06-07-2008, 08:58 PM
He he..nu sunt prea rabdatoare in perioada asta..iar daca a ajuns p pagina a 2-a, atunci chiar astept degeaba un post :))
Sper sa nu se considere double-post(ugh! i can't find those rules >_<)
So...sa vedem..pooate acum am noroc..
-Ce este ? - intreaba, abia apoi constientizand durerea de la nivelul palmelor…incep sa ii tremure, cioburile ajungand odata cu sangele pe tricoul sau alb…
-Sayuri…te simti bine… ? - il observa pe Midori langa el, analizandu-i ranile ce par a fi destul de adanci…stransese bucatile taioase de sticla in maini inainte de a-si da seama de fapta sa.
-Um…da…sunt bine… - incearca sa-l linisteasca ascunzandu-si durerea, insa acesta se aseaa langa el, prinzandu-i palmele in ale sale…
-May, adu-mi putina apa calda si bandaje, te rog. - ii graieste fetei care se grabeste catre baie in cautarea trusei medicale.
Dupa cateva minute in care adolescentul se straduieste sa-i opreasca sangerarea, tanara le aduce lucrurile cerute. Desi este obisnuit cu ranile si cu bataia, lui Yuuri ii este din ce in ce mai greu sa-si ascunda durerea…cu atat mai mult ca ii simte si palmele lui Midori mangaindu-le pe ale sale…asta nu il doare…dar il face sa-si piarda concentrarea…
Incepe sa roseasca vazand cu cata atentie ii sterge sangele si-i dezinfecteaza ranile… nu mai simte nici usturimea puternica de atunci cand alcoolul medicinal intra prin taieturile sale…este prea absorbit de caldura mainilor adolescentului din fata sa…
-Cum ai reusit ? - intreaba acesta amuzat incepand sa ii infasoare palmele in tifon…
Baiatul se imbujoreaza din nou la auzul vocii acestuia si il lasa putin sa astepte raspunsul in timp ce cauta o explicatie…
-Ma…gandeam la cineva si m-am enervat… - spune acesta primul lucru care-i vine in minte, rugandu-se sa fie credibil, in urma caruia primeste un suras de amuzament.
-N-as vrea sa fiu eu acea persoana in acest caz. - isi ridica privirea, aceasta intalnindu-se cu a lui, apoi ii lasa mainile libere. - Poti sa iei o pereche de pantaloni si un tricou de la Kouta. Se pare ca hainele tale nu mai pot fi folosite astazi. - ii arata spre pata destul de mare de sange ce se prelinsese intre timp pana pe pantalonii sai
Tanarul aproba din cap reusinat de fapta sa care-i oprise pe toti din distractia lor, apoi isi priveste in alta parte, vazandu-l pe Kouta apropiindu-se de el.
-Yuu-chan ! - ii aude vocea careia nu-i poate distinge tonul…unul amuzat, unul speriat sau nervos…? - Esti bine ? Te doare ? Vrei sa te duc la spital ? - incepe sa se ingrijoreze, prinzandu-l putin de mijloc in incercarea de a-i vedea chipul.
Yuuri ii raspunde calm, apoi se lasa condus de acesta in dormitor. Se uita plictisit la felul in care baiatul se agita cautand haine prin dulapul sau, apoi se trezeste cu imbracamintea langa el, pe marginea patului. Un tricou regru, destul de larg si o pereche de blugi lungi…Apuca pantalonii, cercetandu-i apoi se pregateste sa se dezbrace, insa ramane cu privirea catre colegul sau care inca n-a parasit camera.
Acesta se inroseste, lasandu-si capul incet in jos, apoi se intoarce militareste cu spatele la el. Tanarul zambeste, apoi se schimba, urmarindu-l in acelasi timp pentru a nu se intoarce. Kouta incepe sa cerceteze tabloul de pe peretele din fata sa, jucandu-se in acelasi timp cu mainile sale. Isi simte fata ca arde numai la gandul celui care este in spatele sau…ar vrea sa se intoarca ‘’din gresela’’, dar ii este mult prea frica…Dupa cateva minute chinuitoare de asteptare simte mana calda, desi acoperita de bandaje a adolescentului pe umarul sau « Gata. » ii aude vocea calda, simtindu-i respiratia pe gatul sau, apoi se intoarce, vazandu-l ca iese din camera…a fost mult prea aproape de data aceasta…nu poate sa iasa acum din dormitor…este prea infierbantat…
Dendata ce iese pe usa primul lucru care-i atrage atentia este aceeasi fata care l-a facut sa-si provoace ranile ce inca il dor puternic : incepe sa simta efectul spirtului. Il enerveaza faptul ca tanara se tine dupa Midori in tot ce face. Nici nu poate sa-i multumeasca pentru ca l-a ajutat, cu atat mai putin sa incerce sa porneasca o discutie…
Ii mai arunca acesteia o privire plina de nervi, apoi revine la locul sau, pe canapea.
-Hey, Yuuri ! - ii atrage atentia o prietena de-a sa privindu-l cu interes. - De mult nu te-am vazut atat de rosu la fata. Stii si tu ce inseamna asta ? - incepe sa-l tachineze, facandu-l sa-si incruciseze bratele si sa se incrunte.
Calmul ii dispare incet auzindu-si colegii chicotind destul de tare cat sa poata fi auziti, apoi se ridica brusc si iese apara.
Cerul este deja intunecat, stelele aparand sfioase precum diamantele pe o rochie de seara. Frunzele sunt purtate de vantul rece, oprindu-se pentru a fi cusute pe panza pamantului…
Briza nevazuta il ia prin surprindere, facandu-l sa tremure : tricoul colegului sau nu se numara printre cele mai groase pe care le-a purtat. Cu toate acestea…iesirea din acea atmosfera l-a mai relaxat, insa acum isi simte golul din stomac. Norocul sau ca tocmai se aduc aperitivele. Nemaiputand sa reziste, intra, insa nevrand inca o discutie cu prietenii sai, cauta o alta masa. Vazandu-l pe Kouta stand singur se convinge pe sine ca nu are de ce sa-l ignore si se indreapta spre el.
-Este ocupat ? – intreaba, zambind in timp ce atinge spatarul canapelei pe care sta acesta
-Um…nu… - raspunde baiatul, indreptandu-si privirea catre podea…de abia i-a trecut starea de dinainte si acum il apuca din nou…insa nu-l lasa inima sa refuze…
-Multumesc. - spune, asezandu-se langa el, atent pentru a nu-l atinge.
Minutele trec fara ca unul dintre ei sa spuna ceva…din cand in cand, Yuuri mai gusta cate un aperitiv, dar doar din lipsa de ocupatie…
-Um…iti sta bine negrul… - se chinuie Kouta sa deschida o discutie, vazand ca cel de langa el nu intentioneaza sa faca asta.
-Multumesc. - acest cuvant incepe sa-l deranjeze : nu stie daca il enerveaza cu intrebarile sau daca acesta este plictisit sa ii raspunda. - Dar pe tine cred ca arata si mai bine. - continua, facandu-i cu ochiul si zambind cand il vede inrosindu-se .
Tanarul isi sprijina capul in palma dreapta si-l priveste cu interes, pe buzele sale ramanand acelasi zambet intimidant. Baiatul incepe sa respire mai greu, aproape nemiscandu-si pieptul. Isi lasa buzele sa-i tremure usor cand Yuuri isi dezlipeste obrazul si isi apropie fata de a sa, apoi sunt opriti de o pana brusca de curent…afara fiind noapte nimic nu se mai vede…toti sunt amutiti, nestiind ce s-a intamplat, apoi se aude un geamat incet dupa care luminile incep din nou sa se aprinda.
-Yuu-chan… - reuseste Kouta sa-si gaseasca vocea, desi este foarte subtiata, vazandu-l pe adolescent ca se ridica de pe canapea. Nu s-a contrentat pana cum asupra destinului, dar acea pana de curent nu a fost o coincidenta..
Acesta ii mai zambeste o data, de data aceasta mai tandru, observandu-i ochii cum se maresc in timp ce se intersecteaza cu ai sai, apoi ii ridica putin barbia pentr a-i vedea chipul mai bine.
-Am incercat sa-l fac cat mai placut. Sper ca asa a fost. Sa stii ca daca imi spuneai ce simti cu gurita ta - care acum am aflat cat este de dulce - il primeai mai devreme. - ii spune, facandu-l sa se imbujoreze si mai tare, apoi ii spune un "La revedere" scurt si iese pe usa.
Ajuns acasa isi face un dus fierbinte pentru a se relaxa, insa fiind atent sa nu-si ude pansamentele. Dintotdeauna i-a placut sa simta apa prelingandu-se pe pielea sa catifelata...in special cand a avut o zi plina – ca aceasta. Dupa ce termina isi schimba hainele, se intinde in pat si incepe sa numere umbrele copacilor ce apar pe peretii din dormitorul sau. Cu toate acestea nu poate sa nu se gandeasca la Midori...nici el nu stie ce l-a facut sa-l sarute pe Kouta sau ce se va intampla dupa...nu-si doreste sa mai vada pe cineva trist din cauza sa...s-a intamplat deja de prea multe ori...
Vantul incepe sa patrunda in camera prin geamul deschis si-l face sa tremure, pielea fiindu-i inca umeda de la dus – nu s-a sinchisit nici macar sa se stearga...Se incapataneaza si nu inchide geamul, apoi isi acopera corpul cu o patura subtire aflata din intamplare prin preajma...Se ia singur in brate, bagandu-si capul intre umeri si incearca sa adoarma...
27 Aprilie 2002
Dimineata aduce cu ea raze de soare ce scalda dormitorul rece...Temperatura este chiar mai scazuta decat afara, insa baiatul nu pare interesat – norocul lui ca nu se imbolnaveste usor...Se ridica din pat, fiind patruns de o durere ingrozitoare de spate de cum atinge podeaua...Ochii i se maresc si geme putin de durere incercand sa se sprijine de noptiera...A banuit ca il va durea spatele, dar nu atat de rau incat sa nu se poata tina pe picioare...Incepe sa tremure si in sfarsit inchide geamul dupa care porneste incalzirea prin podea...Ne-mai-suportand temperatura scauzuta se grabeste cu ultimele puteri spre baie, umple repede cada si intra nerabdator in ea...Nu-i mai pasa de faptul ca pielea i s-a inrosit deja sau ca apa a ajuns si pe podea...Totul este bine atat timp cat se incalzeste si durerea i se amelioreaza...Ar lua un pumn de pastie si calmante in acet moment, dar cunoaste riscurile si prefera sa ia decat una singura...asta dupa ce iese din baie...
Isi da seama ca este inutil sa mai incerce sa mearga la cursurile de pian de la scoala din moment ce el nici nu se mai poate controla, tremurand tot si isi suna unul dintre colegi...A mai scapat de o grija...mai raman altele...
Brusc il apuca o stare puternica de oboseala – ciudat, el de abia fiind trezit, insa nu mai se incapataneaza, isi ia un pahar cu apa si se intoarce in pat...Are noroc...deja s-a incalzit...este mult mai bine...Isi priveste ironic mainile cum tremura : este in starea asta doar datorita lenei sale... « Sa ma invat minte. » rade de propia-i prostie si isi trage asternutul peste el...
Sper sa nu se considere double-post(ugh! i can't find those rules >_<)
So...sa vedem..pooate acum am noroc..
-Ce este ? - intreaba, abia apoi constientizand durerea de la nivelul palmelor…incep sa ii tremure, cioburile ajungand odata cu sangele pe tricoul sau alb…
-Sayuri…te simti bine… ? - il observa pe Midori langa el, analizandu-i ranile ce par a fi destul de adanci…stransese bucatile taioase de sticla in maini inainte de a-si da seama de fapta sa.
-Um…da…sunt bine… - incearca sa-l linisteasca ascunzandu-si durerea, insa acesta se aseaa langa el, prinzandu-i palmele in ale sale…
-May, adu-mi putina apa calda si bandaje, te rog. - ii graieste fetei care se grabeste catre baie in cautarea trusei medicale.
Dupa cateva minute in care adolescentul se straduieste sa-i opreasca sangerarea, tanara le aduce lucrurile cerute. Desi este obisnuit cu ranile si cu bataia, lui Yuuri ii este din ce in ce mai greu sa-si ascunda durerea…cu atat mai mult ca ii simte si palmele lui Midori mangaindu-le pe ale sale…asta nu il doare…dar il face sa-si piarda concentrarea…
Incepe sa roseasca vazand cu cata atentie ii sterge sangele si-i dezinfecteaza ranile… nu mai simte nici usturimea puternica de atunci cand alcoolul medicinal intra prin taieturile sale…este prea absorbit de caldura mainilor adolescentului din fata sa…
-Cum ai reusit ? - intreaba acesta amuzat incepand sa ii infasoare palmele in tifon…
Baiatul se imbujoreaza din nou la auzul vocii acestuia si il lasa putin sa astepte raspunsul in timp ce cauta o explicatie…
-Ma…gandeam la cineva si m-am enervat… - spune acesta primul lucru care-i vine in minte, rugandu-se sa fie credibil, in urma caruia primeste un suras de amuzament.
-N-as vrea sa fiu eu acea persoana in acest caz. - isi ridica privirea, aceasta intalnindu-se cu a lui, apoi ii lasa mainile libere. - Poti sa iei o pereche de pantaloni si un tricou de la Kouta. Se pare ca hainele tale nu mai pot fi folosite astazi. - ii arata spre pata destul de mare de sange ce se prelinsese intre timp pana pe pantalonii sai
Tanarul aproba din cap reusinat de fapta sa care-i oprise pe toti din distractia lor, apoi isi priveste in alta parte, vazandu-l pe Kouta apropiindu-se de el.
-Yuu-chan ! - ii aude vocea careia nu-i poate distinge tonul…unul amuzat, unul speriat sau nervos…? - Esti bine ? Te doare ? Vrei sa te duc la spital ? - incepe sa se ingrijoreze, prinzandu-l putin de mijloc in incercarea de a-i vedea chipul.
Yuuri ii raspunde calm, apoi se lasa condus de acesta in dormitor. Se uita plictisit la felul in care baiatul se agita cautand haine prin dulapul sau, apoi se trezeste cu imbracamintea langa el, pe marginea patului. Un tricou regru, destul de larg si o pereche de blugi lungi…Apuca pantalonii, cercetandu-i apoi se pregateste sa se dezbrace, insa ramane cu privirea catre colegul sau care inca n-a parasit camera.
Acesta se inroseste, lasandu-si capul incet in jos, apoi se intoarce militareste cu spatele la el. Tanarul zambeste, apoi se schimba, urmarindu-l in acelasi timp pentru a nu se intoarce. Kouta incepe sa cerceteze tabloul de pe peretele din fata sa, jucandu-se in acelasi timp cu mainile sale. Isi simte fata ca arde numai la gandul celui care este in spatele sau…ar vrea sa se intoarca ‘’din gresela’’, dar ii este mult prea frica…Dupa cateva minute chinuitoare de asteptare simte mana calda, desi acoperita de bandaje a adolescentului pe umarul sau « Gata. » ii aude vocea calda, simtindu-i respiratia pe gatul sau, apoi se intoarce, vazandu-l ca iese din camera…a fost mult prea aproape de data aceasta…nu poate sa iasa acum din dormitor…este prea infierbantat…
Dendata ce iese pe usa primul lucru care-i atrage atentia este aceeasi fata care l-a facut sa-si provoace ranile ce inca il dor puternic : incepe sa simta efectul spirtului. Il enerveaza faptul ca tanara se tine dupa Midori in tot ce face. Nici nu poate sa-i multumeasca pentru ca l-a ajutat, cu atat mai putin sa incerce sa porneasca o discutie…
Ii mai arunca acesteia o privire plina de nervi, apoi revine la locul sau, pe canapea.
-Hey, Yuuri ! - ii atrage atentia o prietena de-a sa privindu-l cu interes. - De mult nu te-am vazut atat de rosu la fata. Stii si tu ce inseamna asta ? - incepe sa-l tachineze, facandu-l sa-si incruciseze bratele si sa se incrunte.
Calmul ii dispare incet auzindu-si colegii chicotind destul de tare cat sa poata fi auziti, apoi se ridica brusc si iese apara.
Cerul este deja intunecat, stelele aparand sfioase precum diamantele pe o rochie de seara. Frunzele sunt purtate de vantul rece, oprindu-se pentru a fi cusute pe panza pamantului…
Briza nevazuta il ia prin surprindere, facandu-l sa tremure : tricoul colegului sau nu se numara printre cele mai groase pe care le-a purtat. Cu toate acestea…iesirea din acea atmosfera l-a mai relaxat, insa acum isi simte golul din stomac. Norocul sau ca tocmai se aduc aperitivele. Nemaiputand sa reziste, intra, insa nevrand inca o discutie cu prietenii sai, cauta o alta masa. Vazandu-l pe Kouta stand singur se convinge pe sine ca nu are de ce sa-l ignore si se indreapta spre el.
-Este ocupat ? – intreaba, zambind in timp ce atinge spatarul canapelei pe care sta acesta
-Um…nu… - raspunde baiatul, indreptandu-si privirea catre podea…de abia i-a trecut starea de dinainte si acum il apuca din nou…insa nu-l lasa inima sa refuze…
-Multumesc. - spune, asezandu-se langa el, atent pentru a nu-l atinge.
Minutele trec fara ca unul dintre ei sa spuna ceva…din cand in cand, Yuuri mai gusta cate un aperitiv, dar doar din lipsa de ocupatie…
-Um…iti sta bine negrul… - se chinuie Kouta sa deschida o discutie, vazand ca cel de langa el nu intentioneaza sa faca asta.
-Multumesc. - acest cuvant incepe sa-l deranjeze : nu stie daca il enerveaza cu intrebarile sau daca acesta este plictisit sa ii raspunda. - Dar pe tine cred ca arata si mai bine. - continua, facandu-i cu ochiul si zambind cand il vede inrosindu-se .
Tanarul isi sprijina capul in palma dreapta si-l priveste cu interes, pe buzele sale ramanand acelasi zambet intimidant. Baiatul incepe sa respire mai greu, aproape nemiscandu-si pieptul. Isi lasa buzele sa-i tremure usor cand Yuuri isi dezlipeste obrazul si isi apropie fata de a sa, apoi sunt opriti de o pana brusca de curent…afara fiind noapte nimic nu se mai vede…toti sunt amutiti, nestiind ce s-a intamplat, apoi se aude un geamat incet dupa care luminile incep din nou sa se aprinda.
-Yuu-chan… - reuseste Kouta sa-si gaseasca vocea, desi este foarte subtiata, vazandu-l pe adolescent ca se ridica de pe canapea. Nu s-a contrentat pana cum asupra destinului, dar acea pana de curent nu a fost o coincidenta..
Acesta ii mai zambeste o data, de data aceasta mai tandru, observandu-i ochii cum se maresc in timp ce se intersecteaza cu ai sai, apoi ii ridica putin barbia pentr a-i vedea chipul mai bine.
-Am incercat sa-l fac cat mai placut. Sper ca asa a fost. Sa stii ca daca imi spuneai ce simti cu gurita ta - care acum am aflat cat este de dulce - il primeai mai devreme. - ii spune, facandu-l sa se imbujoreze si mai tare, apoi ii spune un "La revedere" scurt si iese pe usa.
***
Ajuns acasa isi face un dus fierbinte pentru a se relaxa, insa fiind atent sa nu-si ude pansamentele. Dintotdeauna i-a placut sa simta apa prelingandu-se pe pielea sa catifelata...in special cand a avut o zi plina – ca aceasta. Dupa ce termina isi schimba hainele, se intinde in pat si incepe sa numere umbrele copacilor ce apar pe peretii din dormitorul sau. Cu toate acestea nu poate sa nu se gandeasca la Midori...nici el nu stie ce l-a facut sa-l sarute pe Kouta sau ce se va intampla dupa...nu-si doreste sa mai vada pe cineva trist din cauza sa...s-a intamplat deja de prea multe ori...
Vantul incepe sa patrunda in camera prin geamul deschis si-l face sa tremure, pielea fiindu-i inca umeda de la dus – nu s-a sinchisit nici macar sa se stearga...Se incapataneaza si nu inchide geamul, apoi isi acopera corpul cu o patura subtire aflata din intamplare prin preajma...Se ia singur in brate, bagandu-si capul intre umeri si incearca sa adoarma...
27 Aprilie 2002
Dimineata aduce cu ea raze de soare ce scalda dormitorul rece...Temperatura este chiar mai scazuta decat afara, insa baiatul nu pare interesat – norocul lui ca nu se imbolnaveste usor...Se ridica din pat, fiind patruns de o durere ingrozitoare de spate de cum atinge podeaua...Ochii i se maresc si geme putin de durere incercand sa se sprijine de noptiera...A banuit ca il va durea spatele, dar nu atat de rau incat sa nu se poata tina pe picioare...Incepe sa tremure si in sfarsit inchide geamul dupa care porneste incalzirea prin podea...Ne-mai-suportand temperatura scauzuta se grabeste cu ultimele puteri spre baie, umple repede cada si intra nerabdator in ea...Nu-i mai pasa de faptul ca pielea i s-a inrosit deja sau ca apa a ajuns si pe podea...Totul este bine atat timp cat se incalzeste si durerea i se amelioreaza...Ar lua un pumn de pastie si calmante in acet moment, dar cunoaste riscurile si prefera sa ia decat una singura...asta dupa ce iese din baie...
Isi da seama ca este inutil sa mai incerce sa mearga la cursurile de pian de la scoala din moment ce el nici nu se mai poate controla, tremurand tot si isi suna unul dintre colegi...A mai scapat de o grija...mai raman altele...
Brusc il apuca o stare puternica de oboseala – ciudat, el de abia fiind trezit, insa nu mai se incapataneaza, isi ia un pahar cu apa si se intoarce in pat...Are noroc...deja s-a incalzit...este mult mai bine...Isi priveste ironic mainile cum tremura : este in starea asta doar datorita lenei sale... « Sa ma invat minte. » rade de propia-i prostie si isi trage asternutul peste el...
***