Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Addeh]

Oh, Doamne! Deci sora lui Tyler este chiar amuzanta
Chiar era un interogatoriu si mie nu-mi vine a crede ca Kyan n-a mai facut sex de 3 saptamani O.O Well, cred ca este diferit de data asta, adica se poarta diferit cu Ty. :X Oh, spune-mi ca e dragoste!
Hmmm.... Sunt la fel de confuza si speriata pe deasupra, din cauza acelui Chris. Si spune-mi si de data asta ca nu e vreun amant de-al actorului sau vreun tip ce va avea de-aface cu Ty. Nu mai pot astepata, iti spun
Succes si... atat)

[Yaoi Queen]

*kukuku* ^^ next ^^


Capitolul XIV

Voiam sa o apelez pe sora mea, pentru a o intreba din curiozitate cine e Chris, deoarece am presupus ca ea cunostea destul de multe persoane care il inconjurau pe Kyan, insa chiar atunci cand ii cautam numarul in lista plina cu numere de femei si foarte putine de barbati, el intrase pe usa bucatariei.
Avea in mana un pachet de cafea, din aceea pe care obisnuiam sa o folosesc si sa o prepar, mai nou, special pentru el. Nu obisnuiam sa beau cafea si faceam extrem de rar una, insa de cand cu Kyan, faceam cafea de fiecare data cand el dorea.
-Iti place sa cercetezi prin telefoanele oamenilor? intrebase el, ridicand o spranceana.
-Nu, doar eram curios... Cine e Chris? am intrebat eu dintr-o data, ridicandu-mi ochii spre el, in timp ce imi asezam mai bine ochelarii.
-Chris? Ce conteaza cine e Chris? intreba el nepasator, in timp ce trecu pe langa mine si aseza pachetul de cafea pe bufet.
-Intreb doar...
Simteam o presiune puternica in piept, vazand ca nu voia sa imi raspunda, si am inceput sa inghit cu greu, insa inima imi batea cu putere.
-E managerul meu, spuse el, sprijinindu-se cu o mana de bufet, chiar in dreapta mea.
Am eliberat incet aerul din piept care era nerabdator sa iasa, apoi am intins mana cu telefonul spre Kyan, vrand sa i-l dau inapoi.
Ma prinse de incheietura, tragandu-ma spre el.
Ochii lui imi urmarisera reactia sfioasa atunci cand trupul mi s-a lipit de al sau, si doar dupa o privire mai indelungata, incepuse a-mi vorbi.
-De ce erai curios sa afli cine e Chris?
-Pura curiozitate, am raspuns eu, fara a-mi ridica privirea la nivelul chipului sau, aranjandu-mi din nou ochelarii.
-Ce? Te simteai amenintat?
-De ce trebuie sa tragi mereu concluzii din ceva ce eu nu spun?
-Oh, ba spui, dar nu iti dai seama. Gesturile, corpul si expresiile tale imi povestesc mai mult decat ar putea sa o faca vocea ta.
-Doar nu te astepti sa cred asta.
-Chipul tau nu exprima curiozitate atunci cand m-ai intrebat de Chris, ci ingrijorare.
-Eram doar curios...sincer, am spus eu pe un ton pe care nici macar eu nu mi-l credeam.
Chiar si asa, acesta imi daduse drumul, probabil pentru ca nu dorea sa ma preseze sau sa ma sperie, desi stiu ca ar mai fi putut continua mult si bine, pana aveam sa cedez.
Am inceput sa fac cafea, chiar daca el nu imi ceruse, insa stiam ca dorea, din moment ce iesise sa o cumpere.
Imi simteam obrajii atat de infierbantati, motiv pentru care mi-am ferit chipul de Kyan pana cand am terminat de facut cafelele.
Intre timp, el se asezase pe scaunul pe care a stat si cu ceva timp in urma, inainte de a iesi afara. A luat aceeasi pozitie, insa de acea data, nu ma mai asculta, ci doar se gandea. Ochii lui pareau parca pierduti intr-un punct pe peretele din fata sa, iar expresia ii era serioasa.
Parca era pierdut in spatiu, iar in acel moment ma gandeam daca ar fi trebuit sa ii spun adevarul despre atitudinea mea in momentul in care i-am vazut numarul lui Chris de atatea ori in lista de apeluri...
Dar totusi, ma intrebam de ce sa ii fi spus? Oricum nu rezolvam nimic altceva decat sa imi puna si mai multe intrebari. Poate nici nu avea dreptul sa stie... dar atunci, eu cu ce drept i-am "scotocit" in telefon?
"Dar acum descopar ca te doresc al dracului de mult"
Acele cuvinte, care ii apartineau barbatului, venite parca dintr-un colt al mintii mele, mi-au facut instantaneu pielea de gaina si am ramas cu privirea atintita spre peretele dinaintea aragazului. Pana si un melc ar fi facut mai mult zgomot decat faceam noi doi in acea bucatarie, insa imediat am fost scos din transa de sunetul lichidului negru care incepuse a a clocoti. Am oprit repede focul, pe urma am turnat cafeaua in doua cesti. Dupa ce una i-am inmanat-o barbatului ce statea ganditor pe scaun, m-am sprijinit de masa de langa el.
-Vreau sa mergem in club, am rostit eu dintr-o data, facandu-l sa isi intoarca privirea curioasa spre mine.
-In club? Ce sa facem acolo? nu as putea decat sa ma imbat ca porcu' si sa ma cari acasa in spate ca pe un aurolac. Vrei asta?
-Dar de ce sa te imbeti? Poti sa te distrezi... sa dai peste vreo... fata cumsecade...
Apropoul meu il facuse sa se ridice brusc in picioare si sa isi scoata nervos telefonul din buzunar.
-O transez pe sora-ta! spuse el, pe un ton ridicat, incruntandu-se.
-Ce? De ce? am sarit eu uimit de atitudinea lui.
-Ce ti-a spus?
-Pai ea... nimic.
-Nu minti, Justin! spune-mi exact ce ti-a zis ea!
-Ei bine... ca tu nu ai mai... stii tu. De ceva timp... Dar de unde stiai ca ea a fost?
-Nu stiam. Dar nu esti genul care sa vrea sa mearga in cluburi. Trebuia sa iti fi venit de undeva ideea, asadar am inceput cu ultima persoana cu care ai vorbit: Samantha. Crezi cumva ca daca am nevoie femeie, nu fac rost de una? Daca ai fi tras un ochi la apelurile pierdute, ai fi vazut ca nu duc lipsa de ele. Pur si simplu, nu vreau.
-Dar Sam a zis ca e de cand ne-am intalnit noi! Ma simt prost din cauza asta!
Acesta isi sprijinise fruntea in doua degete, tinandu-si ochii inchisi, apoi a oftat scurt.
-Tu nu intelegi. Nu pot si nu vreau! Ai de gand sa discutam despre viata mea sexuala? intrebase acesta, ridicandu-si incet pleoapele, spre a privi in jos, spre mine.
-Din moment ce in clipa de fata ma priveste, atunci da! Sam a zis...
-Sam?! Da-o dracului pe Sam! Deja ma scoate din sarite! Zici ca viata mea sexuala te priveste? Spune-mi de ce.
Imi simteam din nou obrajii calzi, si nu stiam cum sa imi mai lipesc cuvintele unele de altele. Subiectul devenea din ce in ce mai greu de abordat din punctul meu de vedere. Poate ar fi trebuit sa tac dic gura.
Am inghitit cu greu si mi-am lasat privirea in jos. Stiam ce trebuia sa ii spun, dar totul era foarte jenant.
-Pentru ca... am ajuns la concluzia ca din cauza mea esti asa.
-Si ce daca sunt? intrebase el calm, asezandu-se la loc pe scaun, ca o furtuna care a facut ravagiile de rigoare, apoi dispare, lasand fiintele cu necazurile pe cap. Sa iti spun clar: Nu vreau o alta persoana in pat langa mine, nici pe mine nici sub mine. Pur si simplu nu vreau. Iar daca asta inseamna sa rabd de "foame" sau sa raman ipotent, pentru ca stau si ma uit la tine ca un caine tinut in lesa la o bucata de carne frageda, atunci, ghinionul meu. Daca vrei o varianta si mai scurta, atunci ia-o asa: Nu doresc pe altcineva inafara de tine, nici daca ar fi sa mor.
Parca as fi facut stop cardiac, deoarece nu mi-am mai simtit inima batand, iar aerul mi s-a oprit in plamani. In acelasi moment obrajii mi s-au infierbantat si am simtit zeci de fiori ce-mi treceau prin corp. Stangeam in maini ceasca aceea de cafea de parca doar ea ma mai putea ajuta sa scap de acea senzatie.
Am inghitit cu greu, apoi mi-am intredeschis buzele, vrand sa vorbesc. A durat ceva timp pana cand sa pot rosti ceva, insa am facut-o.
-Imposibil, Kyan. Imi pare rau, dar gandirea ta e fara noima.
-Chiar crezi? vru acesta sa stie, lasandu-se pe spatarul scaunului, parca relaxat.
-Evident. Cred ca e doar in mintea ta lucrul asta.
-Si atunci in mintea ta ce e?
M-am blocat, ramanand cu privirea indreptata in jos, spre el.
-Ce vrei sa spui...?
-Ce vreau sa spun? Acum ca ma gandesc mai bine, nu mi-ai fi raspuns la sarutul acela daca nu ti-l doreai. Chiar tu mi-ai demonstrat ca poti respinge o idee pe care nu ti-o doresti, si ca poti fii destul de incapatanat. Tii minte?
-Bine... poate ca ai dreptate, dar in orice caz, intre noi nu poate fi nimic altceva inafara de amicitie, am spus eu, luandu-mi privirea de la el si mutand-o pe podea.
Ah, cat puteau sa doara acele cuvinte! Dar am facut-o, si asa consideram ca era mai bine pentru amandoi. Acesta incerca inca sa para calm, insa expresia i s-a schimbat in una nervoasa. Se ridicase de pe scaun, si parca vedeam cum muntele se inalta peste mine, facandu-ma sa ma simt atat de mic...
-Sunt actor, nu prost. Nu incerca sa ma mai tratezi ca pe unul.
-Dar nu te tratez ca pe un prost, am incercat eu sa ii spun, insa acesta se intoarse, asezandu-si ceasca pe masa si iesind din bucatarie. Kyan! Nu intelege gresit...
Era prea tarziu, deoarece acesta iesise din casa, fara a se incalta, si nici macar nu imi mai adresase un cuvant. Mi-am simtit inima cum se strangea. Durea. Si, Doamne, cat de tare...

[Beatrix LaVey]

Oh, God >.>
Chiar nu-mi vine sa cred! Adica... Oh! Intai il face pe Justin sa devina ca un rac fiert, apoi se cearta? >.>
Frate, da, unii considera ca relatiile de genu` sunt strange >.> [ cum ar fi colegul agresat de mine azi ] Dar, frate, Kyan ar trebui sa inteleaga, poate lumea vedetelor e o prostitutie, da` cea reala nu e mereu -_-
Mda, fiecare cu principiile lui. Acum ma mir si eu ca am fost in stare sa gandesc O.o
Ma simt ca un obsedat, fiindca sunt in stare sa ma pun in geunchi in fata ta sa postezi urmatorul capitol! :X
Simt miros de yaoi =p~ Pe undeva, pe-aici.... ( God, cum suna asta Chiar sunt )

Oricum e uimitor capitolul si chiar imi place felul tau de a scrie
Abia astept continuarea! :X
Bafta

[Tiusca]

Aww, dar ce capitol! Destul de lung, așa cum ne place.. xD
N-am putut să nu observ că ficul ăsta e ceva mai diferit, până acum n-am avut scene mai aprinse între cei doi, dar ceva îmi spune că nu mai avem mult de așteptat. Sperăm. O duci foaaarte bine cu descrierea, îmi place mult. Deci să înțeleg că Ty are sentimente pentru Kyan dacă și-a facut probleme pentru apelurile alea, mai mereu e ca un rac și gândește ce gândește.. xD Auu, dar Kyan s-a supărat, nu-i de bine, nu? :] Ha, dar eu sunt foarte curioasă cum ar reacționa actorul dacă Ty l-ar face gelos(cu/fără intenție), sunt curioasă cum l-ai face să reactioneze.. Mă rog, mă opresc aici.
Nextul? ^ ^

[Yaoi Queen]

Mai fetelor, mai v-am prevenit ca e diferit dar stati linistite, va veni si yaoi (ce fic e ala fara yaoi?)
Si acum, nu stiu de ce, am avut chef de postat un alt capitol... desi probabil ar fi trebuit sa il postez maine... sau poimaine (regula mea de 3-4 zile diferenta intre capitole postate )

Capitolul XV

Mi-am lasat ceasca de cafea langa cea a lui Kyan, pe masa, si m-am asezat pe scaunul pe care statuse el. Mi-am dat ochelarii jos, punandu-i langa cestile noastre, apoi mi-am asezat ambele maini pe chip, in timp ce coatele imi erau puse pe genunchii apropiati. Imi simteam trupul termurand dintr-o durere care practic nu exista, pentru ca inima nu doare, ci doar gandul care imi hranea mintea cu expresia atat de suparata a lui Kyan.
Am oftat, apoi mi-am unit mainile in dreptul buzelor, ramanand cu ochii pierduti in propriile mele ganduri. Totul mi se parea atat de complicat, desi probabil o persoana din exterior s-ar intreba "Si care ar fi problema? Zice ca te vrea, atunci fi al lui, pentru ca si tu vrei asta." Dar nu putea fi atat de simplu. Asa ceva era imposibil. El era un actor, de asemenea si iubitul surorii mele, desi fals... insa publicul ii voia impreuna. Pe ei doi. In niciun caz pe tocilarul bun-de-nimic al Samanthei Kannes.
Dar nu puteam... Nu voiam sa fie suparat. Voiam sa fie la fel de dulce si calm cum a fost mereu. Nu puteam sa il las pur si simplu asa, dupa cate imi spusese si cate facuse pentru mine. Sau, la naiba! dupa cat de mult il voiam mereu langa mine. Pentru ca asta ma framanta pe mine cu adevarat: il voiam! Si, Dumnezeule, il voiam atat de mult...
M-am lasat pe spatarul scaunului incercand sa imi relaxez trupul, insa nu au trecut mai mult de cinci secunde pana cand m-am ridicat si am iesit pe usa, in incercarea de a-l aduce inapoi pe Kyan.
Ajuns pe malul oceanului, am privit in stanga si in dreapta, insa am realizat ca imi uiatsem ochelarii pe masa. Tot ce vedeam era o umbra mergand pe malul apei, la o foarte mare departare, si speram din toata inima sa nu gresesc, si sa fie el. Pasii mei pareau a fi calmi, si incepusem a merge in aceeasi directie, insa nu era indeajuns, deoarece se indeparta tot mai mult, iar eu incepeam sa il pierd din ochi. Am marit pasul, si ma grabeam, insa in scurt timp fugeam atat de repede, incat parca picioarele nu mai faceau parte din mine, si tot ceea ce faceau ele era sa fuga pentru mine.
Cand ajunsesem mai aproape, am realizat ca era chiar el. Nu aveam cum sa ma insel. Il recunoscusem. Am continuat sa fug, pana cand practic, ma izbisem de el, si m-am prins de bratul lui, oprindu-l.
-Te rog, Kyan! Nu vreau sa fii suparat. Habar nu ai cat imi este de greu sa spun ca nu avem voie sa fim mai apropiati. Chiar imi doresc asta, dar mi se pare atat de greu. M-ai intrebat ce e in mintea mea, si ca sa fiu sincer, e o harababura totala! Tu esti cineva, esti Kyan Lawson. Dar eu cine sunt? intreabasem eu retoric, desigur, deoarece in comparatie cu el eu eram un nimeni.
Toate acele cuvinte le rostisem atat de repede si totusi speram ca el sa le fi inteles, deoarece curajul mi se risipise mai repede chiar si decat alcoolul. Am ramas agatat de bratul lui, respirand obosit, cu privirea indreptata spre bicepsii lui, care erau in dreptul ochilor mei.
-Cine esti? Chiar vrei sa iti demonstrez ca pentru mine esti intr-adevar cineva? intrebase el cu o urma de nervozitate in voce.
Imi ridicasem chipul, curios fiind cand ii auzisem vorbele, si i-am simtit cealalta mana, asezandu-se in spatele capului meu, prinzand intre degete cateva suvite din parul meu blond. Buzele lui le-au acoperit pe ale mele, iar ochii mei au ramas atintiti spre ai lui, atat de aproape, incat puteam chiar sa ma pierd il intensitatea albastrului lor. Chiar asta se intamplase. Ma pierdusem cand limba lui se aventurase in caldura umeda a gurii mele, chemandu-ma sa ma alatur lui. Ah, dar era atat de delicios, iar buzele mele infometate nu doreau decat sa il guste. Nu am refuzat invitatia, si mi-am lasat limba sa il exploreze doritoare. Ii dadusem drumul bratului cu care acesta imi inconjurase spatele, si ma trase aproape, lipindu-mi mijlocul de al sau. Mi-am asezat palmele pe umerii lui incordati, ca un punct de sprijin cand am observat ca datorita diferentei de inaltime, eu eram usor lasat pe spate.
Ii simteam limba mangaind-o pe a mea intr-un fel atat de bland si totusi era atat de posesiv... de pasional, parca facand dragoste.
Intreg corpul imi reactiona, tremura usor la fiorii trimisi de Kyan in trupul meu, iar pantalonii imi devenisera stramti in partea din fata. Era deranjant, insa nu voiam sa se opreasca. Avandu-mi soldurile lipite de el, il simtisem tare acolo jos, si tresarisem usor. Am gemut surprins cand bratul sau ma lipise mai tare de trupul lui, indemnandu-ma sa ii simt organul presat pe abdomenul meu, apoi luasem o gura de aer zdravana cand isi dezlipise buzele de ale mele, coborand spre gat. Mainile lui se strecurasera pe sub tricoul meu, iar degetele sale au urcat pe corpul meu, de la mijloc pana la coaste.
Am inghitit cu greu, si am tresarit usor la sentimentul atingerii mainilor sale calde si mari. Imi deschisesem buzele, pentru a incerca sa vorbesc, insa nu am reusit decat sa ii rostesc numele in soapta.
-Ah, Dumnezeule, Justin, esti atat de dulce...
Acesta isi trecuse mainile pana pe spatele meu, lipindu-ma din nou de el, cand buzele sale lasau dare fierbinti pe pielea sensibila a gatului meu.
Din nou, ma durea pieptul, insa in acel moment nu era din pricina unei suferinte, ci ma durea dorinta care incercam sa o tin in frau atat de mult.
-Kyan, te rog, stai...
-Nu mai vorbi, ma intrerupse el, cu buzele lipite de gatul meu. De fiecare data cand o faci, cuvintele noastre intra in contradictie, adauga apoi, revenind la buzele mele, punand din nou stapanire pe ele.
Limba lui flamanda o cauta pe a mea, iar mainile sale imi cercetau trupul. Palma dreapta se oprise peste partea stanga a pieptul meu, parca vrand sa imi simta bataile grabite si ritmate ale inimii mele tulburate. Isi coborase ambele maini spre cureaua pantalonilor mei, insa imediat isi retrase buzele de pe ale mele, ridicandu-si capul spre cer si maraind o injuratura printre dinti. Isi luase mainile de pe corpul meu, si isi asezase palma dreapta pe chip.
La fel ca in seara precedenta, incercam sa ma regasesc, sa ies din ameteala care ma cuprinse, iar Kyan se asezase jos, pe nisipul ud, lovit din cand in cand de unele valuri. Isi tinea un picior intins, iar celalalt indoit de la genunchi.
-Deci... nu mai esti suparat? il intrebasem eu confuz.
-Ah, Justin, mormai el, frecandu-si fruntea cu degetele, expirand apoi puternic. De ce nu ma opresti? Intr-o zi voi intrece orice masura, spuse apoi, inchizandu-si ochii.
M-am asezat langa el, prinzandu-mi genunchii cu mainile. -Nu cred ca as putea, sau ca as vrea...
Si-a intors chipul spre mine, privindu-ma surprins. Lumina puternica a soarelui ce ii mangaia chipul le dadea ochilor lui o nuanta de un albastru utopic. Parca nu ii apartineau unui om. Mi s-a oprit respiratia pentru o secunda, apoi mi-am intors privirea spre ocean, lasandu-mi barbia pe genunchi.
-Stiu ca daca as vrea sa te opresti, ai face-o... Dar imi vine atat de greu sa spun asa ceva cand... cand ma saruti in felul ala.
Am simtit cum obrajii mi-au luat din nou foc, si mi-am ascuns intreg chipul, punandu-mi fruntea pe brate.
-De aceea spun ca nu putem fi mai mult decat prieteni... eu nu voi fi in stare sa refuz nimic ce vine din partea ta... si imi e teama.
-Dar nu ai de ce sa iti fie teama, rosti acesta, lasandu-si chipul in palma.
-Ba da, am. Faima ta... ma inspaimanta faptul ca ti-as putea distruge cariera daca doar o singura persoana afla despre asta... Nu vreau sa se intample asa ceva.
-Faima mea?! sarise el, privindu-ma uimit. Justin, da-o dracului de faima! Da-o dracului de cariera! Nu te mai gandi la mine ca la un actor, ci ca la un om, la naiba! Pentru ca la urma urmei asta sunt: un om, nu-i asa? Iar omul asta te vrea pe tine cu orice pret, spuse el, aratand cu degetul mijlocul pieptului sau.
-Nu... Nu se poate. Esti un om. Dar omul asta e Kyan Lawson, nu orice om, am rostit eu, ridicandu-mi chipul din ascunzatoare, pentru a privi orizontul albastru dinaintea mea.
Barbatul scoase un sunet animalic, ridicandu-se nervos de jos in timp ce isi varase mana in buzunarul pantalonilor, scotand de acolo telefonul mobil, incepand sa il butoneze, apoi punandu-l la ureche.
-Chris? rostise acesta, dandu-mi de inteles ca vorbea cu managerul sau. Anuleaza contractul de saptamana viitoare si orice contract pe care il mai am! Nu mai filmez pentru nimic!
Am tresarit speriat, ridicandu-ma in picioare.
-Ce faci, Kyan? inceteaza! am spus eu, intinzandu-ma spre el, pentru a-i lua telefonul din mana. Te rog sa nu faci asta! spusesem pe urma, cand acesta isi ridicase mana cu micul aparat, pentru ca eu sa nu ajung la el.
-Cu orice pret, am spus.
-Nu! Nu am sa te iert niciodata daca faci prostia asta! Vezi? De asta imi e frica! Iti distrugi cariera!
-Nu imi distrug cariera pe atat cat ma distrugi tu pe mine!
M-am oprit brusc din incercarea de a-i lua telefonul atunci cand din nou respiratia parca mi s-a oprit si am ramas inaintea lui cu capul plecat. Inima incepuse a-mi bate atat de tare incat durea...
-Imi pare rau, am spus eu aproape soptit, acoperindu-mi chipul cu palmele. Nu vreau asta, Kyan, dar imi e frica...
Imi simteam ochii umezi, insa nu plangeam chiar daca probabil as fi avut nevoie de asta.
-Nu am avut niciodata intentia sa se ajunga aici...
-Justin, niciunul din noi nu a avut intentia asta, dar s-a intamplat. Pur si simplu s-a intamplat, spuse acesta, inchizand apelul catre Chris, si bagandu-si telefonul in buzunar. Ai sa ma distrugi cu adevarat daca ai sa ramai cu expresia asta, adaugase acesta, asezandu-si palma pe obrazul meu. Nu vreau sa fii suparat. In niciun caz speriat...
Ma trase in bratele sale, si m-a strans usor cu o mana, in timp ce cealalta imi mangaia crestetul capului de parca eram un copil... dar era atat de bine.
Dupa un scurt timp in care am ramas astfel, Kyan ofta.
-Cred ca trebuie sa fac o baie, a spus el, indemnandu-ma sa imi ridic privirea spre el.
Ca si cum ar fi stat sa isi aleaga cuvintele, privind in stanga si in dreapta, si-a coborat apoi ochii spre mine, zambindu-mi in coltul gurii.
-Ca sa ma calmez.
Obrajii mei se inrosisera, amintindu-mi de momentul in care il simtisem atat de tare in pantaloni, insa am fost si mai jenat de faptul ca si eu eram in aceeasi situatie.

[Beatrix LaVey]

Draga mea, esti un adevarat geniu
Ai venit cu o mare binecuvantare peste mintea mea obsedata si concentrata! Ai dreptate, ficul nu e ca celelalte, e suprinzator si foarte interesant. Desi e lesne de-nteles ca sunt fermecata de ce scrii, eu tot nu renunt la obsesia mea pe care o stii foarte bine
Bun, revenind la acest fic... Suprinzator, chiar nu ma asteptam din partea lui Kyan sa renunte el la tot. Aah, maiculita mea, si ce saruturi intre ei, cre` ca m-am intarit si eu in pantaloni [ As fi cel mai tare gay daca as fi baiat ].
Chiar esti uimitoare :X
Abia astept continuarea si, ah!=p~, yaoi-ul=p~
Bafta la scris

[Addeh]

Omg! Gabytsswh, ce spui!? O.O Well, recunosc, si eu am ramas socata la sarutul dintre cei doi:perv:
Prima data cand am citit ca Justin nu avea ochelarii, si atunci cand s-a dus dupa Kyan, mi-a saltat inima de bucurie, chiar vroiam ceva intre cei doi. :]] Insa apoi, faza cu "barbatul", pe care Justin nu prea il vedea si cu toate astea, el credea ca e actorul, m-a cam speriat. Mie imi era teama ca nu cumva sa fie alt tip pe plaja sau ma rog, unde erau ei, si ca el sa-i fi spus toooate lucrurile alea jenante tipului. : | Btw, incurcata treaba.
Dam chiar este o binecuvantare ca ai postat Arigatou, Kana`chan.
Well, eu astept nextu`. ^^

[Tiusca]

Heei, capitol nou, ne bucurăm, ne bucurăm! ^^
Hm, văd că s-a ajuns în situația în care nici Ty nu se mai poate stăpâni bine. xD O dată, de două ori să se mai lase sărutat așa, că actorul îl mănâncă. ;3 Nu că nouă nu ne-ar plăcea.. Mă rog, eu apreciez faptul că îmbraci mai bine acțiunea înainte de-a ne delecta cu yaoi pur, care, din câte stiu, va fi delicios. ;3 Așaa, deci să înteleg că Kyan chiar vrea să fie tratat ca un simplu om, unul fără atributive speciale.. Drăguț, ce pot spune? Păcat că Ty nu cooperează.. xD
Frumos capitol, l-am citit pe nerăsuflate! >:d< Voi fi cuminte și voi astepta nexul, so.. ganbatte! ^ ^

[Yaoi Queen]

Hiiii my dears ^^
Nextul <3
*hugs*

Capitolil XVI

-Mai bine te duci inapoi in casa, imi spuse Kyan, ciufulindu-mi parul.
-De ce?
-Pentru ca am sa inot acum, imi spuse el, indreptandu-si privirea spre ocean.
-Am sa raman aici, rostisem eu, facand un pas in spate, spre a ma indeparta putin de el, si a-l observa
-Voi inota... gol.
-Ah. Imi simtisem inima saltand. Bine, am spus eu incet, coborandu-mi privirea in pamant, pentru a-mi ascunde rusinea.
Poate si eu aveam nevoie de un dus... unul rece, pentru a-mi potoli orice gand in privinta actorului. M-am indepartat de el, spunandu-i incet ca aveam sa ne vedem in casa.
Imi fusese frica sa privesc inapoi pe masura ce el se dezbraca, in ciuda faptului ca ochii mei nu ar fi putut sa ii distinga formele corpului de la distanta la care ma aflam. Am intrat in casa, privind neajutorat in jur. Ah! abia plecasem de langa el si deja ma simteam singur.
Am oftat, si m-am indreptat spre bucatarie, luand cele doua cesti de pe masa, pe care le golisem in chiuveta pentru ca s-au racit. Mi-am pus ochelarii, apoi m-am indreptat spre living, vrand sa urmaresc ceva interesant la televizor, insa am terminat prin a ma duce in dormitor pentru a sta linistit in pat. Mi-am asezat ochelarii pe noptiera, insa mi-a fost mai greu sa inchid ochii decat as fi crezut. Ma zvarcoleam prin pat, incercand sa gasesc o modalitate buna de a dormi, insa era in zadar. Abia dupa o ora reusisem sa atipesc, si atunci parca nu a durat mai mult de cinci minute. Am deschis ochii, privind in dreapta mea, unde il observasem pe Kyan, stand sprijinit intr-un cot,atintindu-si ochii albastri spre mine.
-Ce faci? l-am intrebat eu, incet.
-Te admir. Greu imi vine sa nu te ating. Esti ca o papusa de portelan atunci cand dormi.
Mi-am simtit sangele circuland repede doar pentru a-mi incalzi mie obrajii, care au devenit rozalii, sub privirea atenta a barbatului.
-Ai venit de mult?
Mi-am luat ochelarii asezandu-ui pe ochi. Ii priveam parul ud si pieptul gol, pe care se mai scurgeau din cand in cand picaturi reci de apa.
-Nu chiar. De cinci minute.
-Sterge-te, sau te imbolnavesti. Nu cred ca esti imun la raceala, am spus eu ridicandu-ma in sezut in timp ce imi frecam ochii cu mana dreapta, iar cu stanga imi tineam ochelarii ridicati.
-Lasa asta. Am adus pizza.
-Nu las asta, am spus eu serios ridicandu-ma din pat si incepand sa cercetez in dulap.
Am gasit un prosop pe care i-l aruncasem, insa era ca si cum nu il vazuse.
-Nu iti e foame? intrebase el, zambitor.
-Ba da imi e, de aceea, sterge-te ca sa mancam amandoi...
-Nu. Imi place senzatia asta, imi spuse el, trecandu-si mana prin par.
-Nu o sa iti placa si atunci cand stranuti si tusesti, si iti vor trebui pachete de servetele si ceaiuri calde. Sterge-te, l-am indemnat eu, asezandu-ma pe pat si luand prosopul in mana pentru a i-l inmana.
-Nu.
Raspunsul lui scurt si ridicarea unei sprancene ma enervase. I-am aruncat prosopul pe cap, incepand sa ii frec parul rapid, inainte ca el sa reactioneze in vreun fel. Stateam in genunchi langa el pentru a face lucrul acela, insa a fost rapid, si ma prinsese de incheieturi, tragandu-ma puternic inspre el. Prosopul cazuse aproape, descoperindu-i parul ciufulit si inca ud.
-Uite, spuse el scurt, strecurandu-si palma uda pe sub tricoul meu, obligandu-ma sa tresar si sa gem datorita acelei senzatii.
-Stai... ah, Kyan, esti rece! m-am plans eu, inspirand brusc si retinand aerul.
-Tu ai vrut-o. Adineauri nu ai facut decat sa ma provoci la asta.
Parea amuzat de situatie, insa nu numai senzatia de rece, ci si mana lui aveau efect asupra pielii mele, si a trupului meu. Cand mana cealalta s-a asezat si ea sub tricoul meu, la spate, eram pe aproape de a urla, insa am scos un alt geamat puternic, punandu-mi palmele pe umerii barbatului care s-a ridicat in sezut, incercand sa scap.
-Te rog! Esti atat de rece...
Tricoul imi era ridicat pana mai sus de piept de catre mainile sale care urcau treptat, insa cand ele incepusera a se incalzi, acesta m-a prins de talie, tragandu-ma peste picioarele sale. Fusesem surpins cand mi-a lipit trupul de al sau, facandu-ma sa inspir brusc.
-Doamne,Kyan! Esti foarte rece, am rostit eu, pe un ton aproape tremurat, realizand pe urma ca barbia mea era in dreptul umarului sau, si ca bratele sale mi-au inconjurat spatele.
-Kyan...?
-Ah, Justin... de mult simt nevoia asta nebuna de a te tine macar asa in brate atat de aproape, de cald... si dulce.
-Dar esti rece...
-Da, sunt. Si as vrea sa fie corpul tau cel care ma incalzeste.
-Daca... daca racesc, nu stiu ce-ti fac!
-Atunci voi avea eu grija sa iti primesti ceaiul la pat.
Am tacut, nestiind ce sa mai rostesc, insa mi-am pus bratele in jurul lui, inconjurandu-i spatele lat, pe care nu il cuprindeam in intregime cu ambele maini. Era intr-adevar rece, insa incepuse a se incalzi treptat... La fel si eu. Nu era de bine... Ma tinea in brate atat de aproape... atat de strans, incat nu as mai fi vrut sa imi dea drumul. Insa pielea lui in contact cu a mea imi trimitea fiori nebuni prin intreg trupul, indemnandu-ma sa tremur usor. Pieptul imi era lipit de al sau si ma jenasem atunci cand am simtit cum mugurii mi se intarira, si se atingeau de pectoralii tari. Totusi nu stiu care dintre noi ar fi terbuit a devina mai rusinat. Il simteam pe Kyan umflandu-se in pantaloni sub mine, si cred ca in locul lui, fierbinteala din obraji mi-a revenit mie.
De pe buze i-a scapat un sunet, aproape imperceptibil, insa urechiile mele l-au auzit incet, ca un geamat.
Am inspirat repede, apoi imi simtisem inima luand-o parca la fuga in cercuri. As fi zis ca innebunisem, dar chiar asa simteam.
-La naiba, rostise el. Si daca te tin in brate, esti in stare sa ma distrugi fara sa relizezi. Respiri in urechea mea, imi tremuri in brate... Doar un taifun ma mai raceste acum.
-Ce zici de o cafea? am intrebat eu, desprinzandu-ma din bratele sale, pentru a ma indrepta spre bucatarie.
Eram agitat, si de cum am intrat in incapere, am trantit ibricul pe foc, fara sa bag apa in el. Cand am realizat lucrul acesta, am tresarit, luand un pahar, pe care il umplusem cu apa si il golisem in ibric. Era destul pentru doua cescute.
Adaugasem cafeaua si zaharul, incepand sa amestec cu o lingurita in continutul care devenea din ce in ce mai negru, insa eram atat de preocupat, incat nu auzisem zgomotul produs de pasii lui Kyan care venise imediat in urma mea.
Am tresarit atunci cand ii simtisem bratele inconjuradu-ma, si pieptul sau lipindu-se de spatele meu.
-Kyan, Te rog! Te porti de parca am fi proaspat casatoriti! e jenant...
-Din pacate nu suntem nici "aproape casatoriti". Dar visez la o noapte a nuntii, rostise el incet, aproape de urechea mea.
M-as fi topit incet si sigur daca zgomotul apei ce clocotea nu ma trezea din acea stare. Am inchis focul iute, apoi am luat ibricul, cerandu-i lui Kyan doua cesti. Pentru acel lucru a trebuit sa se indeparteze de mine, iar eu am expirat usurat. Am turnat lichidul negru, apoi luasem o cescuta din mana lui, pentru a sufla aburul ce plutea deasupra ei.
Am sorbit imediat, umezindu-mi buzele cu gustul cafelei proaspete, apoi am urmat un drum scurt spre cel mai apropiat scaun, asezandu-ma, rezemat de spatar. Kyan ramase in picioare, sprijinit de bufet, privindu-ma.
-Ce te sperie? intrebase el dintr-o data, inainte de a sorbi din lichidul fierbinte. Inafara de faima mea.
-Ideea in sine, am raspuns eu incercand sa par calm, cand doar vocea lui putea sa ma cutremure.
-De a dori pe cineva?
-Nu. De a dori o persoana de acelasi sex.
-Iti e frica de ce va spune lumea, constata el imediat, ridicandu-si ochii spre mine.
-Cam asa ceva. Nu as fi pregatit pentru vorbele urate ale oamenilor. Oamenii sunt rai.
-De ce ti-ar pasa? nu sunt decat vorbe.
-Ele pot rani o persoana.
Ofta, apoi isi ridicase doar mana stanga ca si cum s-ar preda, cu palma lasata la vedere.
-Bine. Va ramane la alegerea ta. Nu am sa ma mai ating de tine.
-... Nu am cerut asta, am replicat eu incet.
-Si nici eu nu vreau asta, dar la naiba, Justin! Daca mai stau mult langa tine sa fierb, am sa imi pierd mintile! Ajung sa ma tem de momentul ala.
Mi-am lasat privirea sa cada in podea, si am sorbit pierdut din lichidul negru, pentru a-mi uda gatul care parca se uscase brusc.
Din nou, tacerea dintre noi a devenit apasatoare si era extrem de enervant, nu numai pentru mine, dar si pentru Kyan care parea nervos, si totusi, parca nu mai stia ce sa imi spuna. Eram sigur ca voia totusi sa afle multe, si totodata nu dorea sa ma preseze cu intrebari. Mie imi era frica de intrebarile lui cu drum inchis, care presupuneau acceptare sau refuz. Ar fi putut sa intrebe in orice secunda, si totusi nu o facea, dar eu ramaneam agitat, privind lichidul ce tremura in ceasca alba din cauza mainilor mele ce vibrau incet.
-Asculta, incepuse el, lasand pe bufet cescuta goala. Eu nu am sa renunt. Mereu am luptat pentru ce am vrut, iar tu nu faci o exceptie.
-Ai luptat? Nu vad cum. Ai tot ce isi poate dori un om in viata.
-Asa crezi? inainte sa ajung unde sunt acum, eram un taran care lucra la o ferma in Kansas. Chiar am terminat liceul cu un an mai tarziu, pentru ca a trebuit sa raman acasa, ajutandu-l pe tata cu pamantul, pentru ca mama a fost bolnava la pat. Usor nu a fost in niciun caz. Aveam atatea bataturi in palme din cauza muncii excesive zilnice, insa uite. Isi ridicase palmele. Acum sunt netede, si a meritat toata munca aceea.
-Si cum ai ajuns in industria filmului?
-Aveam o prietena care cunostea un designer. Tipul ma facuse model, si suma cu care ma platea era indeajuns de mare incat sa ii pot ajuta si pe ai mei. Inca le trimit lunar bani. Am ajuns actor, pentru ca mama acelei fete cunostea pe cineva care dadea cursuri de actorie, iar eu plateam cu proprii mei bani pentru ele, apoi m-am inscris la un casting. De atunci a inceput totul. Eu terminasem liceul la nouasprezece ani, si acum...
-Si acum esti ceea ce esti.
-Tocmai.
-Si de aceea sustin ca nu vreau sa iti distrugi cariera, am spus eu, sorbind apoi din cafea.
-Cerule! Anunta-ma cand ai sa intelegi care e de fapt problema aici!
Plecase din bucatarie, trantind usa in urma lui ca si cum am fi avut o cearta, insa ce spusesem rau? Nu voiam sa fiu cel care ii punea cariera in pericol. Lumea e rea. Nu multi ar fi acceptat faptul ca langa el era un baiat si nu o fata. Asta putea sa il traga in jos, iar eu nu imi doream acel lucru.

[Beatrix LaVey]

Va inota gol?
Bine, acum vreau sa fiu in pielea lu` Justin acum >.> Si intru in apa dupa el, sincera sa fiu
Si e asa de dulce si de inocent cu rusinea lui si atatea dorinte ascunse in trup... Si gandeste prea mult la ceea ce se poate intampla cu cariera lu` Kyan si prostiile astea, ca nu conteaza! Eu vreau yaoi, Kyan vrea yaoi, numai Justin nu e sigur
Uuuh, ma fierb pe mine insami si abia astept sa vad cum... Aaah =p~
Cum geme sub el... Our Queen, vrem neeeeeeeeeeeext
Esti geniala:X