26-07-2008, 02:37 PM
sakura345, na na na :-" no comment. daaa, am vazut greselile...gomen nasai ^^" graba.... *chuu* :hug:
iLove, este o diferenta..iar eu ma incapatanez sa las doar shounen-ai la titlu :)). dap..cel mai bine fara :) (va fi mai bine cand ajung la partea cu diacritice...dar o sa ma apuc de par daca nu se vor vedea bine pe site...)..hm..nu am pus faza cu "3 ore mai tarziu" :D..asta era problema..dap, era in pat ^^". thank you very much :D
Edit: Happy 4 Pages ^^ :ang:
-Ce..? – se uita nedumerit catre pastila din mana cantaretului, dar nu stie cum sa-si formuleze intrebarea.
-Inghite-o. – solistul nu ii explica, desi stie la ce se refera. Baiatului ii este cam greu sa „execute” ordinul, neavand apa si gura fiindu-i uscata, dar reuseste dupa un timp. – Te..relaxeaza. Sa mergem. – nu este cea mai linistitoare explicatie, dar..ce poate sa faca?
***
Aerul de afara a devenit mai rece, iar hainele ude isi fac simtita prezenta la adierile vantului. Din fericire, au ajuns inapoi acasa. Deschid usa, iar aerul cald le inunda plamanii.
-Schimba-te, apoi mai bine ai face o baie. Ai inghetat.
Tanarul se uita, cu o grimasa greu de descifrat, la solistul relaxat. Deja ceva devine „bizar”..Prea multe „ordine”. Putea cu usurinta sa-i sugereze acel lucru. Stie ca trebuie sa intre in contact cu apa fierbinte, dar il deranjeaza tonul autoritar al cantaretului.
-Ce s-a intamplat? Vrei sa te ajut? – zambetul lui este mai ciudat decat inainte. Se poate citi in el calmul, dorinta de a-l intimida, dar si o ciudata forma de..dragoste.
-De ce vorbesti asa?
-La ce te referi? – nu vrea sa atraga atentia mamei sale, aflata in bucatarie, sau a Danei, deci il conduce pe scari, spre dormitor.
Mersul este unul fortat, iar cantaretul nu-si misca mana de pe spatele baiatului de langa el, nevrand ca acesta sa opuna rezistenta.
-Esti prea autoritar cu mine.. – au ajuns la jumatatea scarilor, iar baiatul se opreste si il priveste in ochi cu o oarecare suparare.
-Crezi? – il impinge din nou, pentru a-si continua drumul. Myaki se hotaraste ca, daca solistul foloseste acest ton, el nu mai are de ce sa se chinuie, sa-i explice – oricum, acesta l-ar calma prin glume.
***
-Arde..
-Nu. Tu esti rece.
Cada este plina cu un lichid usor parfumat, datorita esentei pe care Yuuri a insistat sa o puna in el. Totusi, solistul nu vrea sa-l incerce cu tot corpul, se multumeste sa stea pe scaun si sa..priveasca.
-De ce stai aici? – spune Myaki, deoarece, desi nu il deranjeaza faptul ca vocalistul a hotarat sa-si petreaca mai mult timp cu el, dar acum i se pare..jenant.
Nu poate sa se miste sau macar sa se aseze in alta pozitie in acea cada destul de spatioasa; este atent doar la privirea prietenului sau si la pozitia picioarelor sale, stranse la piept pentru a nu lasa la vedere unele zone.
Se simte putin ametit, dar crede ca este din cauza aburului din incapere. Observa ca Yuuri incearca sa-i departeze picioarele, stiind ca asta il enerveaza, dar si le tine incordate, hotarat sa nu-l lase sa le clinteasca.
-Nu pot sa stau cu tine?
Deja il sperie; s-a ridicat, iar el nu stie ce sa faca. Cantaretul incepe sa-si descheie incet nasturii de la camasa, apoi hainele ii dispar tot mai repede. Dupa ce a terminat, se indreapta spre Myaki, intrand in apa si asezandu-se in fata lui.
„Se pare ca mama stia la ce se referea cand a spus ca o cada ca aceasta imi va folosi. Este mai incapatoare decat pare..”
Isi indreapta incet capul spre cel al adolescentului, sarutandu-i mainile care-i acopera ochii si facandu-le sa revina in apa fierbinte.
-Stai linistit si lasa pastila sa-si faca efectul.
Brusc, baiatul isi da seama ca acea pilula nu a fost un simplu calmant, iar starea sa de melancolie si de lipsa de puteri capata un nou punct de inceput. Insa acum nu mai poate face nimic, fiind „bombardat” de sarutarile si mangaierile lui Yuuri. Apa devine parca mai fierbinte, iar parfumul este tot mai intens.
***
„Mi-a promis..si s-a tinut de cuvant..”
11 Februarie
« Toate au trecut atat de repede in ultimele saptamani..A fost un ritm atat de alert. Nici acum nu-mi dau seama cum am reusit sa scap de toti acei ziaristi si reporteri. A semanat cu un cosmar, dar am stiut ca asta a trebuit sa se intample pana la urma. Din fericire, am reusit sa ies inainte ca ei sa ajunga in casa..cel putin vecinii au fost intelegatori si au avut rabdare.
Oricum, acum nu cred ca-l voi mai vedea.. Pentru o perioada destul de lunga..
Cand am ajuns in Tokyo, am constatat ca tot orasul a fost blocat din cauza zapezii. Ne-am chinuit sa ajungem acasa, unii dintre noi avand si bagaje. Am vrut sa-l ajut, dar nu m-a lasat..in schimb, m-a trantit in zapada, apoi a venit si el langa mine, tragand-o pe Dana deasupra sa.
Nu am putut sa vad unde ne aflam. Soseaua, trotoarul si curtile oamenilor s-au contopit, acoperite de o patura de nea care ne-a ajuns pana aproape de mijloc..
Pentru prima oara, am fost complet relaxat alaturi de ei doi. Dana s-a ridicat dupa un timp, impingandu-ma, rostogolindu-ma, timp de cateva secunde, pana am ajuns deasupra lui Yuuri.
Dupa cateva minute, ne-am continuat drumul. Cand am ajuns in dreptul casei Danei ne-am oprit, incercand sa construim o mica poteca pana in dreptul usii. Pana la urma, parintii ei fiind plecati, eram singurii care au putut sa o ajute. Si-a lasat bagajul in sufragerie, apoi ne-a urmat, nevrand sa ramana singura.
Nu stiu de ce Yuuri nu a vrut sa trecem in primul rand prin dreptul blocului in care se afla apartamentul sau, dar nu am spus nimic atunci. Poate a avut motivele sale..
Cand am ajuns acasa, am gasit aleea maturata, dar vantul a acoperit-o la loc, insa nu la fel de mult. A fost soare in acea zi, dar temperatura s-a pastrat sub limita inghetului.
Am intrat in casa goala – mama fiind plecata in Osaka, unde a avut cativa clienti la terapie. Mi-am scos hainele si cadourile din acel geamantan care a fost carat de Yuuri si de abia atunci am observat cat de greu a fost.
Dana s-a oferit sa faca ceai pentru toti trei, apoi ne-am asezat pe canapea, incercand sa ne incalzim. Mai aveam cateva zile pana cand incepea scoala, iar Yuuri mai avea o saptamana de concediu. Ceaiul a fost fierbinte si ne-a facut rapid sa ne simtim mai bine.
Era lumina, iar ceasul arata ora doua, deci Yuuri a hotarat ca mai bine ar fi fost sa iesim din nou afara. M-a luat brusc in brate – si nu in modul normal, pe care il adopta toata lumea, ci ridicandu-ma cu totul, picioarele mele fiind foarte departe de pamant – si nu am reusit sa-mi iau geaca. Am incercat sa-l opresc, dar n-am reusit..
Cand am iesit din casa, m-a trantit in zapada atat de rece si nu m-am putut misca un timp. Am avut pe mine doar o bluza subtire si nici macar nu am fost incaltat. S-a uitat la mine aproape razand. Nici el nu a fost prea bine imbracat, dar asta nu m-a ajutat sa indur durerea provocata de gheata.
Atunci s-a aplecat peste mine si mi-a spus ceva ce nu voi uita niciodata..ceva ce nu pot scrie nici aici..ceva ce va ramane secretul meu..si al lui..
In cateva minute a iesit si Dana, dar n-a facut nimic pentru a ma ajuta; Chiar s-a amuzat cand m-a vazut in acea situatie. La scurt timp dupa acea intamplare, am auzit pasi si am vazut o vecina uitandu-se ciudat la felul in care Yuuri a stat peste mine. Eu i-am spus ca trebuia sa ne ridicam, dar nu m-a ascultat.
M-am ridicat repede, tremurand – nu numai din cauza frigului – si ne-am privit o buna perioada de timp. Am respirat usurat cand aceasta a zambit si s-a apropiat de mine, spunandu-mi ca a auzit unele zgomote si ca a vrut sa vada daca ajunsesem acasa. Am inteles..mama a vrut sa fie sigura ca am fost in regula.
Yuuri m-a uimit in momentul in care a invitat-o in casa, dar nu m-a deranjat. Am fost..doar prieteni cand a stat cu noi. Curand, a venit si ora la care Dana a fost nevoita sa se intoarca acasa. El s-a oferit sa o conduca, dar ea a refuzat. Mai trebuia sa ajunga si in alt loc, la o prietena.
Si asa am ajuns sa fiu doar eu si cu el in casa goala. Am stat cateva minute pe canapeaua din sufragerie, uitandu-ne plictisiti la televizor si incercand sa terminam ceaiul. Ulterior am aflat ca amandoi ne priveam pe ascuns din doua in doua minute.
Cand privirile ni s-au unit, am zambit amandoi, apoi am ras incet unul de celalalt. A fost prima data cand Yuuri s-a comportat asa. A fost tacut si calm, iar dupa un timp a reusit sa vorbesc uimitor de deschis cu el. A ascultat tot ce i-am spus si a si inteles.
S-a intunecat si noi inca priveam stirile. El a desfacut o prajitura facuta de mama sa si am impartit-o. L-am simtit ca pe un frate atunci, dar mi-a fost frica sa-i spun..
Am iesit din transa cand m-a sarutat pe obraz, apoi pe frunte..Involuntar, cred ca m-am inrosit, dar am inteles ca lui ii place acel lucru. Saruturile au continuat, extinzandu-se pe tot corpul, iar orele tarzii ale noptii ne-au prins tot in acea canapea. A ramas cu mine si in ziua urmatoare, iar asta m-a facut fericit. Sper doar ca aceasta stare sa dureze cat mai mult posibil.
Acum sunt al lui si nimeni nu ma va mai putea contrazice..
***
iLove, este o diferenta..iar eu ma incapatanez sa las doar shounen-ai la titlu :)). dap..cel mai bine fara :) (va fi mai bine cand ajung la partea cu diacritice...dar o sa ma apuc de par daca nu se vor vedea bine pe site...)..hm..nu am pus faza cu "3 ore mai tarziu" :D..asta era problema..dap, era in pat ^^". thank you very much :D
Edit: Happy 4 Pages ^^ :ang:
-Ce..? – se uita nedumerit catre pastila din mana cantaretului, dar nu stie cum sa-si formuleze intrebarea.
-Inghite-o. – solistul nu ii explica, desi stie la ce se refera. Baiatului ii este cam greu sa „execute” ordinul, neavand apa si gura fiindu-i uscata, dar reuseste dupa un timp. – Te..relaxeaza. Sa mergem. – nu este cea mai linistitoare explicatie, dar..ce poate sa faca?
***
Aerul de afara a devenit mai rece, iar hainele ude isi fac simtita prezenta la adierile vantului. Din fericire, au ajuns inapoi acasa. Deschid usa, iar aerul cald le inunda plamanii.
-Schimba-te, apoi mai bine ai face o baie. Ai inghetat.
Tanarul se uita, cu o grimasa greu de descifrat, la solistul relaxat. Deja ceva devine „bizar”..Prea multe „ordine”. Putea cu usurinta sa-i sugereze acel lucru. Stie ca trebuie sa intre in contact cu apa fierbinte, dar il deranjeaza tonul autoritar al cantaretului.
-Ce s-a intamplat? Vrei sa te ajut? – zambetul lui este mai ciudat decat inainte. Se poate citi in el calmul, dorinta de a-l intimida, dar si o ciudata forma de..dragoste.
-De ce vorbesti asa?
-La ce te referi? – nu vrea sa atraga atentia mamei sale, aflata in bucatarie, sau a Danei, deci il conduce pe scari, spre dormitor.
Mersul este unul fortat, iar cantaretul nu-si misca mana de pe spatele baiatului de langa el, nevrand ca acesta sa opuna rezistenta.
-Esti prea autoritar cu mine.. – au ajuns la jumatatea scarilor, iar baiatul se opreste si il priveste in ochi cu o oarecare suparare.
-Crezi? – il impinge din nou, pentru a-si continua drumul. Myaki se hotaraste ca, daca solistul foloseste acest ton, el nu mai are de ce sa se chinuie, sa-i explice – oricum, acesta l-ar calma prin glume.
***
-Arde..
-Nu. Tu esti rece.
Cada este plina cu un lichid usor parfumat, datorita esentei pe care Yuuri a insistat sa o puna in el. Totusi, solistul nu vrea sa-l incerce cu tot corpul, se multumeste sa stea pe scaun si sa..priveasca.
-De ce stai aici? – spune Myaki, deoarece, desi nu il deranjeaza faptul ca vocalistul a hotarat sa-si petreaca mai mult timp cu el, dar acum i se pare..jenant.
Nu poate sa se miste sau macar sa se aseze in alta pozitie in acea cada destul de spatioasa; este atent doar la privirea prietenului sau si la pozitia picioarelor sale, stranse la piept pentru a nu lasa la vedere unele zone.
Se simte putin ametit, dar crede ca este din cauza aburului din incapere. Observa ca Yuuri incearca sa-i departeze picioarele, stiind ca asta il enerveaza, dar si le tine incordate, hotarat sa nu-l lase sa le clinteasca.
-Nu pot sa stau cu tine?
Deja il sperie; s-a ridicat, iar el nu stie ce sa faca. Cantaretul incepe sa-si descheie incet nasturii de la camasa, apoi hainele ii dispar tot mai repede. Dupa ce a terminat, se indreapta spre Myaki, intrand in apa si asezandu-se in fata lui.
„Se pare ca mama stia la ce se referea cand a spus ca o cada ca aceasta imi va folosi. Este mai incapatoare decat pare..”
Isi indreapta incet capul spre cel al adolescentului, sarutandu-i mainile care-i acopera ochii si facandu-le sa revina in apa fierbinte.
-Stai linistit si lasa pastila sa-si faca efectul.
Brusc, baiatul isi da seama ca acea pilula nu a fost un simplu calmant, iar starea sa de melancolie si de lipsa de puteri capata un nou punct de inceput. Insa acum nu mai poate face nimic, fiind „bombardat” de sarutarile si mangaierile lui Yuuri. Apa devine parca mai fierbinte, iar parfumul este tot mai intens.
***
„Mi-a promis..si s-a tinut de cuvant..”
11 Februarie
« Toate au trecut atat de repede in ultimele saptamani..A fost un ritm atat de alert. Nici acum nu-mi dau seama cum am reusit sa scap de toti acei ziaristi si reporteri. A semanat cu un cosmar, dar am stiut ca asta a trebuit sa se intample pana la urma. Din fericire, am reusit sa ies inainte ca ei sa ajunga in casa..cel putin vecinii au fost intelegatori si au avut rabdare.
Oricum, acum nu cred ca-l voi mai vedea.. Pentru o perioada destul de lunga..
Cand am ajuns in Tokyo, am constatat ca tot orasul a fost blocat din cauza zapezii. Ne-am chinuit sa ajungem acasa, unii dintre noi avand si bagaje. Am vrut sa-l ajut, dar nu m-a lasat..in schimb, m-a trantit in zapada, apoi a venit si el langa mine, tragand-o pe Dana deasupra sa.
Nu am putut sa vad unde ne aflam. Soseaua, trotoarul si curtile oamenilor s-au contopit, acoperite de o patura de nea care ne-a ajuns pana aproape de mijloc..
Pentru prima oara, am fost complet relaxat alaturi de ei doi. Dana s-a ridicat dupa un timp, impingandu-ma, rostogolindu-ma, timp de cateva secunde, pana am ajuns deasupra lui Yuuri.
Dupa cateva minute, ne-am continuat drumul. Cand am ajuns in dreptul casei Danei ne-am oprit, incercand sa construim o mica poteca pana in dreptul usii. Pana la urma, parintii ei fiind plecati, eram singurii care au putut sa o ajute. Si-a lasat bagajul in sufragerie, apoi ne-a urmat, nevrand sa ramana singura.
Nu stiu de ce Yuuri nu a vrut sa trecem in primul rand prin dreptul blocului in care se afla apartamentul sau, dar nu am spus nimic atunci. Poate a avut motivele sale..
Cand am ajuns acasa, am gasit aleea maturata, dar vantul a acoperit-o la loc, insa nu la fel de mult. A fost soare in acea zi, dar temperatura s-a pastrat sub limita inghetului.
Am intrat in casa goala – mama fiind plecata in Osaka, unde a avut cativa clienti la terapie. Mi-am scos hainele si cadourile din acel geamantan care a fost carat de Yuuri si de abia atunci am observat cat de greu a fost.
Dana s-a oferit sa faca ceai pentru toti trei, apoi ne-am asezat pe canapea, incercand sa ne incalzim. Mai aveam cateva zile pana cand incepea scoala, iar Yuuri mai avea o saptamana de concediu. Ceaiul a fost fierbinte si ne-a facut rapid sa ne simtim mai bine.
Era lumina, iar ceasul arata ora doua, deci Yuuri a hotarat ca mai bine ar fi fost sa iesim din nou afara. M-a luat brusc in brate – si nu in modul normal, pe care il adopta toata lumea, ci ridicandu-ma cu totul, picioarele mele fiind foarte departe de pamant – si nu am reusit sa-mi iau geaca. Am incercat sa-l opresc, dar n-am reusit..
Cand am iesit din casa, m-a trantit in zapada atat de rece si nu m-am putut misca un timp. Am avut pe mine doar o bluza subtire si nici macar nu am fost incaltat. S-a uitat la mine aproape razand. Nici el nu a fost prea bine imbracat, dar asta nu m-a ajutat sa indur durerea provocata de gheata.
Atunci s-a aplecat peste mine si mi-a spus ceva ce nu voi uita niciodata..ceva ce nu pot scrie nici aici..ceva ce va ramane secretul meu..si al lui..
In cateva minute a iesit si Dana, dar n-a facut nimic pentru a ma ajuta; Chiar s-a amuzat cand m-a vazut in acea situatie. La scurt timp dupa acea intamplare, am auzit pasi si am vazut o vecina uitandu-se ciudat la felul in care Yuuri a stat peste mine. Eu i-am spus ca trebuia sa ne ridicam, dar nu m-a ascultat.
M-am ridicat repede, tremurand – nu numai din cauza frigului – si ne-am privit o buna perioada de timp. Am respirat usurat cand aceasta a zambit si s-a apropiat de mine, spunandu-mi ca a auzit unele zgomote si ca a vrut sa vada daca ajunsesem acasa. Am inteles..mama a vrut sa fie sigura ca am fost in regula.
Yuuri m-a uimit in momentul in care a invitat-o in casa, dar nu m-a deranjat. Am fost..doar prieteni cand a stat cu noi. Curand, a venit si ora la care Dana a fost nevoita sa se intoarca acasa. El s-a oferit sa o conduca, dar ea a refuzat. Mai trebuia sa ajunga si in alt loc, la o prietena.
Si asa am ajuns sa fiu doar eu si cu el in casa goala. Am stat cateva minute pe canapeaua din sufragerie, uitandu-ne plictisiti la televizor si incercand sa terminam ceaiul. Ulterior am aflat ca amandoi ne priveam pe ascuns din doua in doua minute.
Cand privirile ni s-au unit, am zambit amandoi, apoi am ras incet unul de celalalt. A fost prima data cand Yuuri s-a comportat asa. A fost tacut si calm, iar dupa un timp a reusit sa vorbesc uimitor de deschis cu el. A ascultat tot ce i-am spus si a si inteles.
S-a intunecat si noi inca priveam stirile. El a desfacut o prajitura facuta de mama sa si am impartit-o. L-am simtit ca pe un frate atunci, dar mi-a fost frica sa-i spun..
Am iesit din transa cand m-a sarutat pe obraz, apoi pe frunte..Involuntar, cred ca m-am inrosit, dar am inteles ca lui ii place acel lucru. Saruturile au continuat, extinzandu-se pe tot corpul, iar orele tarzii ale noptii ne-au prins tot in acea canapea. A ramas cu mine si in ziua urmatoare, iar asta m-a facut fericit. Sper doar ca aceasta stare sa dureze cat mai mult posibil.
Acum sunt al lui si nimeni nu ma va mai putea contrazice..
***