25-07-2008, 02:02 PM
Waaah!! o_o
sakura345, ^^ deocamdata e bine..a fost si yuu-chan putin mai ascultator :D pai...incerc sa nu imi fac griji...acum..mai am putin si termin capitolele din calculator..dupa aceea voi posta mai putin si mai rar >_<...
iLove, waaah! cititori o_o so..greseli de tastare sunt...cam multe, dar nu prea pot sa corectez mereu ^^" ah..la descriere am schimbat cele mai multe lucruri in ultimul timp :), dar am cam ajuns la una fara epitete, din pacate..Sunt logice?o_o Well..asta e prima chestie pe care am vrut sa o pun in evidenta, dar nu credeam ca mi-a reusit.. ah..inca ceva. ficul NU este Yaoi...este doar shounen-ai :D..e o diferenta :P
-Nu..nu facem asta..
Baiatul tinea capatul paturii moi si usoare in pumnii sai mici, acoperindu-si tot corpul, tot ce a mai ramas la vedere fiind ochii mari si putin speriati.
-De ce nu..?
Pentru un timp adolescentul s-a simtit in siguranta sub obiectul asemanator matasii, dar lui Yuuri nu i-a trebuit mult timp pana cand a gasit o cale. S-a asezat langa el pe pat. Intins si sprijinindu-si capul in mana dreapta, iar pe cealalta plimband-o pe deasupra picioarelor goale ale celui de sub patura.
-Nu este atat de greu si se termina repede. Si, bineinteles, tu nu esti obligat sa o faci. Doar lasa-ma pe mine. – tonul sau era calm, dar baiatul nu s-a lasat convins.
Numai imaginea din mintea sa i-a provocat o senzatie total neplacuta. Aveau de cateva nopti acea discutie, dar el a continuat sa catalogheze acel lucru ca fiind un Tabu pentru ei doi. Nu a inteles niciodata de ce unii oameni sunt atat de fascinati si tanjesc dupa acel lucru, dar el era pe deplin hotarat sa nu-l lase pe Yuuri sa faca asta. I s-a parut injositor din prima clipa si nu a inteles de ce cantaretul voia atat de mult sa faca acel lucru. De ce tocmai lui..
-E doar.. – a incercat, dar nu a reusit sa termine propozitia, mana lui Myaki acoperindu-i imediat gura si ramanand acolo doar pentru cateva secunde. -..oral. Ce ai cu acel cuvant? – l-a privit putin mirat si zambind trist la vederea fetei prietenului sau. Nu mai erau intinsi pe pat : Myaki se ridicase putin, sprijinindu-se de perete, iar Yuuri statea in genunchi in mijlocul patului. A asteptat cateva minute un raspuns, dar vazand ca nu l-a primit a continuat.
-Stii..Am facut-o deja o data. – s-a uitat la el la fel de trist, incercand sa zambeasca, apoi s-a apropiat, sarutandu-l pe obraz.
-A fost o greseala. Eu..nu..nu trebuia sa fac acel lucru. Nu mai vreau sa gresesc din nou. – si-a adus genunchii la piept si a tras mai bine patura peste el. – Yuuri..nu sunt suficient de matur pentru asta. Am doar paisprezece ani! – solistul de abia s-a abtinut de la a comenta faptul ca mai erau doar doua luni pana cand facea cincisprezece. Poate ca avea dreptate. Nu s-a gandit niciodata asa.
-Bine.. – a cedat intr-un sfarsit Yuuri, bagandu-se sub bucata de asternut care a mai ramas si tragandu-l pe baiat spre el. – Dar nu te mai acuza. Oricine greseste. Cel putin, nu ai regretat. Nu..? – a fost putin nesigut la ultimele propozitii, insa a primit un raspuns afirmativ, linistindu-se. – Asta este bine. De obicei oamenii regreta dupa ce fac asta atat de devreme. – s-a gandit, evident, la situatia lui, iar tanarul si-a dat seama.
Nu stia foarte mult despre trecutul sau, deoarece Yuuri nu a avut niciodata atat de mult timp sa-i explice totul. Dar jurnalul sau de calatorie l-a ajutat sa inteleaga. Iar acolo a fost scris si acel incident.
-Si ai dreptate. Nu am mai intalnit pana acum pe cineva atat de imatur ca tine. – nu a vorbit serios. Baiatul era de zeci de ori mai matur decat el, dar voia sa il faca sa zambeasca.
-Bine. Voi incerca sa schimb asta. – i-a raspuns, zambind, intorcandu-si capul spre el pentru a putea fi sarutat.
A fost putin dezamagit de faptul ca primul sarut a fost doar unul pe frunte, dar cei care au venit dupa acela i-au incalzit cu adevarat corpul. In mod ciudat, nu a spus nici un cuvant, nu a scos nici un sunet, doar zambea, tinand ochii inchisi.
-Ti-ai pierdut vocea? – a mai primit un sarut scurt pe buze, apoi privirile li s-au intalnit.
Era o atmosfera calda, desi camera era luminata doar de razele reci de afara. Yuuri a ajuns deja deasupra adolescentului cu care a impartea patul si continuau sa se priveasca in tacere.
-Nu..Dar unul dintre noi trebuia sa taca. Vorbesti prea mult si singur.. – au zambit amandoi dupa aceasta afirmatie, apoi seria de saruturi a revenit, insa pentru scurt timp.
-Bine. Vorbeste..
..si acelea au fost ultimele cuvinte pe care le-a spus cantaretul in ultimele trei zile.
***
„Nici macar nu mai stiu unde este..” baiatul s-a asezat pe bucata rece din cimen de langa trepte. Este subtire imbracat, dar nu simte frigul acum. Singurul motiv pentru care tremura ste acela ca fiecare adiere din acel vant uscat, de iarna, ii aminteste de cate o mangaiere a cantaretului, de raspiratia sa, de tot ceea ce ii oferea.
Temperatura a crescut in ultimele zile, iar zapada a devenit mai apoasa. Degetele ii amortesc si se inrosesc, dar nu lasa bucata de omat din mana, zdrobind-o si „asambland-o” din nou. Priveste cu un zambet sec cum copiii vecinilor se joaca in mijlocul strazii inguste. Intr-un fel, incearca sa gaseasca in orice un motiv pentru a zambi, pentru ca apoi sa intre in casa, sa-l caute pe Yuuri si sa-i vorbeasca asa cum a invatat ca-i place : zambind. Aude sunetul usii de la intrere, dar nu-si misca privirea, incercand sa ghiceasca persoana care se apropie de el. Daca este Dana, este bucuros fiindca are cu cine sa discute planul sau, daca este altcineva, atunci mai mult ca sigur cu va fi bagat in seama.
Il vede pe Yuuri, alaturi de Dana, vorbind si zambind continuu pe un subiect pe care nu poate sa-l inteleaga din spusele lor. Acestia se aseaza langa el, fata asigurandu-se ca Yuuri va avea locul dintre ea si prietenul sau. Myaki ii priveste putin confuz, dar plin de speranta pe cei doi, gandindu-se ca Dana l-a facut pe cantaret sa vorbeasca din nou si cu el. Solistul il observa pe tanar si-i zambeste, dar doar atat, reluandu-si apoi discutia cu adolescenta.
-Yuuri..? – nu are inca destul curaj pentru a-si pune in aplicare planul, dar vrea sa-si incerce norocul. Din pacate, prietenul sau se opreste din vorbit imediat, raspunzandu-i din priviri. Inca are ghinion.. – Te rog.. – se gandeste ca nu mai are alta sansa asa ca incearca sa il convinga schimbandu-si tonul si privindu-l cu speranta. Nu ii place sa se comporte astfel, precum un catelus fara stapan care cere o mangaiere, dar nu mai suporta. – Ce trebuie sa fac..? – la inceput, cantaretul il priveste ca si cand nu stie despre ce este vorba, dar acum sclipirea din ochii sau a fost destul de evidenta.
Solistul isi impreuneaza degetele, zambind si cerandu-i din priviri un anumit lucru ce-l face pe baiat sa tresara. „Inca se mai gandeste la asta? Nu, Yuuri..Chiar..nu vreau asta. Este, este..” si-a muscat involuntar buza inferioara, inchizand ochii. Stie ca Yuuri a mai facut acest lucru de multe ori, dar pentru el..cu el..ar fi pentru prima data. Nu lipdsa de incredere este problema : are mai multa incredere in solist decat a avut in oricine pana acum, dar sex oral oricum nu va face. Este singura decizie pe care a jurat sa n-o schimbe in aceasta relatie, iar Yuuri tocmai acum a devenit atat de „interesat”.
I-a promis ca nu vor face nimic si chiar a crezut in asta. A crezut ca tanarul a inteles cate remuscari are pentru faptul ca si-a inceput viata sexuala atat de devreme. Nu poate sa creda ca s-a inselat in tot acest timp.
Il priveste speriat putin, apoi imi clatina capul in semn de dezacord. Subtirele strat de piele de pe buza sa a disparut in unele locuri, provocand senzatii incomode de usturime si, uneori, de durere, dar hotaraste sa ignore acest mic amanunt.
-Bine. – ii aude vocea prietenului sau pronuntand clar acel cuvant ce il sperie intr-un fel. – Noi doi trebuie sa vorbim. – decizia a venit brusc, precum un fulger, fara a-i da ocazia baiatului sa aprobe sau nu. Il ia usor de incheietura si il trage dupa el, prin acea zapada umeda, indreptandu-se spre un loc necunoscut.
***
Merg de cincisprezece minute fara oprire. Adidasii amandurora sunt uzi, iar hainele le sunt stropite destul de strident. Baiatul si-ar dori sa ii ceara scuze pentru ca a refuzat si sa-i explice ceea ce simte, dar stie ca acum ca acum nimeni nu l-ar auzi. Dana nu a reactionat in nici un fel, semn ca stie despre planul solistului, iar asta il linisteste : Dana nu ar lasa nici un om sa-l raneasca daca poate sa previna asta.
La fel de brusc ca atunci cand au plecat, Yuuri s-a oprit in fata unei case din afara strazii principale.
-Intra! – ii elibereaza mana, impingandu-l usor spre casa parasita. Usor neincrezator, dar adolescentul se supune si impinge cu mainile tremurande usa invechita a cladirii. Il priveste pe solistul care inca se afla in fata fostei vile si-l asteapta in prag, incercand sa scape de nodul pe care teama de necunoscut l-a facut in gatul sau.
Tanarul cantaret ii face semn sa patrunda si mai adanc in acea casa sinistra, incepand incet sa se apropie. Abia acum, baiatul isi da seama ca este ciudat faptul ca, desi usa era deschisa, camerele sunt inca mobilate.
Ajungand in sufragerie, solistul il trage pe brunet spre el, strangandu-l usor, dar cu dorinta, in brate. Stau asa cateva minute, apoi Yuuri il conduce in alta camera, din care mobilierul lipseste cu desavarsire.
-Aseaza-te.. – se apropie cu el de peretele din stanga usii si se aseaza cu grija pe parchetul prafuit. – Nu te speria. Am venit aici doar pentru ca ma linisteste. Nu voiam sa spun vreo prostie si sa ne certam. – cu ultima fraza il si trage la loc in bratele sale, mangaindu-i incet parul de un negru intens.
-Ce este aici? – vocea ii este timida, tramurandu-i usor.
-Sala mea de antrenament, de dans..
-A ta..?
-Da. Defapt a unui..prieten. Dar eu eram singurul care o folosea. Acum nimeni nu mai locuieste aici. Naki a murit intr-un accident de masina acum doi ani. Dar nu conteaza. Spune-mi..tot. – nu ii explica nimic mai mult, dar baiatul a inteles la ce se refera.
Totusi, acum i se pare ca s-a comportat prosteste. Solistul a trecut prin multe lucruri rele singur si nu i s-a plans niciodata, iar el suspin dupa orice vorba mai dura. Ar vrea sa evite acest subiect acum, dar stie ca nu mai este posibil. Observa ca imbratisarea este la fel de stransa, iar asta ii mai da putina incredere.
-M-am gandit la ceea ce am vorbit si sunt sigur ca nu regret ce am facut atunci si..vreau sa iti multumesc pestru asta. Dar..totusi, sunt destule lucruri care ma sperie : mama inca nu stie cine esti cu adevarat, imi este frica sa nu fiu vazut de cineva apropiat cand ma intalnesc cu tine, imi este frica de faptul ca ti-as putea strica imaginea si..toate acestea, gandurile, se aduna si.. – face o pauza, privindu-l pe Yuuri pentru a se asigura ca acesta il asculta. – Pe langa asta, imi doresc sa te fac si eu fericit. Tu ma inveselesti tot timpul, dar eu nu am facut niciodata ceva anume pentru tine. Nu pot spune ca e asa din cauza ca nu mi-ai cerut ceva..pana la urma, tu vrei sa.. – dar cuvintele ii raman in gura, cantaretul acoperindu-i buzele pana cand acesta si le inghite din nou.
-Gandesti prea mult. Totul va fi bine..
-Crezi..?
***
sakura345, ^^ deocamdata e bine..a fost si yuu-chan putin mai ascultator :D pai...incerc sa nu imi fac griji...acum..mai am putin si termin capitolele din calculator..dupa aceea voi posta mai putin si mai rar >_<...
iLove, waaah! cititori o_o so..greseli de tastare sunt...cam multe, dar nu prea pot sa corectez mereu ^^" ah..la descriere am schimbat cele mai multe lucruri in ultimul timp :), dar am cam ajuns la una fara epitete, din pacate..Sunt logice?o_o Well..asta e prima chestie pe care am vrut sa o pun in evidenta, dar nu credeam ca mi-a reusit.. ah..inca ceva. ficul NU este Yaoi...este doar shounen-ai :D..e o diferenta :P
-Nu..nu facem asta..
Baiatul tinea capatul paturii moi si usoare in pumnii sai mici, acoperindu-si tot corpul, tot ce a mai ramas la vedere fiind ochii mari si putin speriati.
-De ce nu..?
Pentru un timp adolescentul s-a simtit in siguranta sub obiectul asemanator matasii, dar lui Yuuri nu i-a trebuit mult timp pana cand a gasit o cale. S-a asezat langa el pe pat. Intins si sprijinindu-si capul in mana dreapta, iar pe cealalta plimband-o pe deasupra picioarelor goale ale celui de sub patura.
-Nu este atat de greu si se termina repede. Si, bineinteles, tu nu esti obligat sa o faci. Doar lasa-ma pe mine. – tonul sau era calm, dar baiatul nu s-a lasat convins.
Numai imaginea din mintea sa i-a provocat o senzatie total neplacuta. Aveau de cateva nopti acea discutie, dar el a continuat sa catalogheze acel lucru ca fiind un Tabu pentru ei doi. Nu a inteles niciodata de ce unii oameni sunt atat de fascinati si tanjesc dupa acel lucru, dar el era pe deplin hotarat sa nu-l lase pe Yuuri sa faca asta. I s-a parut injositor din prima clipa si nu a inteles de ce cantaretul voia atat de mult sa faca acel lucru. De ce tocmai lui..
-E doar.. – a incercat, dar nu a reusit sa termine propozitia, mana lui Myaki acoperindu-i imediat gura si ramanand acolo doar pentru cateva secunde. -..oral. Ce ai cu acel cuvant? – l-a privit putin mirat si zambind trist la vederea fetei prietenului sau. Nu mai erau intinsi pe pat : Myaki se ridicase putin, sprijinindu-se de perete, iar Yuuri statea in genunchi in mijlocul patului. A asteptat cateva minute un raspuns, dar vazand ca nu l-a primit a continuat.
-Stii..Am facut-o deja o data. – s-a uitat la el la fel de trist, incercand sa zambeasca, apoi s-a apropiat, sarutandu-l pe obraz.
-A fost o greseala. Eu..nu..nu trebuia sa fac acel lucru. Nu mai vreau sa gresesc din nou. – si-a adus genunchii la piept si a tras mai bine patura peste el. – Yuuri..nu sunt suficient de matur pentru asta. Am doar paisprezece ani! – solistul de abia s-a abtinut de la a comenta faptul ca mai erau doar doua luni pana cand facea cincisprezece. Poate ca avea dreptate. Nu s-a gandit niciodata asa.
-Bine.. – a cedat intr-un sfarsit Yuuri, bagandu-se sub bucata de asternut care a mai ramas si tragandu-l pe baiat spre el. – Dar nu te mai acuza. Oricine greseste. Cel putin, nu ai regretat. Nu..? – a fost putin nesigut la ultimele propozitii, insa a primit un raspuns afirmativ, linistindu-se. – Asta este bine. De obicei oamenii regreta dupa ce fac asta atat de devreme. – s-a gandit, evident, la situatia lui, iar tanarul si-a dat seama.
Nu stia foarte mult despre trecutul sau, deoarece Yuuri nu a avut niciodata atat de mult timp sa-i explice totul. Dar jurnalul sau de calatorie l-a ajutat sa inteleaga. Iar acolo a fost scris si acel incident.
-Si ai dreptate. Nu am mai intalnit pana acum pe cineva atat de imatur ca tine. – nu a vorbit serios. Baiatul era de zeci de ori mai matur decat el, dar voia sa il faca sa zambeasca.
-Bine. Voi incerca sa schimb asta. – i-a raspuns, zambind, intorcandu-si capul spre el pentru a putea fi sarutat.
A fost putin dezamagit de faptul ca primul sarut a fost doar unul pe frunte, dar cei care au venit dupa acela i-au incalzit cu adevarat corpul. In mod ciudat, nu a spus nici un cuvant, nu a scos nici un sunet, doar zambea, tinand ochii inchisi.
-Ti-ai pierdut vocea? – a mai primit un sarut scurt pe buze, apoi privirile li s-au intalnit.
Era o atmosfera calda, desi camera era luminata doar de razele reci de afara. Yuuri a ajuns deja deasupra adolescentului cu care a impartea patul si continuau sa se priveasca in tacere.
-Nu..Dar unul dintre noi trebuia sa taca. Vorbesti prea mult si singur.. – au zambit amandoi dupa aceasta afirmatie, apoi seria de saruturi a revenit, insa pentru scurt timp.
-Bine. Vorbeste..
..si acelea au fost ultimele cuvinte pe care le-a spus cantaretul in ultimele trei zile.
***
„Nici macar nu mai stiu unde este..” baiatul s-a asezat pe bucata rece din cimen de langa trepte. Este subtire imbracat, dar nu simte frigul acum. Singurul motiv pentru care tremura ste acela ca fiecare adiere din acel vant uscat, de iarna, ii aminteste de cate o mangaiere a cantaretului, de raspiratia sa, de tot ceea ce ii oferea.
Temperatura a crescut in ultimele zile, iar zapada a devenit mai apoasa. Degetele ii amortesc si se inrosesc, dar nu lasa bucata de omat din mana, zdrobind-o si „asambland-o” din nou. Priveste cu un zambet sec cum copiii vecinilor se joaca in mijlocul strazii inguste. Intr-un fel, incearca sa gaseasca in orice un motiv pentru a zambi, pentru ca apoi sa intre in casa, sa-l caute pe Yuuri si sa-i vorbeasca asa cum a invatat ca-i place : zambind. Aude sunetul usii de la intrere, dar nu-si misca privirea, incercand sa ghiceasca persoana care se apropie de el. Daca este Dana, este bucuros fiindca are cu cine sa discute planul sau, daca este altcineva, atunci mai mult ca sigur cu va fi bagat in seama.
Il vede pe Yuuri, alaturi de Dana, vorbind si zambind continuu pe un subiect pe care nu poate sa-l inteleaga din spusele lor. Acestia se aseaza langa el, fata asigurandu-se ca Yuuri va avea locul dintre ea si prietenul sau. Myaki ii priveste putin confuz, dar plin de speranta pe cei doi, gandindu-se ca Dana l-a facut pe cantaret sa vorbeasca din nou si cu el. Solistul il observa pe tanar si-i zambeste, dar doar atat, reluandu-si apoi discutia cu adolescenta.
-Yuuri..? – nu are inca destul curaj pentru a-si pune in aplicare planul, dar vrea sa-si incerce norocul. Din pacate, prietenul sau se opreste din vorbit imediat, raspunzandu-i din priviri. Inca are ghinion.. – Te rog.. – se gandeste ca nu mai are alta sansa asa ca incearca sa il convinga schimbandu-si tonul si privindu-l cu speranta. Nu ii place sa se comporte astfel, precum un catelus fara stapan care cere o mangaiere, dar nu mai suporta. – Ce trebuie sa fac..? – la inceput, cantaretul il priveste ca si cand nu stie despre ce este vorba, dar acum sclipirea din ochii sau a fost destul de evidenta.
Solistul isi impreuneaza degetele, zambind si cerandu-i din priviri un anumit lucru ce-l face pe baiat sa tresara. „Inca se mai gandeste la asta? Nu, Yuuri..Chiar..nu vreau asta. Este, este..” si-a muscat involuntar buza inferioara, inchizand ochii. Stie ca Yuuri a mai facut acest lucru de multe ori, dar pentru el..cu el..ar fi pentru prima data. Nu lipdsa de incredere este problema : are mai multa incredere in solist decat a avut in oricine pana acum, dar sex oral oricum nu va face. Este singura decizie pe care a jurat sa n-o schimbe in aceasta relatie, iar Yuuri tocmai acum a devenit atat de „interesat”.
I-a promis ca nu vor face nimic si chiar a crezut in asta. A crezut ca tanarul a inteles cate remuscari are pentru faptul ca si-a inceput viata sexuala atat de devreme. Nu poate sa creda ca s-a inselat in tot acest timp.
Il priveste speriat putin, apoi imi clatina capul in semn de dezacord. Subtirele strat de piele de pe buza sa a disparut in unele locuri, provocand senzatii incomode de usturime si, uneori, de durere, dar hotaraste sa ignore acest mic amanunt.
-Bine. – ii aude vocea prietenului sau pronuntand clar acel cuvant ce il sperie intr-un fel. – Noi doi trebuie sa vorbim. – decizia a venit brusc, precum un fulger, fara a-i da ocazia baiatului sa aprobe sau nu. Il ia usor de incheietura si il trage dupa el, prin acea zapada umeda, indreptandu-se spre un loc necunoscut.
***
Merg de cincisprezece minute fara oprire. Adidasii amandurora sunt uzi, iar hainele le sunt stropite destul de strident. Baiatul si-ar dori sa ii ceara scuze pentru ca a refuzat si sa-i explice ceea ce simte, dar stie ca acum ca acum nimeni nu l-ar auzi. Dana nu a reactionat in nici un fel, semn ca stie despre planul solistului, iar asta il linisteste : Dana nu ar lasa nici un om sa-l raneasca daca poate sa previna asta.
La fel de brusc ca atunci cand au plecat, Yuuri s-a oprit in fata unei case din afara strazii principale.
-Intra! – ii elibereaza mana, impingandu-l usor spre casa parasita. Usor neincrezator, dar adolescentul se supune si impinge cu mainile tremurande usa invechita a cladirii. Il priveste pe solistul care inca se afla in fata fostei vile si-l asteapta in prag, incercand sa scape de nodul pe care teama de necunoscut l-a facut in gatul sau.
Tanarul cantaret ii face semn sa patrunda si mai adanc in acea casa sinistra, incepand incet sa se apropie. Abia acum, baiatul isi da seama ca este ciudat faptul ca, desi usa era deschisa, camerele sunt inca mobilate.
Ajungand in sufragerie, solistul il trage pe brunet spre el, strangandu-l usor, dar cu dorinta, in brate. Stau asa cateva minute, apoi Yuuri il conduce in alta camera, din care mobilierul lipseste cu desavarsire.
-Aseaza-te.. – se apropie cu el de peretele din stanga usii si se aseaza cu grija pe parchetul prafuit. – Nu te speria. Am venit aici doar pentru ca ma linisteste. Nu voiam sa spun vreo prostie si sa ne certam. – cu ultima fraza il si trage la loc in bratele sale, mangaindu-i incet parul de un negru intens.
-Ce este aici? – vocea ii este timida, tramurandu-i usor.
-Sala mea de antrenament, de dans..
-A ta..?
-Da. Defapt a unui..prieten. Dar eu eram singurul care o folosea. Acum nimeni nu mai locuieste aici. Naki a murit intr-un accident de masina acum doi ani. Dar nu conteaza. Spune-mi..tot. – nu ii explica nimic mai mult, dar baiatul a inteles la ce se refera.
Totusi, acum i se pare ca s-a comportat prosteste. Solistul a trecut prin multe lucruri rele singur si nu i s-a plans niciodata, iar el suspin dupa orice vorba mai dura. Ar vrea sa evite acest subiect acum, dar stie ca nu mai este posibil. Observa ca imbratisarea este la fel de stransa, iar asta ii mai da putina incredere.
-M-am gandit la ceea ce am vorbit si sunt sigur ca nu regret ce am facut atunci si..vreau sa iti multumesc pestru asta. Dar..totusi, sunt destule lucruri care ma sperie : mama inca nu stie cine esti cu adevarat, imi este frica sa nu fiu vazut de cineva apropiat cand ma intalnesc cu tine, imi este frica de faptul ca ti-as putea strica imaginea si..toate acestea, gandurile, se aduna si.. – face o pauza, privindu-l pe Yuuri pentru a se asigura ca acesta il asculta. – Pe langa asta, imi doresc sa te fac si eu fericit. Tu ma inveselesti tot timpul, dar eu nu am facut niciodata ceva anume pentru tine. Nu pot spune ca e asa din cauza ca nu mi-ai cerut ceva..pana la urma, tu vrei sa.. – dar cuvintele ii raman in gura, cantaretul acoperindu-i buzele pana cand acesta si le inghite din nou.
-Gandesti prea mult. Totul va fi bine..
-Crezi..?
***