lumea il recunostea si era imposibil sa nu intoarca privrea dupa el. Cred ca acel gand ma impinse la a-i acoperi corpul.
-Dumnezele... esti adorabil! rostise Kyan, care ma facu sa imi ridic privirea spre el si sa il vad zambind.
Se aplecase spre mine, cuprinzandu-mi buzele intre ale sale. In acel punct nu se mai grabise. Parca avea tot timpul din lume pentru a-si misca lent buzele ferme peste ale mele, iar limba sa imi cerceteze lacasul cald si umed cu atata tandrete incat as fi crezut ca incepeam incetul cu incetul sa ma topesc pe propriile picioare.
Abia dupa ce se desprinsese de mine, reusisem sa inspir aerul cerut de plamani si sa revin pe planeta Pamant.
Atunci mainile lui reusira sa inchida restul nasturilor pe care eu nu am putut, si imi zambise usor.
-Mai bine acum? intreba el, cand eu dadusem afirmativ din cap.
Atunci deschiese usa pe care iesiseram amandoi, pentru a pasi pe holurile spitalului, insa inainte de asta, ma prinsese de mana, reusind sa ma surprinda.
-Kyan, e un spital... poti fi vazut.
-Ti-am spus ca nu ma intereseaza. Cat vrei sa repet asta?
-Kyan, te rog... Daca vom fi vazuti asa...
-Nu imi va afecta cariera, nici viata, nici ce sunt sau ce voi fi! Si chiar daca s-ar intampla, nu as avea ce sa regret, intelegi? Te rog, nu incepe din nou cu asta.
Vazand ca nu aveam cale de convingere, tacusem, urmandu-i pasii, iar el isi scosese telefonul din buzunar, formand un numar, dupa care comandase un taxi. Merseseram astfel pana cand am iesit din institutia medicala, insa incercasem sa ignor privirile curioase ale asistentelor si a diferitilor oameni care treceau pe langa noi cu ochii cascati. Ma simteam asa ciudat...
Ne oprisem chiar in fata spitalului dupa ce am coborat scarile, iar Kyan se intorsese spre mine zambitor, fara a-mi elibera mana.
-Acum trebuie sa ne vina taxiul, spuse el, cand eu imi coborasem privirea stanjenita.
-Kyan... Oricine poate sa ne surprinda acum. Sunt sigur ca paparazzi aia te urmaresc pretutindeni. Nu crezi...
-Drace! exlama el, parca putin enervat. Scapam de o problema si dam de alta? Daca mai continui, ma obligi sa le ofer ceva ce cu adevarat ma va "incrimina", dar sunt sigur ca te-ai supara daca te-as saruta acum in plina zi in vazul tuturor.
Abia dupa ce isi terminase propozitia, aparuse taxiul in care ne urcasem. Amandoi ne-am asezat pe bancheta din spate, iar Kyan isi dadu adresa, dupa care domnul sofer pornise in acea directie.
Ramasesem tacut si ingandurat, oftand deseori la gandul ca el era atat de nepasator in privinta a tot ceea ce cladise cu propriile maini. Ma ingrijora faptul ca eu as fi putut deveni motivul pentru care cariera sa sa dispara... ma ingrozea de fapt!
De indata ce ajunseseram inaintea portii inalte de fier, el ii platise soferului caruia ii multumise amabil, apoi descuiase usa pe care intraseram amandoi. Il urmasem lent, in ritmul pasilor sai lenesi, care mergeu pe poteca ingusta, iar cand descuiase usa casei, intra, arucandu-si cheile de indata ce ajunseseram in living.
Se intoarse atunci spre mine, oftand, puandu-si o mana in sold.
-Nu imi spune ca te-am suparat, zise, privindu-ma serios.
-Nu... Sunt doar putin ingrijorat, rostisem eu, incet, ridicandu-mi privirea spre el. Kyan, nu vreau sa se afle... nu vreau sa fii privit altfel...
Plescai nemultumit din gura apoi se apropiase, tragandu-ma in bratele sale si presandu-si buzele de fruntea mea de indata ce fusesem lipit de trupul lui.
-Nu intelegi... Am dreptul la asta. Am dreptul sa te am langa mine sa sa nu ma intereseze de ceea ce zic altii. Am dreptul sa te iubesc fara sa imi fie frica de bliturile camerelor de fotografiat sau de camerele de filmat. Dar asta nu se poate daca tie iti e frica sa fii cu mine, sau de ceea ce vor spune altii despre tine.
-Nu. Nu am spus asta... Vreau sa fiu cu tine. As vrea sa stau tot timpul cu tine, spusesem eu incet, dar hotarat, inconjurandu-i spatele cu bratele si lipindu-mi fruntea de pieptul sau. Da, imi e frica si de ceea ce ar spune restul despre mine, dar imi e mai frica de faptul ca ai putea pierde atat de multe din ceea ce ai... Eu unul nu am ce sa pierd, pentru ca niciodata nu am avut nimic altceva inafara de o sora si... acum pe tine. Dar asta e lumea mea... a ta e complet diferita.
-Ce conteaza mai mult pentru tine? Faptul ca am o cariera care imi aduce bani multi, sau ca te iubesc? intreba el serios, facandu-ma sa imi ridic pentru cateva clipe privirea usor uimita spre el.
-Normal ca e mult mai important faptul ca ma iubesti, Kyan, dar...
-Atunci, te rog, axeaza-te doar pe asta... Pe nimic altceva.
Oftasem inainte ca buzele sa i se apropie de ale mele, si sa le stapaneasca din nou, cum numai el stia mai bine, facandu-mi sangele sa imi fiarba in vene, iar trupul sa mi se cutremure.
-Dar, Kyan...
Voisem sa ii vorbesc imediat ce se desprinsese de mine, insa vocea lui soptita ma reduse la tacere de indata ce buzele i se apropiara de urechea mea.
-Sssh... Te iubesc, rostise el cand toate maruntaiele mele incepusera a se zvarcoli in mine, incalzindu-ma odata ce pielea imi fusese strapunsa de fiori puternici de atat de multe ori...
Inima imi luase razna cand auzisem din nou acele cuvinte... iar spuse astfel, erau pe punctul de a ma innebuni. Jocul cuvintelor sale putea sa lase o persoana fara respiratie... fara minte. Ma pierdusem in propriile ganduri cand isi lipise din nou buzele de ale mele, furandu-mi orice drept de a vorbi sau actiona.
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]


Awww, in final, ai adus capitolul ! 108 Eeh, te inteleg... Pastele chiar a fost luuung. Pentru mine.. Mai mult obositor. :]]
Never mind, sa trecem la comm`. 65
Mie mi se pare ca Tyler isi face prea multe griji pentru Kyan; and ofc, e ceva normal. Insa... Sa fiu sincera acum, tocmai din cauza preocuparii lui Ty cei doi s-au certat de cateva ori in fic. De fapt, nu a fost doar de cateva ori. 21
Uh, si acum.. Ce bine ! Kyan in sfarsit, e liber ! * laughs * Parca tocmai a evadat de la inchisoare or smth. =]]
Well, Iza... Stiu ca ai multa imaginatie... ^^ Bafta ! * big hug *

Gomene, sweetheart praise Acum reusii si eu sa ajung sa las un comentariu. 9
Ca de fiecare data, de altfel, a fst un captiol exceptional in care ai impus punctul de vedere al amandurora formidabil, incantator. Imi place noua transformare a lui Kyan, acum pare un copilas demn de batut *laugh*
Imi place mult ca ai intrat in pielea lui Tyler si descrii atat de bine ceea ce simte prin simplele sale cvinte, cand spune ca nu vrea ca actorul sa-si strice cariera >< La dracu' cu cariera, vorba lui Kyan, iubirea conteaza 43
Buun, un nou capitol care mi-a placut mult... 39 Dar aici e ceva in neregula: doctorul a spus fara sex... o luna! ! ! Cum putem sta noi, niste fani yaoi obsedati, niste sexologi adevarati si niste maniaci, sa stam fara aerul nostru, apa noastra, inima, sufletul si ce mai avem noi?!
Sper din suflet ca nu are Kyan de gand sa respecte 21
Anyway.. Mi-a placut si ca tine cu adevarat la Tyler. Cum ai spus si tu, ficul asta e diferit de celelalte cu mult, dar place, place, place! *lovestruck*
Oke... Eu tre' sa mananc, deci am plecat pupic Bafta la scris in continuare!

P.S.: Sunt capie. Am mancat litere, gomene. *blushing*
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

A venit si nextul, in sfarsit, cat l-am asteptat :3 Yuhu, in sfarsit l-am vazut si pe Kyan cu un altfel de comportament, ma refer atunci cand a venit doctorul si a adus vorba de externare, era asa cute, si Tyler asa grijuliu, ce dragut din partea lui ^^
Bineinteles ca blondul era turbat, mai bine zis nervos. Ah, nu vreau sa imi mai aduc aminte capitolul ala, m-a speriat asa tare comportamentul lui : - s. Anyway, acum totul e bine, si ma bucur ca actorul e externat 4
Oh, Kyan, ce se pricepe sa ii astupe gura micutului Tyler, si la propriu si la figurat xD Da, da, toata lumea ar trebui sa afle de sentimentele pe care le tine actorul pentru micut, neh?
Citat:-Exact. Abia aştept să pun piciorul afară. Urasc spitalele mai mult decât berea fară alcool.
Mi-a placut mult replica asta, si, da, nu l-as vedea consumand bere fara alcool, deci i se potriveste de minune xD
Cand a venit vorba de paparazzii, serios, m-am gandit ca o sa apara toti pe acolo cu aparate, si Kyan il va saruta in public but.. ahh, nu a fcaut-o -.- Cred ca s-ar fi suparat, cum a zis-o si el. Eu nu cred ca m-as fi putut abtine 9
Mi-a placut mult conversatia lor atunci cand au ajuns la destinatie. A fost asa.. uff, nu stiu, dar mi-a palcut, mai ales acele cuvinte de la sfarsit. Meriti toata lauda pentru acest capitol caci n-am vazut nicio greseala, oricum asta se datoreaza si modului in care ai descris si am fost complet atenta la povestea propriu-zisa, si la nimic altceva 33

Ma bucur ca a venit si nextul, ca l-am citit si ca sunt gata sa trimit comentariul. As vrea sa vad un zambet pe buzele tale cand citesti asta, la fel cum am si eu cand iti citesc ficul Smile
Deci bafta pana data viitoare, sweetheart :3

n-am scuza pentu ca n-am mai comentat. 17 si nu e vorba de lene and stuff, dar... :'3
eh. deci capitolele le-am citit pe nerasuflate. aproape la propriu. sunt asa luungi. si pline de ceva. dar nu e neaparat vorba cat sunt de lungi, ci de cum sunt lucrate. totusi prin dimensiune dai ocazia sa se intample mai multe chestiute, iar totul pare ca decurge cu ataaata naturalete. :3 mi-a placut in special faza aia din spital cand l-a sarutat pe Tyler si 'avea tot timpul din lume'. a sunat foarte bine cum ai spus-o. :d iar dialogul...ah, chiar, dialogul! Tyler greu se mai lasa convins din a nu se mai ascunde. desi sa zicem ca in mintea lui sunt motive mai mult sau mai putin bune. si in legatura cu ce a zis Gabytsswh, hai, poate Kyan nu se va lasa in fata rugamintilor baiatului de a depune efort. ^^' se poate ca Tyler sa coopereze si el putin? daca da, atunci presimt un capitol delicios. >:d<
ma straduiesc sa comentez mai regulat, nu-mi place situatia de fata. :[ *hugs*
[Imagine: tiusca2.png]
Mulțumiri lui Uberwald.

Hi! Dragut capitolul....actiunea mi-a placut, ce se intampla intre ei este dragoste pura. Partea proasta e ca Tyler nu intelege ca nu canteaza cariera lui Kyan...cat timp acesta este dispus sa renunte la tot pentru a fi cu iubirea vietii lui, dar banuiesc ca lucrurile se vor aranja intr-un final favorabil.
Astept capitolul urmator, desii nu ma astept la vreo scena fierbinte....ca doar nu-i permite lui Kyan fizicul (concluzie: mai usor cu prostioarele ca te rupi in doua :p). Bineinteles ca nu sunt sigura....poate isi revine ca prin minune 3, sper sa faci "magie".
Pai, cam atat! NeXtUl si te-am lasat :d
PuP! ByE!!!
Hei,tu trebuie sa te supui! Sau o sa sangerezi, tu esti al meu, te-am batut in toate felurile posibile. Si cand vorbesc cu tine, raspunzi sincer sau o sa ti-o iei.
Nu suntem vinovati ca vedem dragostea ca pe o durere. Nu ne e rusine...sa spunem ca dragostea inseamna durere. Sa spunem ca dragostea inseamna durere. Si as face-o din nou!

[Imagine: 6751178.png]
[Imagine: 6786993.png]

Neeeee~xt 21
Oh geez, sunt atat de obosita incat cred ca au sa imi cada ochii si nu stiu ucm voi ajunge sa scriu saptamana asta @_@ (mi-a trebuit mie voluntariat>.<) Azywayz, this is the next chap pupic
Kissez hug



Capitolul XXX

Buzele sale calde le framantau lent pe ale mele in timp ce limba imi era mangaiata de a sa, reusind a-mi trimite fiori placuti ce mi se adanceau pana in maduva oaselor.
Imi cuprinsese umerii, apoi coborase incet pe bratele mele, inclestandu-si degetele mainii drepte intre ale mele, cand palma stanga imi inconjurase spatele.
Fusesem brusc surprins cand trupul imi ajunsese pe canapeaua care era la doar un metru de Kyan. Cand ajunsesem acolo?
-Te-am prins! spuse el, victorios, facandu-mi cu ochiul.
Imi simtisem chipul cald, iar pieptul tresarind usor atunci cand ii intalnisem privirea adanca, fixata in ochii mei, insa insprirasem brusc atunci cand realizasem in ce postura ma aflam.
-Nu, Kyan! sarisem eu, impingandu-mi paleme in pieptul sau cand el scancise puternic si stramba din nas, speriindu-ma si indemnandu-ma sa imi retrag brusc mainile. Iarta-ma! Nu am vrut...! ma alarmasem eu imediat, inainte ca actorul sa ma sarute scurt, jucaus.
-Iar te-am prins! zise pe un ton copilaresc, scotand limba ca si cum incerca sa imi faca in ciuda.
-Kyan, nu te juca... Ma ingrijorezi, ma plansesem eu, incruntat.
-Iarta-ma, nu ma pot abtie sa te necajesc.
Afisase un zambet nevinovat apoi isi coborase capul, lipindu-si buzele de gatul meu.
-Kyan! Intelege, te rog! Nu poti...
-Imi dai voie sa decid eu ce pot sa fac si ce nu? intreba el pe un ton ironic, fara a-si ridica insa privirea spre mine.
-Uhm... Nu, Kyan! Esti mai mult sau mai putin incapatanat decat un catar!
-Nu ma intereseaza... gemu el, inchizandu-si usor ochii, tinandu-si inca zambetul pe buze.
Ambele sale maini se strecurara nerabdatoare sub tricoul meu negru, facandu-ma sa tresar.
-Nu, Kyan! Ah...! Ce faci?! sarisem eu cand ii simtisem dintii prinzand de pielea subtire a gatului meu, lingand-o si mai apoi sugand-o parca atat de pofticios...
-Te gust, raspunse aproape soptit. Asa ca da-mi voie... continuase apoi, urcandu-si palmele mari pe pielea trupui meu, pana cand ajunsese in dreptul coastelor mele, apoi le asezase pe pieptul meu, miscandu-si degetele pe suprafata mugurilor mei care ii raspundeau, fericiti de atingerile sale blande.
Gemusem atunci cand ii stransese intre doua degete, pe masura ce buzele sale ferme urmareau lent muchia claviculei mele.
Degetele sale lungi coborara pe marginile trupului meu, ajungand la capsa pantalonilor pe care o deschisese in graba, insa ma zvarcolisem sub actorul care nu imi dadu sansa de evadare.
-Kyan, te rog, inceteaza! Nu...
-A trecut prea mult timp... Tyler, prea mult... sopti el, cand mainile sale avusera indeajuns spatiu pentru a ajunge sub materialul blugilor mei, pe care ii coborase pana deasupra genunchilor mei.
-Stiu, dar...
-Nu vreau sa aud motive, se auzise vocea lui serioasa, insa inceata, ca o soapta.
Ii simtisem in scurt timp buzele dezmierdand pielea abdomenului meu, trimitandu-mi fiori fierbinti ce imi parcursera pielea infiorata, indemnandu-ma sa scap un alt geamat. Cobora lent, insa sigur spre locul ascuns sub boxerii mei a caror margine fusese prinsa intre degetele sale, si coborata la acelasi nivel cu pantalonii.
Imi simtisem obrajii incingandu-se pe masura ce blandetea atingerilor sale se indrepta spre zona cea mai sensibila a trupului meu, insa, care se oprira atunci cand se facuse auzit zgomotul unui telefon.
Kyan injurase printre dinti, apoi isi vara mana in buzunar, scotand de acolo micul aparat pe care il pusese nervos la ureche si raspunse fara a-i pasa de tonul lui, nu foarte politicos.
Recunoscusem repede vocea feminina care, logic, urla cu toate puterile sale, iar Kyan nu avusese de ales decat sa asculte.
Nu puteam intelege absolut nimic din acel bazait suparator, dar dupa ce totul se terminase, el isi arunca mobilul undeva departe, lasandu-l sa se tranteasca de podeaua incaperii.
Revenise atunci asupra mea, privindu-ma incruntat. Parea suparat.
-De cat timp nu ai mancat? intreba el, privindu-ma neincrezator.
Tacusem pentru cateva clipe bune, apoi ma balbaisem cand voisem sa ii dau un raspuns.
-Nu pot spune ca nu am mancat...
-Nu ai mancat de trei zile! Ce ai de gand? Sa te omori? Tii post negru, sau ce Dumnezeu?... Hai cu mine, ordona el, ridicandu-se in picioare, dandu-mi astfel mie sansa de a-mi aranja hainele pe care el le ravasise.
-De ce te enervezi asa? Nu e ca si cum stomacul tau sufera, rostisem eu bosumflat, in timp ce imi incheiam pantalonii.
-Daca tu ai voie sa te ingrijorezi pentru coastele mele, am si eu dreptul sa imi fac griji ca esti pe punctul sa imi lesini aici! Tyler, nu glumi cu asa ceva!
Imi simtisem inima trepidand atunci cand realizasem de unde proveneau nervii lui. Era ingrijorat pentru mine!
Acel gand imi aduse un mic zambet pe buze si imi plecasem chipul inrosit, incercand sa ascund faptul ca acea situatie era una fericita pentru mine.
-De ce nu mi-ai spus? intreba apoi, punandu-si mainile in san.
-Nu credeam ca era necesar... Au fost doar niste zile in care eu nu am avut pofta de mancare, motivasem eu, ridicandu-mi privirea jenata spre el.
-"Niste zile"... mormai el, trecandu-si agitat limba peste buze. Acele trei zile in care eu am fost spitalizat, Tyler!... Imi pare rau, rosti incet, privindu-ma atunci, lasandu-ma sa ii observ si regretul din vocea sa joasa.
-Dar nu... Kyan, nu e vina ta! Nu am patit nimic. Sunt bine... Nu ma vezi? Exagerezi doar, spusesem eu, facand un pas spre a ma apropia de el.
-Nu. Daca te-as fi lasat sa imi vorbesti, nu ai fi facut asa ceva... Acum vii sa mananci, stabilise el, prinzandu-ma de mana si indemnandu-ma sa ii urmez pasii spre bucatarie.
-Ce ai vrea? intreba de indata ce deschisese usa frigiderului de care se sprijinise, privind inauntru.
-Kyan, nu trebuie... Voi manca eu...
-Tu stai jos. Ma ocup eu de resul, ordona apoi, scotand mai multe alimente din frigider
Ma asezasem pe unul din scaunele mesei sale din lemn, urmarindu-i fiecare miscare pana cand acesta se intorsese spre mine cu o farfurie pe care era asezat un sandvis destul de mare.
-Scuze, e cam tot ce stiu sa fac. Nu sunt un gospodar prea bun, marturisise el, stramband nemultumit din gura in timp ce imi inmanase farfuria.
Zambisem multumit si amuzat in acelasi timp, apoi asezasem pe suprafata de lemn ceea ce Kyan imi pregatise, ridicandu-mi chipul pentru a-l putea privi.
-Multumesc... Kyan, iti multumesc ca iti faci griji, rostisem fara a incerca sa imi ascund obrajii putin imbujorati.
El imi zambise bland, apoi imi ciufulise parul deja ravasit si se aplecase, presandu-si scurt buzele pe ale mele.
-Macar atat pot face si eu... spuse imediat, facandu-mi cu ochiul. Haide, manaca, adauga pe urma, facand semn spe farfurie si indepartandu-se pentru a se sprijini de bufet.
Ii urmasem indemnul, iar in timp ce eu muscam din painea moale, auzisem un sunet venind din living. Era telefonul lui, pe care si-l lasase pe jos dupa ce vorbise cu Samantha... Nu stiu cum mai rezista acel telefon la cate lovituri si aruncari a primit. Kyan ofta, apoi isi indreptase pasii lenesi spre incaperea de unde luase micul aparat sacaitor si raspunse plictisit, dar din pacate nu reusisesm sa aud nimic din conversatie. Credeam ca tonul lui calm insemna ca nu se intamplase nimic rau...
-A fost Chris, spuse el de indata ce revenise in bucatarie, avand un zambet discret pe buze.
-S-a intamplat ceva? intrebasem eu, dupa care muscasem din sandvis.
El ridicase din umeri, nepasator.
-A spus ca are cateva poze cu noi doi, cumparate de la niste tipi care au vrut sa le faca publice. Cica ii sunt dator ca a platit pentru ele cat pentru insulele Bahamas...
Aproape ma innecasem cu painea ce inca nu am putut sa o mestec, insa reusisem sa nu fac scena sa devina atat de patetica.
Inghitisem cu greu mancarea, apoi imi ridicasem privirea spre actorul ce avea o atitudine atat de degajata.
-Cum adica?!Ce poze?! Unde?! Ce a zis Chris?! sarisem eu, vrand imediat sa aflu toate detaliile cu o expresie destul de ingrijorata.
-Unele din fata spitalului, altele din fata casei mele, noi doi in masina, unele in care ne sarutam... si a mai zis el ceva, dar nu am inteles bine, pentru ca urla ca dupa o viata mai buna.
-Si ce i-ai zis?! intrebasem agitat, ridicandu-ma de pe scaun.
-Ca nu ar fi trebuit sa se oboseasca sa le cumpere, rostise el, ridicand din umeri cu acelasi aer de nepasare.
Ramasesem blocat pentru o vreme, apoi imi amintisem ca eu eram singurul caruia ii mai pasa de acest lucru. Nici nu mai vedeam rostul agitatiei mele...
Inchisesem ochii pentru a ma calma, apoi am oftat descurajat, ciufulindu-mi parul si revenind langa scaunul meu, pe care, insa, nu ma asezasem.
-Deci... intr-un final chiar nu avem cum sa ascundem asta, nu-i asa? intrebasem eu, cuprinzandu-mi bratul stang cu mana dreapta, coborandu-mi privirea in pamant.
-Teoretic... si practic... nu. Pun pariu ca tipii de la care Chris are pozele sunt niste vechi amici de ai lui, pentru ca, altfel nu cred ca ar fi putut pune mana pe ele. Vezi tu, astia sunt ca niste rechini. Nu poti scapa viu odata ce esti atacat de unul, si daca scapi, oricum vine altul, deci e cam acelasi lucru intr-un final...
Parca vocea ii scazuse putin pe masura ce vorbea si ii vazusem privirea plimbandu-i-se prin camera, parca agitata si ingrijorata. Incepuse a-si musca obrazul pe interior, ceea ce semnaliza clar ca ceva nu era in regula.
-Tyler, nu e cale sa ascunzi asftel de lucuri, asadar, gandeste-te bine daca vrei sau nu sa continuam. Nu vreau sa te constrang la a-ti petrece zilele intr-un mod care nu iti convine... iar eu nu vreau sa ma ascund de nimeni, rosti el, odata ce privirea lui serioasa revenise asupra mea, facand ca un fior sa imi strabata trupul ce mi se cutremurase parca de spaima. Imi dadea cumva un ultimatum...?
---MY YAOI BLOG-- *click*
[Imagine: _Gay_Rights__by_Minty_Hippo.png][Imagine: Not_a_choice___stamp_by_ethereal_cr.gif]
Why is it that, as a culture we are more comfortable with seeing two men holding guns than holding hands? [Ernest Gaines]


Buna Iza hug Cum te-am vazut online, cum mi-am dat seama ca esti pe cale sa postezi un nou capitol, asa ca am stat mereu sa dau refreshuri sa vad cand il vei posta ^^' Hehe, acum sunt aici, si sunt prima 15
Ah, am vazut acolo o scena yaoi, sau inceputul uneia. Oricum Kyan pare atat de dragut cand ii ofera acele saruturi, la fel si Tyler ce tot incearca sa ii spuna ca nu e bine ceea ce face, mai ales acum cand de abia s-a externat. Noroc cu telefon ala, zau asa 22 ( sa zic noroc? sau nu? 17 ). Daca nu suna Sam, atunci micutul Tyler ramanea nemancat, si lui Kyan ii dadeam in cap !!
Citat:-Dacă tu ai voie să te îngrijorezi pentru coastele mele, am şi eu dreptul să îmi fac griji că eşti pe punctul să îmi leşini aici! Tyler, nu glumi cu aşa ceva!
Exact! Ii dau dreptate... Da, da. Chiar ii dau!

Ah, da, mi-am adus aminte. Poze? haa! Paparazii, stiam eu!! In sfarsit apar si ei prin cadru si saracutul Chris -.- ma si gandesc cat o fi paltit pentru ele. Oricum, mai bine isi gasea o scuza ca nu are bani si tipii aia publicau pozele 65 Sau nu? Poate iar se isca o cearca intre porumbei T^T
De abia astept raspunsul micutului, sigur va fi unul ce ne va umple inimile tuturor ( sper -.- )

Buh-Bye :chuu: <3 bafta cu capitolele.




Utilizatori care citesc acest subiect:
26 Vizitator(i)