Sarutul mortii....

[Assyria]

Desi imi doream sa plang, desi imi venea sa plang nu am facut- o. Nu stiu ce nu mi- a permis sa plang la acest capitol. Imi tremurau buzele, ochii imi erau umezi, dar lacrimile nu curgeau... Da, cam asta este starea pe care mi- a trimis- o capitolul asta. Este chinuitor sa vrei sa faci ceva, stiind ca este foarte usor, dar nu poti. Intr- un fel, desi este un fic, o peveste imaginara, am ramas marcata de ce ai scris. Povestea lor de dragoste mi se parea atat de romantica si ca avea sa dureze la infinit. Mi- a placut faptul cum fata a vrut sa- i arate ca- l iubeste pe baiat, i- a si aratat, ca ultima actiune, ca ultima lor fapta, care a fost descrisa, sau mai bine, sentimentele lor au fost descrise atat de amanuntit. Nu mi- a venit sa cred cat de mult il iubea... dupa trei ani inca sa- si aminteasca de el. Imi pare rau, ar fi fost o poveste atat de frumoasa intre ei doi, o poveste cladita de mult timp care avea sa continue mult. Vad ca ai schimbat radical povestea. Nu pot sa nu spun, cat de enervant, cat de rau este Itachi, adica cred ca el este. Ahh, inca nu l- am uitat pe acel baiat misterios, iar faptul asta eclipseaza ce va avea sa faca Sara. Sa- i ofere lui Sasuke Sarutul mortii.
Initial titlul, nu ma atrasese, insa acum ca i- am inteles sensul, as minti daca ti- as spune ca nu imi place, ba chiar mai mult, mult mai mult.
Imi place ca ti- ai creat propriul tau personaj principal... e mult mai original... ca venind vorba de original, acolo trebuia sa- l postezi.. e mult prea original..
In mare, sa stii ca totul e perfect. Da, aproape totul. Ce nu mi-a placut a fost ca la un moment dat ai repetat de multe ori cuvantul " suav" , si da ai avut si cateva greseli de tastare. Off, vad ca incerci sa atribui foarte multe adjective si epitete, aproape fiecarui cuvant. Vrei sa ma innebunesti pe mine : )).
Cam atat am avut de spus. Si da. Iti ador ficul.^.^ Multumesc ca ma anunti atunci cand postezi next- ul!