22-07-2008, 01:26 PM
Too bored...nu am rabdare pana maine (:|
sakura345, ai scris bine, dar ai incurcat y cu z :P...sper ca iti va placea(sau "va", daca sunteti mai multi *no prea cred..*)anyways..thaks & chuu :blushing:
Nee nee...ca sa fie postul mai colorat ^^" ...desen cu yuu-chan(ciudat..mi-a luat doua nopti..numai dupa 12 noaptea puteam sa lucrez la el..)...il retusez cu alta ocazie :D
So..here we go ^^ -- http://sango932000.deviantart.com/art/FI...i-91340443
Baiatul face instinctiv cativa pasi in spate, lovindu-se usor de marginea patului. Se aseaza incet pe obiectul de mobilier, privind continuu in ochii stralucitori ai cantaretului. Intotdeauna a fost considerat un copil rabdator, care nu cere nimic si caruia nu-i place sa-i deranjeze pe ceilalti, insa, in adancul sufletului sau, in astfel de momente ii este foarte greu sa reziste. Curiozitatea il macina in timp ce priveste cutia lucioasa si argintie care se apropie de el. Stie ca sub nici o forma nu-si poate permite sa accepte un dar daca acesta depaseste, ca pret, anumite « limite » care i se par normale, insa acum pur si simplu isi doreste sa uite de aceasta regula pe care si-a impus-o.
Tresare cand il vede pe cantaret asezandu-se in genunchi in fata sa si se uita mai atent. Acesta ii pune cadoul pe picioare, Myaki constatand ca este mai usor decat credea, apoi il deschide incet privindu-l din cand in cand in ochi. Solistul scoate din acesta o bluza bleu si o aseaza indiferent in pat, langa baiat, apoi un glob de zapada cu care procedeaza in acelasi mod. Adolescentul se uita la acestea fara sa-si miste capul, simtind ca trebuie sa stea nemiscat, apoi se inroseste, primind un sarut pe obraz.
-Esti pregatit ? – il priveste vocalistul intens, tinand inca mainile in cutie si avand un zambet ciudat pe buze.
-Nu... – ii raspunde baiatul cu buzele tremurande, insa surazand.
Stie ca Yuuri nu-l va lua in serios, iar asta il linisteste. Nu a mai simtit asta pana acum : Este fericit si totodata ezita. Nu stie ce sa faca. Prin minte ii trec continuu cadorile posibile care s-ar afla acolo si incearca sa gaseasca o scuza pentru fiecare. Brusc se trezeste, mainile fiindu-i prinse de cele ale cantaretului.
-Sa nu te sperii. Este ceva banal..Nu va trebui sa faci nimic. Nu este nevoie sa accepti ; daca nu vrei, nimeni nu se va supara. Stai linistit : tremuri de cand am intrat in camera. – ii spune pe un ton vesel, sarutandu-i apoi fiecare deget si aratandu-i o cutie mica, aproape identica cu cealalta.
O deschide mai incet decat ar fi normal, verificandu-i continutul pe sub capac si muscandu-si buzele in acelasi timp. Myaki il priveste cu atentie, simtind cum picioarele ii amortesc. Ochii i se maresc cand observa sclipirea a doua inele faurite dintr-un metal alb, avand un model unic pe suprafata lor.
–Hei ! Nu intra in soc aici. Este doar..un inel de logodna. Nu ne casatorim..inca. – ii zambeste tanarul cantaret, oferindu-i inca un sarut pe obraz.
Nu se asteapta sa primeasca o confirmare, deci i-a unul dintre inelele din cutie si i-l aseaza cu grija pe deget. Vazand ca adolescentul inca nu face nici o miscare, i-a si celalalt obiect valoros, ii ghideaza mana catre a sa, repetand procedeul si incheiand « ceremonia ».
-Gata..ai scapat. – il anunta, ciufulindu-i putin parul si ridincandu-se. Se misca putin prin camera pentru a scapa de durerea acumulata datorita pozitiei, apoi il priveste din nou.
Myaki isi misca in cele din urma capul, uitandu-se la mana sa dreapta si o ridica, vrand sa cerceteze mica bijuterie. Spre surprinderea sa insa, din momentul in care isi inclina degetele aceasta cade, rostogolindu-se pana la picioarele lui Yuuri.
-Poate au gresit masura..o sa discut cu ei dupa sarbatori. Stai linistit : voi avea grija de el. – ia inelul in palma sa, privindu-l si comparandu-l cu celalalt, in cele din urma zambind pentru a-l linisti pe baiat.
-Nu!..nu..e in regula..Este bun si asa.. – se indreapta baiatul putin speriat catre el, punandu-si la loc obiectul si incercand sa zambeasca. Nu vrea sa il dea inapoi : este pentru prima data cand primeste asa ceva..poate ca este in stare de soc, dar stie bine ca inelul acesta trebuie sa ramana la el.
-Nu ma asteptam sa accepti atat de repede. S-a petrecut vreo schimbare in sufletelul tau iar eu nu mi-am data seama? – ii ridica barbia incet, prinzandu-l de mijloc cu cealalta mana si lipindu-l de corpul sau. Isi lasa buzele intre-dechise in momentul in care aude un soptit « Poate », apoi il impinge in pat jucaus, incepand din nou sa-l sarute.
25 Decembrie
« A fost cel mai frumos cadou.. »
Iar prin asta nu se refera doar la inel : Intreaga noapte a fost magica. Desi nu a fost prima de acest fel, cu Yuuri va fi intotdeauna altfel. De data aceasta poate sa spuna chiar faptul ca s-a distrat. A ras, a plans, a trecut prin toate starile intr-un ritm atat de alert incat nici nu mai stia de ce facea asta. Nu a obosit, dar inca ii este somn.
Sta cu ochii deschisi, restul corpului fiindu-i ascuns sub patura moale. Spre norocul sau, fereasta se afla in spatele sau, deci nu este afectat. Camera pare mult mai linistita acum : lumina alba de afara, intensificata de zapada se strecoara prin bucata mare de geam, luminand peretii bej.
Isi misca putin corpul, incercand sa se dezmorteasca, insa il atinge imediat pe cel al cantaretului. Ramane nemiscat, sperand ca nu l-a trezit, apoi se intoarce spre el pentru a-l putea privi. Zambeste calm, observand cat de linistit pare acesta cand doarme, apoi, asezandu-si mainile in jurul gatului acestuia, inchide din nou ochii, adancindu-si capul in parul solistului.
erul a devenit senin de-ndata cum ninsoare s-a rarit, intr-un final oprindu-se. Zapada de pe case arata acum precum un stat gros de zahar pudra pus pe niste prajituri mici si proaspat coapte. Casa micului cantaret a devenit colorata peste noapte, becurile si beteala inveselind-o. Este prima zi de Craciun, iar asta este mai mult decat vizibil, strada ingusta fiind mult mai strabatuta de oameni decat pana acum. In general este liniste, oamenii vorbind involuntar mai incet la vederea peisajului feeric..
-Yuuri! Gata..E prea mult! Trebuie sa respir! – striga baiatul cu lacrimi in ochi, gafaind si incercand sa-si elibereze parul din mainile solistului.
-Inchide gura ! Sunt aproape. – ii tranteste din nou capul, zambind triumfator, apoi isi retrage mana din parul acestuia, indreptandu-si spatele.
Baiatul se ridica cu greu, clipind des si scuturandu-si suvitele negre – si acum ude – de par. Isi pune mainile pe fata, murmurand continuu cuvantul « doare », incercand sa gaseasca un punct de sprijin. Yuuri ii atinge umerii, ghidandu-l spre el, apoi, luandu-I obrajii in mainile sale, il saruta amuzat pe nas.
-Vezi ce li se intampla copiilor neascultatori ? – ii zambeste in continuare, deschizandu-si apoi geaca. – Hai.. – ii apropie corpul de al lui, asezandu-i capul pe pieptul sau si strangandu-l in brate.
-Yuuri ! Ti-am spus sa il tii departe de zapada, nu sa il bagi cu capul in ea. – se aude vocea Danei care acum a iesit pe usa case, cu noul sau prieten in brate. Vocalistul surade, observand caciula rosie, cu o biluta moale si pufoasa in varful acesteia care atarna pe fata micului catel, apoi reuseste sa pronunta un “scuze” cu zambetul pe buze.
-Te-ai incalzit ? – il trezeste pe Myaki din scurta stare de euforie, indepartandu-l putin de corpul sau si aranzandu-i parul. Veselia i se reinstaureaza pe chip, de-ndata ce aude un raspuns afirmativ si ii vede obrajii imbujorati.
***
-Um..Yuuri ? – se incumeta baiatul sa prinda cu degetele sale inghetate o parte din maneca jachetei solistului, tragand incet de aceasta. A fost mereu ezitant cand trebuia sa il abordeze, dar asa putea sa demonstreze multor persoane ca Yuuri nu este atat de intimidant si oarecum critic cu cei din jur precum se crede : nu i-a reprosat nici macar o singura data faptul ca « ar trebui sa se hotarasca, daca vrea sa-i atraga atentia sau nu », cum ar fi facut altii. – Unde mergem.. ? – isi continua enuntul de-ndata ce aude sunetele care-i ofera incredere.
-Sa vizitam un prieten..Sunt sigur ca va fi incantat la vederea prietenului Danei. – ii face cu ochiul fetei zambind, in timp ce mana stanga i se misca incet, prinzand palma inghetata a baiatului intr-a sa.
-Hei ! Tu m-ai rugat sa il iau cu mine. Esti sigur ca nu va pati nimic ? Este cam mic pentru a iesi afara. – se uita fata la animalul ferit de vant cu ajutorul gecii sale, muscandu-si buzele aproape crapate datorita frigului.
-Stai linistita..Sta aproape. Nu va pati nimic. Uite ! – ii arata cladirea mare, aflata exact pe coltul strazii din fata lor si se grabeste sa ajunga in dreptul usii acesteia, uitand de faptul ca il tinea de mana pe adolescent si dandu-i drumul din instinct. –Iarta-ma.. – isi trece mana prin par, rusinat de fapta sa, apoi suna la intrare.
Au trecut cel putin doi ani de cand nu a tecut prin fata acestei case, iar ultima data a avut loc o cearta atat de serioasa, incat a uitat sa si intre in aceasta. Nu si-a cerut iertare, nu a explicat nimic despre acea intamplare si probabil nici nu o va face curand. Ii este bine asa cum este acum..nimeni nu a murit datorita faptului ca nu a discutat cu propiul tata din cate stie el, deci de ce ar fi el o exceptie ? Nu are nevoie de acesta. A muncit din greu pentru a scapa de dependenta fata de parinti si nu a regretat nici o secunda asta. Stie ca poate sa supravietuiasca si asa.
Este trezit din aceasta transa de catre caldura acumulata in timp intre palma sa si a lui Myaki. Se uita nedumerit catre acesta, observandu-i fata ingrijorata. Isi indreapta apoi privirea catre geamul din parte superioara a usii si observa mici lacrimi acumulate in ochii sai. Stia ca se mai intampla, dar de data aceasta nu si-a dat seama.
-Sunt bine.. – si le sterge repede, auzind pasii repezi ai celul care venea sa ii primeasca, apoi usa se deschide. –Kouta !
-Da.. ? – baiatul din casa impinge usa entuziast, insa in urmatoarea secunda ramane socat, privind in gol in fata sa. – Yuu-chan..? Yuu-chan!! Mi-a fost dor de tine ! Credeam ca voi muri de singuratate de cand ai plecat ! – se agata acesta de gatul solistului, aproape sufocandu-l. Nici el nu statea mai comod : spre nenorocul sau, in ultimii ani nu a reusit sa se inalte decat cu doi sau trei centimetrii, acum doar pragul usii ajutandu-l sa ajunga cu chipul in dreptul barbiei cantaretului.
-Fii serios..Nu ai voie sa mori pana cand nu esti major ! Ti-am mai spus asta. – ii prinde obrajii in palmele sale stiind ca asta astepta, apoi ii da drumul vazand ca acesta se misca pentru a le face loc sa intre.
Vantul incepand din nou sa adie cu putere, cei trei au facut un pas in casa luxoasa pentru ca usa sa se poata inchide, apoi s-au asezat pe canapea ; cel putin, Dana si Yuuri au facut asta.
« Ce caut aici.. ? » baiatul incepe sa se uite in jur cu discretie, gandindu-se cum ar putea sa scape de o oarecare discutie cu acest baiat pe care..pur si simplu nu il cunoaste, dar are impresia ca el stie cine este. « Este ciudat..Nu am ce cauta aici.. » incearca sa faca pasii necesari pentru a iesi din casa, dar este oprit de mana adolescentului misterios.
-Nu poti sa pleci acum. Inca nu am facut cunostinta. – ii zambeste oarecum straniu, lucru care incepe sa-l inspaimante pe baiat, apoi ii intinde si cealalta mana, vrand sa se cunoasca. – Myaki-chan, nu ? Eu sunt Kouta, un vechi admirator al acelui „domn”. – il arata in spate, surazand, pe Yuuri care pare deocamdata ocupat de cu totul altceva decat de ce fac cei doi.
Baiatul se uita ingrozindu-se cu fiecare cuvant auzit, neputand decat sa dea din cap. Se asteapta ca in orice moment, baiatul sa sara asupra lui cu un cutit, sau altceva cu care i-ar putea lua viata, fapt ce-l face sa cerceteze fiecare obiect din imensa sufragerie. Isi doreste mai mult ca oricand sa plece, insa frica si mana ce-i este inca prinsa de cea a baiatului il opreste. Nu intelege de ce l-a adus Yuuri aici..daca voia sa-l viziteze, putea merge si fara el, putea sa faca orice fara sa se teama ca ar fi fost vazut..
-Myaki.. ? – isi aude numele rostit de o voce care nu a mai fost auzita zicand acest lucru, si isi schimba rapid privirea catre locul de unde au venit sunetele respective. – Sper, spre binele tau, ca nu ne vei lasa aici, singuri. – il privesc demonic doi ochi intunecati, ce-l fac sa ramana nemiscat, fiindu-i frica si sa respire. – Mai am inca multe planuri care te includ si pe tine pentru astazi. – aceste cuvinte ii dau fiori, singurul lucru care-l face sa renunte la pozitia dreapta fiind mana sa, lasata libera din stransoarea lui Kouta. – Nu vei pleca, nu-i asa ? – i se cere o confirmare, la care el nu poate raspunde decat cu un « da » mut, exprimat prin miscarea capului si venirea sa langa ceilalti.
-Relaxeaza-te ! – se trezeste strans in brate de catre prietenul solistului, dar nu indrazneste sa spuna ceva, Yuuri fiind mult prea aproape si putand sa-l pedepseasca imediat in caz ca face vreo greseala. – Haide ! Stai jos. Vreau de mult timp sa te cunosc ! – ii zambeste acesta larg si continuu, insa el nu poate decat sa schiteze un zambet fortat pentru a nu il enerva.
***
sakura345, ai scris bine, dar ai incurcat y cu z :P...sper ca iti va placea(sau "va", daca sunteti mai multi *no prea cred..*)anyways..thaks & chuu :blushing:
Nee nee...ca sa fie postul mai colorat ^^" ...desen cu yuu-chan(ciudat..mi-a luat doua nopti..numai dupa 12 noaptea puteam sa lucrez la el..)...il retusez cu alta ocazie :D
So..here we go ^^ -- http://sango932000.deviantart.com/art/FI...i-91340443
Baiatul face instinctiv cativa pasi in spate, lovindu-se usor de marginea patului. Se aseaza incet pe obiectul de mobilier, privind continuu in ochii stralucitori ai cantaretului. Intotdeauna a fost considerat un copil rabdator, care nu cere nimic si caruia nu-i place sa-i deranjeze pe ceilalti, insa, in adancul sufletului sau, in astfel de momente ii este foarte greu sa reziste. Curiozitatea il macina in timp ce priveste cutia lucioasa si argintie care se apropie de el. Stie ca sub nici o forma nu-si poate permite sa accepte un dar daca acesta depaseste, ca pret, anumite « limite » care i se par normale, insa acum pur si simplu isi doreste sa uite de aceasta regula pe care si-a impus-o.
Tresare cand il vede pe cantaret asezandu-se in genunchi in fata sa si se uita mai atent. Acesta ii pune cadoul pe picioare, Myaki constatand ca este mai usor decat credea, apoi il deschide incet privindu-l din cand in cand in ochi. Solistul scoate din acesta o bluza bleu si o aseaza indiferent in pat, langa baiat, apoi un glob de zapada cu care procedeaza in acelasi mod. Adolescentul se uita la acestea fara sa-si miste capul, simtind ca trebuie sa stea nemiscat, apoi se inroseste, primind un sarut pe obraz.
-Esti pregatit ? – il priveste vocalistul intens, tinand inca mainile in cutie si avand un zambet ciudat pe buze.
-Nu... – ii raspunde baiatul cu buzele tremurande, insa surazand.
Stie ca Yuuri nu-l va lua in serios, iar asta il linisteste. Nu a mai simtit asta pana acum : Este fericit si totodata ezita. Nu stie ce sa faca. Prin minte ii trec continuu cadorile posibile care s-ar afla acolo si incearca sa gaseasca o scuza pentru fiecare. Brusc se trezeste, mainile fiindu-i prinse de cele ale cantaretului.
-Sa nu te sperii. Este ceva banal..Nu va trebui sa faci nimic. Nu este nevoie sa accepti ; daca nu vrei, nimeni nu se va supara. Stai linistit : tremuri de cand am intrat in camera. – ii spune pe un ton vesel, sarutandu-i apoi fiecare deget si aratandu-i o cutie mica, aproape identica cu cealalta.
O deschide mai incet decat ar fi normal, verificandu-i continutul pe sub capac si muscandu-si buzele in acelasi timp. Myaki il priveste cu atentie, simtind cum picioarele ii amortesc. Ochii i se maresc cand observa sclipirea a doua inele faurite dintr-un metal alb, avand un model unic pe suprafata lor.
–Hei ! Nu intra in soc aici. Este doar..un inel de logodna. Nu ne casatorim..inca. – ii zambeste tanarul cantaret, oferindu-i inca un sarut pe obraz.
Nu se asteapta sa primeasca o confirmare, deci i-a unul dintre inelele din cutie si i-l aseaza cu grija pe deget. Vazand ca adolescentul inca nu face nici o miscare, i-a si celalalt obiect valoros, ii ghideaza mana catre a sa, repetand procedeul si incheiand « ceremonia ».
-Gata..ai scapat. – il anunta, ciufulindu-i putin parul si ridincandu-se. Se misca putin prin camera pentru a scapa de durerea acumulata datorita pozitiei, apoi il priveste din nou.
Myaki isi misca in cele din urma capul, uitandu-se la mana sa dreapta si o ridica, vrand sa cerceteze mica bijuterie. Spre surprinderea sa insa, din momentul in care isi inclina degetele aceasta cade, rostogolindu-se pana la picioarele lui Yuuri.
-Poate au gresit masura..o sa discut cu ei dupa sarbatori. Stai linistit : voi avea grija de el. – ia inelul in palma sa, privindu-l si comparandu-l cu celalalt, in cele din urma zambind pentru a-l linisti pe baiat.
-Nu!..nu..e in regula..Este bun si asa.. – se indreapta baiatul putin speriat catre el, punandu-si la loc obiectul si incercand sa zambeasca. Nu vrea sa il dea inapoi : este pentru prima data cand primeste asa ceva..poate ca este in stare de soc, dar stie bine ca inelul acesta trebuie sa ramana la el.
-Nu ma asteptam sa accepti atat de repede. S-a petrecut vreo schimbare in sufletelul tau iar eu nu mi-am data seama? – ii ridica barbia incet, prinzandu-l de mijloc cu cealalta mana si lipindu-l de corpul sau. Isi lasa buzele intre-dechise in momentul in care aude un soptit « Poate », apoi il impinge in pat jucaus, incepand din nou sa-l sarute.
25 Decembrie
« A fost cel mai frumos cadou.. »
Iar prin asta nu se refera doar la inel : Intreaga noapte a fost magica. Desi nu a fost prima de acest fel, cu Yuuri va fi intotdeauna altfel. De data aceasta poate sa spuna chiar faptul ca s-a distrat. A ras, a plans, a trecut prin toate starile intr-un ritm atat de alert incat nici nu mai stia de ce facea asta. Nu a obosit, dar inca ii este somn.
Sta cu ochii deschisi, restul corpului fiindu-i ascuns sub patura moale. Spre norocul sau, fereasta se afla in spatele sau, deci nu este afectat. Camera pare mult mai linistita acum : lumina alba de afara, intensificata de zapada se strecoara prin bucata mare de geam, luminand peretii bej.
Isi misca putin corpul, incercand sa se dezmorteasca, insa il atinge imediat pe cel al cantaretului. Ramane nemiscat, sperand ca nu l-a trezit, apoi se intoarce spre el pentru a-l putea privi. Zambeste calm, observand cat de linistit pare acesta cand doarme, apoi, asezandu-si mainile in jurul gatului acestuia, inchide din nou ochii, adancindu-si capul in parul solistului.
erul a devenit senin de-ndata cum ninsoare s-a rarit, intr-un final oprindu-se. Zapada de pe case arata acum precum un stat gros de zahar pudra pus pe niste prajituri mici si proaspat coapte. Casa micului cantaret a devenit colorata peste noapte, becurile si beteala inveselind-o. Este prima zi de Craciun, iar asta este mai mult decat vizibil, strada ingusta fiind mult mai strabatuta de oameni decat pana acum. In general este liniste, oamenii vorbind involuntar mai incet la vederea peisajului feeric..
-Yuuri! Gata..E prea mult! Trebuie sa respir! – striga baiatul cu lacrimi in ochi, gafaind si incercand sa-si elibereze parul din mainile solistului.
-Inchide gura ! Sunt aproape. – ii tranteste din nou capul, zambind triumfator, apoi isi retrage mana din parul acestuia, indreptandu-si spatele.
Baiatul se ridica cu greu, clipind des si scuturandu-si suvitele negre – si acum ude – de par. Isi pune mainile pe fata, murmurand continuu cuvantul « doare », incercand sa gaseasca un punct de sprijin. Yuuri ii atinge umerii, ghidandu-l spre el, apoi, luandu-I obrajii in mainile sale, il saruta amuzat pe nas.
-Vezi ce li se intampla copiilor neascultatori ? – ii zambeste in continuare, deschizandu-si apoi geaca. – Hai.. – ii apropie corpul de al lui, asezandu-i capul pe pieptul sau si strangandu-l in brate.
-Yuuri ! Ti-am spus sa il tii departe de zapada, nu sa il bagi cu capul in ea. – se aude vocea Danei care acum a iesit pe usa case, cu noul sau prieten in brate. Vocalistul surade, observand caciula rosie, cu o biluta moale si pufoasa in varful acesteia care atarna pe fata micului catel, apoi reuseste sa pronunta un “scuze” cu zambetul pe buze.
-Te-ai incalzit ? – il trezeste pe Myaki din scurta stare de euforie, indepartandu-l putin de corpul sau si aranzandu-i parul. Veselia i se reinstaureaza pe chip, de-ndata ce aude un raspuns afirmativ si ii vede obrajii imbujorati.
***
-Um..Yuuri ? – se incumeta baiatul sa prinda cu degetele sale inghetate o parte din maneca jachetei solistului, tragand incet de aceasta. A fost mereu ezitant cand trebuia sa il abordeze, dar asa putea sa demonstreze multor persoane ca Yuuri nu este atat de intimidant si oarecum critic cu cei din jur precum se crede : nu i-a reprosat nici macar o singura data faptul ca « ar trebui sa se hotarasca, daca vrea sa-i atraga atentia sau nu », cum ar fi facut altii. – Unde mergem.. ? – isi continua enuntul de-ndata ce aude sunetele care-i ofera incredere.
-Sa vizitam un prieten..Sunt sigur ca va fi incantat la vederea prietenului Danei. – ii face cu ochiul fetei zambind, in timp ce mana stanga i se misca incet, prinzand palma inghetata a baiatului intr-a sa.
-Hei ! Tu m-ai rugat sa il iau cu mine. Esti sigur ca nu va pati nimic ? Este cam mic pentru a iesi afara. – se uita fata la animalul ferit de vant cu ajutorul gecii sale, muscandu-si buzele aproape crapate datorita frigului.
-Stai linistita..Sta aproape. Nu va pati nimic. Uite ! – ii arata cladirea mare, aflata exact pe coltul strazii din fata lor si se grabeste sa ajunga in dreptul usii acesteia, uitand de faptul ca il tinea de mana pe adolescent si dandu-i drumul din instinct. –Iarta-ma.. – isi trece mana prin par, rusinat de fapta sa, apoi suna la intrare.
Au trecut cel putin doi ani de cand nu a tecut prin fata acestei case, iar ultima data a avut loc o cearta atat de serioasa, incat a uitat sa si intre in aceasta. Nu si-a cerut iertare, nu a explicat nimic despre acea intamplare si probabil nici nu o va face curand. Ii este bine asa cum este acum..nimeni nu a murit datorita faptului ca nu a discutat cu propiul tata din cate stie el, deci de ce ar fi el o exceptie ? Nu are nevoie de acesta. A muncit din greu pentru a scapa de dependenta fata de parinti si nu a regretat nici o secunda asta. Stie ca poate sa supravietuiasca si asa.
Este trezit din aceasta transa de catre caldura acumulata in timp intre palma sa si a lui Myaki. Se uita nedumerit catre acesta, observandu-i fata ingrijorata. Isi indreapta apoi privirea catre geamul din parte superioara a usii si observa mici lacrimi acumulate in ochii sai. Stia ca se mai intampla, dar de data aceasta nu si-a dat seama.
-Sunt bine.. – si le sterge repede, auzind pasii repezi ai celul care venea sa ii primeasca, apoi usa se deschide. –Kouta !
-Da.. ? – baiatul din casa impinge usa entuziast, insa in urmatoarea secunda ramane socat, privind in gol in fata sa. – Yuu-chan..? Yuu-chan!! Mi-a fost dor de tine ! Credeam ca voi muri de singuratate de cand ai plecat ! – se agata acesta de gatul solistului, aproape sufocandu-l. Nici el nu statea mai comod : spre nenorocul sau, in ultimii ani nu a reusit sa se inalte decat cu doi sau trei centimetrii, acum doar pragul usii ajutandu-l sa ajunga cu chipul in dreptul barbiei cantaretului.
-Fii serios..Nu ai voie sa mori pana cand nu esti major ! Ti-am mai spus asta. – ii prinde obrajii in palmele sale stiind ca asta astepta, apoi ii da drumul vazand ca acesta se misca pentru a le face loc sa intre.
Vantul incepand din nou sa adie cu putere, cei trei au facut un pas in casa luxoasa pentru ca usa sa se poata inchide, apoi s-au asezat pe canapea ; cel putin, Dana si Yuuri au facut asta.
« Ce caut aici.. ? » baiatul incepe sa se uite in jur cu discretie, gandindu-se cum ar putea sa scape de o oarecare discutie cu acest baiat pe care..pur si simplu nu il cunoaste, dar are impresia ca el stie cine este. « Este ciudat..Nu am ce cauta aici.. » incearca sa faca pasii necesari pentru a iesi din casa, dar este oprit de mana adolescentului misterios.
-Nu poti sa pleci acum. Inca nu am facut cunostinta. – ii zambeste oarecum straniu, lucru care incepe sa-l inspaimante pe baiat, apoi ii intinde si cealalta mana, vrand sa se cunoasca. – Myaki-chan, nu ? Eu sunt Kouta, un vechi admirator al acelui „domn”. – il arata in spate, surazand, pe Yuuri care pare deocamdata ocupat de cu totul altceva decat de ce fac cei doi.
Baiatul se uita ingrozindu-se cu fiecare cuvant auzit, neputand decat sa dea din cap. Se asteapta ca in orice moment, baiatul sa sara asupra lui cu un cutit, sau altceva cu care i-ar putea lua viata, fapt ce-l face sa cerceteze fiecare obiect din imensa sufragerie. Isi doreste mai mult ca oricand sa plece, insa frica si mana ce-i este inca prinsa de cea a baiatului il opreste. Nu intelege de ce l-a adus Yuuri aici..daca voia sa-l viziteze, putea merge si fara el, putea sa faca orice fara sa se teama ca ar fi fost vazut..
-Myaki.. ? – isi aude numele rostit de o voce care nu a mai fost auzita zicand acest lucru, si isi schimba rapid privirea catre locul de unde au venit sunetele respective. – Sper, spre binele tau, ca nu ne vei lasa aici, singuri. – il privesc demonic doi ochi intunecati, ce-l fac sa ramana nemiscat, fiindu-i frica si sa respire. – Mai am inca multe planuri care te includ si pe tine pentru astazi. – aceste cuvinte ii dau fiori, singurul lucru care-l face sa renunte la pozitia dreapta fiind mana sa, lasata libera din stransoarea lui Kouta. – Nu vei pleca, nu-i asa ? – i se cere o confirmare, la care el nu poate raspunde decat cu un « da » mut, exprimat prin miscarea capului si venirea sa langa ceilalti.
-Relaxeaza-te ! – se trezeste strans in brate de catre prietenul solistului, dar nu indrazneste sa spuna ceva, Yuuri fiind mult prea aproape si putand sa-l pedepseasca imediat in caz ca face vreo greseala. – Haide ! Stai jos. Vreau de mult timp sa te cunosc ! – ii zambeste acesta larg si continuu, insa el nu poate decat sa schiteze un zambet fortat pentru a nu il enerva.
***