03-08-2009, 07:03 PM
Am sa fiu la fel de diplomata, si am sa postez si eu capitolul urmator.
Capitolul 5
Privea in gol, ca si cum ar fi putut vedea prin trupul lui, de parca s-ar fi transpus in alta realitate...
-Uite... incerca sa spuna Josh cu blandete.
-Taci!
Baiatul paru ametit de reactia teatrala, atat de imediata, a lui Malek, care, pentru o fractiune de secunda, isi pierdu sangele rece. Incerca sa deschida din nou gura, sa balmajasca ceva, dar Malek i-o astupa cu mana, si in acelasi timp, cu o miscare fulgeratoare, scoase un pistol.
Il privea cu o furie feroce, incercand totusi sa o mascheze cu un aparent calm.
Josh nu schita nici un gest, aratandu-i lui Malek ca aceasta nu este o batalie pe care se o poata castiga.
-Deci… Chiar ai de gand? Intreba Josh, aruncandu-si o privire neglijenta asupra pistolului.
-Posibil.
-Probabil?
-Da… Nu… Poate…
-Fi rezonabil.
-Da-mi un motiv.
In acea clipa se auzi un zgomot inecat: Malek trasese piedica pistolului, zambind ipocrit.
-Asa… Deci chiar ai de gand.
Baiatul tacu apoi, cu subanteles.
“Ah!... Nu din nou… Aceeasi propozitie, aceeasi intonatie, aceiasi ironie atat de sacaitoare.” gandi Malek.
Uitandu-se vinovat peste dovezile rasfirate acuzator pe masa, isi trecu a mia oara, usor, mana peste ele, parca testandu-le veridicitatea.
Atatea amintiri i se derulau prin minte, atatea vieti pe care ar fi vrut sa le uite, atatea dorinte, atat de umane.
Se simti descoperit, constrans, lipsit de orice motiv pentru a mai trai. Abia acum realiza cat de inutila era existenta lui, cat de falsa era lumea in care traia. O viata fara scrupule, intr-o lume ingrata. Stia ca daca ar apasa pe tragaci, toate aceste intrebari s-ar sfarsi. Totusi, o noua emotie se trezea in el, o crunta neputinta, care tocmai pe el, criminalul, il oprea sa ucida.
-Stii, ai facut o mare gresala ca ai venit la mine, si vei face o si mai mare gresala, daca nu vei stii sa ma asculti.
-Acum ca iti stiu secretul…
-Acum ca imi stii secretul, ai toate sansele sa pieri cu el in mormant! il intrerupse Malek.
Intoarse pistolul si il lovi cu o furie animalica peste fata, iar Josh, tradandu-si diperarea, i-l zmulse din mana, aruncandu-i o privire plina de venin. Apasa pe tragaci fara nici o urma de ezitare, tintind spre cap. Socat de indrazneala lui, Malek ramase o clipa in expectativa, apoi isi duse mana la frunte, acolo unde se presupunea ca a patruns glontul. O secunda mai tarziu, se auzi un sunet cristalin, in momentul in care cartusul atinse podeaua. Cand dadu palma la o parte, Josh privi inspaimantat de faptul ca baiatul nu era deloc ranit.
-Vezi tu, sa afli adevarul nu inseamna totul, cand nu poti face nimic in legatura cu asta.
…Abia in acel moment, Josh intelese ca el de fapt, se juca cu focul…
Capitolul 5
Privea in gol, ca si cum ar fi putut vedea prin trupul lui, de parca s-ar fi transpus in alta realitate...
-Uite... incerca sa spuna Josh cu blandete.
-Taci!
Baiatul paru ametit de reactia teatrala, atat de imediata, a lui Malek, care, pentru o fractiune de secunda, isi pierdu sangele rece. Incerca sa deschida din nou gura, sa balmajasca ceva, dar Malek i-o astupa cu mana, si in acelasi timp, cu o miscare fulgeratoare, scoase un pistol.
Il privea cu o furie feroce, incercand totusi sa o mascheze cu un aparent calm.
Josh nu schita nici un gest, aratandu-i lui Malek ca aceasta nu este o batalie pe care se o poata castiga.
-Deci… Chiar ai de gand? Intreba Josh, aruncandu-si o privire neglijenta asupra pistolului.
-Posibil.
-Probabil?
-Da… Nu… Poate…
-Fi rezonabil.
-Da-mi un motiv.
In acea clipa se auzi un zgomot inecat: Malek trasese piedica pistolului, zambind ipocrit.
-Asa… Deci chiar ai de gand.
Baiatul tacu apoi, cu subanteles.
“Ah!... Nu din nou… Aceeasi propozitie, aceeasi intonatie, aceiasi ironie atat de sacaitoare.” gandi Malek.
Uitandu-se vinovat peste dovezile rasfirate acuzator pe masa, isi trecu a mia oara, usor, mana peste ele, parca testandu-le veridicitatea.
Atatea amintiri i se derulau prin minte, atatea vieti pe care ar fi vrut sa le uite, atatea dorinte, atat de umane.
Se simti descoperit, constrans, lipsit de orice motiv pentru a mai trai. Abia acum realiza cat de inutila era existenta lui, cat de falsa era lumea in care traia. O viata fara scrupule, intr-o lume ingrata. Stia ca daca ar apasa pe tragaci, toate aceste intrebari s-ar sfarsi. Totusi, o noua emotie se trezea in el, o crunta neputinta, care tocmai pe el, criminalul, il oprea sa ucida.
-Stii, ai facut o mare gresala ca ai venit la mine, si vei face o si mai mare gresala, daca nu vei stii sa ma asculti.
-Acum ca iti stiu secretul…
-Acum ca imi stii secretul, ai toate sansele sa pieri cu el in mormant! il intrerupse Malek.
Intoarse pistolul si il lovi cu o furie animalica peste fata, iar Josh, tradandu-si diperarea, i-l zmulse din mana, aruncandu-i o privire plina de venin. Apasa pe tragaci fara nici o urma de ezitare, tintind spre cap. Socat de indrazneala lui, Malek ramase o clipa in expectativa, apoi isi duse mana la frunte, acolo unde se presupunea ca a patruns glontul. O secunda mai tarziu, se auzi un sunet cristalin, in momentul in care cartusul atinse podeaua. Cand dadu palma la o parte, Josh privi inspaimantat de faptul ca baiatul nu era deloc ranit.
-Vezi tu, sa afli adevarul nu inseamna totul, cand nu poti face nimic in legatura cu asta.
…Abia in acel moment, Josh intelese ca el de fapt, se juca cu focul…