17-01-2009, 07:54 PM
Cap. 1- Sfarsitul? Poate doar un nou inceput
-Erwein? Dupa atata timp.... nu pot sa cred ca esti tu. (spuse tanara din ochii careia se scursera cateva lacrimi in timp ce il imbratisa pe tanarul aratos ce-i statea in fata)
-Eu sunt Elaine. Eu sunt, micuta mea Elle. (spuse acesta in timp ce o stranse tare in brate)
-Erwein, promite-mi ceva. (spuse aceasta)
-Orice pentru tine, dragostea mea. (ii raspunse el zambind larg)
-Promite-mi ca nu vom mai lasa ca nimeni si nimic sa ne desparta.
-Iti promit, Elle. Iti promit.
-Stop cadru! se auzi vocea unui regizor, dupa care cei doi tineri se dadura jos de pe acel lucru care le era platou de filmare.
-Cum a iesit? intreba fata curioasa.
-Bine. (sp use regizorul) Ne vedem vineri seara la gala de premiera, bine?
-Desigur. (raspunsera in cor toti actorii ce erau adunati pe-acolo dupa care parasira cu totii acel platou)
Tanara actrita merse sa se schimbe apoi se mai plimba putin cercetand cladirea platoului de filmare unde lucrase in ultimul an si pleca dupa ce se asigura ca era ultima care facea asta.
Iesind afara, ea inspira aerul sarat al oraselului de la malul marii si merse mai departe.
Dar ceva magic o lasa sa priveasca (credea ea) pentru ultima oara acea mare reclama din varful cladirii pe care scria: "Platoul de filmare al peliculei "Waste of time" cu Irene Brown".
Un mic cristal lichid se desprinse din ochii ei de culoarea marii la gandul ca acele filmari chiar se terminasera. Dar lasa melancolia de-o parte si isi sterse lacrima plecand mai departe.
Parul ei de culoarea apusului de soare flutura incet la fiecare pas al ei, iluminandu-se usor intr-o tenta aurie la fiecare atingere a soarelui. Dar pasii i se oprira la auzul unui strigat si se opri uitandu-se in urma.
-Hei Irene! Ateapta! striga colegul ei de platou, acel baiat aratos cu parul de culoarea onixului si ochii ca doua smaralde ce sclipesc de nazdravaniile ce-i treceau prin minte.
-Buna Sam! spuse ea zambindu-i.
-Salut! spuse el aratand unul dintre zambetele lui minunate ce "topeau" pe oricine.
-Te duci acasa? il intreba ea.
-Desigur. Dar mai intai ma gandeam sa te conduc pe tine, vrei?
-Cum sa nu, Sam? Bine inteles ca vreau.
Cei doi plecara, iar pe drum se distrara de minune. Toti oamenii comentasera de-alungul filmarilor ca Sam si Irene fac o echipa buna. Unii spusesera ca aceasta echipa le-ar fi buna nu numai in film ci si in realitate. Dar nimenea nu isi putea da seama de sentimentele ce si le poarta unul celuilalt.
Cand ajunsera in fata vilei Irenei, cei doi se despartira lundu-si ramas bun.
"Ramai cu bine baiat ce-mi facio zilele mai frumoase. Ramai cu bine ingerul meu cu chip uman de dracusor nazdravan." gandi ea in timp ce traversa alea ce ducea pana la intrarea in vila.
"Ramai cu bine fata frumoasa. Ramai cu bine demon neinteles ce iti deschizi sufletul de inger numai pentru mine." gandi el in timp ce pleca spre casa sa.
Intrand in vila, fata isi lasa deoparte haina si geanta ducandu-se in camera ei. Irene isi schimba hainele intr-o rochie rosie si scurta cu volane din matase.
Se privea in oglinda apoi se schimba in alte rochii frumoase. Ii placea sa arate bine. Si asta poate pentru ca inainte sa inceapa sa joace rolul Elainei in "Waste of time", ea fusese model si ii era dor de acele vremuri.
Dar distrandu-se asa, timpul trecu repede si ea obosi asa ca facu un dus. Picaturile se plimbau prin parul ei matasos si pe matasoasa ei piele de culoarea spumei laptelui. Ea inchise ochii si ii aparu in minte o imagine ce nu-i dadea pace. Era acea imagine de la sfarsitul filmului cand ea si Sam se sarutasera. Stia prea bine ca era doar un fals sarut dar il simtise cu toata fiinta ei si ar fi dorit mai mult.
Intre timp, intr-un conac modern era liniste. Acolo erau doar 2 tineri ce pareau ca dorm.
Fata adormita avea parul lung si negru. De langa ea se scula incet baiatul al carei priviri smaraldii sclipea in intuneric.
El se imbraca dupa care parasi camera si casa soptind:
-Imi pare rau, Amanda. Nu ma pot controla.
In puterea noptii, se auzi ceva ce ateriza pe balconul Irenei. Era un fel de umbra neagra ce spuse in soapta:
-Dormi linistita, fata frumoasa. Te voi proteja mereu.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
By the way... uite si niste poze cu ei:
Irene:
Sam:
Amanda:
-Erwein? Dupa atata timp.... nu pot sa cred ca esti tu. (spuse tanara din ochii careia se scursera cateva lacrimi in timp ce il imbratisa pe tanarul aratos ce-i statea in fata)
-Eu sunt Elaine. Eu sunt, micuta mea Elle. (spuse acesta in timp ce o stranse tare in brate)
-Erwein, promite-mi ceva. (spuse aceasta)
-Orice pentru tine, dragostea mea. (ii raspunse el zambind larg)
-Promite-mi ca nu vom mai lasa ca nimeni si nimic sa ne desparta.
-Iti promit, Elle. Iti promit.
-Stop cadru! se auzi vocea unui regizor, dupa care cei doi tineri se dadura jos de pe acel lucru care le era platou de filmare.
-Cum a iesit? intreba fata curioasa.
-Bine. (sp use regizorul) Ne vedem vineri seara la gala de premiera, bine?
-Desigur. (raspunsera in cor toti actorii ce erau adunati pe-acolo dupa care parasira cu totii acel platou)
Tanara actrita merse sa se schimbe apoi se mai plimba putin cercetand cladirea platoului de filmare unde lucrase in ultimul an si pleca dupa ce se asigura ca era ultima care facea asta.
Iesind afara, ea inspira aerul sarat al oraselului de la malul marii si merse mai departe.
Dar ceva magic o lasa sa priveasca (credea ea) pentru ultima oara acea mare reclama din varful cladirii pe care scria: "Platoul de filmare al peliculei "Waste of time" cu Irene Brown".
Un mic cristal lichid se desprinse din ochii ei de culoarea marii la gandul ca acele filmari chiar se terminasera. Dar lasa melancolia de-o parte si isi sterse lacrima plecand mai departe.
Parul ei de culoarea apusului de soare flutura incet la fiecare pas al ei, iluminandu-se usor intr-o tenta aurie la fiecare atingere a soarelui. Dar pasii i se oprira la auzul unui strigat si se opri uitandu-se in urma.
-Hei Irene! Ateapta! striga colegul ei de platou, acel baiat aratos cu parul de culoarea onixului si ochii ca doua smaralde ce sclipesc de nazdravaniile ce-i treceau prin minte.
-Buna Sam! spuse ea zambindu-i.
-Salut! spuse el aratand unul dintre zambetele lui minunate ce "topeau" pe oricine.
-Te duci acasa? il intreba ea.
-Desigur. Dar mai intai ma gandeam sa te conduc pe tine, vrei?
-Cum sa nu, Sam? Bine inteles ca vreau.
Cei doi plecara, iar pe drum se distrara de minune. Toti oamenii comentasera de-alungul filmarilor ca Sam si Irene fac o echipa buna. Unii spusesera ca aceasta echipa le-ar fi buna nu numai in film ci si in realitate. Dar nimenea nu isi putea da seama de sentimentele ce si le poarta unul celuilalt.
Cand ajunsera in fata vilei Irenei, cei doi se despartira lundu-si ramas bun.
"Ramai cu bine baiat ce-mi facio zilele mai frumoase. Ramai cu bine ingerul meu cu chip uman de dracusor nazdravan." gandi ea in timp ce traversa alea ce ducea pana la intrarea in vila.
"Ramai cu bine fata frumoasa. Ramai cu bine demon neinteles ce iti deschizi sufletul de inger numai pentru mine." gandi el in timp ce pleca spre casa sa.
Intrand in vila, fata isi lasa deoparte haina si geanta ducandu-se in camera ei. Irene isi schimba hainele intr-o rochie rosie si scurta cu volane din matase.
Se privea in oglinda apoi se schimba in alte rochii frumoase. Ii placea sa arate bine. Si asta poate pentru ca inainte sa inceapa sa joace rolul Elainei in "Waste of time", ea fusese model si ii era dor de acele vremuri.
Dar distrandu-se asa, timpul trecu repede si ea obosi asa ca facu un dus. Picaturile se plimbau prin parul ei matasos si pe matasoasa ei piele de culoarea spumei laptelui. Ea inchise ochii si ii aparu in minte o imagine ce nu-i dadea pace. Era acea imagine de la sfarsitul filmului cand ea si Sam se sarutasera. Stia prea bine ca era doar un fals sarut dar il simtise cu toata fiinta ei si ar fi dorit mai mult.
Intre timp, intr-un conac modern era liniste. Acolo erau doar 2 tineri ce pareau ca dorm.
Fata adormita avea parul lung si negru. De langa ea se scula incet baiatul al carei priviri smaraldii sclipea in intuneric.
El se imbraca dupa care parasi camera si casa soptind:
-Imi pare rau, Amanda. Nu ma pot controla.
In puterea noptii, se auzi ceva ce ateriza pe balconul Irenei. Era un fel de umbra neagra ce spuse in soapta:
-Dormi linistita, fata frumoasa. Te voi proteja mereu.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
By the way... uite si niste poze cu ei:
Irene:
Sam:
Amanda: