04-08-2008, 09:59 PM
Phiu..cat inca mai este deschis(vad ca sunt probleme cu site-ul....)
Sper ca la aceasta parte sa am prte de cel putin un comentariu...
15 Martie
-Mergem impreuna si astazi ?
-Da.. – a devenit deja o obisnuinta. Din ziua aceea, merg impreuna spre casa aproape in fiecare zi. Myaki a observat ca noul sau coleg este mult mai copilaros decat a parut in ziua in care s-au cunoscut. – Dar vom merge pe alt drum..
-De ce?! – isi mareste adolescentul ochii, asteptand cu greu un raspuns, dar pauza se termina si ramane cu intrebarea pusa in zadar.
Baiatul respira usurat de faptul ca acum are mai mult timp pestru a-si creea scuze. Profesoara intarzie, iar Nori tot incearca sa obstina raspunsul, dar el se preface ca nu-l observa.
…Bine, acum a sosit momentul « adevarului »..
Au ajuns pe strada si o iau in directia opusa celei obisnuite. De data aceasta, sunt pe un drum umblat de mai mult studenti. Vremea este calda, racoarea serii fiind simtita doar usor la aceasta ora. Myaki se uita din cand in cand la pachetul alb aflat in mana sa dreapta, apoi revine cu privirea asupra drumului.
-De ce ? – revine la intrebarea sa, adoptand o fata inocenta, cu ochii mari si aparent tristi.
-Trebuie sa vizitez o persoana. – ii spune, strangand mai bine in maini punga de care a avut grija toata ziua.
-Aaa..
Tanarul produce un sunet care ii da impresia ca stie la ce se refera, apoi tace un timp. Brunetul il priveste oarecum nedumerit, dar pe chip ii revine repede privirea obisnuita, plictisita, monotona.
-Ai intalnire cu Yuuri ?
Myaki ingheata imediat dupa auzirea cuvintelor rostite de colegul sau : Nu i-a spus despre Yuuri – pana la urma, doar Dana si un prieten care este plecat din tara stiu despre el – si nu avea cum sa afle. Nu putea sa-i spioneze, fiindca nu s-au vazut in ultimul timp.
-P-poftim.. ? – reuseste sa articuleze un cuvant, afisand un zambet fals pe buze. Daca este trimis de cantaret, atunci va avea parte de explicatii. Daca nu..Yuuri se va asigura ca va afla tot. – Nu este o intalnire.. – merge pe prima varianta si se bazeaza ca totul va fi bine.
-Nu.. ? Dar este ziua ta..Insensibilul. Nu inteleg de ce mai esti cu el..nu te merita !
-Nori !
Nu. Nimic din ce a spus acesta nu este adevarat. A folosit un cliseu atat de plictisitor.. Ce drept are el sa spuna astfel de lucruri despre Yuuri ? Baiatul ramane cu privirea incruntata spre fata colegului sau care zambeste larg de-ndata ce-si aude numele spus pe un ton nervos.
-Nu intri ? Am ajuns.
Intradevar, au ajuns. A observat ca drumul aceasta este mult mai scurt, daca vrea sa ajunga la studio. Priveste intimidat cladirea inalta, cu mai mult de cincisprezece etaje, apoi se hotaraste sa intre. Usa este larga, si se deschide de-ndata ce te afli in deptul ei. O femeie din spatele unui birou ii opreste, iar Myaki ii arata cardul pe care Yuuri i l-a dat in urma cu cateva luni, apoi pot urca scarile.
Dupa ultimele renovari, modificari, modernizari, imbunatatiri, studio-ul « Blue Dream » se afla la etajul trei, si nu la primul, dar asta nu-i face sa foloseasca liftul. Pe culoare este un oarecare zgomot datorita angajatilor, sau cantaretilor care uita usile deschise de la camerele in care stau, iar lumina ii cam deranjeaza, desi nu-si dau seama de ce. Scarile nu sunt foarte abrupte si sunt acoperite cu un fel de marmura cenusie, iar holurile aflate pe fiecare etaj, creand intersectii semnalizate prin canapele, fotolii din piele sau mese din sticla sunt acoperite de un material aproape la fel de cenusiu.
S-au oprit in fata unei usi groase si inalte de pe culoarul principal. Brunetul cerceteaza fiecare litera aurie scrisa pe usa de zeci de ori, dar tot crede ca va gresi incaperea. Nu stie daca trebuie sa intre..nu cu Nori langa el.
-Ah, haide ! – adolescentul cu parul fumuriu ii deschide usa plictisit de tacerea si nesiguranta baiatului si-l impinge inauntru.
« Nu..a fost mult prea brusc. Va rade de mine. Daca el nu este aici? Daca am intrat in mijlocul unei intalniri importante ? Daca.. » Dar tanarul nu apuca sa-si termine vorbele nici macar in gand, in timp ce se ridica cat mai incet cu putinta din pozitia in care a « aterizat » dupa ajutorul acordat de Nori.
-Nu asa, nu asa !! – este vocea care ii opreste gandurile si-l face sa tremure usor. – Puteai sa il lovesti. Fii mai atent, te rog..Doare ? – persoana a carei voce a fost singura care s-a auzit de cand au intrat ii ridica incet capul lui Myaki, zambindu-i calm.
-Nu.. – se simte mai mult decat ciudat cand observa ca Yuuri ii atinge fata ii compania altor persoane, deci se retrage repede. Incearca sa nu se uite in jurul sau, sa nu auda daca se vorbeste ceva despre el, si ii inmaneaza repede pachetul alb cantaretului, care la randul sau ii da doua pungi frumos colorate, fapt care il face pe adolescent sa il priveasca uimit.
-Vino ! – vocalistul ii prinde mana stanga in a sa si-l obliga sa alerge odata cu el, iesind pe usa.
Desi miscarile au fost bruste si nu au avut nici o legatura cu ceea ce faceau inainte, colegii de trupa ai cantaretului nu par deranjati si nici macar uimiti. Chitaristul ii face un semn cu mana baiatului din fata usii, zambindu-i, iar acesta ii intoarce zambetul. Tanarul cu parul castaniu este asezat pe niste cutii metalice, cu mainile aruncate la intamplare peste picioarele sale, iar prietenul sau sta in picioare, surazand sters la vederea usii deschise.
Sper ca la aceasta parte sa am prte de cel putin un comentariu...
15 Martie
...si se termina si ziua aceasta.
Mai are o ora de curs, una lunga de « dirigentie-psihologie », dupa cum o numesc colegii sai, dar tot este la sfarsitul zilei. A fost o zi monotona si chiar n-a simtit nici o schimbare, oricat se astepta la asa ceva. Pana la urma, este doar o zi normala din luna martie..iar el poate spune de acum inainte ca are in sfarsit cincisprezece ani..-Mergem impreuna si astazi ?
-Da.. – a devenit deja o obisnuinta. Din ziua aceea, merg impreuna spre casa aproape in fiecare zi. Myaki a observat ca noul sau coleg este mult mai copilaros decat a parut in ziua in care s-au cunoscut. – Dar vom merge pe alt drum..
-De ce?! – isi mareste adolescentul ochii, asteptand cu greu un raspuns, dar pauza se termina si ramane cu intrebarea pusa in zadar.
Baiatul respira usurat de faptul ca acum are mai mult timp pestru a-si creea scuze. Profesoara intarzie, iar Nori tot incearca sa obstina raspunsul, dar el se preface ca nu-l observa.
***
…Bine, acum a sosit momentul « adevarului »..
Au ajuns pe strada si o iau in directia opusa celei obisnuite. De data aceasta, sunt pe un drum umblat de mai mult studenti. Vremea este calda, racoarea serii fiind simtita doar usor la aceasta ora. Myaki se uita din cand in cand la pachetul alb aflat in mana sa dreapta, apoi revine cu privirea asupra drumului.
-De ce ? – revine la intrebarea sa, adoptand o fata inocenta, cu ochii mari si aparent tristi.
-Trebuie sa vizitez o persoana. – ii spune, strangand mai bine in maini punga de care a avut grija toata ziua.
-Aaa..
Tanarul produce un sunet care ii da impresia ca stie la ce se refera, apoi tace un timp. Brunetul il priveste oarecum nedumerit, dar pe chip ii revine repede privirea obisnuita, plictisita, monotona.
-Ai intalnire cu Yuuri ?
Myaki ingheata imediat dupa auzirea cuvintelor rostite de colegul sau : Nu i-a spus despre Yuuri – pana la urma, doar Dana si un prieten care este plecat din tara stiu despre el – si nu avea cum sa afle. Nu putea sa-i spioneze, fiindca nu s-au vazut in ultimul timp.
Deci..Nori chiar a fost trimis de Yuuri ?
-P-poftim.. ? – reuseste sa articuleze un cuvant, afisand un zambet fals pe buze. Daca este trimis de cantaret, atunci va avea parte de explicatii. Daca nu..Yuuri se va asigura ca va afla tot. – Nu este o intalnire.. – merge pe prima varianta si se bazeaza ca totul va fi bine.
-Nu.. ? Dar este ziua ta..Insensibilul. Nu inteleg de ce mai esti cu el..nu te merita !
-Nori !
Nu. Nimic din ce a spus acesta nu este adevarat. A folosit un cliseu atat de plictisitor.. Ce drept are el sa spuna astfel de lucruri despre Yuuri ? Baiatul ramane cu privirea incruntata spre fata colegului sau care zambeste larg de-ndata ce-si aude numele spus pe un ton nervos.
***
-Nu intri ? Am ajuns.
Intradevar, au ajuns. A observat ca drumul aceasta este mult mai scurt, daca vrea sa ajunga la studio. Priveste intimidat cladirea inalta, cu mai mult de cincisprezece etaje, apoi se hotaraste sa intre. Usa este larga, si se deschide de-ndata ce te afli in deptul ei. O femeie din spatele unui birou ii opreste, iar Myaki ii arata cardul pe care Yuuri i l-a dat in urma cu cateva luni, apoi pot urca scarile.
Dupa ultimele renovari, modificari, modernizari, imbunatatiri, studio-ul « Blue Dream » se afla la etajul trei, si nu la primul, dar asta nu-i face sa foloseasca liftul. Pe culoare este un oarecare zgomot datorita angajatilor, sau cantaretilor care uita usile deschise de la camerele in care stau, iar lumina ii cam deranjeaza, desi nu-si dau seama de ce. Scarile nu sunt foarte abrupte si sunt acoperite cu un fel de marmura cenusie, iar holurile aflate pe fiecare etaj, creand intersectii semnalizate prin canapele, fotolii din piele sau mese din sticla sunt acoperite de un material aproape la fel de cenusiu.
S-au oprit in fata unei usi groase si inalte de pe culoarul principal. Brunetul cerceteaza fiecare litera aurie scrisa pe usa de zeci de ori, dar tot crede ca va gresi incaperea. Nu stie daca trebuie sa intre..nu cu Nori langa el.
-Ah, haide ! – adolescentul cu parul fumuriu ii deschide usa plictisit de tacerea si nesiguranta baiatului si-l impinge inauntru.
« Nu..a fost mult prea brusc. Va rade de mine. Daca el nu este aici? Daca am intrat in mijlocul unei intalniri importante ? Daca.. » Dar tanarul nu apuca sa-si termine vorbele nici macar in gand, in timp ce se ridica cat mai incet cu putinta din pozitia in care a « aterizat » dupa ajutorul acordat de Nori.
-Nu asa, nu asa !! – este vocea care ii opreste gandurile si-l face sa tremure usor. – Puteai sa il lovesti. Fii mai atent, te rog..Doare ? – persoana a carei voce a fost singura care s-a auzit de cand au intrat ii ridica incet capul lui Myaki, zambindu-i calm.
-Nu.. – se simte mai mult decat ciudat cand observa ca Yuuri ii atinge fata ii compania altor persoane, deci se retrage repede. Incearca sa nu se uite in jurul sau, sa nu auda daca se vorbeste ceva despre el, si ii inmaneaza repede pachetul alb cantaretului, care la randul sau ii da doua pungi frumos colorate, fapt care il face pe adolescent sa il priveasca uimit.
-Vino ! – vocalistul ii prinde mana stanga in a sa si-l obliga sa alerge odata cu el, iesind pe usa.
Desi miscarile au fost bruste si nu au avut nici o legatura cu ceea ce faceau inainte, colegii de trupa ai cantaretului nu par deranjati si nici macar uimiti. Chitaristul ii face un semn cu mana baiatului din fata usii, zambindu-i, iar acesta ii intoarce zambetul. Tanarul cu parul castaniu este asezat pe niste cutii metalice, cu mainile aruncate la intamplare peste picioarele sale, iar prietenul sau sta in picioare, surazand sters la vederea usii deschise.