18-10-2009, 02:07 PM
Am revenit. :) Scuzati greselile si etc-urile care apar in capitole deobicei :D Stiu ca eu am multe =)) Sper sa va placa... Comentati si voi :-?? Lectura placuta ! :*
3. Lucrurile iau o intorsatura ciudata.
Mergeam agale, nepasandu-mi ca era tarziu, ca puteam pati ceva, nimic nu ma interesa in momentul ala. Aveam in cap imaginea in care el era atat de fericit sarutandu-se cu acea fata. De ce eram suparata din cauza asta? Adica, ce rost avea? El avea pe alta, iar eu nu-l mai iubeam de mult. Sau il iubeam, doar ca am inchis acest sentiment undeva, si acum a scapat din acele lanturi si-si face din nou veacul prin sufletul meu? Nu avea rost sa ma gandesc la nimic. Am intrat intr-un local plin de barbati, care si-au indreptat privirile catre mine in timp ce ma indreptam spre bar. M-am asezat pe un scaun inalt si am comandat un pahar de whiskey cu gheata. Am dat sec, golind paharul dintr-o inghititura. Am mai cerut altul, si altul, pana am simtit ca nu mai pot. Barmanul ma privea ciudat, iar cand am cerut un alt pahar a spus ca nu-mi mai da niciunul. Am injurat, privind paharele goale ce se aflau in fata mea. Mai eram doar eu si inca un betiv, care vorbea singur de nebun. Am aruncat banii pentru consumatie pe tejghea si am iesit afara. Mergeam pe sapte carari. De-abea mai puteam sta in picioare si aveam o stare ciudata, care pornea din stomac si parca dadea sa iasa afara din mine. Mergeam tinandu-ma de ce apucam: gardulete, copaci, stalpi. M-am oprit brusc, ducandu-mi mana la gura. Am cazut in genunchi si am inceput sa vomit. Tineam o mana pe abdomen, iar cu cea lalta ma sprijineam de un stalp. Tremuram toata. Am inceput sa tusesc. Mi-am sters buzele cu incheietura maini, apoi m-am ridicat de jos. Am continuat sa merg pana am vazut negru in fata ochilor si am cazut jos. Nu stiu ce mi s-a intamplat dupa asta...
M-am trezit pe un pat mare, acoperit de un cearceaf albastru. Pe pereti erau fel si fel de postere, iar prin camera erau imprastiate haine. M-am ridicat in sezut, frecandu-mi ochii. Mi-am dus brusc mana la cap deoarece simtisem o durere groaznica.
-Te-ai trezit? am auzit o voce ce emana ingrijorara. Un barbat blond, inalt si bine facut statea rezemat de tocul usii. Doi ochi de un albastru pur ma priveau insistent, parca cerand explicatii, dar si plini de inrgijorare in acelasi timp.
-Da... Ce s-a intamplat? am intrebat eu uitandu-ma nedumerita in camera. Apoi mi-am dat seama ca eram la el in camera, pe patul lui, iar el ma privea!
-Te-am gasit jos, pe strada si duhneai a alcool... s-a asezat langa mine pe pat. Ma simteam atat de penibil. Ma gasise cine stie in ce hal pe strada, ma adusese la el acasa...
-Eu... Am cam pierdut lupta cu paharele de alcool... Mersi ca m-ai adus la tine. Ar fi cazul sa plec. am vrut sa ma ridic din pat insa blondul ce statea langa mine m-a oprit.
-Nu! Am vorbit cu Sakura si i-am spus in ce stare esti. I-am promis ca te tin la mine pana maine.
-Nu pot sa stau la tine! Unde o sa dorm? Am nevoie de o baie si nu am haine! Am inceput sa tip eu, crizandu-ma, insa palma lui m-a facut sa-mi inghit cuvintele cand a facut contactul cu buzele mele. Simteam cum devin toata rosie.
-Vei dormi aici, iar eu o sa dorm in sufragerie, pe canapea. Si poti sa faci baie aici, la mine. Iti pot imptumuta un tricou de-al meu sa dormi in el. Mi-a spus toate astea zambind. Am continuat sa comentez insa in zadar. Am incetat sa ma mai lupt cu el si am acceptat sa-mi petrec noaptea acolo. In fond, era spre binele meu. Am facut baie si m-am imbracat cu tricoul care mi l-a dat. Insa cand m-am privit in oglinda mi-am dat seama ca nu era chiar asa lung precum parea. Ii multumeam lui dumnezeu ca alesesem o pereche de boxeri in seara aia. Am iesit din baie, incercand din rasputeri sa-mi acopar inca putin din corp. Jumatate din posteriorul meu era acoeprit, insa ce-a lalta jumatate nu. Trageam de el la spate insa se ridica in fata... Am pasit in sufragerie, inca incercand sa ma acopar mai mult si am spus privind in alta parte.
-Naruto... Stiu ca sunt nesimtita la faza asta, insa... tricoul e cam scurt... si...
L-am privit. Ochii lui alunecau pe picioarele mele, urcand in sus. Cand m-a privit in ochi a rosit, lucru care l-am facut si eu.
-O sa ma uit sa vad daca am altul... A spus el inghitind in sec. L-am urmat in dormitor, unde a inceput sa caute in disperare un tricou mai lung, dar in zadar.
-Imi pare rau Hina... Dar n-am...
-Bine... nu-i nimic... scuze ca te-am deranjat pentru o chestie atat de minora.
M-a privit zambind, dandu-mi de inteles ca nu e nicio problema. Insa stomacul meu a inceput sa scoata sunete ciudate. M-am rusinat toata, ducandu-mi ambele maini la abdomen. Naruto ma privea amuzat. Rasul lui copilaresc a rasunat in incapere.
-Se pare ca ti-e foame. Hai sa vedem ce am in bucatarie. Mi-a spus tragandu-ma de mana dupa el. M-a asezat la masa, facandu-mi semn cu ochiul. Obrajii mei deveneau rosii sub privirea lui blanda. A inceput sa caute prin frigider, de unde a scos o cutie de lapte, iar din dulapul de sus niste cereale. S-a uitat la mine apoi mi-a zamit.
-Nu am alt ceva... Obisnuiesc sa mananc in oras... Mi-a spus turnand cerealele intr-un bol, apoi punand laptele pe aragaz sa se incalzeasca putin. S-a asezat la masa, in celalalt capat si am inceput sa discutam. Ne-am pierdut printre cuvinte cand un miros ciudat ne-a atras atentia.
-Laptele! Naruto a sarit ca ars de pe scaun, stingand aragazul si apucand obiectul de metal in care lichidul alb deja fierbea. Un tipat striden urmat de o busitura puternica. M-am ridicat speriata de pe scaun, ducandu-ma la el.
-Naruto! Esti bine? Da-mi sa vad! Am spus eu luandui mana intr-ale mele. Am suflat usor. Reusise sa se arda, si acum o pata rosie marca "boacana" lui. A strans din dinti, si m-am oprit din suflat. I-am spus sa stea jos si m-am dus la frigider. L-am deschis si m-am aplecat usor, uitand de tricoul care deja trebuia sa se fi ridicat si sa ofere o priveliste nu tocmai plictisitoare. Am luat o cutiuta de unt, am inchis frigiderul si m-am intors spre el. Am luat unt pe varful a doua degete de la mana mea dreapta, si am inceput sa ung usor acea portiune rosie din palma lui. A gemut usor din cauza dureri. Dupa ce am terminat am pus untul la loc. M-am asezat in genunchi in fata lui privindu-i mana.
-Te doare rau?
Nu mi-a raspuns.
Ma privea in ochi. M-a tras de mana, punandu-ma la el in brate, si strangandu-ma tare la piept.
Poftim?
Acum ma ia in brate, si inainte se saruta cu alta? Ce...
-Mersi. Am auzit ca o soapta dintre buzele lui.
-Nu ai pentru ce. Acum suntem chit. Am spus eu incet. Am ramas asa, imbratisati cateva minute. Nu spuneam nimic. In incapere se auzeau doar sunetele provocate de respiratia noastra.
Intr-un final ne-am desprins din imbratisare. S-a ridicat de pe scaun, mi-a turnat niste lapte peste cerealele ce zaceau in castron si mi le-a pus in fata.
-Daca te deranjeaza ca e laptele rece, scuze, insa eu m-am fript destul. Mi-a spus el cu o nota de amuzament in glas. L-am linistit spunandu-i ca nu e nimic, apoi am inceput sa mananc. Imi era mai foame decat crezusem. Dupa ce am trminat, am spalat bolul si lingura si le-am pus la loc. Apoi am incpeut sa strang mizeria provocata de laptele ce facuse ravagii in bucatarie. O mana puternica m-a facut sa tresar, scapand buretele ud din mana. M-am intors brusc, ajungand sa fiu prinsa intre chiuveta si corpul puternic al blondului. Ne priveam in cohi, iar obrajii imi deveneau vizibil foarte rosi in contrast cu tenul meu alb. Erau ca niste picaturi proaspete de sange cazute pe un covor de zapada.
-Nu era nevoie sa strangi, strangeam eu maine oricum. Mi-a spus zambindu-mi.
-Din vina mea s-a intamplat asta. Daca nu imi era mie foa... Si-a pus un deget pe buzele mele, facandu-mi semn sa tac. M-a luat in brate, pe sus, si m-a dus in dormitor, unde m-a pus pe pat, si m-a invelit cu cearceaful racoros. S-a asezat langa mine, privindu-ma.
-Cine era bruneta aia care te saruta in curtea discotecii? am spus eu, uimita de propria-mi intrebare.
-Care bruneta? A... Mia? O... tipa... Mi-a raspuns el privind in alta parte. Am cunoscut-o acolo. De ce intrebi?
-V-am... vazut si... si... scuze, nu trebuia sa te intreb, nu e treaba mea. M-am intors pe-o parte, cu spatele la el. M-a apucat de umar, intorcandu-ma cu fata in sus. Ma privea serios, iar vocea lui era ca lama ascutita a unui cutit ce trecea cu usurinta printr-o capsuna coapta, facand-o feliute.
-De ce erai jos, pe strada, si duhneai a alcool?
-Poftim? Il priveam mirata. Ce sa-i spun? Ca ma imbatasem pentru ca il iubeam? Pentru ca il vazusem sarutandu-se cu alta? Nu aveam nicio minciuna credibila in minte in momentul ala. Nu e treaba ta ! Am tipat la el.
-Ba este! Asa ca raspunde! De ce erai in starea aia? Incepuse sa tipe si mai tare. M-am enervat! Cu ce drept tipa in halul ala? Am inceput sa tip si eu, spunand tot ce aveam pe suflet, insa asta fara sa-mi dau seama.
-De ce? Vrei sa sti de ce? Bine! Pentru ca am crezut ca te-am uitat si defapt eu inca te iubesc si inca cum! Pentru ca te-am vazut in bratele altei fete si pareai foarte fericit! Pentru ca nu aveai ochi decat pentru Sakura si pe mine ma tratai ca pe o simpla amica! Am izbucnit in lacrimi, insa nici de lucrul asta nu-mi dadeam seama. Cand am realizat in sfarsit ce am facut, am fugit in baie, unde imi lasasem hainele. M-am schimbat si am iesit ca un uragan pe usa, indreptandu-ma spre holul care ducea la iesirea din casa. Cand sa ies din acel loc, el m-a oprit, venind in spatele meu si luandu-ma in brate. Bratele lui puternice erau fix sub sanii mei, iar el isi rezemase fruntea de umarul meu. Am ramas nemiscata, asteptand sa-mi dea drumul, insa nu vroia sa se desprinda din imbratisare. Sincera sa fiu, nici eu nu vroiam.
-Imi pare rau Hina! Mi-a soptit in ureche. Nu te pot lasa sa pleci acasa. I-am promis Sakurei.
Poftim?! Ii parea rau pentru ca nu ma putea lasa sa plec, din cauza unei promisiuni? De ce am crezut ca ii parea rau pentru ca ma facuse sa sufar? Sunt o proasta! Am inceput sa plang si mai rau. M-a intors cu fata spre el, strangandu-ma la piept. Era atat de mare si puternic fata de mine. Cu ce-l puteam invinovati ca iubea acei ochi verzi? Acel par ce se asemana cu florile de cires? Acea culoare rozalie a pielii ei. Cu nimic! Cum nici pe mine nu trebuie sa ma invinovateasca cineva ca port niste sentimente pentru acea pesoana care ma tinea acum strans in brate. Ne-am asezat pe canapea. El mi-a dat drumul cand a crezut sigur ca m-am calmat. Insa eu nu ma calmasem, adormisem. M-a dus in dormitorul lui, unde m-a pus pe pat. Am avut un somn nelinistit, plin de vise ciudate, care nu mi-au dat pace toata noaptea, facandu-ma sa ma trezesc din ora in ora.
-Lasa-ma! Nu! Te rog nu-mi face asta! Tipam in timp ce ma zbateam in toate partile, iar pe fruntea mea aparusera cateva broboane de sudoare.
-Hinata! Trezeste-te!
Am deschis ochii brusc, ridicandu-ma in sezut, si ducandu-mi mana la piept. Imi simteam inima cum bate, parca vrand sa-mi sara din piept, iar rasuflarea mea era fortata, accelerata. Era doar un vis. In seara aia numai cosmaruri am avut, insa asta le intrecuse pe toate. Naruto statea langa pat, privindu-ma ingrijorat. M-a intrebat ce am, i-am raspuns simplu. Nimic. A stat cu mine pana am adormit, apoi nu stiu ce a mai facut, dar in dimineata urmatoare cand m-am trezit, l-am vazut dormind in fotoliul de langa pat. Cine stie cand adormise. M-am ridicat din pat, si l-am invelit usor cu cearceaful. M-am dus in bucatarie, unde ca si in seara precedenta, nu erau decat cerealele si acel lapte. Baiatul asta are nevoie de o tura de cumparaturi! Am incalzit laptele, si am turnat peste cerealele ce se aflau in doua castroane. M-am asezat la masa si am mancat. Apoi m-am dus in sufragerie, unde am aprins TV-ul si am incercat in zadar sa gasesc ceva interesant. Am lasat pe un film. Un film ce vorbea despre viata a doi indragostiti, care au luptat cu lumte lucruri pentru a fi impreuna, apoi unul din ei a murit. Ce tregic. L-am auzit intrand in bucatarie, apoi cum si-a facut aparitia in camera in care eu ma aflam.
-Multumesc ca ai preparat micul dejun. A spus el chicotind.
-Eu iti multumesc, Naruto! M-ai salvat de doua ori deja. I-am spus privind in alta parte, si rosind.
S-a asezat langa mine, pe canapeaua neagrea, din piele si foarte comoda, sprijinindu-si coatele de genunchi si aplecandu-se in fata. A oftat de doua ori, apoi si-a indreptat privirea catre mine, privindu-ma fix in ochi. Ochii lui cereau explicatii, pe care eu trebuia sa i le dau. Si se vedea foarte bine ca nu accepta minciuni. Seara trecuta ma luase gura pe dianinte, si am spus tot ce aveam pe suflet, iar el nu a reactionat deloc. Mai bine lasam balta acesc subiect. Acum, din vina mea pierdeam si prietenia asta care o aveam cu el. Sunt o proasta!
-Mai bine plec acasa. Te-am deranjat destul. In plus, seara a trecut. Promisiunea ta a fost respectata. Sakura va fi multumita de ceea ce ai facut. La revedere! Am pus ridicandu-ma de pe canapea. Nu mi-a raspuns, nu s-a miscat. Am iesit din casa. Pe drumul care ducea spre resedinta familiei mele, am avut un ghinion atat de crud incat sa vad atatea cupluri. Adolescenti, ce se tineau de mana si-si furau saruturi pretioase. Am ajuns acasa, unde am dat nas in nas cu Neji. Isi tinea mainile in san, dand nervos din picior.
-Domnisoara Hyuga, pot sa stiu si eu pe unde ai umblat aseara?
-Neji, dragule, nu mai am 15 ani, da? Am 24, pentru cultura ta generala. Pot sa merg unde vreau cand vreau si sa fac orice vreau! Am spus eu hotarata.
Pe buzele lui a parut un zambet, apoi m-a imbratisat strans.
-Mi-am facut griji, prostuto! Poate ca ai tu varsta care o ai, insa aici, mi-a spus el atingandu-mi fruntea cu un deget, pot spune ca ai mai putin de 5 ani. Mi-a dat drumul din imbratisare, iar eu am urcat sus in camera mea, unde m-am schimbat in niste haine mai lejere. M-am asezat la birou, si am aprins laptopul. Am intrat pe mess, sa vad care mai e viata.
"Sakura: Helo, Hina! Am vorbit cu Naruto, si spunea ca ai ramas la el. Nebuniloor! Vezi ca vin in seara asta la tine. Sa nu fugi nicaieri. Pop "
Era un off care mi l-a lasat rozalia. Am dat drumul la muzica si m-am trantit pe pat, lunadu-mi o carte, si am citit. Am lenevit in ziua aia. Ma simteam inca rau din cauza alcoolului baut cu o seara inainte.
Cerul s-a intunecat treptat, pana cand luna s-a inaltat ca o mireasa pe acel fundal albastru inchis. Stelele, ce tineau loc de invitati si domnisoare de onoare, nu au intarziat nici ele, aparand odata cu ea. Adia un vant cald, placut, care se juca in parul meu lung, deranjandu-mi bretonul drept ce era taiat fix sub sprancene.
-Hei, gagico! Am auzit eu o voce venind de jos. Stateam pe acel gard din piatra de pe balcon, destul de lat incat sa pot incapea, rezemata de perete. Am privit in jos. Ma priveau doi ochi verzi minunati. Am zambit, si i-am spus sa urce. A venit si ea pe balcon, si s-a asezat pe unul din scaunele ce erau acolo. S-a uitat la mine si mi-a spus zambind:
-Ce inocenta pari. Esti precum un mic copilasi, un mic inger.
-Termina! Am spus eu rosind putin. A chicotit apoi am continuat conversatia, insa bazandu-ne pe altele.
-Apropo, ce ai patit aseara? M-a intrebat ea. I-am spus povestea cap coada, iar ea a incercat sa ma linisteasca pe cat posibil. A reusit cat de cat. A spus la un moment dat o gluma, care m-a facut sa rad. Ca deobicei, acel raset colorat, plin de copilarie s-a strecurat usor printre buzele mele rosiatice si mari, carnoase. Dar o voce groasa a strapuns prin acel zid de hohote, daramandu-l si aducandu-l la tacere.
-Ce face salbaitca mea cu ochi frumosi?
3. Lucrurile iau o intorsatura ciudata.
Mergeam agale, nepasandu-mi ca era tarziu, ca puteam pati ceva, nimic nu ma interesa in momentul ala. Aveam in cap imaginea in care el era atat de fericit sarutandu-se cu acea fata. De ce eram suparata din cauza asta? Adica, ce rost avea? El avea pe alta, iar eu nu-l mai iubeam de mult. Sau il iubeam, doar ca am inchis acest sentiment undeva, si acum a scapat din acele lanturi si-si face din nou veacul prin sufletul meu? Nu avea rost sa ma gandesc la nimic. Am intrat intr-un local plin de barbati, care si-au indreptat privirile catre mine in timp ce ma indreptam spre bar. M-am asezat pe un scaun inalt si am comandat un pahar de whiskey cu gheata. Am dat sec, golind paharul dintr-o inghititura. Am mai cerut altul, si altul, pana am simtit ca nu mai pot. Barmanul ma privea ciudat, iar cand am cerut un alt pahar a spus ca nu-mi mai da niciunul. Am injurat, privind paharele goale ce se aflau in fata mea. Mai eram doar eu si inca un betiv, care vorbea singur de nebun. Am aruncat banii pentru consumatie pe tejghea si am iesit afara. Mergeam pe sapte carari. De-abea mai puteam sta in picioare si aveam o stare ciudata, care pornea din stomac si parca dadea sa iasa afara din mine. Mergeam tinandu-ma de ce apucam: gardulete, copaci, stalpi. M-am oprit brusc, ducandu-mi mana la gura. Am cazut in genunchi si am inceput sa vomit. Tineam o mana pe abdomen, iar cu cea lalta ma sprijineam de un stalp. Tremuram toata. Am inceput sa tusesc. Mi-am sters buzele cu incheietura maini, apoi m-am ridicat de jos. Am continuat sa merg pana am vazut negru in fata ochilor si am cazut jos. Nu stiu ce mi s-a intamplat dupa asta...
M-am trezit pe un pat mare, acoperit de un cearceaf albastru. Pe pereti erau fel si fel de postere, iar prin camera erau imprastiate haine. M-am ridicat in sezut, frecandu-mi ochii. Mi-am dus brusc mana la cap deoarece simtisem o durere groaznica.
-Te-ai trezit? am auzit o voce ce emana ingrijorara. Un barbat blond, inalt si bine facut statea rezemat de tocul usii. Doi ochi de un albastru pur ma priveau insistent, parca cerand explicatii, dar si plini de inrgijorare in acelasi timp.
-Da... Ce s-a intamplat? am intrebat eu uitandu-ma nedumerita in camera. Apoi mi-am dat seama ca eram la el in camera, pe patul lui, iar el ma privea!
-Te-am gasit jos, pe strada si duhneai a alcool... s-a asezat langa mine pe pat. Ma simteam atat de penibil. Ma gasise cine stie in ce hal pe strada, ma adusese la el acasa...
-Eu... Am cam pierdut lupta cu paharele de alcool... Mersi ca m-ai adus la tine. Ar fi cazul sa plec. am vrut sa ma ridic din pat insa blondul ce statea langa mine m-a oprit.
-Nu! Am vorbit cu Sakura si i-am spus in ce stare esti. I-am promis ca te tin la mine pana maine.
-Nu pot sa stau la tine! Unde o sa dorm? Am nevoie de o baie si nu am haine! Am inceput sa tip eu, crizandu-ma, insa palma lui m-a facut sa-mi inghit cuvintele cand a facut contactul cu buzele mele. Simteam cum devin toata rosie.
-Vei dormi aici, iar eu o sa dorm in sufragerie, pe canapea. Si poti sa faci baie aici, la mine. Iti pot imptumuta un tricou de-al meu sa dormi in el. Mi-a spus toate astea zambind. Am continuat sa comentez insa in zadar. Am incetat sa ma mai lupt cu el si am acceptat sa-mi petrec noaptea acolo. In fond, era spre binele meu. Am facut baie si m-am imbracat cu tricoul care mi l-a dat. Insa cand m-am privit in oglinda mi-am dat seama ca nu era chiar asa lung precum parea. Ii multumeam lui dumnezeu ca alesesem o pereche de boxeri in seara aia. Am iesit din baie, incercand din rasputeri sa-mi acopar inca putin din corp. Jumatate din posteriorul meu era acoeprit, insa ce-a lalta jumatate nu. Trageam de el la spate insa se ridica in fata... Am pasit in sufragerie, inca incercand sa ma acopar mai mult si am spus privind in alta parte.
-Naruto... Stiu ca sunt nesimtita la faza asta, insa... tricoul e cam scurt... si...
L-am privit. Ochii lui alunecau pe picioarele mele, urcand in sus. Cand m-a privit in ochi a rosit, lucru care l-am facut si eu.
-O sa ma uit sa vad daca am altul... A spus el inghitind in sec. L-am urmat in dormitor, unde a inceput sa caute in disperare un tricou mai lung, dar in zadar.
-Imi pare rau Hina... Dar n-am...
-Bine... nu-i nimic... scuze ca te-am deranjat pentru o chestie atat de minora.
M-a privit zambind, dandu-mi de inteles ca nu e nicio problema. Insa stomacul meu a inceput sa scoata sunete ciudate. M-am rusinat toata, ducandu-mi ambele maini la abdomen. Naruto ma privea amuzat. Rasul lui copilaresc a rasunat in incapere.
-Se pare ca ti-e foame. Hai sa vedem ce am in bucatarie. Mi-a spus tragandu-ma de mana dupa el. M-a asezat la masa, facandu-mi semn cu ochiul. Obrajii mei deveneau rosii sub privirea lui blanda. A inceput sa caute prin frigider, de unde a scos o cutie de lapte, iar din dulapul de sus niste cereale. S-a uitat la mine apoi mi-a zamit.
-Nu am alt ceva... Obisnuiesc sa mananc in oras... Mi-a spus turnand cerealele intr-un bol, apoi punand laptele pe aragaz sa se incalzeasca putin. S-a asezat la masa, in celalalt capat si am inceput sa discutam. Ne-am pierdut printre cuvinte cand un miros ciudat ne-a atras atentia.
-Laptele! Naruto a sarit ca ars de pe scaun, stingand aragazul si apucand obiectul de metal in care lichidul alb deja fierbea. Un tipat striden urmat de o busitura puternica. M-am ridicat speriata de pe scaun, ducandu-ma la el.
-Naruto! Esti bine? Da-mi sa vad! Am spus eu luandui mana intr-ale mele. Am suflat usor. Reusise sa se arda, si acum o pata rosie marca "boacana" lui. A strans din dinti, si m-am oprit din suflat. I-am spus sa stea jos si m-am dus la frigider. L-am deschis si m-am aplecat usor, uitand de tricoul care deja trebuia sa se fi ridicat si sa ofere o priveliste nu tocmai plictisitoare. Am luat o cutiuta de unt, am inchis frigiderul si m-am intors spre el. Am luat unt pe varful a doua degete de la mana mea dreapta, si am inceput sa ung usor acea portiune rosie din palma lui. A gemut usor din cauza dureri. Dupa ce am terminat am pus untul la loc. M-am asezat in genunchi in fata lui privindu-i mana.
-Te doare rau?
Nu mi-a raspuns.
Ma privea in ochi. M-a tras de mana, punandu-ma la el in brate, si strangandu-ma tare la piept.
Poftim?
Acum ma ia in brate, si inainte se saruta cu alta? Ce...
-Mersi. Am auzit ca o soapta dintre buzele lui.
-Nu ai pentru ce. Acum suntem chit. Am spus eu incet. Am ramas asa, imbratisati cateva minute. Nu spuneam nimic. In incapere se auzeau doar sunetele provocate de respiratia noastra.
Intr-un final ne-am desprins din imbratisare. S-a ridicat de pe scaun, mi-a turnat niste lapte peste cerealele ce zaceau in castron si mi le-a pus in fata.
-Daca te deranjeaza ca e laptele rece, scuze, insa eu m-am fript destul. Mi-a spus el cu o nota de amuzament in glas. L-am linistit spunandu-i ca nu e nimic, apoi am inceput sa mananc. Imi era mai foame decat crezusem. Dupa ce am trminat, am spalat bolul si lingura si le-am pus la loc. Apoi am incpeut sa strang mizeria provocata de laptele ce facuse ravagii in bucatarie. O mana puternica m-a facut sa tresar, scapand buretele ud din mana. M-am intors brusc, ajungand sa fiu prinsa intre chiuveta si corpul puternic al blondului. Ne priveam in cohi, iar obrajii imi deveneau vizibil foarte rosi in contrast cu tenul meu alb. Erau ca niste picaturi proaspete de sange cazute pe un covor de zapada.
-Nu era nevoie sa strangi, strangeam eu maine oricum. Mi-a spus zambindu-mi.
-Din vina mea s-a intamplat asta. Daca nu imi era mie foa... Si-a pus un deget pe buzele mele, facandu-mi semn sa tac. M-a luat in brate, pe sus, si m-a dus in dormitor, unde m-a pus pe pat, si m-a invelit cu cearceaful racoros. S-a asezat langa mine, privindu-ma.
-Cine era bruneta aia care te saruta in curtea discotecii? am spus eu, uimita de propria-mi intrebare.
-Care bruneta? A... Mia? O... tipa... Mi-a raspuns el privind in alta parte. Am cunoscut-o acolo. De ce intrebi?
-V-am... vazut si... si... scuze, nu trebuia sa te intreb, nu e treaba mea. M-am intors pe-o parte, cu spatele la el. M-a apucat de umar, intorcandu-ma cu fata in sus. Ma privea serios, iar vocea lui era ca lama ascutita a unui cutit ce trecea cu usurinta printr-o capsuna coapta, facand-o feliute.
-De ce erai jos, pe strada, si duhneai a alcool?
-Poftim? Il priveam mirata. Ce sa-i spun? Ca ma imbatasem pentru ca il iubeam? Pentru ca il vazusem sarutandu-se cu alta? Nu aveam nicio minciuna credibila in minte in momentul ala. Nu e treaba ta ! Am tipat la el.
-Ba este! Asa ca raspunde! De ce erai in starea aia? Incepuse sa tipe si mai tare. M-am enervat! Cu ce drept tipa in halul ala? Am inceput sa tip si eu, spunand tot ce aveam pe suflet, insa asta fara sa-mi dau seama.
-De ce? Vrei sa sti de ce? Bine! Pentru ca am crezut ca te-am uitat si defapt eu inca te iubesc si inca cum! Pentru ca te-am vazut in bratele altei fete si pareai foarte fericit! Pentru ca nu aveai ochi decat pentru Sakura si pe mine ma tratai ca pe o simpla amica! Am izbucnit in lacrimi, insa nici de lucrul asta nu-mi dadeam seama. Cand am realizat in sfarsit ce am facut, am fugit in baie, unde imi lasasem hainele. M-am schimbat si am iesit ca un uragan pe usa, indreptandu-ma spre holul care ducea la iesirea din casa. Cand sa ies din acel loc, el m-a oprit, venind in spatele meu si luandu-ma in brate. Bratele lui puternice erau fix sub sanii mei, iar el isi rezemase fruntea de umarul meu. Am ramas nemiscata, asteptand sa-mi dea drumul, insa nu vroia sa se desprinda din imbratisare. Sincera sa fiu, nici eu nu vroiam.
-Imi pare rau Hina! Mi-a soptit in ureche. Nu te pot lasa sa pleci acasa. I-am promis Sakurei.
Poftim?! Ii parea rau pentru ca nu ma putea lasa sa plec, din cauza unei promisiuni? De ce am crezut ca ii parea rau pentru ca ma facuse sa sufar? Sunt o proasta! Am inceput sa plang si mai rau. M-a intors cu fata spre el, strangandu-ma la piept. Era atat de mare si puternic fata de mine. Cu ce-l puteam invinovati ca iubea acei ochi verzi? Acel par ce se asemana cu florile de cires? Acea culoare rozalie a pielii ei. Cu nimic! Cum nici pe mine nu trebuie sa ma invinovateasca cineva ca port niste sentimente pentru acea pesoana care ma tinea acum strans in brate. Ne-am asezat pe canapea. El mi-a dat drumul cand a crezut sigur ca m-am calmat. Insa eu nu ma calmasem, adormisem. M-a dus in dormitorul lui, unde m-a pus pe pat. Am avut un somn nelinistit, plin de vise ciudate, care nu mi-au dat pace toata noaptea, facandu-ma sa ma trezesc din ora in ora.
-Lasa-ma! Nu! Te rog nu-mi face asta! Tipam in timp ce ma zbateam in toate partile, iar pe fruntea mea aparusera cateva broboane de sudoare.
-Hinata! Trezeste-te!
Am deschis ochii brusc, ridicandu-ma in sezut, si ducandu-mi mana la piept. Imi simteam inima cum bate, parca vrand sa-mi sara din piept, iar rasuflarea mea era fortata, accelerata. Era doar un vis. In seara aia numai cosmaruri am avut, insa asta le intrecuse pe toate. Naruto statea langa pat, privindu-ma ingrijorat. M-a intrebat ce am, i-am raspuns simplu. Nimic. A stat cu mine pana am adormit, apoi nu stiu ce a mai facut, dar in dimineata urmatoare cand m-am trezit, l-am vazut dormind in fotoliul de langa pat. Cine stie cand adormise. M-am ridicat din pat, si l-am invelit usor cu cearceaful. M-am dus in bucatarie, unde ca si in seara precedenta, nu erau decat cerealele si acel lapte. Baiatul asta are nevoie de o tura de cumparaturi! Am incalzit laptele, si am turnat peste cerealele ce se aflau in doua castroane. M-am asezat la masa si am mancat. Apoi m-am dus in sufragerie, unde am aprins TV-ul si am incercat in zadar sa gasesc ceva interesant. Am lasat pe un film. Un film ce vorbea despre viata a doi indragostiti, care au luptat cu lumte lucruri pentru a fi impreuna, apoi unul din ei a murit. Ce tregic. L-am auzit intrand in bucatarie, apoi cum si-a facut aparitia in camera in care eu ma aflam.
-Multumesc ca ai preparat micul dejun. A spus el chicotind.
-Eu iti multumesc, Naruto! M-ai salvat de doua ori deja. I-am spus privind in alta parte, si rosind.
S-a asezat langa mine, pe canapeaua neagrea, din piele si foarte comoda, sprijinindu-si coatele de genunchi si aplecandu-se in fata. A oftat de doua ori, apoi si-a indreptat privirea catre mine, privindu-ma fix in ochi. Ochii lui cereau explicatii, pe care eu trebuia sa i le dau. Si se vedea foarte bine ca nu accepta minciuni. Seara trecuta ma luase gura pe dianinte, si am spus tot ce aveam pe suflet, iar el nu a reactionat deloc. Mai bine lasam balta acesc subiect. Acum, din vina mea pierdeam si prietenia asta care o aveam cu el. Sunt o proasta!
-Mai bine plec acasa. Te-am deranjat destul. In plus, seara a trecut. Promisiunea ta a fost respectata. Sakura va fi multumita de ceea ce ai facut. La revedere! Am pus ridicandu-ma de pe canapea. Nu mi-a raspuns, nu s-a miscat. Am iesit din casa. Pe drumul care ducea spre resedinta familiei mele, am avut un ghinion atat de crud incat sa vad atatea cupluri. Adolescenti, ce se tineau de mana si-si furau saruturi pretioase. Am ajuns acasa, unde am dat nas in nas cu Neji. Isi tinea mainile in san, dand nervos din picior.
-Domnisoara Hyuga, pot sa stiu si eu pe unde ai umblat aseara?
-Neji, dragule, nu mai am 15 ani, da? Am 24, pentru cultura ta generala. Pot sa merg unde vreau cand vreau si sa fac orice vreau! Am spus eu hotarata.
Pe buzele lui a parut un zambet, apoi m-a imbratisat strans.
-Mi-am facut griji, prostuto! Poate ca ai tu varsta care o ai, insa aici, mi-a spus el atingandu-mi fruntea cu un deget, pot spune ca ai mai putin de 5 ani. Mi-a dat drumul din imbratisare, iar eu am urcat sus in camera mea, unde m-am schimbat in niste haine mai lejere. M-am asezat la birou, si am aprins laptopul. Am intrat pe mess, sa vad care mai e viata.
"Sakura: Helo, Hina! Am vorbit cu Naruto, si spunea ca ai ramas la el. Nebuniloor! Vezi ca vin in seara asta la tine. Sa nu fugi nicaieri. Pop "
Era un off care mi l-a lasat rozalia. Am dat drumul la muzica si m-am trantit pe pat, lunadu-mi o carte, si am citit. Am lenevit in ziua aia. Ma simteam inca rau din cauza alcoolului baut cu o seara inainte.
Cerul s-a intunecat treptat, pana cand luna s-a inaltat ca o mireasa pe acel fundal albastru inchis. Stelele, ce tineau loc de invitati si domnisoare de onoare, nu au intarziat nici ele, aparand odata cu ea. Adia un vant cald, placut, care se juca in parul meu lung, deranjandu-mi bretonul drept ce era taiat fix sub sprancene.
-Hei, gagico! Am auzit eu o voce venind de jos. Stateam pe acel gard din piatra de pe balcon, destul de lat incat sa pot incapea, rezemata de perete. Am privit in jos. Ma priveau doi ochi verzi minunati. Am zambit, si i-am spus sa urce. A venit si ea pe balcon, si s-a asezat pe unul din scaunele ce erau acolo. S-a uitat la mine si mi-a spus zambind:
-Ce inocenta pari. Esti precum un mic copilasi, un mic inger.
-Termina! Am spus eu rosind putin. A chicotit apoi am continuat conversatia, insa bazandu-ne pe altele.
-Apropo, ce ai patit aseara? M-a intrebat ea. I-am spus povestea cap coada, iar ea a incercat sa ma linisteasca pe cat posibil. A reusit cat de cat. A spus la un moment dat o gluma, care m-a facut sa rad. Ca deobicei, acel raset colorat, plin de copilarie s-a strecurat usor printre buzele mele rosiatice si mari, carnoase. Dar o voce groasa a strapuns prin acel zid de hohote, daramandu-l si aducandu-l la tacere.
-Ce face salbaitca mea cu ochi frumosi?