SasuSaku- iubire fatala( in lucru, reconstruire:D)

[♥Luchi♥]

Multumesc pentru commuri si sper sa va placa al treilea capitol.


Capitolul al III-lea. Iubirea ascunsa si aflarea adevarului

Sambata si duminica au trecut incet si plictisitor ca o durere oarba a unei rani facute in van in viata care inca imi dadea sanse la un viitor mai bun. Lunea a trecut si mai greu deoarece trebuia sa indur sase ore de stat in banca langa Sasuke, acesta, in timpul orelor, inebunindu-ma cu privirea lui atenta si concentrata catre domn’profesor. Cum se terminau orele simteam cum o piatra mi se lua de pe suflet aceasta fiind grija ca Sasuke sa nu afle de iubirea mea nemarginita pentru el. Acasa, in fiecare zi, dupa ce veneam de la scoala, ma tranteam in pat inchizand ochii si intrebandu-ma cum de m-am indragostit ata de mult de Sasuke, pustiul care in copilarie ma enerva si ma tachina, facandu-ma sa il urasc pe zi ce trecea. Apoi mi-am amintit ca un fulger care a trecut prin mine facandu-ma sa tresar, lasandu-ma fara respiratie. Era vorba de ochii lui care se uitau la mine cu o curiozitate, intrebandu-ma de ce sunt asa de ametita si rosie in obraji. Dar pe langa asta mai era si vocea lui incantator de matura si deasemeni mirosul lui dulceag din jurul sau. Mi-am mai dat seama ca de fiecare data cand eram langa el ma simteam in siguranta si stiam ca acesta chiar daca nu m-ar placea m-ar apara de orice pericol, deci nu ma suporta in nici o privinta. Presupun ca asa ma vrajea el pe mine, ochii lui abisali facandu-mi picioarele sa se inmoaie cazand la vointa lui. Nu-mi dadeam seama cum de inainte nu imi puteam inchipui ca voi fi cucerita de ochii lui misteriosi.
Zilele treceau gandindu-ma la el si la ziua de vineri. Insa secundele treceau ca orele si zilele ca saptamanile, dar pana la urma ziua mult asteptata a sosit in sfarsit. Ajunsa la matematica emotiile m-au cuprins si m-au ametit nelasandu-ma sa vad clar. Singurul lucru pe care il vedeam era Sasuke. Toate vocile din jurul meu devenisera niste vijelii care treceau pe langa urechiile mele, eu auzindu-mi numai bataile accelerate ale inimii. La un moment dat ridicand privirea din caiet l-am observat pe Sasuke care se uita la mine putin ingrijorat. Ridicand o spranceana l-am intrebat ce s-a intamplat. Dar el doar a scuturat un pic capul si a intors privirea catre tabla, fara sa imi raspunda. Toata ora a fost foarte tensionata pentru mine. Nu stiam de ce nu mai vorbea si de ce evita contactul vizual cu mine. Cand s-a sfarsit ora el a iesit primul pe usa de parca s-ar fi grabit undeva. Eu, pe drum, nu am vorbit cu Ayume. Ma gandeam la comportamentul misterios de care a dat dovada Sasuke. Stiam prea bine ca acum o saptamana ne certasem, dar in orele de la scoala imi mai arunca din cand in cand priviri mai dulci, si mai cuminti, parca intrebandu-se pe sine de ce se uita asa la mine, deci nu mai il intelegeam. Era o alta persoana azi la matematica. Cand am ajuns acasa am facut un dus si dupa m-am bagat direct in patul meu pufos sa dorm incercand sa uit de Sasuke fara vreo reusita. Aceea a fost prima noapte cand l-am visat pe Sasuke. Un vis care m-a enervat la culme. Am visat ca ma saruta. Un sarut pasional care mi-a provocat atata emotie si placere incat am crezut cand m-am trezit ca a fost adevarat.
La scoala in saptamana care a venit am avut numai ghinion. Imi uitam penare sau carti acasa si il visam in ore numai pe Sasuke. Nu mai stiam ce se intampla cu mine. Oare chiar m-a indragostisem atat de mult de el incat sa il visez in fiecare secunda? Inca nu stiam raspunsul si totusi in adancul inimii mele speram sa fiu in viitor iubita lui, cea care sa ii dea o mie de saruturi calde si care sa il iubeasca nu numai in interiorul inimii ci si sa o arate spunandu-i. In fiecare zi din saptamana, in fiecare pauza si ora il vedeam cum se uita la mine curios de parca incearca sa ma deslujeasca, insa privirea lui ma ametea si ma facea sa o iau razna incepand sa ma gandesc la o posibila relatie cu el si totusi gandurile astea ma dureau deoarece stiam ca e imposibil ca un inger coborant din ceruri sa se indragosteasca tocami de mine, o fata simpla, banala.
Din fericire a trecut si saptamana asta si a sosit vinerea, o zi speciala pentru mine si tot odata singura zi din saptamana care mai conta in inima mea deoarece era singura zi in care puteam vorbi cu Sasuke la cursul de matematica. Insa ceva s-a intamplat. Nu la mate ci la scoala. Intr-o pauza m-a luat de mana si ma dus in laboratorul de informatica deoarece acolo nu era nimeni in pauza.
-Sakura.Tu ma placi?parea ca stie raspunsul dar nu eram sigura.
-Ceeeee??? Euuuu??? l-am intrebat asa de tare incat parea ca tip. Nu mai eram in apele mele. Simteam cum ma inrosesc si asta nu era a buna. Nu vroiam sa ma emotionez. Dar era deja prea tarziu. Imi venea sa lesin. Eu nu il placeam, eu il iubeam, dar imi era frica ca o sa rada de mine apoi. Nu am zis nimic.
-Da. Tu ma placi. Am ghicit. Am zis bine?
El isi daduse seama si deja avea o urma de zambet pe buze, dar mie imi era frica sa recunosc. Credeam ca o sa rada de mine pentru ca el era mai bun deact mine. Si totusi. Nu mai aveam scapare. Asa ca am recunoscut. Dupa ce am zis da m-a lasat, eu cazand pe un scaun si el inchizand ochii.
-Si eu te plac.
Cand am auzit acele cuvinte abea ma luptam cu lacrimile care vroiau nebune sa curga siroaie pe obrajii mei, dar pana la urma le-am invins scuturand odata din cap. Dupa a urmat o liniste desavarsita pana s-a sunat de intrare la ore, acesta luindu-ma de mana, eu deja aproape lesinata, si fugind cu mine in urma lui in clasa.
Dupa ce s-au sfarsit urmatoarele 4 ore am plecat spre casa. Acesta ma astepta la poarta zambindu-mi. Spre casa nici eu dar nici el nu am scos nici un suntet. Cand sa ma despart de el pentru a intra in casa doar ne-am spus un „La revedere”. L-a matematica deasemenea nici eu si nici el nu am vorbit, insa ne-am uitat unul la altul in continuu zambind.
In pauza m-a luat de mana si m-a scos afara. Acolo am discutat un pic cate ceva pana mi-a pus o intrebare care m-a deranjat aceasta fiind „ Si cum erau prietenii tai in Tokyo?”. In momentul acela am lasat capul in jos si m-am intristat dar el a venit la mine si m-a imbratisat cu o caldura de neuitat. O caldura pe care niciodata nu o sa o uit.