19-12-2009, 01:13 AM
Mersi mutl pentru commuri! Ma bucur ca va place si sper ca si acest capitol sa fie la fel de frumos apreciat ca si celelalte! :*
Scuzati greselile, daca mi-au scapat, se intampla sa mai scape si cand recitesti =)) Si v-as ruga sa comentati tot ce nu va convine pentru ca, cu siguranta, ceva care deranjeaza exista. :*
Lectura placuta! >:D<
Simpla dovada de iubire
Lucrurile pareau sa revina la normal incet incet. Incepusem sa ies din nou cu Sakura in unele seri cand avea timp sau ii faceam vizite regulate. Redevenisem buna prietena cu Kiba si munca mea era din ce in ce mai usor de facut. Scapasem de probleme. Craciunul se apropia foarte repede.
Acum Naruto iesise din spital, ranile fizice disparandui definitiv si memoria ii revenise. Eu continuam sa-mi fac sperante ca o vom lua de unde am ramas. Asta era tot ce doream. Stiam ca si-a amintit de noi insa nu aveam curajul sa pomenesc despre asta si nici el nu aducea vorba. L-as fi asteptat mult si bine.
Ino, petrecareata noastra, vroia neaparat ca de craciun sa dam o mare petrecere cu totii insa nu stiam unde.
-O putem da la mine. s-a oferit blondul in timp ce un zambet enorm ii colora chipul.
Ino si Sai alegeau muzica, eu ma ocupam de decor iar restul isi gasisera cate ceva de facut. Tenten si Temari s-au oferit sa faca mancarurile, Kiba m-a ajutat la decorat iar Neji a adus un brad enorm, de un verde nemaipomenit si un miros proaspat.
Mai erau cateva zile pana la craciun. Aveam de gand sa dam cea mai mare petrecere din istorie insa asta cerea mult timp si multa munca. Bradul fusese frumos decorat si mai ramasesera de pus diferite obiecte decorative prin sufrageria spatioasa si cateva prin celelalte camere. Era tarziu iar eu eram cocotata pe un scaun incercand sa prind un ingeras intr-un colt al camerei. Nu ajungeam asa ca m-am ridicat pe varfuri. M-am dezechilibrat insa am fost prinsa de bratele puternice ale blondului.
Il priveam in ochi si respiram greu. Bratele lui imi inconjurau soldurile, avea ochii atintiti asupra buzelor mele si fluturasii din stomac nu-mi dadeau pace. Acelasi val ciudat de senzatii imi strabatu corpul cand mana lui a alunecat usor in jos, pe fundul meu.
-Multumesc... am spus rusinata. Ma puteam lovi se...
Buzele mele nu mai erau capabile sa se miste. Erau prinse de o placere nemaipomenita. Buzele lui pline si moi le apasau pe ale mele. A patruns usor cu limba in gura mea si a inceput sa o miste cu gratie. Totul se intamplase atat de repede incat uitasem sa inchid ochii. Si-a trecut mana prin parul meu adancind sarutul iar eu nu am opus rezistenta. Imi placea. Si inca cum. S-a departat de mine si a luat obiectul ce-l tineam in mana. S-a urcat pe scaun si l-a prins el in coltul incaperii apoi s-a intors spre mine zabind.
-Cred ca ai terminat aici. Eu zic sa te duci acasa, s-a facut tarziu.
-Da... O sa chem un taxi si plec imediat.
Mi-am scuturat pantalonii rosii de un praf inexistent apoi mi-am scos telefonul din geanta. Eram uimita si tremuram toata. Privind ecranul am observat ca primisem un mesaj de la Hanabi. "Suna-ma cand poti."
Blondul a venit in urma mea, si-a luat geaca din piele neagra pe el, s-a incaltat si a apucat cheile de pe masa.
-Nu mai cheltui banii pe taxiuri. Te duc eu.
I-am zambit spunandu-i ca nu era nevoie insa el a insistat. Am acceptat, dandu-mi seama ca degeaba ma contraziceam cu el. Cand eram in masina in drum spre casa mi-am telefonat sora. Ma ruga sa ma duc sa dorm cu ea in seara aia deoarece Neji era plecat cu Tenten. Multumindu-i blondului ca m-a adus, am pasit pe aleea din fata casei, cand el a deschis geamul masinii spunandu-mi:
-Saruti la fel de bine cum imi aminteam.
A plecat inainte ca eu sa am puterea sa ma intorc spre el. Vedeam farurile masinii lui pierzanduse in intunericul strazii printre florile albe ce cadeau incet din cer. Am intrat in casa zambind.
-Surioaraaa! corpul mi-a fost incatusat de niste brate subtiri, albe si gratioase. Am imbratisat-o la randul meu pe sora mea si am depus un sarut pe fruntea ei.
-Iar ai ramas mult la Naruto ca sa "ajuti cu pregatirile". a spus ea facand cu degetele semnele ghilimelelor. Pun pariu ca patul ala trebuie schimbat.
-Nu fi nesimtita, Hanabi. Eu si Naruto suntem din nou doar buni prieteni. Poate ca accidentul ala ne-a schimbat viata mai mult decat credeam insa asta e.
-Sa sti ca eram la geam si am auzit ce a zis. a spus ea aratand spre geamul deschis si ridicandu-si sprancenele apoi coborandu-le.
Am zambit usor stanjenita si i-am prins nasul intre doua degete.
-Unde sunt Neji si Tenten? am intrebat-o in timp ce-mi inlaturam paltonul negru si imi scoteam cizmele lungi din piele, fara toc. Afara era o ninsoare placut relaxanta insa un frig la fel de greoi si un vant aspru. Aveam la gat o esarfa rosie ce-mi tinea de cald si ma proteja de o eventuala raceala iar mainile imi erau acoperite de manusi pufoase si calduroase. Cand am ramas doar in pantalonii rosii raiati si in bluza verde cu maneci lungi m-am dus in bucatarie unde sora mea punea cate o cana de ciocolata calda pe masa.
-Tenten s-a simtit rau si au fost la doctor pentru control si...
-Ce a patit? am intrebat eu alarmata intrerupand-o.
-Nea, nimic grav, doar ca vei fi matusa, asa si acum au iesit sa sarbatoreasca. Spunea ca o va duce la cel mai scump restaorant. Cred ca tipa asta e foarte buna cu Neji de ii face el toate poftele.
Eram uimita de ceea ce auzisem. Barza isi facuse planuri ca peste aproximativ noua luni sa aduca in casa noastra un copilas micut. Sau chiar mai multi.Varul meu trebuia sa fie nespus de fericit, la fel si logodnica lui. Poate ca planurile de nunta vor incepe mai devreme decat ne asteptam noi toti. Eram atenta la palavragelile surorii mele insa eram cu gandul si la alte chestii. Ma gandeam ca poate totul incepe sa fie "roz", sa nu vom mai avea chiar atatea probleme si ca poate viata noastra va fi una mai buna in anii urmatori. Cu sau fara Naruto stiam ca voi supravietui insa mai stiam ca el ma sarutase azi.
Imi aminteam cum in una din zilele cand era internat in spital iar eu ii faceam o vizita, el isi revenise destul de mult si isi reamintise tot insa in ceata. Stiu ca am purtat prima si ultima oara dupa accident, o conversatie despre noi doi.
Flashback
-Sa fim seriosi, Hinata, cum as putea uita de noi doi?
-Credeam ca... Eh, las-o balta. am spus eu afisand un zambet.
-Sti... Imi pare rau pentru asta. Adica...
Si asistenta a intrat in camera cu un zambet al naibii de enervant pe chip tipand in gura mare:
-Vizita s-a terminat domnisoara Hyuga!
-Oh, timpul parca a zburat... La revedere, Uzumaki. am spus eu salutandu-l militareste.
-La revedere Miss Hyuga! a raspuns el facandu-mi cu ochiul.
End Flashback
Si de atunci nu am mai vobit despre relatia noastra...
-Si zici ca o sa avem oaspeti. am spus eu intr-un final catre sora mea.
-Daaa! Are deja o luna jumatate, iti vine sa crezi?
O ascultam cum palavrageste si ma gandeam de ce nu-i mai tace gura aia odata? Ma gandeam si la sarutul pe care blondul mi-l aplicase cu mai putin de o ora inainte. Ma bucuram ca ramasesem prieteni si ma gandeam ca poate vom ramane asa pe veci, insa acel sarut m-a derutat din nou. Il doream, vroiam sa fie doar al meu iar eu doar a lui, insa era un vis si nu toate visele devin realitate. Ca tot vorbim de vise, il visam mai mereu si nu pot spune ca erau vise foarte decente insa cand ma trezeam uitam tot. Tot ce stiam era ca ma trezeam cu un sentiment ciudat ce-mi trecea prin fiecare nerv al corpului si gafaielile rasunau in camera.
Dupa ce mi-am facut dusul de seara si m-am imbracata intr-un tricou ce-mi trecea de fund, larg si de nuanta sangelui, m-am asezat pe scaun in fata masutei de toaleta si am inceput sa-mi pieptan parul lung si drept. Crescuse si acum imi ajungea la fund. M-am pus pe pat si m-am invelit cu patura alba cu mici modele negre si am inchis ochii. Capul imi era cufundat in perna moale iar buzele imi erau arcuite intr-un zambet. Inca doua zile si marea petrecere de Craciun va avea loc. Terminasem decoratiunile si totul era pus la punct. Stiam ca urmatoarele doua zile vor fi ocupate cu cumparaturile si impachetatul cadourile, insa stiam si ca seara de Craciun va fi una foarte grea, avandu-l pe blond in apropriere.
A doua zi de dimineata, am iesit in oras cu Hanabi, mergand prin magazine si cautand cate un cadou pentru fiecare dintre prietenii nostrii. Am facut multe cumparaturi, luand tot ce aveam nevoie.
-Surioara, uite ce chestii dragute aici. a spus Hana uitandu-se intr-o vitrina mare plina cu fel si fel de chestii dragute.
Cand ea a intrat in magazin, un manechin imbracat frumos mi-a atras atentia din vitrina altei incaperi. Am intrat si am cerut acele haine apoi am iesit cu zambetul pe buze.
Acasa, ajutata de Hanabi, bine inteles, am inceput sa impachetam cadourile si sa scriem pe fiecare cate un nume. Le impachetasem frumos, in hartie colorata cu modele dragute. Totul era pregatit pentru seara de craciun.
Neavand timp sa-mi felicit varul deoarece el a ajuns tarziu iar cand am plecat inca dormea, in timp ce Tenten bea o cana de ceai linistita si eu o ajutam pe Hanabi la gatit, am spus pe un ton prietenos:
-Ma bucur pentru voi, dragilor. Si cum ii puneti numele?
-Hinata, ce repede afli tu tot. a spus Neji privindu-mi sora, care avea o expresie de copil nevinovat.
-Daca e fata, vreau s-o numesc Izumi. a spus Tenten punandu-si mana pe abdomen.
-Ce? Parca daca era fata ii spuneam Misa. a sarit Neji ca ars. Am inceput sa radem , noi fetele, iar Neji ne privea suparat.
-Ce ziceti de Ai? s-a auzit vocea baiatului ce se afla in pragul bucatariei. Puloverul negru cu modele gri ii venea perfect, blugii il avantajau iar parul ud ii statea ravasit, dandu-i un aspect minunat. Cand i-am auzit vocea groasa, masculina, cutitul a facut contact cu degetul meu aratator. O linie subtire, rosie, imi colora acum pielea alba. Nu simtisem nimic, doar priveam inainte, pierduta.
Flashback
-Vreau sa avem multi copii! s-a auzit acea voce blanda, plina de dragoste.
-Eu ma multumesc cu unul, sa sti. Si as vrea sa fie o fetita...
-Blonda? Si s-o cheme Ai.
-E un nume minunat, insa, de ce Ai? am intrebat privind persoana din fata mea.
-Sa fie dovada iubirii pe care ti-o port, de-aia...
End Flashback
Hanabi ma privea speriata, iar barbatul a pasit inauntru.
-Usa era deschisa, asa ca am intrat...
Era deschisa? Cred ca uitasem s-o inchid. Ce mai conta acum? El era aici si imi amintise de unul din cele mai frumoase momente. Am continuat sa tai ce aveam pe tocatorul din lemn, dupa ce miam sters degetul de sange. Eram prezenta cu trupul nu si cu mintea, iar cuvintele ce se auzeau in camera parca treceau pe langa mine. Parca as fi fost drogata. O ameteal ciudata imi invadase capul, mintea.Traversam bucataria, cu farfuriile in brate cand doi ochi albastri m-au tintit si au spus parca intentionat sa aud eu.
-Ai e un nume minunat, Tenten, draga. Si e frumos ca acest copil sa poarte un nume ce indica iubirea dintre voi.
Farfuriile mi-au scapat dintre degetele albe, ca ale unui mort. Fata imi era palida si privirea imi era incetosata. Inima imi batea cu putere iar rasuflara imi era grea. La concactul cu gresia crem farfuriile albe s-au facut bucatele. Ramasesem in picioare, privindu-l trista, iar el ma privea fix in ochi. Varul si sora mea ma priveau socati, iar Tenten a pus repede cana pe masa, fixandu-ma ingrijorata.
Mi-am dus mana la gura, incepand sa fac pasi mici, dar hotarati spre usa. Am urcat scarile tinandu-ma de balustrada. Cand am ajuns in camera mea m-am sprijinit de usa si am dat frau liber lacrimilor. De ce ma ranea asa mult? De ce nu puteam sa fiu si eu fericita macar odata in viata, de ce?
Bataile din usa m-au facut sa ma ridic brusc in picioare si sa-mi sterg lacrimile.
-Intra, am soptit intorcandu-ma cu spatele.
Am auzit usa inchizanduse si cativa pasi facuti in spatele meu. Am tresarit usor cand am fost cuprinsa de doua brate puternice, care m-au intors, apoi buzele mi-au fost incatusate de buzele lui, calde si moi. De ce ma saruta? Il vazusem cu multe fete in ultimul timp si stiam ca sansele de a ne impaca erau mici. Tot ce vroiam era ca totul sa se termine. Ori eu, ori ele? Nu imi suradea gandul ca se folosea de mine, sarutandu-ma cand avea el chef doar pentru a ma necaji. Dar eu ce faceam acum? Degetele se jucau prin parul lui blond, ma apropiasem mai mult de el facandu-l sa geama usor. Mi-am lasat o mana usor pe pieptul lui, simtindu-i inima cum bate. Batea normal pe cand a mea dadea sa-mi sara din piept. M-a sprijinit usor de dulap impingandu-se in mine.
Usa s-a deschis, facandu-si aparitia Neji. Ne-am desprins imediat din sarut si din imbratisare, tusind usor si aranjandu-mi hainele.
-Deranjez? a intrebat el.
-Nu, nu... Eu tocmai plecam. Nu uitati, vineri la 7 sunteti la mine, da? si apoi a parasit camera. Am auzit usa de la intrate trantindu-se si masina plecand. I-am zambit varului meu intorcandu-ma in bucatarie. Farfuriile sparte fusesera stranse si pe masa erau puse altele, de un galben pal, cu modele violet pe margini. Dupa ce am terminat cina, care s-a desfasurat intr-un ritm normal , am strans masa si ne-am adunat in sufragerie la o cana de ceai si o prajitura. Cum faceam deobicei, odata pe saptamana, stateam la cate o mica barfa. Neji si prietena lui au reinceput discutiile despre numele copilului.
-Dar mai e atata timp si oricum nu stiti daca e fata sau baiat. a spus Hanabi amuzata.
-Am putea dar mamicuta vrea sa afle cand o sa inasca daca e fata sau baiat. a spus Neji strambandu-se la iubita lui.
Aceasca se freca usor cu fata de umarul lui, iar Neji scoase un sunet gutural, ce il dadu de gol in legatura cu multe.
-Lasa baiatul, Tenten, sau o sa moara la cat de tare il exciti. a spus Hanabi razand cu pofta.
-Daca e baiat il numim Yuki, asta e clar. a zis Neji incercand sa schimbe subiectul.
-Numele spus de Naruto era interesant... Daca fac fata cred ca o voi numi asa.
Satenul era si el de acord iar inima mea sa facea bucatele mici. Cum m-as fi simtit sa aud mereu numele asta, stiind ce amintiri imi trezea... Cred ca ma voi ruga la dumnezeu zi si noapte ca acel copil sa fie baiat.
-Dar de ce Yuki? am intrebat eu curioasa.
-Eu si Neji am spus mereu ca daca voi ramane vre-odata insarcinata cu el si vom afla asta cand afara ninge, asta ar fi un nume potrivit. a spus satena sarutandu-si iubitul.
Il priveam pe varul meu cum isi plimba mana pe abdomenul fetei. Cred ca era unul din cei mai fericiti oameni de pe planeta. Eram fericita pentru el insa nu si pentru propria mea viata. Cand voi avea si eu o familie? Un sot, un copil, o fetita, s-o cheme Ai. Sa fie blonda... Si tatal ei sa fie... El...
M-am scuzat si am plecat in camera mea unde m-am schimbat in nite haine mai comode. Am iesit pe balcon unde am stat ceva timp pentru a ma calma. Am sunat-o pe Sakura sa ne vedem maine seara la ea acasa. A spus ca ma va astepta si am inchis. Mintea imi zbura la acele buze moi si pline, carnoase. La acele maini puternice. La parul lui des si moale, la ochii lui de un albastru nemaipomenit.
Un lucru era sigur, o luasem razna. Pe blond ori trebuia sa-l uit ori sa stau de vorba cu el in legatura cu saruturile. Vroiam ca saruturile sa inceteze pentru a stapanii valul de caldura ce mi-l transmitea in tot corpul dar era o senzatie placuta si vroiam sa continue. Nici eu nu stiam ce vreau...
M-am intors in camera unde m-am asezat pe pat. Trebuia s-o scot
la capat cu asta si cat mai repede posibil. Tot ce aveam de facut era sa stau de vorba cu el...
Scuzati greselile, daca mi-au scapat, se intampla sa mai scape si cand recitesti =)) Si v-as ruga sa comentati tot ce nu va convine pentru ca, cu siguranta, ceva care deranjeaza exista. :*
Lectura placuta! >:D<
Simpla dovada de iubire
Lucrurile pareau sa revina la normal incet incet. Incepusem sa ies din nou cu Sakura in unele seri cand avea timp sau ii faceam vizite regulate. Redevenisem buna prietena cu Kiba si munca mea era din ce in ce mai usor de facut. Scapasem de probleme. Craciunul se apropia foarte repede.
Acum Naruto iesise din spital, ranile fizice disparandui definitiv si memoria ii revenise. Eu continuam sa-mi fac sperante ca o vom lua de unde am ramas. Asta era tot ce doream. Stiam ca si-a amintit de noi insa nu aveam curajul sa pomenesc despre asta si nici el nu aducea vorba. L-as fi asteptat mult si bine.
Ino, petrecareata noastra, vroia neaparat ca de craciun sa dam o mare petrecere cu totii insa nu stiam unde.
-O putem da la mine. s-a oferit blondul in timp ce un zambet enorm ii colora chipul.
Ino si Sai alegeau muzica, eu ma ocupam de decor iar restul isi gasisera cate ceva de facut. Tenten si Temari s-au oferit sa faca mancarurile, Kiba m-a ajutat la decorat iar Neji a adus un brad enorm, de un verde nemaipomenit si un miros proaspat.
Mai erau cateva zile pana la craciun. Aveam de gand sa dam cea mai mare petrecere din istorie insa asta cerea mult timp si multa munca. Bradul fusese frumos decorat si mai ramasesera de pus diferite obiecte decorative prin sufrageria spatioasa si cateva prin celelalte camere. Era tarziu iar eu eram cocotata pe un scaun incercand sa prind un ingeras intr-un colt al camerei. Nu ajungeam asa ca m-am ridicat pe varfuri. M-am dezechilibrat insa am fost prinsa de bratele puternice ale blondului.
Il priveam in ochi si respiram greu. Bratele lui imi inconjurau soldurile, avea ochii atintiti asupra buzelor mele si fluturasii din stomac nu-mi dadeau pace. Acelasi val ciudat de senzatii imi strabatu corpul cand mana lui a alunecat usor in jos, pe fundul meu.
-Multumesc... am spus rusinata. Ma puteam lovi se...
Buzele mele nu mai erau capabile sa se miste. Erau prinse de o placere nemaipomenita. Buzele lui pline si moi le apasau pe ale mele. A patruns usor cu limba in gura mea si a inceput sa o miste cu gratie. Totul se intamplase atat de repede incat uitasem sa inchid ochii. Si-a trecut mana prin parul meu adancind sarutul iar eu nu am opus rezistenta. Imi placea. Si inca cum. S-a departat de mine si a luat obiectul ce-l tineam in mana. S-a urcat pe scaun si l-a prins el in coltul incaperii apoi s-a intors spre mine zabind.
-Cred ca ai terminat aici. Eu zic sa te duci acasa, s-a facut tarziu.
-Da... O sa chem un taxi si plec imediat.
Mi-am scuturat pantalonii rosii de un praf inexistent apoi mi-am scos telefonul din geanta. Eram uimita si tremuram toata. Privind ecranul am observat ca primisem un mesaj de la Hanabi. "Suna-ma cand poti."
Blondul a venit in urma mea, si-a luat geaca din piele neagra pe el, s-a incaltat si a apucat cheile de pe masa.
-Nu mai cheltui banii pe taxiuri. Te duc eu.
I-am zambit spunandu-i ca nu era nevoie insa el a insistat. Am acceptat, dandu-mi seama ca degeaba ma contraziceam cu el. Cand eram in masina in drum spre casa mi-am telefonat sora. Ma ruga sa ma duc sa dorm cu ea in seara aia deoarece Neji era plecat cu Tenten. Multumindu-i blondului ca m-a adus, am pasit pe aleea din fata casei, cand el a deschis geamul masinii spunandu-mi:
-Saruti la fel de bine cum imi aminteam.
A plecat inainte ca eu sa am puterea sa ma intorc spre el. Vedeam farurile masinii lui pierzanduse in intunericul strazii printre florile albe ce cadeau incet din cer. Am intrat in casa zambind.
-Surioaraaa! corpul mi-a fost incatusat de niste brate subtiri, albe si gratioase. Am imbratisat-o la randul meu pe sora mea si am depus un sarut pe fruntea ei.
-Iar ai ramas mult la Naruto ca sa "ajuti cu pregatirile". a spus ea facand cu degetele semnele ghilimelelor. Pun pariu ca patul ala trebuie schimbat.
-Nu fi nesimtita, Hanabi. Eu si Naruto suntem din nou doar buni prieteni. Poate ca accidentul ala ne-a schimbat viata mai mult decat credeam insa asta e.
-Sa sti ca eram la geam si am auzit ce a zis. a spus ea aratand spre geamul deschis si ridicandu-si sprancenele apoi coborandu-le.
Am zambit usor stanjenita si i-am prins nasul intre doua degete.
-Unde sunt Neji si Tenten? am intrebat-o in timp ce-mi inlaturam paltonul negru si imi scoteam cizmele lungi din piele, fara toc. Afara era o ninsoare placut relaxanta insa un frig la fel de greoi si un vant aspru. Aveam la gat o esarfa rosie ce-mi tinea de cald si ma proteja de o eventuala raceala iar mainile imi erau acoperite de manusi pufoase si calduroase. Cand am ramas doar in pantalonii rosii raiati si in bluza verde cu maneci lungi m-am dus in bucatarie unde sora mea punea cate o cana de ciocolata calda pe masa.
-Tenten s-a simtit rau si au fost la doctor pentru control si...
-Ce a patit? am intrebat eu alarmata intrerupand-o.
-Nea, nimic grav, doar ca vei fi matusa, asa si acum au iesit sa sarbatoreasca. Spunea ca o va duce la cel mai scump restaorant. Cred ca tipa asta e foarte buna cu Neji de ii face el toate poftele.
Eram uimita de ceea ce auzisem. Barza isi facuse planuri ca peste aproximativ noua luni sa aduca in casa noastra un copilas micut. Sau chiar mai multi.Varul meu trebuia sa fie nespus de fericit, la fel si logodnica lui. Poate ca planurile de nunta vor incepe mai devreme decat ne asteptam noi toti. Eram atenta la palavragelile surorii mele insa eram cu gandul si la alte chestii. Ma gandeam ca poate totul incepe sa fie "roz", sa nu vom mai avea chiar atatea probleme si ca poate viata noastra va fi una mai buna in anii urmatori. Cu sau fara Naruto stiam ca voi supravietui insa mai stiam ca el ma sarutase azi.
Imi aminteam cum in una din zilele cand era internat in spital iar eu ii faceam o vizita, el isi revenise destul de mult si isi reamintise tot insa in ceata. Stiu ca am purtat prima si ultima oara dupa accident, o conversatie despre noi doi.
Flashback
-Sa fim seriosi, Hinata, cum as putea uita de noi doi?
-Credeam ca... Eh, las-o balta. am spus eu afisand un zambet.
-Sti... Imi pare rau pentru asta. Adica...
Si asistenta a intrat in camera cu un zambet al naibii de enervant pe chip tipand in gura mare:
-Vizita s-a terminat domnisoara Hyuga!
-Oh, timpul parca a zburat... La revedere, Uzumaki. am spus eu salutandu-l militareste.
-La revedere Miss Hyuga! a raspuns el facandu-mi cu ochiul.
End Flashback
Si de atunci nu am mai vobit despre relatia noastra...
-Si zici ca o sa avem oaspeti. am spus eu intr-un final catre sora mea.
-Daaa! Are deja o luna jumatate, iti vine sa crezi?
O ascultam cum palavrageste si ma gandeam de ce nu-i mai tace gura aia odata? Ma gandeam si la sarutul pe care blondul mi-l aplicase cu mai putin de o ora inainte. Ma bucuram ca ramasesem prieteni si ma gandeam ca poate vom ramane asa pe veci, insa acel sarut m-a derutat din nou. Il doream, vroiam sa fie doar al meu iar eu doar a lui, insa era un vis si nu toate visele devin realitate. Ca tot vorbim de vise, il visam mai mereu si nu pot spune ca erau vise foarte decente insa cand ma trezeam uitam tot. Tot ce stiam era ca ma trezeam cu un sentiment ciudat ce-mi trecea prin fiecare nerv al corpului si gafaielile rasunau in camera.
Dupa ce mi-am facut dusul de seara si m-am imbracata intr-un tricou ce-mi trecea de fund, larg si de nuanta sangelui, m-am asezat pe scaun in fata masutei de toaleta si am inceput sa-mi pieptan parul lung si drept. Crescuse si acum imi ajungea la fund. M-am pus pe pat si m-am invelit cu patura alba cu mici modele negre si am inchis ochii. Capul imi era cufundat in perna moale iar buzele imi erau arcuite intr-un zambet. Inca doua zile si marea petrecere de Craciun va avea loc. Terminasem decoratiunile si totul era pus la punct. Stiam ca urmatoarele doua zile vor fi ocupate cu cumparaturile si impachetatul cadourile, insa stiam si ca seara de Craciun va fi una foarte grea, avandu-l pe blond in apropriere.
A doua zi de dimineata, am iesit in oras cu Hanabi, mergand prin magazine si cautand cate un cadou pentru fiecare dintre prietenii nostrii. Am facut multe cumparaturi, luand tot ce aveam nevoie.
-Surioara, uite ce chestii dragute aici. a spus Hana uitandu-se intr-o vitrina mare plina cu fel si fel de chestii dragute.
Cand ea a intrat in magazin, un manechin imbracat frumos mi-a atras atentia din vitrina altei incaperi. Am intrat si am cerut acele haine apoi am iesit cu zambetul pe buze.
Acasa, ajutata de Hanabi, bine inteles, am inceput sa impachetam cadourile si sa scriem pe fiecare cate un nume. Le impachetasem frumos, in hartie colorata cu modele dragute. Totul era pregatit pentru seara de craciun.
Neavand timp sa-mi felicit varul deoarece el a ajuns tarziu iar cand am plecat inca dormea, in timp ce Tenten bea o cana de ceai linistita si eu o ajutam pe Hanabi la gatit, am spus pe un ton prietenos:
-Ma bucur pentru voi, dragilor. Si cum ii puneti numele?
-Hinata, ce repede afli tu tot. a spus Neji privindu-mi sora, care avea o expresie de copil nevinovat.
-Daca e fata, vreau s-o numesc Izumi. a spus Tenten punandu-si mana pe abdomen.
-Ce? Parca daca era fata ii spuneam Misa. a sarit Neji ca ars. Am inceput sa radem , noi fetele, iar Neji ne privea suparat.
-Ce ziceti de Ai? s-a auzit vocea baiatului ce se afla in pragul bucatariei. Puloverul negru cu modele gri ii venea perfect, blugii il avantajau iar parul ud ii statea ravasit, dandu-i un aspect minunat. Cand i-am auzit vocea groasa, masculina, cutitul a facut contact cu degetul meu aratator. O linie subtire, rosie, imi colora acum pielea alba. Nu simtisem nimic, doar priveam inainte, pierduta.
Flashback
-Vreau sa avem multi copii! s-a auzit acea voce blanda, plina de dragoste.
-Eu ma multumesc cu unul, sa sti. Si as vrea sa fie o fetita...
-Blonda? Si s-o cheme Ai.
-E un nume minunat, insa, de ce Ai? am intrebat privind persoana din fata mea.
-Sa fie dovada iubirii pe care ti-o port, de-aia...
End Flashback
Hanabi ma privea speriata, iar barbatul a pasit inauntru.
-Usa era deschisa, asa ca am intrat...
Era deschisa? Cred ca uitasem s-o inchid. Ce mai conta acum? El era aici si imi amintise de unul din cele mai frumoase momente. Am continuat sa tai ce aveam pe tocatorul din lemn, dupa ce miam sters degetul de sange. Eram prezenta cu trupul nu si cu mintea, iar cuvintele ce se auzeau in camera parca treceau pe langa mine. Parca as fi fost drogata. O ameteal ciudata imi invadase capul, mintea.Traversam bucataria, cu farfuriile in brate cand doi ochi albastri m-au tintit si au spus parca intentionat sa aud eu.
-Ai e un nume minunat, Tenten, draga. Si e frumos ca acest copil sa poarte un nume ce indica iubirea dintre voi.
Farfuriile mi-au scapat dintre degetele albe, ca ale unui mort. Fata imi era palida si privirea imi era incetosata. Inima imi batea cu putere iar rasuflara imi era grea. La concactul cu gresia crem farfuriile albe s-au facut bucatele. Ramasesem in picioare, privindu-l trista, iar el ma privea fix in ochi. Varul si sora mea ma priveau socati, iar Tenten a pus repede cana pe masa, fixandu-ma ingrijorata.
Mi-am dus mana la gura, incepand sa fac pasi mici, dar hotarati spre usa. Am urcat scarile tinandu-ma de balustrada. Cand am ajuns in camera mea m-am sprijinit de usa si am dat frau liber lacrimilor. De ce ma ranea asa mult? De ce nu puteam sa fiu si eu fericita macar odata in viata, de ce?
Bataile din usa m-au facut sa ma ridic brusc in picioare si sa-mi sterg lacrimile.
-Intra, am soptit intorcandu-ma cu spatele.
Am auzit usa inchizanduse si cativa pasi facuti in spatele meu. Am tresarit usor cand am fost cuprinsa de doua brate puternice, care m-au intors, apoi buzele mi-au fost incatusate de buzele lui, calde si moi. De ce ma saruta? Il vazusem cu multe fete in ultimul timp si stiam ca sansele de a ne impaca erau mici. Tot ce vroiam era ca totul sa se termine. Ori eu, ori ele? Nu imi suradea gandul ca se folosea de mine, sarutandu-ma cand avea el chef doar pentru a ma necaji. Dar eu ce faceam acum? Degetele se jucau prin parul lui blond, ma apropiasem mai mult de el facandu-l sa geama usor. Mi-am lasat o mana usor pe pieptul lui, simtindu-i inima cum bate. Batea normal pe cand a mea dadea sa-mi sara din piept. M-a sprijinit usor de dulap impingandu-se in mine.
Usa s-a deschis, facandu-si aparitia Neji. Ne-am desprins imediat din sarut si din imbratisare, tusind usor si aranjandu-mi hainele.
-Deranjez? a intrebat el.
-Nu, nu... Eu tocmai plecam. Nu uitati, vineri la 7 sunteti la mine, da? si apoi a parasit camera. Am auzit usa de la intrate trantindu-se si masina plecand. I-am zambit varului meu intorcandu-ma in bucatarie. Farfuriile sparte fusesera stranse si pe masa erau puse altele, de un galben pal, cu modele violet pe margini. Dupa ce am terminat cina, care s-a desfasurat intr-un ritm normal , am strans masa si ne-am adunat in sufragerie la o cana de ceai si o prajitura. Cum faceam deobicei, odata pe saptamana, stateam la cate o mica barfa. Neji si prietena lui au reinceput discutiile despre numele copilului.
-Dar mai e atata timp si oricum nu stiti daca e fata sau baiat. a spus Hanabi amuzata.
-Am putea dar mamicuta vrea sa afle cand o sa inasca daca e fata sau baiat. a spus Neji strambandu-se la iubita lui.
Aceasca se freca usor cu fata de umarul lui, iar Neji scoase un sunet gutural, ce il dadu de gol in legatura cu multe.
-Lasa baiatul, Tenten, sau o sa moara la cat de tare il exciti. a spus Hanabi razand cu pofta.
-Daca e baiat il numim Yuki, asta e clar. a zis Neji incercand sa schimbe subiectul.
-Numele spus de Naruto era interesant... Daca fac fata cred ca o voi numi asa.
Satenul era si el de acord iar inima mea sa facea bucatele mici. Cum m-as fi simtit sa aud mereu numele asta, stiind ce amintiri imi trezea... Cred ca ma voi ruga la dumnezeu zi si noapte ca acel copil sa fie baiat.
-Dar de ce Yuki? am intrebat eu curioasa.
-Eu si Neji am spus mereu ca daca voi ramane vre-odata insarcinata cu el si vom afla asta cand afara ninge, asta ar fi un nume potrivit. a spus satena sarutandu-si iubitul.
Il priveam pe varul meu cum isi plimba mana pe abdomenul fetei. Cred ca era unul din cei mai fericiti oameni de pe planeta. Eram fericita pentru el insa nu si pentru propria mea viata. Cand voi avea si eu o familie? Un sot, un copil, o fetita, s-o cheme Ai. Sa fie blonda... Si tatal ei sa fie... El...
M-am scuzat si am plecat in camera mea unde m-am schimbat in nite haine mai comode. Am iesit pe balcon unde am stat ceva timp pentru a ma calma. Am sunat-o pe Sakura sa ne vedem maine seara la ea acasa. A spus ca ma va astepta si am inchis. Mintea imi zbura la acele buze moi si pline, carnoase. La acele maini puternice. La parul lui des si moale, la ochii lui de un albastru nemaipomenit.
Un lucru era sigur, o luasem razna. Pe blond ori trebuia sa-l uit ori sa stau de vorba cu el in legatura cu saruturile. Vroiam ca saruturile sa inceteze pentru a stapanii valul de caldura ce mi-l transmitea in tot corpul dar era o senzatie placuta si vroiam sa continue. Nici eu nu stiam ce vreau...
M-am intors in camera unde m-am asezat pe pat. Trebuia s-o scot
la capat cu asta si cat mai repede posibil. Tot ce aveam de facut era sa stau de vorba cu el...
What goes around comes around.