Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Sooo my lovely readers, as i promised to some of you... this is it... a new fic ^^
Voi incerca sa postez mai repede ,avand in vedere ca deja este scris pana la capitolul 23. Tot ce lipseste sunt diacriticile ^^ asta dureaza 10 minute, dar ma stiti... sunt mai lenesa uneori
Forgive me
Deci in acest nou fic... care e... diferit fata de celelalte ficuri ale mele (si sper ca intr-un sens bun) nu veti avea pozele personajelor
Why?
Vreau sa va imaginati totul asa cum va place voua Desigur, eu am descris personajele dar ... stiti ce zic
Oricum, sper sa va placa so... let's start

Limita de varsta: + 18
Observatii cu privire la continut: Poate contine limbaj obscen
Tip de comentariu solicitat: Orice tip
Numar de capitole: 50-60


Capitolul I

Stateam langa patul de spital a surorii mele, tinandu-i mana strans in palma mea transpirata, speriat, desi stiam ca era in siguranta. A avut un accident de masina in afara orasului in care locuiam: Los Angeles, insa ea nu a patit nimic grav, numai ca nu puteam fi linistit decat daca o stiam acasa si nu pe un pat de spital.
-Tyler, ti-am spus ca sunt bine. Nu trebuie sa iti faci atatea griji, rostise ea, intorcandu-si chipul palid spre mine. Parul ei saten-roscat si lung pana in talie era ravasit pe perna si pieptul ei, ochii verzi parca nu mai straluceau la fel de tare, ca smaraldul in bataia razelor soarelui, insa zambetul ei cald era neschimbat.
Cateodata as fi vrut sa seman cu ea, insa tot ceea ce aveam in comun era culoarea ochilor. O fata perfecta, frumoasa din toate punctele de vedere... asa era ea, Samantha. Eu, desi eram fratele ei, parul meu blond, scurt, ciufulit, pielea mea alba, nu se asemanau cu absolut nimic din ce era ea. Era exotica, avea pielea bronzata frumos si uniform. Dar ea era o vedeta, eu eram doar fratele ei tocilar.
Imi asezasem ochelarii mai bine, apoi mi-am deschis buzele, vrand sa ii vorbesc, insa ma oprise brusc inainte de a scoate vreun cuvant.
-Fratioare, stii ca maine trebuia sa merg la premierea filmului acelui Kyan Lawson...
-Da...
-Il urasc! Dar i-am promis managerului meu ca merg pentru ca da bine la imagine. Partea proasta e ca nu pot sa ii fac asta lui Kyan oricat de mult l-as uri.
-De ce nu? Ziceai ca e un idiot...
Ea nu mi-a raspuns, in schimb, ca si cum ii venise o idee, mi-a dat ochelarii jos, asezandu-i pe noptiera.
-Ai sa mergi tu in locul meu.
Cuvintele ei ma facusera sa tresar, apoi sa ma ridic in picioare.
-Ce tot vorbesti?! Cum sa merg eu? Sam, gandeste-te la ce spui! Nici macar nu seman cu tine... Si sunt baiat.
-Ce tot spui acolo, fratioare? Te-ai privit vreodata fara ochelarii aia nenorociti? Ai un chip atat de frumos, si parca vrei sa il ascunzi dupa niste lentile si un par ciufulit. Poate ca nu am avut ajuns sa vorbim pana acum, dar vezi, un accident imi da ocazia sa iti demonstrez ca esti mult mai frumos decat crezi.
-Atunci as fi preferat sa ma consider urat decat sa faci accident!
-Nu despre asta e vorba.
Isi intinse mana spre mine, zambindu-mi din nou, apoi m-am asezat la locul meu langa patul ei, iar degetele sale s-au intins spre obrazul meu, mangaindu-l bland.
-Te rog, fa-o pentru mine, pentru ca nu vreau sa trimit pe altcineva acolo. Am sa dau un telefon, sa vina cineva acasa, si sa te pregateasca. Doar stii sa mergi pe tocuri. Mai tii minte cand ziceam ca erai papusica mea si te imbracam ca pe o fata? Dupa aceea plangeai, crezand ca imi bateam joc de tine. Dar eram mici, si eu doar voiam sa ne jucam...
Am zambit la acele amintiri, insa tot nu mi se parea o idee buna.
-Chipurile noastre nu se aseamana, am rostit eu, lasandu-mi capul in jos.
-Nu trebuie. Important e sa fie o femeie acolo langa el. Ii spui ca esti prietena mea. Am intentii bune, chiar daca nu il agreez. Ar trebui sa imi fie recunoscator, si mai ales tie.
Am oftat, apoi m-am ridicat din nou in picioare, stramband din nas.
-Bine, am sa o fac. Dar atat sa fie, numai pe ziua de maine.

Atat de repede trecusera orele, incat in sfarsit m-am trezit si eu acasa, si nu pe scaunul de langa patul de spital al surorii mele. Nu as fi vrut sa plec in acea seara, dar mi-a spus ca de dimineata va veni cineva pentru a ma pregati. Asa s-a intamplat. O persoana imi batuse la usa, apoi de cum i-am deschis, si-a adus inauntru doua valize. Femeia mai mica decat mine la inaltime, m-a privit putin din cap pana-n picioare, apoi a rostit, incantata:
-Oh, vei arata perfect intr-o rochie neagra...
Ma inspaimantase deja acel gand!
In scurt timp, in locul parului meu scurt, aveam o peruca lunga pana aproape de mijloc, blonda, cu bretonul intr-o parte, si cateva suvite de par ondulate. Purtam un compleu de culoare neagra, corset negru, simplu cu snururi la spate, iar fusta lunga avea volane suprapuse din tull, pana in pamant... Privind-o mai bine, semana cu una din acele rochii ce se poarta in Spania... dar era superba. Prea frumoasa pentru a fi purtata de cineva ca mine, care pe deasupra nici macar nu era fata. Mi-au fost pusi niste sani falsi, care ma inspaimantau. Nu erau mari... dar eu.. cu sani?! Iih! ... In acel moment ma gandeam cum se simtea un travestit... Iar de la acel gand incepusem sa ma panichez, crezand ca daca aveam sa fiu descoperit, ma faceam de rusine.
Pentru un moment am vrut sa dau totul naibii, insa ii spusesem surorii mele ca aveam sa o fac pentru ea, asadar am lasat-o pe acea femeie sa ma machieze, pentru ca pe urma sa fiu gata. Norocul meu a fost ca tocurile nu erau deloc mari, si nici cui. Erau destul de inalte, insa ma descurcam sa merg pe ele, dupa chinul la care am fost supus de mic. Buzele mele au fost pictate cu un rosu aprins, la fel si unghiile mele scurte, insa destul de ingrijite.
Nu am fost machiat strident, decat cu o linie nearga de tus deasupra genelor date cu rimel, iar in loc de ochelari aveam lentile de contact. Cea care ma pregatise a spus ca tenul meu era perfect si ca nu aveam nevoie de fond de ten ca majoritatea actritelor.
-Doamne, esti perfect! Chiar mai frumos decat propria ta sora, rostise femeia uluita, pe care mai tarziu am aflat ca o chema Tina.
-Nu mai glumiti cu mine. Nimeni nu poate fii mai perfect decat este sora...
Amutisem atunci cand m-am intors spre oglinda mare din spatele meu, cascand ochii la observarea imaginii mele reflectate. Nu credeam ca aveam vreodata sa vad asa ceva, insa chipul meu parea atat de luminat, si intr-adevar, frumos... Poate ca semanam putin cu sora mea, forma fetei era asemanatoare, insa ea era femeie, eu nu. Trupul meu era subtire, rochia imi venea perfect, insa nu eram eu si ma simteam incomodat de lucrul acesta...
Am format numarul de mobil al surorii mele, anuntand-o ca totul era gata, iar aceasta mi-a transmis ca isi trimisese soferul in fata casei noastre si ca el astepta de zece minute. Am tras aer adanc in piept, in timp ce Tina imi aseza la gat un colier de argint cu pietre negre, ca un ciorchine.
Am pasit afara din casa, atent, incercand sa merg drept, si elegant. Numai Dumnezeu stie prin ce chinuri treceam!

Ajuns in fata cinematografului, am observat zeci de reporteri, si sute de fani, adunati in fata a catorva persoane, printre care probabil era si Kyan Lawson. Toti actorii noului film trebuiau sa fie acolo, pe covorul rosu inclusiv scriitoarea. Eu am intrat pe alta usa a cinematografului, pentru ca apoi sa ies pe usa principala, fiind orbit de bliturile camerelor, dar nu pentru ca eram eu pozat, ci barbatul din stanga mea.
-Domnule Lawson, cine va fi partenera dumneavoastra in aceasta seara?
-Eu sunt aceea, am rostit eu, prinzandu-ma de bratul puternic al actorului. Nu il cunoasteam, avand in vedere ca nu ma uitam la televizor prea des, iar din cauza luminilor acelora nu il observam prea bine. Imediat, dupa ce petele albe de lumina au disparut, am inghitit cu greu, observad persoana pe care o tineam de brat. Un barbat mult mai inalt decat mine ai carui ochi de un albastru intens sclipeau la fiecare blit al camerelor, ma indemnau sa inghit in sec. Parul lui blond ciufulit, era dat cu gel, incat tepii aratau a fi aranjati neglijent, inegali. Expresia lui serioasa ii arata adevarata forma a buzelor lui... perfecte, iar barbia puternica i se misca doar cand acesta isi trecea instinctiv limba peste buze. Pielea lui era bronzata, cu o culoare frumoasa la fel ca a unui surfer. Corpul ii era atat de mare, incat parea dublu fata de mine, probabil pentru ca fiecare muschi in parte era lucrat cu grija. Parea exotic, la fel ca sora mea... Ce vreau sa spun? Nu ma potriveam in acel loc, cu siguranta!

[Yaku-chin]

Waa am onoarea de a fi prima care comenteaza , ma simt mandra de asta
Asa....dupa cum sti, scumpilici, eu intotdeauna ador ceea ce scrii tu, deci mi-ar fi imposibil sa zic ca e ceva ce nu imi place, ca e ceva ce nu e bine. Ar fi imposibil, ar fi ceva irelevant, deci nici macar nu se poate discuta despre asa ceva.
Acest prim capitol din aceasta superba minunate si extraordinar de frumoasa poveeste, este frumos, hm? ce frumos? e un inceput perfect si compromitaor.
Ma bucur ca Tyler a acceptat intr-un final sa mearga la aceea intalnire, deabia astept sa pui continuarea( desi o stiu eu tot o vreau, fiindca ma gandesc si la ceilalti curiosi ) so...Kana-san nu fi rea si posteaza rapid, da?
SUcces la scris( ce conteaza daca ai ajuns la 23termina ficu si incepe altu - ce rea sunt, nu m agandesc decat la simplu si usuor fapt de a iti petrece timpul scriind, chiar ca sunt rea Dar te iubesc si iubesc si cum scrisi :d

Kisssu si huuugz!

[MiraA]

Un nou fic :X.Ziua mea a devenit mai buna (seara,in fine nu conteaza).
E interesant,foarte interesant...extrem de interesant(nu-i asa ca am un mod interesant de a-mi spune parerea )
Bietul Tyler...nu cred ca se simte prea confortabil in rochia aia si nici pe tocuri (il inteleg pe deplin),dar am impresia ca aceasta seara va fi de neuitat pentru el,nu-i asa?
Mi-e somn asa ca nu lunges commul asta...poate dau un edit maine
Oricum imi place enorm de mult :X.Multa bafta in continuare la scris,sa postezi mai des(daca poti te roggg) si sper sa ne incanti cu cat mai multe idei

[n{iK}a aMmA]

Ura, ura, ura... un nou fic de la tine...
Te iubesc mult de tot.
Ai avut dreptate... idea e diferita de cum ne-ai obisnuit...
Tyler e personajul principal. Din descrierea pe care i-ai facut-o imi dau seama ca e un tip timid, care nu are incredere in el, tocilar, care se considera urat si nu crede ca ar putea sa fie la fel sau chiar mai bun ca sora sa.
Kyan (cred) ca e celalalt personaj principal... din descrierea pe care i-ai facut-o ... e genul de tip care pune succesul, bani si faima mai presus de orce. Care se invurte intr-o anumita clasa sociala si nu ar renunta la ea pentru nimic in lume...(asa cred eu si poate ma insel). Daca ma insel o sa ma scoti tu din ceata prin intermediul capitolelor urmatoare.
Sper din tot sufletul ca nu te-a plictisit comentariul meu.
Iti urez spor la postat ca am inteles ca ai capitolele scrise. Deci sper ca ni-l vei aduce cat mai repede pe urmarorul. :bye: :bye:

[Yaoi Queen]

Thank you girl ^^ Totusi cred ca veti afla puuutin(mai mult) mai incolo in ce sens e mai diferit
Thanks again ^.^

Capitolul II

Barbatul se aplecase usor spre mine, si i-am simtit muschiul bratului incordandu-se devenind tare ca piatra.
-Cine esti?
-Ty... Taylor. Taylor Kannes, i-am soptit cu glas subtire, cutremurandu-ma incet, din cauza fricii care ma cuprinse brusc. Sunt... sora Samanthei, am adaugat, apoi inghitind cu greu.
Se parea ca m-a crezut, pentru ca revenise la pozitia initiala, apoi si-a aranjat sacoul costumului gri ce il purta impreuna cu acea camasa alba scoasa din pantaloni si descheiata la cativa nasturi, astfel incat conturul pieptului puternic sa se faca observat. S-a aplecat din nou inspre mine, prinzandu-ma de barbie, si intorcandu-mi capul, pentru ca vocea lui groasa si patrunzatoare sa imi vorbeasca...
Atunci, daca te aflii aici, inseamna ca nu te-ar deranja daca te sarut. Era vorba ca iubita mea avea sa ma insoteasca la premiera, iar aceea trebuia sa fie sora ta cea fitoasa.
M-am incruntat la cuvintele acelea care erau spuse despre sora mea, insa nu am putut sa reactionez, ci am fost lasat fara respiratie de buzele lui care le-au acoperit ferm pe ale mele, lasandu-si limba sa se strecoare in caldura umeda a gurii mele. Nu am reactionat pentru cateva clipe. Ma sarutam cu un barbat, ce naiba! Si parca eram hipnotizat, sau poate eram speriat... Da, eram speriat! Inima mea batea atat de repede ca si cum era la maraton, si niste fiori imi strabateau corpul, aproape facandu-ma sa tremur. Sarutul nu a fost lung, insa parca a durat o vesnicie, pentru ca ma simteam atat de jenat de toate privirile din jur, incat intreg sangele parca mi se aduna in obraji. Fanii ce erau tinuti in frau de gardul de un metru, incepusera sa urle ca si cum tocmai s-au prins de ultima sansa la viata, ceea ce ma stanjenea si mai mult.
In sfarsit cand am intrat in sala, aceasta era plina de multe alte persoane pe care cu siguranta nu le cunosteam. Am vazut doar ca multi dintre ei dadeau mana pentru a-l saluta pe Kyan in trecere. Toti pareau atat de celebri, incat aveam impresia ca eram o furnica printre fluturi- insemnificant. Multi dintre barbatii care il salutau pe Kyan imi faceau si mie complimente de genul "Ce domnisoara incantatoare" sau "superba" si asa mai departe, dar ma gandeam ca era doar o formalitate. Cand in sfarsit ne-am asezat cu totii iar filmul a inceput, avandu-l ca actor principal pe domnul de langa mine, Kyan Lawson, acesta se lasase pe bratul scaunului, vorbindu-mi soptit pentru ca eu sa fiu singura persoana care il intelegea...
-Esti mult mai frumoasa decat sora ta.
-Nu mintiti si dumneavoastra, si va rog sa nu o mai vorbiti de urat asa cum ati facut inainte!
-"Dumneavoastra" ? Esti si mai educata decat ea, cu siguranta! spuse acesta, razand usor. Se pare ca nu o cunosti asa cum trebuie, domnisoara Taylor.
-Cum adica?
-"Cum adica" ?
-Aveti o problema de repetati ceea ce spun?
-Da, sunt uimit de faptul ca sustii ca esti sora ei, si habar nu ai ca e o curva, dar ca aspect... semanati destul de bine.
Am ramas cu gura cascata atunci cand ii auzisem cuvintele aruncate fara mila la adresa surorii mele, si m-am incruntat. Oh, cat as fi vrut sa il lovesc!
-Scuzati-ma, cred ca mi-a cazut o falca pe jos, ar trebui sa mi-o caut pe sub scaun... Cum indrazniti sa spuneti asa ceva despre Sam?! e o fiinta incredibila!
-Incredibil de larga! Stii, e ca o tara care isi deschide portile oricarei persoane care poate aduce profit.
-Va rog sa incetati sau ma ridic si plec! Nu aveti niciun motiv sa vorbiti asa de sora mea! Nu o cunoasteti!
-Ssst! mai incet. Nu ar fi frumos sa deranjam lumea din jurul nostru. Mai bine vorbim dupa ce se termina.
Am expirat tot aerul si toti nervii pe care ii adunasem in mine, inchizandu-mi ochii pentru cateva secunde. Eram atat de nelinistit... Nu intelegeam cu ce drept vorbea el in halul acela despre sora mea! Desigur, probabil nu avea ce sa imi demonstreze in privinta ei, pentru ca eu eram cel mai apropiat de ea... fratele ei. Eu o cunosteam cel mai bine. Cel putin asta voiam sa cred...

Nici macar nu stiam care a fost subiectul filmului, pentru ca parca il priveam in ceata, deoarece gandul meu era intr-o cu totul alta parte, concentrat la acele vorbe ale barbatului si la mana lui mare asezata peste a mea. Filmul se terminase, iar eu stiam de ce toata lumea era in picioare. Ropotele de aplauze l-au facut pe Kyan sa se ridice, indemnandu-ma si pe mine sa fac acelasi lucru. Eram agitat, si voiam sa plec cat mai repede, de aceea, barbatul ma trase dupa el, iesind inaintea tuturor din cinematograf, fara ca macar sa primeasca laudele pentru film. Am intrat intr-o limuzina neagra, si nu era aceea cu care am sosit eu la premiera, ci era a lui.
-Uite, imi pare rau daca te-am suparat, dar ti-am spus adevarul si punct. Chiar cred ca nu o cunosti... sau poate nu esti sora ei, imi spuse el, in timp ce amandoi ne asezam pe canapeaua de piele alba.
-Nu sunt sora ei?! Cand e in casa, poarta mereu un sutien si pantaloni scurti, uraste unghiile exagerat de lungi, si are un tatuaj...
-In forma unui fluture... acolo jos, pe care numai cei care se culca cu ea pot sa il vada.
Am amutit, inghitind cu greu, auzindu-i cuvintele.
-Tu... Dumneavoastra v-ati culcat cu sora mea?
-Cine nu a facut-o? Scumpo, Samantha e exact cum ti-am spus.
-Dar a zis ca va cunoaste doar de cateva zile si nu va suporta!
-Normal ca nu ma suporta, pentru ca din prima zi mi s-a oferit, si pe urma i-am trantit in fata faptul ca e o curva. Dar cum amandoi suntem cunoscuti, ne ajutam reciproc imaginile.
-Nu pot sa cred asta... am rostit eu, acoperindu-mi chipul cu mana dreapta, inchizandu-mi ochii.
-Eu nu spun sa crezi, eu spun adevarul, iar daca vrei sa il crezi, e doar alegerea ta. Si un alt adevar a fost cand am spus ca esti mai frumoasa decat sora ta... mult mai frumoasa, a rostit el, prinzandu-mi barbia intre degetul mare si cel aratator. Ochii lui albastri straluceau pe masura ce se apropiau mai mult, insa odata ce buzele sale le-au atins pe ale mele pentru un sarut scurt si simplu, mi-am intors capul lasandu-mi privirea in jos.
-Imi pare rau... dar eu nu sunt ceea ce credeti. Daca toate lucrurile acelea despre sora mea sunt adevarate -desi nu prea cred, regret sa va spun ca la aspectul acesta al vietii, noi doua nu ne asemanam.
-Ce, esti virgina?
-Este o crima daca sunt?
Aici nu mintisem. Chiar eram virgin... Nu ca m-as fi mandrit cu asta!
-Dimpotriva, mi se pare dragut. Astfel imi oferi sansa sa cuceresc o domnisoara virgina, frumoasa si cu clasa.
-Regret, dar nu sunt interesata in astfel de aventuri de cateva zile cu un barbat care pe urma uita tot ceea ce s-a intamplat. Va rog sa ii spuneti soferului sa ma duca acasa...
-Au, asta m-a durut, a rostit el, zambind in coltul gurii. Vrei sa spui ca sunt curvar?
-Iar dumneavoastra vreti sa negati lucrul asta?
-Nu chiar sa il neg, dar imi place sa imi traiesc viata.
-Domnule Lawson...
-Kyan. Fara atata politete, te rog, nu am saizeci de ani. Nici macar jumatate.
-Kyan, am spus eu, oftand inainte de a-i rosti numele. Ai observat ca daca barbatii isi "traiesc viata" cu multe femei, sunt considerati tari, macho, lucru care le hraneste mandria... Dar daca femeile fac asta sunt considerate... ieftine. Ti se pare corect?
-Evident. Femeia e femeie.
Am ridicat o spranceana la auzul vorbelor lui care nu purtau niciun sens in spatele lor. Chiar daca nu eram eu femeie, tema aceea ma bantuia de foarte mult timp, si eram curios de parerile altora.
-Asta nu are logica, am spus eu, incrucisandu-mi bratele.
-Chiar ai de gand sa discutam pe tema asta? Te rog, femeia trebuie sa fie cuminte, si nu ma refer ca ma astept ca toate sa fie virgine, si totusi nici curve. Un barbat experimenteaza... face sex... dragoste... si cel putin el nu devine ca o galeata pe urma. Iarta-ma daca folosesc niste cuvinte care te deranjeaza.
Am strambat din gura si am refuzat sa mai rostesc vreun cuvant pe acea tema, apoi peste un scurt timp, limuzina se oprise. Privind pe geam, am observat ca eram in fata casei mele.
-La revedere, domnule Lawson...
Acesta a iesit inaintea mea, tinandu-mi usa deschisa, pana cand am pasit pe asfaltul negru.
-Sper ca acest "la revedere" sa nu fie un "adio", rostise el, zambind in coltul gurii.
Nu i-am raspuns, insa i-am zambit si am ridicat un umar, intorcandu-ma pentru a urma poteca ingusta care ma conducea spre usa casei.

[Yaku-chin]

^_^ Tam~Tam. Mi-am facut intrare.
Se putea sa nu fiu eu pe aici? Nu, nu se putea. era irelevant. Cum sa nu imi spun parerea care e absolut minunata despre acest suprem fic mi-e imi place continuare si continuare si tot, aboslut tot ce e creat de tine imi place. Doar nu degeaba sunt un stres continuu nu? daca nu mi-ar mai place nu as mai fi numit stres si nu te-as mai fi stresat in modul cum o fac.
Mi-e imi place cum e creat Kyan ca personalitate si raspunsurile ce le da si afirmatiile ce le face e chiar tipul superb, din toate punctele de vedere.
Si sunt curioasa daca va decurge totul bine intre el si Ty( bine "curioasa"is mai departe intotdeauna is)
Succes la postat si scris!
Kisssu si huuuugz!

[MiraA]

Ti-am citit toate ficurile,dar am fost cam lenesa cand a fost vorba de comentarii.Sper ca la acesta sa fiu cu comm-urile la zi ca asa e frumos.
Taylor e atat de dulce...mi se pare normal sa-si apere sora,dar nu pot sa nu ma intreb daca daca Kyan are dreptate sau nu.
Hmmm ,nu-mi place felul in care gandeste "barbatii trebuie sa experimenteze si femeile sa stea cuminti pentru ca is femei".Daca dadea alta explicatie poate eram de acord cu el,dar asa pare un pic misogin(sau numai mie mi se pare?)In fine...ma intreb cum va reactiona cand va afla ca Taylor este defapt baiat?Va fi amuzant.
Si iar o faza dulce cand baiatul i-a zis ca e virgin mi-a placut la nebunie...
Deci astept nextul

[Yaoi Queen]

Thank you girls dar nu va grabiti ador eu yaoiul, si LOGIC ca va urma, insa pe aici lucrurile vor decurge mai... normal... asta daca se poate numi asa

Capitolul III

Dupa cum credeam, acel Kyan Lawson nu a mai cautat-o pe Taylor, adica pe mine. Trecusera trei luni, iar eu am ajuns sa cred ca era un prefacut, pentru ca imi spusese ca m-ar fi cucerit...de sigur, nu pe mine, Tyler ci fata Taylor. Dar nu am mai aflat nimic de el, iar pe sora mea nu am indraznit sa o intreb. Adica, nu era pentru ca as fi vrut sa vina, dar voiam sa aflu daca s-ar fi folosit de orice ocazie pentru a o cuceri pe Taylor.
Cand voiam sa pun totul pe domeniul trecutului, Samantha aparuse brusc in casa cu un barbat, iar ironia sortii facuse ca acel barbat sa fie Kyan.
Am auzit usa inchizandu-se, dar eu stateam intins pe canapea si invatam la istorie. Eram in ultimul an de liceu si aveam de gand sa continui sa invat la fel de bine precum in anii precedenti. Purtam un tricou alb si o pereche de pantaloni scurti albastri, insa nu ma sinchisisem sa ma duc sa ma schimb cand aflasem ca aveam un oaspete. Mi-am aranjat ochelarii, si m-am indreptat spre hol, curios sa vad cine era, insa cand l-am observat pe actorul care ma sarutase inca de la prima intalnire, mi s-a luat brusc respiratia. Samantha parea plictisita, asa ca s-a indreptat spre living, aruncandu-si poseta la intamplare, apoi s-a trantit pe canapea, oftand.
-Ah, nici macar cand te vizitez nu ai habar sa te porti ca o domnisoara. Ar trebui sa iei exemplu de la sora ta, spuse vocea iritata a blondului, in timp ce o urmarea.
-Ah, da? Asa crezi? Bine, uite-i sosia, fratele ei geaman... Justin, spuse ea, aratand spre mine.
-Cin...? Ah!... Justin... Eu! Buna... am rostit destul de balbait, pana cand am realizat ca daca ma prezenta drept Tyler, avea sa ma dea de gol, pentru ca acel actor cu siguranta nu era prost. Un nume de fata mai apropiat de numele meu adevarat nici ca puteam sa fi gasit in momentul in care el se aplecase spre mine la premiera filmului sau. Practic numele erau identice, Tyler si Taylor... doar doua litere adaugate pentru a suna foarte putin diferite.
-Ah, buna! a spus el, intinzand mana spre mine. Imi pare rau ca nu te-am salutat, desi te-am observat. Am fost prea ocupat cu criticarea comportamentului surorii tale.
-In regula... Desi nu cred ca ai ce sa critici la Samantha.
Dupa ce i-am intins si eu mana, pentru a face cunostinta, el ridicase o spranceana curios.
-Glumesti, nu? Cu siguranta tu si Taylor sunteti frati. Ar fi spus acelasi lucru. Apropo de asta, ea este acasa?
-Nu, nu este! A... plecat in... Europa. Pe o perioada nedeterminata de timp.
-Aha... Pacat. Invatai cumva? ma intrebase el, privind caietul de pe canapeaua din camera alaturata. In ce clasa esti?
-Da... ultimul an de liceu.
-Serios? pari mai mic. Nu vreau sa te jignesc, dar si corpul tau e atat de...
-Firav, da, stiu. Ei bine, sunt indeajuns de mare incat sa nu ma bata vantul, am spus eu in gluma, fara a ma supara pentru remarca facuta.
M-am scuzat, apoi m-am indreptat spre canapeaua pe care stateam inainte, si m-am pus din nou cu burta pe carte. Din pacate nu ma puteam concentra, nu numai din cauza ca cei doi purtau o conversatie nu tocmai placuta in camera alaturata, ci pentru ca brusc, atmosfera din casa mea ma nelinistea.
Stateam intins pe spate, agitand creionul dintre degetul mare si cel aratator, tinandu-mi caietul pe piept, in incercarea de a-mi repeta cateva lectii. Am tresarit brusc atunci cand am vazut trupul mare al actorului stand in picioare langa mine, si mi-am indreptat instantaneu privirea spre el, intrebator.
-Sincer, nici nu stiu de ce Dumnezeu am venit aici. Era clar ca nu o sa ma inteleg cu sora-ta in niciun fel. Sper ca nu te superi daca stau putin cu tine. Cred ca ai fi o companie mult mai placuta decat ea.
-Nu stiti de ce ati venit aici? Daca nu pentru Sam atunci pot sa va intreb daca e cumva Taylor de vina? am intrebat eu, ridicandu-ma in sezut.
Acesta mi-a zambit, apoi s-a asezat langa mine, lasandu-se pe spate pentru a-si da apoi mana dreapta peste spatarul canapelei.
-Probabil, dar ea nu e genul ala de fata... Inainte sa o cunosc, credeam ca orice femeie mi-ar cadea in brate cu usurinta. Cred ca am imbatranit.
-Cred ca glumiti.
-Poftim?
-Pai... am ezitat putin, apoi mi-am aranjat din nou ochelarii, incercand sa nu rosesc prea tare in obraji. Ei bine, domnule Lawson, nu cred ca teoria asta a dumneavoastra e gresita... orice fata v-ar cadea in brate cu siguranta, doar ca... Taylor... ea a... jurat ca va ramane virgina pana cand se va casatori cu barbatul iubit, am rostit eu, incercand sa fac minciuna credibila... Dar cu siguranta i-a placut... Adica... mi-a spus ca i-a placut sa stea cu dumneavoastra, inafara de momentele in care o criticati pe Samantha.
-Ah, probabil nu a crezut nicio vorba din ce i-am spus. Si eu sunt prost. Adica, m-am apucat sa-i spun toate porcariile alea despre sora ei, asa ca era clar ca nu avea sa ma creada.
-De fapt e confuza... Nu stie ce sa creada despre asta, pentru ca pareati serios cand vorbeati, dar spunea ca sunteti actor si ati putea pacali o persoana foarte usor, am spus eu, lasandu-mi privirea in jos. Uhm... mie imi povesteste tot, am adaugat pe urma, deoarece cu siguranta se intreba de unde stiam eu ce gandea ea. Raspunsul cel mai simplu era ca vorbea de fapt cu Taylor, dar cum puteam sa-i spun asa ceva? probabil m-ar fi asvarlit din propia mea casa.
-Sunt actor, nu mincinos. Si te rog nu mai fi si tu atat de politicos, chiar ma face sa ma simt batran. Am doar douazeci si sapte de ani, la naiba! e asa mult?
-Ah, nu. Imi pare rau, dar vorbesc asa din obisnuinta cu persoanele mai inaintate in varsta decat mine. In plus, dumneavoastra... adica, tu esti o persoana cunoscuta, cu un nivel social mai inalt decat al meu, si de aceea...
-O.K, am inteles, dar renunta la asta, bine? Care e diferenta dintre noi doi? sapte ani?
-Sunt de fapt noua... am optsprezece ani.
-Ah da, am uitat ca a zis ca esti in ultimul an, a spus el, luandu-mi caietul din mana. Scrii frumos, remarca el, zambind in coltul gurii in timp ce rasfoia cateva pagini.
I-am multumit, apoi m-am ridicat in picioare, rugandu-l sa ma urmeze pana in bucatarie. Daca sora mea nu se ocupa de oaspete, macar eu puteam face lucrul asta. Am facut trei cafele, dintre care una i-o dusesem Samanthei, care privea plictisita ecranul televizorului, iar eu am ramas in bucatarie cu Kyan, pe cele doua scaune de la bufet, unde de obicei stateam cu sora mea la povesti.
Partea jenanta a venit atunci cand m-am ridicat de pe scaunul meu pentru a ma duce sa iau zaharul din dulapior. M-am impiedicat chiar de unul din picioarele scaunului pe care statea Kyan, cazand pe podeaua rece, moment in care si ochelarii mei s-au pierdut pe undeva.
Blondul isi lasase ceasca pe bufet, ridicandu-se repede, pentru a ma "aduna" de pe jos. A facut ca acest lucru sa para atat de usor, punandu-si mainle de-o parte si de alta a coastelor mele, rdicandu-ma ca pe un copil impiedicat.
-Esti bine? ma intrebase acesta, prinzandu-ma de umeri. Mi-am ridicat privirea, caci numai pieptul reuseam sa i-l vad de la inaltimea mea, insa am clipit des, incercand sa fac ca ceata din ochii mei sa dispara. Doar apoi realizasem ca nu aveam ochelari. Puteam sa vad, insa era usor in ceata, ceea ce era foarte enervant.
-Iarta-ma. Sunt patetic. Nu stiu cum de ma reusit sa ma impiedic. De obicei ocolesc scaunul asta, am spus eu, zambind nevinovat. M-am indepartat de el, punandu-ma inapoi pe scaunul meu, stand sprijinit in cot pe bufet. Ai putea, te rog sa imi dai ochelarii?
Acesta s-a aplecat dupa ei, insa cand i-a privit, a strambat din gura.
-Se pare ca le-au cazut o lentila.
Am ras, insa obrajii mei erau cu siguranta inrositi din cauza rusinii care ma cuprinse. Am oftat, apoi i-am luat, asezandu-i langa mine, pe bufet. Cu siguranta nu aveam sa îi mai port. Ar fi aratat hilar.
S-a asezat si Kyan la locul lui, insa a stat un timp sa ma priveasca, pana cand si-a pus ambele maini pe chipul meu, ridicandu-le apoi spre fruntea mea si ferindu-mi tot bretonul ciufulit de pe frunte.
-Oh... Chiar semanati foarte bine, remarcase el, privindu-ma interesat cu ochii lui albastri.

[n{iK}a aMmA]

Hei, buna...
Scuze ca nu am dat com cand ai pus capitolul anterior desi vreau sa stii ca l-am citit aproape imediat dupa ce l-ai postat.
Vreau sa stii ca ma minunez din ce in ce mai mult pe zi ce trece de ce iti trece prin capusorul tau. In sensul bun, desigur.
Cred ca am descoperit cu ce este deosebit ficul acesta de celelalte ale tale si vreau sa stii ca imi place, dar nu mi-ar placea, cred ca si altora, sa le neglijezi pe celelalte.
Acum... faza cu gemeni e tare. Dar cel mai mult mi-a placut faza:

''... Taylor... ea a...jurat ca va ramane virsina pana cand se va casatori cu barbatul iubit,...''

Deci vaza e super. Adica mi se pare OK daca o fata vrea sa vaca ce vrea cu viata ei si sa ramana virgina pana la casatorie, dar el e baiat si desi se da drept fata in discutia pe care o poarta cu Kyan, EL E BAIAT si trebuie sa se respecte chiar daca ''joaca un rol''.
Pai ar mai fi multe de spus dar e tarziu si maine am scoala asa ca te pwp si astept next-ul.
:bye: :bye:

[Yaoi Queen]

S-a asezat si Kyan la locul lui, insa a stat un timp sa ma priveasca, pana cand si-a pus ambele maini pe chipul meu, ridicandu-le apoi spre fruntea mea si ferindu-mi tot bretonul ciufulit de pe frunte.
-Oh... Chiar semanati foarte bine, remarcase el, privindu-ma interesat cu ochii lui albastri.



Capitolul IV

-Da... suntem gemeni bivitelini, am spus eu ferindu-mi privirea.
-Parca ati fi univitelini, doar ca aceia pot fi numai de acelasi sex... Daca nu imi zicea Samantha ca sunteti gemeni, as fi crezut ca sunteti una si aceeasi persoana. Parca si la voce semanati...
Am inghitit in sec, observand felul in care ma privea, si am simtit cum trupul mi-a tremurat usor. Poate ca il vedeam putin in ceata, dar culoarea ochilor lui stralucea mai tare decat as fi crezut ca o vor face vreodata.
-Nu semanam atat de bine, am spus eu, intorcandu-mi capul, pentru a scapa de mainile lui care inca imi tineau ferit parul de pe frunte, pentru a ma observa.
Obrajii mei ardeau, insa eram constient de faptul ca nu aveam cum sa ii ascund. Mi-am asezat capul in palma, incercand sa nu par agitat.
-Scuza-ma, inca sunt jenat de momentul acela atat de penibil...
-Nu trebuie sa fii. Adica, si mie, ca actor mi se intampla. Stai sa ma vezi in timpul filmarilor. S-a intamplat ca o scena perfecta sa o transform in haos total. M-am impiedicat, am intrat in cameraman, am facut praf camera de filmat care a zburat pana la regizor si i-a lovit genunchiul. Asa am fost trei persoane accidentate: eu cu entorsa la glezna, cameramanul cu capul spart, iar regizorul cu genunchiul praf.
-Oh... Bine. Problema mea nu mai e acum atat de patetica, am spus eu, incepand sa rad odata cu Kyan.
Incepusem sa povestim, ma simteam bine in prezenta lui, si speram la un moment dat ca si el credea la fel. Dorinta mi-a fost insa imediat spulberata de catre propriile mele ganduri, cand imi amintisem ca eu de fapt nu aveam ce sa caut langa o persoana ca el.
-Nu ar trebui sa te duci sa stai cu Sam? am intrebat eu, coborandu-mi privirea, intrerupand discutiile noastre.
-De ce? imi place sa povestesc cu tine. In plus, cafeaua pe care o faci e atat de buna, incat am sa devin nesimtit si am sa iti mai cer inca una.
Se purta atat de dragut cu mine, incat imi venea greu sa cred ca imi vorbea de bunavoie.
-Nu cred ca ar trebui sa iti placa sa stai de vorba cu o persoana ca mine, am rostit eu, apucand de ceasca lui goala.
Ma prinse de incheietura atunci cand am vrut sa o ridic, oprindu-ma si obligandu-ma sa il privesc.
-De ce? Ai lepra? Parca mi te consideri inferior, spuse el, incruntandu-se.
-Chiar sunt.
-Nu, nu esti! Crezi ca daca sunt actor, trebuie sa vorbesc numai cu un sigur fel pe persoane? Tin sa iti spun ca niciodata nu stau la taclale cu bogatasi infumurati. Prefer persoanele simple, dragute si amabile, iar tu esti perfect.
Am simtit cum mi-a tresarit inima si respiratia parca mi s-a oprit in gat. Am inghitit cu greu, simtindu-i mana fierbinte care inca ma tinea de incheietura, apoi m-am asezat la loc, pe scaun.
-Iarta-ma, nu am vrut sa te jignesc...
-Ei bine, gandul tau cum ca nu sunt destul de "simplu" ca sa vorbesc cu tine, ma deranjeaza. Ai face bine sa-l schimbi. Sunt un om normal, ce naiba. Nu port titlu de rege.
A afisat un mic zambet, dandu-mi de inteles ca nu era suparat, si nu intelegeam de ce, insa acel zambet mi-a facut stomacul sa se zvarcoleasca in mine, odata cu inima. Mi-am retras mana din a sa, asezandu-mi degetele pe frunte si masand-o usor. Nu ma durea capul, dar trebuia sa scap cumva de atingerea lui, fara sa para ca acel act atat de simplu a reusit sa ma agite.
A schimbat atat de repede subiectul, intrebandu-ma de Taylor, spunandu-mi ca nu avusese ocazia sa o intrebe ce lucra, iar in inspiratia de moment, i-am spus ca era fotomodel. Nici ca mi-ar fi venit altceva in minte, pentru ca a fost atat de rapid, incat nu mi-a dat timp de gandire. Dar nu parea a se interesa atat de mult de "sora mea geamana" atat cat se interesa de mine. Ceea ce vreau sa spun e ca, aceea a fost singura lui intrebare in privinta ei, apoi revenise la mine, si la viata mea. M-am apucat sa ii mai fac inca o cafea, iar eu mi-am turnat un pahar de suc natural de ananas.
El parea atat de curios, incat ma coplesea cu intrebarile, care incetul cu incetul deveneau personale...
-Si mai esti virgin? intreba el, sorbind din lichidul negru si fierbinte.
Intrebarea lui ma luase prin surprindere si m-a facut sa ma inec cu sucul meu preferat, indemnandu-ma sa tusesc puternic.
-Ah... Eu...
-Prea personala intrebarea? imi cer scuze, m-am adancit in intrebari ca balena in ocean.
-Nu e nicio problema. Nu vad de ce nu ti-as raspunde. Da, mai sunt virgin, dar spre deosebire de altii nu vad lucrul asta ca un capat de drum...
-Ei, ma bucur sa aud asta. Vezi? chiar imi place de tine, asa simplu, amabil si dragut. Pe langa asta, esti si sincer.
-Destul de multe adjective frumoase. Esti sigur ca numai pozitive ai gasit? am intrebat eu zambind usor, simtindu-ma fericit din nu stiu ce motiv...
-Momentan nu am gasit nimic negativ la tine, ceea ce ma cam inspaimanta. De obicei observ cel mai bine defectele oamenilor.
Am tacut pentru un moment, nestiind ce sa ii mai spun, insa din nou el rupse tacerea, anuntandu-ma ca trebuia sa plece, lucru care, recunoscusem ca m-a dezamagit putin... si totusi moralul mi s-a ridicat atunci cand l-am condus spre usa.
-Stii ce? Am sa vin dupa tine maine, sa mergem la in locul meu preferat... fara enervanta de sora-ta. Asa mai putem povesti, si in plus, imi place mai mult compania ta singura, decat sa stiu ca mai e prezent un alt "suflet" sub acoperis. Desigur, asta daca nu ai alte planuri.
Nici nu mai bagasem in seama cuvintele aruncate la adresa surorii mele, si i-am zambit entuziasmat, acceptand fara nicio ezitare.
Dupa ce am inchis usa in urma lui, m-am intors in camera in care invatam, aruncandu-ma pe canapea, pentru a continua ceea ce incepusem inainte de a veni Kyan.

Abia ce ajunsesem acasa de la liceu, ca imi aruncasem ghiozdanul la mine in camera, fara sa verific macar daca sora mea era prezenta pe undeva. Stiam ca oricum pe la acea ora, ea era pe la cine stie ce filmari sau prezentari, si asa mai departe. Intrasem in baie, scapand in graba de toate hainele, pentru ca apoi sa imi rasfat trupul cu picaturile calde de apa.
Am iesit cu un prosop infasurat in jurul taliei, insa pe care l-am inlaturat imediat, luand pe mine o pereche de boxeri albi, apoi niste blugi negri, nu foarte mulati, insa nici largi. Si pentru ca cel care avea sa vina dupa mine acasa era Kyan Lawson, am decis sa imbrac o camasa alba. Parca ma duceam la o intalnire, dar nu imi permiteam sa arat urat in compania lui...
Mi-am uscat parul ud, si in sfarsit am incercat sa-i dau o forma, asadar mi-am pieptanat bretonul intr-o parte, incat aproape imi acoperea ochiul drept, apoi restul parului, pana cand incepuse sa arate normal, nu ciufulit ca de obicei... imi placea. Si probabil ca daca stateam sa ma uit mai mult la imaginea mea reflectata, aveam sa cred ca nu trebuia sa fac acea schimbare, asa ca m-am indepartat rapid.
Am auzit vocea surorii mele, care se indrepta spre camera mea, si de cum facuse un pas, a ramas imediat intepenita in pragul usii.
-Tyler, nu-mi vine sa cred! In sfarsit m-ai ascultat! spuse aceasta, aropiindu-se de mine. Ti-ai pieptanat parul cum trebuie, incat mai pot sa-ti vad fata frumoasa... Ti-ai pus lentilele de contact... Baiete m-ai da gata daca n-ai fi fratele meu. Ce e cu schimbarea asta brusca?
-Ai dreptate, nu ar fi trebuit sa fac asta, am spus eu, vrand sa-mi var mainile in par, pentru a-l deranja.
-Nici sa nu indraznesti! se rasti ea, prinzandu-ma de bratul drept. Esti perfect! Doar ramai asa, si poti sa bagi in boala pe oricine.