Surprizele Vietii!

[reNnNy]

Aceasta este prima mea creatie, voi posta capitolele pe masura ce le scriu :P

Surprizele Vietii!

Capitol I

Uitandu-ma la cer, ma pierd in marea de stele si ma gandesc ca acestea ar fi oameni iar eu as fi doar o simpla stea mica, intr-un colt, care nu are nicio legatura cu lumea. Cam aceasta ar fi gandirea mea fata de tot ce ma inconjoara. Nu imi e teama sa ma arat asa cum sunt, niciodata nu am dorit sa ma ascund dupa o masca doar ca sa atrag atentia.
Nu sunt o persoana importanta, de fapt, sunt un om normal, cu vise mari, dar deocamdata viata mea incarcata nu imi permite sa visez pe cat as vrea. Un tip ca toti ceilalti, cu mici calitati deosebite, uneori neobservabile dar prezente. Imi place sa gandesc complex, departe, sa nu am limite si sa ma aventurez intr-o viata dificila. Acest lucru probabil ma face mai deosebit, dar pana la urma fiecare om are ceva ce-l diferentiaza de o alta fiinta. Un lucru in care noi nu ne putem implica si mai ales, sa-l schimbam.
Este deja foarte tarziu, ar fi trebuit sa ma culc. Cu atata presiune supusa asupra mea inca de la inceputul zilei ar fi trebuit sa imbratisez de mult patul. Nu este doar scoala sau familia, viata mea, pe cat de obisnuita pare, pe atat de solicitanta este. Se pare ca toata lumea vrea ceva de la mine zilele astea, iar eu am reusit sa rezist si inca ma mentin bine.
Cu siguranta maine ma va astepta o alta zi plictisitoare la scoala dar, nu se stie ce iti aduce ziua de maine, asa ca ramane de vazut.
Fiind tarziu, ma gandesc ca este timpul sa ma duc la culcare. Dar nu incetez sa ma gandesc ca odata cu venirea vacantei oboseala si stresul nu vor mai exista iar tot ce voi simtii va fi libertatea de a experimenta lucruri noi.
M-am trezit, cu greu, dar inca mai am timp sa ma pregatesc fiindca orele incep la ora 12. Nu mananc mult, incerc sa ma mentin in forma dar si pentru ca azi am un program incarcat deci voi incerca sa fiu punctual.
Locuiesc in Bucuresti, un oras mai mereu aglomerat ce gazduieste cele mai mari evenimente. Sunt aproape de Stadionul Steaua si evident fan Steaua. Casa mea este una moderna dar nu foarte sofisticata. Apreciez vizunea mamei asupra anumitor decoruri desi, trebuie sa recunosc, uneori exagereaza. Nu i-am spus acest lucru, stiu ca pentru ea e ceva important si ca-i face placere, iar daca pe ea o incanta atunci eu sunt multumit sa ignore acea exagerari si sa ma bucur alaturi de ea.
Ma indrept spre baie, apa rece intotdeauna mi-a fost indeajuns ca sa alunge acea dorinta de a ma reintoarce in pat si sa-mi pot manca cerealele fara sa iau o lingura la cinci minute. Cam acesta ar fi rutina mea de dimineata. Nu imi ia mult dar timpul zboara repede asa ca trebuie sa ma imbrac si sa plec spre scoala.
Ma privesc in oglinda pentru a fi sigur ca arat asa cum imi doresc. Parul meu tuns scurt, normal, este impecabil, ochii caprui asemeni scoartei copacului ~ una dintre principalele mele “arme” ~ sclipesc entuziasti. Imbracamintea este una modesta ce consta intr-o pereche de blugi de un albastru inchis, un tricou verde cu dungi verzi, albe si negre acompaniate de niste pete rosi si o pereche de skateri Puma.
In drum spre scoala, Catalin, un foarte bun prieten, ma suna sa ma intrebe cand ajung. Il respect iar prezenta lui este intotdeauna incantatoare. Mereu te bine dispune si stie sa pastreze o prietenie. Are 14 ani, frecventand aceiasi scoala ca mine, parul fiindu-i brunet iar ochii de un capui inchis. Ne cunoastem de patru ani, ani in care ne-am cunoscut mai bine si am devenit mai apropiati. Are o sora destul draguta, in varsta de 10 ani, cu care se cearta mai mereu, dar cu toate astea se iubesc ca o familie.
Ne-am intalnit in curtea scolii, salutandu-ne tipic noua si incepand un subiect de discutie aparent banal. Prima ora avem sport deci putem sa intarziem, propunandu-ne sa mergem sa o luam pe prietena lui, Hilal. Sunt un cuplu frumos si se completeaza unul pe celalalt, cu toate ca nu se cunosc de mult timp. Hilal, este o fata frumoasa, desteapta ce poseda toate caracteristicile specifice unei fete dragute. Parul ii este negru, ducandu-ma cu gandul la abanos iar ochii verzi ca iarba proaspat crescuta. Este de origine Turca, mama ei fiind romana iar tatal ei turc, dar acest lucru nu i-a afectat niciodata viata.

~~~

Orele au trecut destul de repede, mai putin matematica, materie pe care personal o urasc. In pauza dintre matematica si religie, colegul meu Liviu, a facut o gluma nu prea inspirata unui alt coleg, Ciprian, iar cei doi s-au luat la bataie. Ciprian a incercat sa il termine repede pe Liviu lovindu-l cu piciorul in tibie. Liviu fiind solid a rezistat si i-a intors lovitura cu un pumn in fata. Eu si Catalin am reusit sa intervenim nu chiar la timp. Ciprian s-a ales cu un nas spart iar Liviu cu nota scazuta la purtare plus ura noastra. Totusi, trebuie sa recunosc ca nu ar fi prima data cand se intampla asa ceva, chiar eu insami fiind protagonist in anumite batai, dar nu chiar asa de serioase. Intotdeauna am vrut sa fiu o persoana puternica, sa nu depind de nimeni altcineva, de aceea am programul meu de antrenament zilnic alaturi de Catalin.
Ziua aceasta, lipsita de evenimente importante, s-a terminat destul de repede. De fapt, cam asa trec toate zilele, aceasta fiind ultima saptamana de scoala. Nimeni nu mai invata, toti erau distrasi si isi fac planuri pentru vacanta ce se apropia cu pasi repezi
Am ajuns acasa in jurul orei 20:00, evident nu am venit direct acasa. Am condus-o acasa pe prietena lui Catalin iar apoi am mers la fotbal impreuna cu cativa prieteni. O data ajuns acasa, am facut un dus rece dupa care am vorbit cu mama despre locul unde vom merge in aceasta vara.
Nefiind asa tarziu, decid sa mai stau la calculator, sa mai vorbesc cu prietenii si colegii pe messenger. Am avut noroc sa dau de o foarte buna amica, Anne. Ne stim de un an, desi nu ne-am vazut in realitate. Am ajuns sa ne cunoastem in confuzie, nici unul dintre noi ne fiind sigur de unde ne aveam id-urile. Pe parcurs am descoperit ca ne placeau cam aceleasi lucruri, aveam sa purtam discutii de ore intregi, urmand sa ne imprietenim si sa ne cunoastem mai bine.
De aceasta data, am stat pana la o ora tarzie in noapte la calculator, dupa care m-am bagat in pat si am incercat sa ma las purtat de vise.

[Elina]

Rennnnnyyy ce credeai ca scapi de mn? >:) sau ma rog eud e tn ca tu mai stresat pana acum cu comm-ul tau :))
acum revenind la fic...pt ca nu e un oneshot din cate mi-ai spus pe mess deci va trebui s ail muti la sectiunea corespunzatoare... asa scz iar m-am indepartat de subiect
nu am vazut greseli de tastare si cred ca m-am holbat destul de bine...
imi place ca ai descriere si ca te pricepi la capitolul asta(adik descrierea)..dar mai e loc de inbunatatiri
e primul capitol si nu pot sa spun ca actiunea este grabita...dar uneori parca o iei la fuga ...scri pt ca iti place sau ca te-a pus cnva? nu e nevoie sa scri pe fuga
asezarea in pagina imi place... nu am ce comenta la aspect e destul de ingrijit
e primul capitol si nu am multe de comentat... am vazut ca e un fic obisnuit gen "inspirat din realitate"
oricum succes la capitolul al doi-lea

[reNnNy]

Multumesc de Comm Ella...Te asigur ca al doilea capitol va fi chiar mai bun dar ramane de vazut ce vor crede ceilalti ^^
Normal ca mai e loc de inbunatatiri, doar sunt incepator. Nu scriu ca m-a pus cineva, scriu pentru mine, pentru ca imi place! :)
Eu scriu repede la tastatura, si de aceea am terminat repede si primul si al doilea capitol + ca am avut ideei deci m-am lasat purtat de imaginatie...Cand merge treaba merge :))

[reNnNy]

That's It!
The Second Chapter Is Finaly Here!!!

Capitol II

In sfarsit, ziua ce o asteptam cu o nerabdare obsesiva a venit. Scoala s-a incheiat, iar eu am terminat anul intr-o agitatie continua. Nu pot decat sa ma bucur ca am scapat de inca un an de scoala si ca vara, cu toate surprizele si placerile ei a sosit!
Nici nu am stat pe ganduri, nu am vrut sa irosesc nici-o secunda din vacanta, asa ca imediat ce am iesit de la scoala, am mers si am sarbatorit impreuna cu colegii mei care au uitat de toate conflictele din timpul anului si s-au bucurat ca sa terminat inca un an. Dar totusi, nu toti au fost asa de fericiti, unii aveau mici neplaceri in privinta schimbarilor ce se vor face in urmatoarea clasa.
Desigur, momentul in care va trebui sa ne despartim se apropie cu pasi repezi, un moment ce probabil pe majoritatea ii va marca. Dar sincer, personal nu prea ma deranjeaza, pentru ca nu am nimerit intr-o clasa tocmai ~normala~, ci in una clar nebuna. Fiecare zi petrecuta in aceasta clasa este o adevarata “petrecere” neincetata si uneori obositoare, chiar si in ore, evident pana la sanctiunea profesorilor. Nu pot sa spun ca m-am simtit prost in aceasta clasa, pentru ca as mintii. Cu toate ca mi-a fost mai greu sa ma integrez in acest colectiv, pana la urma a devenit acceptabil. Cu toate acestea, ideea ca imi voi inalta aripile dandu-le sansa sa evolueze este mult mai tentanta.
In sfarsit, dupa un chef mare impreuna cu colegii, am ajuns pe la unsprezece seara acasa si nu mi-a mai pasat de nimic, m-am bagat in pat si m-am lasat invaluit de tainicele vise.
De aceasta data, m-am trezit intr-o lene neobisnuita, dar am luat ca motiv vacanta ce tocmai a inceput iar eu devenit lipsit de griji. Desigur, sunt pe cale sa nu risipesc nici o secunda. In saptamana ce se apropria aveam in plan sa ma trezesc devreme, trebuia sa incep pregatirile impreuna cu Catalin pentru excursia in care urma sa mergem. Doua saptamani la munte, departe de zgomotosul oras si stresul parintiilor.
Imi incep activitatea la ora 1, ducandu-ma la un tenis de picior cu niste prieteni. Un joc ce ma pasiona din toate punctele de vedere de aceea nu-l refuzam niciodata. Am fost surprins sa vad un grup ~ vizibil mai mari ca noi ~ ce se apropiau amenintator de noi. Am tras aer in piept si eram pregatit sa reactionez la orice provocare din partea lor, evident nu aveam de gand sa le cedez teritoriul.
- Bine copilasi, e vremea sa va luati talpasita.
Grupul era format din trei baietii si doua fete. Cel care ni se adresase parea cel care tragea de asemenea sforile, avand un par blond ~ categoric vopsit ~ si ochii de un albastru deschis ce iesea poate prea mult in evidenta. Intreg grupul se ridica la acelasi nivel de infatisare, scotand la iveala o dorinta apriga de respect din partea celorlalti.
- Si ce te face sa crezi ca vom face asta? Ii raspund eu taios.
Le-am observat uimirea provocata de raspunsul meu, dar totusi aratandu-se superiori.
- Ai grija cum vorbesti, copile. Vrei scandal?
- Mai bine o provocare. Le spune Catalin destul de interesat de ideea pe care o avea. Voi impotriva noastra, cine pierde pleaca.
- S-a facut! Raspunde blondul.
Am fost impresionat sa vad si una dintre fetele care ii acompaniau ca s-a bagat in joc, destul de entuziasmata. Avea parul saten, ce nu-I ajungea pana la umeri, iar ochii caprui ce te priveau apasator. Corpul avea trasaturi delicate si totusi parea ca stie ce face atunci cand lovea mingea. Am aflat pe parcursul jocului ca o chema Andreea, nume ce-mi placea mult.
Mi-a parut rau cand s-a accidentat intr-o incercare esuata de a face foarfeca, era o jucatoare pe cinste. Dar meciul a continuat in acelasi ritm, chiar si fara Andreea, care s-a asezat langa prietena ei, sustinandu-si impreuna grupul. Ei fiind mai mari si evident mai perfectionisti ne conduceau cu destule puncte, dar intr-un final eu si Razvan ~un vecin si bun prieten de al meu, dar cu care nu am placerea de a petrece asa mult timp cu el ~ am reusit sa ii invingem, eu punctand la ultima “faza”.
S-au aratat nemultumiti, dar au acceptat invingerea si chiar au devenit prietenosi. Pana la urma, intaia impresie nu spune nimeni ca e si cea corecta.
- Frumos punctat baieti, sper ca vom mai juca si altatada.
- Cu siguranta! Spune Catalin rasufland oboist.
Dupa acel incident, am mai stat o vreme pe afara, ajungand acasa in jurul orei noua. Mi-am respectat ritualurile zilnice pe care le fac dupa ce vin de la un meci bun ca mai apoi sa sfarsesc stand ore intregi in fata PC-ului. Pot spune ca sunt un fan inrait al jocurilor pe calculator, dar asta nu ma impiedica sa am o viata sociala. Cel mai mult ma atrag jocurile provocatoare de strategie. Ador jocuri originale si instigare, cele care iti ofera o viziune a ceea ce inseamna viata virtuala.
Dupa un meci de fotbal, evident virtual, obosit dar mandru ca am castigat, ma arunc obosit in patul meu moale unde uit de toate grijile si problemele si adorm intr-un scurt timp.

[MisS.sAdiStic]

Pentru ca sunt egoista si in acelasi timp regina ta, am placerea si dorinta de a-ti lasa comm dar ma voi adresa exclusiv notiunii ficului.
Hmm, ideea este pe cat se poate de interesanta, dar ar mai trebui putin imbunatatita, ii trebuie ceva care sa surprinda cititorul, ceva neasteptat. Sincer, imi e putin greu sa inteleg ~ ca cititorilor ~ care este subiectul sau care este actiunea ce se invarte in jurul povestii.
Ii mai trebuie descriere. Incearca sa infatisezi locurile prin care se afla personajul principal, motivul pentru care se afla acolo cat si lucrurile care il impresioneaza si de ce.
Actiunea este in unele locuri putin grabita iar figurile de stil lipsesc cu desavarsire. Incearca sa-i redai un aspect visator, ceva care sa te conduca la inima povestitorului.

Inteleg ca e intaiul tau fic, prima incercare si pot spune ca ete destul de bine scris ~ fata de altii ~ dar nu lua in nume de rau ceea ce ti-am spus. Am incercat sa nu fiu critica, desi acest lucru ma supara ~ pentru ca eu nu dau comentarii atat de seci ~ am luat in considerare ca te cunosc.
Oricum, continua sa scrii si exerseaza! Perfectioneaza-te si dezvaluieste-ti adevaratul talent.
Succes!

[reNnNy]

Mersi de comm Blood Saya........Scuzati-ma ca intarzii cu al treilea cap. dar am fost plecat...dupa ce il corectez il voi posta :) Sper ca nu s-a suparat nimeni :)) Promit ca al patrulea capitol va fi cel mai bun, al treila fiind putin mai plictisitor... Sa speram ca, cu cap. V o sa dau lovitura :))
See Ya!!! :bye:

[reNnNy]

Ehh, imi cer scuze pentru inactivitatea mea dar am fost plecat si am avut niste probleme cu pc, dar acum ca am revenit e timpul pentru cap. III din primul meu fic intitulat "Surprizele Vietii"...
Here you go...

Capitol III

In sfarsit, ziua in care ma intalnesc cu Anne a sosit. Evident, am inceput sa ma pregatesc inca de ieri, fiind deosebit de entuziast. M-am trezit, ca de obicei, foarte devreme. M-am spalat si am mancat intr-un ritm alert deoarece intotdeauna sunt punctual si urasc oamenii ce intarzie cu ceva.
Ora stabilita a fost unsprezece, in fata parcului, dar eu am venit cu zece minute mai devreme. Nu a trebuit sa ne cautam prea mult, o data ce am vazut-o am si recunoscut-o, dar nu m-am grabit spre ea, am asteptat sa vad daca si ea ma va recunoaste de asemenea. Prima data cand ne-am vazut, daca se poate spune asa, este acum. Desigur ca am vazut-o si in poze, dar pentru mine, acest moment conta cu adevarat. Acel par castaniu pana la umeri si acei ochii caprui inchis, imi era imposibil sa nu-I identific.
Pana la urma m-a recunoscut si ea, fara probleme, asa cum ma asteptam. Cu toate ca eu ar fi trebuit sa fiu indraznet si sa incep conversatia, ea a inceput, pentru ca firea mea este una mai timida, dar pe parcurs m-am deschis mult mai mult. Dar fata ca fata, si ea avea emotii, dar si le tinea in frau, spre deosebire de mine avea o personalitate mai tupeista.
Ne-am plimbat prin parc, am purtat conversatii mai interesante sau mai banale, i-am cumparat vata pe bat, pentru ca o adora, si ne-am lasat purtati de acea atmosfera distractiva.
Anne era o persoana dinamica, ce niciodata nu statea locului. Avea un mod placut de a rade la orice gluma si astepta ca si ceilalti sa fie la fel de veseli asemeni ei. Adora animalele, se oprea de fiecare data cand vedea un caine si ii vorbea ca si cum acela ar fi fost un mic suflet in bratele ei. Posedand o aura iubitoare ma simteam norocos sa fiu langa ea. Imi era greu sa ma uit in ochii ei deoarece ma pierdeam in stralucirea lor foarte usor.
Dupa cam doua ore de mers si de discutii, am decis sa mergem sa bem un suc si sa stam jos.
- Deci, cum ti se pare parcul? O intreb curios stiind ca pentru ea e prima data cand se plimbase prin acesta.
- Am vazut si mai bune, desi este destul de frumos.
- Eh, macar e mare. Spun eu zambind. Deci, ne vom mai vedea curand?.
- Desigur, de ce nu? Mi-a facut placere sa te vad, sa te cunosc mai bine, imi spune Anne aratandu-mi zambetul ce imi era drag.
- Si mie! Esti grozava. Sper ca ne vom mai vedea cat mai curand.
Am platit sucurile si am plecat spre iesirea din parc. Am condus-o pe Anne acasa, vrand sa ma asigur ca ajunge in siguranta iar apoi m-am intors si eu, putin absent deoarece mintea imi era invadata de convorbirile cu bruneta. Eram bucuros de cum decursese aceasta zi, ca in sfarsit reusisem sa o intalnesc pe cea de care ma atasasem si ca ne simtisem amandoi bine.
Fiindca ziua nu se incheiase inca, am decis sa mai pierd timpul pe afara cu prietenii. Cand m-am intors, mama inca nu ajunsese acasa, instinctiv m-am ingrijorat, stiind ca trebuia sa ajunga pana acum. Am sunat-o sa o intreb ce s-a intamplat si m-am calmat imediat ce mi-a raspuns.
Mama este genul de persoana care se implica prea mult in treaba de servici, vrand ca totul sa fie perfect. Asa ca de aceasta data a ramas peste program dar spunandu-mi ca nu va mai dura mult.
Fiind vacanta, eram constient ca nu am un program incarcat dar trebuia sa ma obisnuiesc cu trezitul la ora 7:30 deoarece la ora aceea ma intalneam cu Catalin pentru a alerga. Omul fiind o fire care se poate adapta la orice fel de conditii, nu mi-a fost deloc greu.
Saptamana in care eu si gasca urma sa mergem la munte se apropia cu repeziciune, dar inainte sa plec imi doream sa ma mai vad inca o zi cu Anne. Cu o teama dificil de controlat am sunat-o pentru a-i propune sa ne vedem maine.
-Hey! Imi spuse o voce cunoscuta.
- Anne, buna! Ce mai faci?
- Nimic deosebit, tu?
- Pai voiam sa-ti propun sa ne vedem maine. Ii spun eu inchizand ochii si rugandu-ma sa nu refuze. Poti?
Se asternu o tacere ciudata, ceea ce ma facu neincrezator. Pentru un moment crezusem ca imi inchisese, dar apoi i-am auzit rasuflarea, fiind convins ca inca era la telefon.
Desigur! Imi spuse, iar zambetul ei imi aparu in minte.
- Grozav, atunci ne vedem maine in fata mall-ului la aceiasi ora ca data trecuta.
- Oke atunci, mai vorbim.
Am fost foarte incantat ca acceptase si stiam ca nimic nu-mi putea strica ziua de maine, nu as lasa eu. Mi-am continuat ziua purtand un zambet straniu ce nu-I puteam gasi sursa, sau poate da, dar nu voiam sa fie evident.
A doua zi ma prinse putin confuz, stiam ca trebuia sa fie o zi importanta, dar nu mai imi aminteam exact de ce. Tocmai cand am primit mesajul Annei am realizat si aproape m-am lovit singur pentru ca uitasem. Pregatirile nu au durat mult, nu am avut nici un motiv sa ma grabesc.
Ne-am intalnit la mall ca mai apoi sa intram amandoi. Ne-am plimbat prin diverse magazine iar apoi ne-am pus la o masa, comandand ceva usor.
Aveam multe lucruri in comun, printre care pasiunea pentru vampiri si paranormal. Insa ea era mult mai informata ca mine si avea raspuns pentru toate lucrurile care, pentru mine, nu aveau inteles. Treptat, am sesizat ca imi ascunde ceva, dar eram mult prea vesel ca sa las aceasta senzatie sa ma supere.
Inainte de plecare, banuielile mele cum ca ea imi ascundea ceva s-au adeverit.
- Am ceva sa iti spun. Zice ea ocolindu-mi privirea. Dar trebuie sa imi promiti ca va ramane intre noi! Am incredere in tine, te rog nu ma dezamagii.
- Nici-o problema! Orice vei spune, va ramane micul nostru secret. Ii spun eu destul de curios.
Nu stiam la ce sa ma astept. Daca era ceva normal nu cred ca avea de ce sa aduca vorba, daca era ceva deosebit nu intelegeam de ce s-ar ascunde iar sa numesc anormal ceea ce voia ea sa-mi destainuie nu prea ma facea sa ma simt bine. Am asteptat rabdator sa-si faca curaj, nu voiam sa fiu insistent.
- Eu... eu sunt un fel de medium, pot comunica cu spiritele. Uneori acest lucru este aparte dar alteori este dureros, deoarece ele ma ranesc. Imi arata o cicatrice care ma inspaimanta, dar am incercat sa ma stapanesc.
Era greu de crezut ceea ce imi spusese ea, am ramas socat. O fata ce-mi parea unic de inocenta, cum era posibil asa ceva?
Mi-a observat neincrederea, asa ca imi demonstra, vorbind pe o limba care nu o intelegeam ca mai apoi sa vad cum o forta invizibila o ridica in sus. Tinea ochii inchisi, dar corpul ii tremura. Apoi, brusc, cazu. Am reusit sa o prind dar simteam o oarecare teama. Am asteptat sa-si revina.
- Dar... cum este posibil asa ceva? Intreb eu confuz.
- Orice e posibil, iar tu nu ar trebui sa ignori acest lucru acum, ca ma cunosti. Daca vei sta pe langa mine spiritele iti vor da si tie atentie, uneori prea multa incat ar putea sa te innebuneasca. Nu am crezut niciodata ca o sa se ajunga aici, asa ca mi-a fost usor sa ascund. Dar acum... nu voiam sa rup legatura brusc cu tine fara sa-ti ofer o explicatie. Spuse ea inca ferindu-si privirea.
- Adica prietenia noastra se sfarseste aici? Nu! Spun eu aproape nervos. Nu-mi pasa. Adica, nu vreau sa ai impresia ca nu te cred, dar acest lucru nu are nici o legatura cu mine. Anne, crede-ma, nu se va intampla nimic. Ii spun eu zambind si fortand-o sa ma priveasca.
- Tu nu intelegi, lor nu le pasa daca ai sau nu legatura, stand langa mine vor dorii sa te chinuie. Imi pare rau...
Vru sa plece, dar eu o prind de mana, privind-o hotarat.
- De ce nu ma lasi pe mine sa hotarasc asta, ce spui? Daca eu consider ca e un pericol sa fiu langa tine voi accepta de buna voie sa rupem legaturile. Te rog, acorda-mi aceasta sansa. Spun eu privind-o ferm.
- Daca asta este dorinta ta, atunci asa sa fie, imi spuse ea resemnata. Dar eu oricum va trebui sa plec acum, deci... imi dai drumul te rog?
Se uita la mana mea ce o tinea strans de incheietura si ma facu si pe mine sa privesc. Am ramas un moment asa, ne stiind daca e bine ceea ce fac, dar preferam sa ma gandesc la acest lucru cand voi fi singur.
- O, desigur. Scuza-ma! Spun afisand un zabet prostesc in timp ce o eliberam.
Aceasta imi multumii apoi isi lua la revedere, refuzand dorinta mea de a o conduce acasa. Am privit-o indepartandu-se, pana cand nu am mai reusit sa o disting prin multime, apoi m-am intors sa plec si eu.
Tot gandindu-ma la ce imi spusese bruneta parca devenisem paranoic. Nu stiam ce sa cred sau cum puteam sa-mi explic ce tocmai se intamplase, parea ireal. Pe trecerea de pietoni nu m-am asigurat si era sa ma calce o masina, ceea ce ma bloca. Ramasesem in drum, absent, privind la masina si gandindu-ma daca era o pura intamplare sau daca fusese ceea ce imi prezise Anne. M-am trezit la realitate de claxonul masinii si urletele furioase ale soferului.
Mi-am continuat drumul.
Nu puteam intelege cum in prima zi in care ma vazusem cu ea parea asa vesela, asa plina de viata, ca si cum nimic nu i-ar fi putut face rau, iar azi, parea total schimbata. Voiam sa-i vorbesc, sa-mi explice, sa-mi dea raspunsuri, dar trebuia sa astept.
In aceea seara am adormit tarziu si foarte greu. Am visat-o tot pe ea, dar a fost un cosmar, in care era luata si dusa in iad de catre demoni. Dureros era ca eu eram doar un spectator, nu puteam face nimic sa opresc acele creaturi.
In sfarsit, m-am trezit si mi-am facut rutina de dimineata, fiind putin bulversat de ceea ce aflasem aseara. Eram putin uimit si speriat, nu prea stiam ce sa cred. De acum incolo, aveam senzatia ca in viata mea obisnuita, vor avea loc niste schimbari majore care imi vor schimba stilul de viata si privirea mea asupra existentei fiintelor umane si a spiritelor pentru totdeauna.

Hope You Enjoy...