02-07-2008, 02:45 PM
I'm gonna die...e a treia oara cand o pierd ><
So..eu continui cu capitolul trei, iar daca cineva - nu cred, dar in orice caz - vrea sa o citeasca de la inceput, il rog sa imi dea un PM.
Deci, sper ca mai este cineva interesat si..lectura placuta :) astept critici.
Amintire Note : Actiunea se va petrece in trecutul lui Yuuri pe toata durata capitolului trei.
21 Februarie 2002
Ninsoarea n-a mai incetat din luna Decembrie�stratul este prea mare pentru a se deschide scolile sau pentru a se putea umbla pe sosele, deci toti oamenii din oras stau in casa, odihnindu-se. Aproape toti�
Intr-o casa modesta, desi destul de incapatoare, cu un etaj, de la marginea soselei nu s-a lasat linistea de dimineata�Vecinii stiu - in mare parte - ceea ce se petrece�aud tipete cateva minute�asemanatoare cu o cearta, apoi o palma si totul se linisteste�Pe de o parte se mira : tanarul de alaturi este cunoscut ca un baiat educat, calm si rabdator�Dar nimeni nu l-a vazut iesind din casa sau chemand pe cineva la el�
-Naki�Daca ma mai lovesti odata ma imbrac si plec ! - se aude o voce putin ragusita, spunand aproape tremurand amenintarea.
-Treaba ta. Nu este interesul meu. Eu mi-am primit banii pe luna aceasta. Daca vrei sa pleci, pleaca ! - ii raspunde adolescentul cu parul saten, scurt si ochii caprui, parand indiferent.
Baiatul ce sta pe salteaua subtire de pe jos il priveste cu ochii in lacrimi, muscandu-si buzele, apoi se ridica, sprijinindu-se de bara de metal de langa el. Isi aseaza mai bine pantalonii stramti, negri si bluza galbena, din bumbac si se duce in mijlocul camerei, pasind peste saltele pana cand ajunge pe parket.
-Ce fac acum ? - il intreaba incruntat, incrucisandu-si bratele si lasandu-si parul negru, lucios sa-i mangaie obrajii
-Ce ai facut si pana acum. Arata-mi ce ai retinut. - seaseaza acesta pe un scaun, pornind combina si privindu-l pe baiat.
-Bine, bine� - accepta intr-un final, dandu-si seama ca nu are rost sa se certe din nou�tot el avand de suferit in acest caz�
12 Martie 2002
Probabil ma urasti, defapt sunt sigur de asta, si poate ca nici nu vei citi aceasta scrisoare, dar�daca macar o deschizi�te implor sa citesti ce am de spus�este pentru ultima data cand iti cer ceva.
Mi-a luat mult timp pentru a-mi aduna curajul sa iti scriu, insa m-am gandit ca trebuie sa lamurim totul�odata pentru totdeauna�
Stiu ca niciodata nu o sa fiu capabil sa inteleg durerea pe care ai suferit-o vazandu-ti parintii omorandu-se unul pe altul, apoi dandu-ti seama ca esti singur - eu te parasisem de mult�
Sper ca la camin te simti bine, ca ti-ai gasit prieteni adevarati si ca nu vei mai da peste nemernici ca mine. M-am interesat, desi nu mi-am permis sa vin pentru a te vedea, si am aflat ca serviciile de acolo sunt foarte bune si ma bucur pentru tine.
O sa crezi ca inca te mint cu nerusinare spunandu-ti ca plang in timp ce ma descarc pe foaia asta gasita la intamplare pe birou si nu te condamn�insa, macar acum, in semn de respect pentru tine si pentru aceasta revedere, iti jur ca nu am sa mai spun nici o minciuna.
Nu mai merit sa ma numesc prietenul tau, nu ? Oare de ce mai intreb ? Normal ca nu. Te-am lasat singur�mi-ai spus de atatea ori ca sunt singurul tau prieten, ca vei face totul ca sa ramanem asa, ca nimic nu ne va desparti�insa tu ai facut tot ce ai putut. Eu sunt cel care si-a batut joc de eforturile tale. Te-ai gandit intotdeuna la amandoi sau doar la mine cand ai facut ceva, insa eu de abia imi aminteam de tine�
Nu ti-am acordat atentia si respectul cuvenit, dar acum este deja prea tarziu. Mi-as dori sa te mai intalnesc o data. Naki nu ma pedepseste suficient pentru durerea ta. Vreau sa ma faci sa sufar, Fabi ! Sa-mi dau seama de chinul prin care ai trecut. Sa platesc pentru cat am fost de egoist, pentru nepasarea mea, pentru rautatea mea !
De ce trebuia sa se intample asa� ? De ce n-am putut sa te pretuiesc asa cum meritai� ?
Intrebari fara rost�puse in casa goala�in care rasuna numai plansetul meu si penita stiloului frecata de hartie�Ma intreb oare ce faci acum�Sper ca m-ai dat uitarii�ca-ti traiesti viata si ca incerci sa o iei de la capat�
Am fost la mormantul mamei tale�sper ca nu i-am deranjat odihna�i-am cerut si ei si tatalui tau iertare ca nu am fost cu tine�Nu mi-ai mai ramas decat tu�Imi pare rau�cuvinte banala scrise din lasitate pe foaie�cred ca nu valoreaza nimic�in special pentru tine�
Sa facem un pas in spate, te rog. Sa ne amintim pentru o clipa de zilele frumoase cand ne plimbam prin parc�Adoram zambetul tau si aproape ca te obligam sa-mi zambesti cateodata, insa tu nu-mi cereai niciodata nimic. Erai multumit prin a sta langa mine�Oare ce m-a facut sa te pierd�erai singurul care ma acceptai exact asa cum eram�cu defecte, cu pari bune�
Corect�nu vrei sa-ti amintesti�voi termina acum�sper ca nu ti-am stricat ziua cu scrisoarea mea si ca nu te vei simti rau cand citesti aceste ultime randuri. Simteam nevoia sa iti spun ceea ce aveam pe suflet : vina si parerea de rau�Acum ma gandesc cum sa termin�pot sa imi pun pur si simplu numele, dar�imi voi continua obiceiul�
27 Martie 2002
Un ger teribil s-a napustit peste oras, exact dupa ce zilele calduroase s-au facut simtite mai bine�Nu ploua, nu ninge, nu bate vantul�doar ingheata�floricelele gingase, rozalii ale pomilor incep sa se transforme in nestemate ce la prima atingere cad firave pe trotuarul rece�
Cerul este dominat de o singura culoare�un gri intunecat ce te-nspaimanta si te forteaza sa ramai in casa�nu se vad nori, nu este nici senin�este ceva greu de explicat�ca si celelalte lucruri din jur, de pe strada�
Suprafata baltilor vechi, murdare se intareste, prinzand in ea valurile mici provocate de pasi�
Incep sa se simta scurte rafale de vant ce intensifica gerul, insa imprastiind atmosfera statica, sufcanta ce s-a asezat in aer.
So..eu continui cu capitolul trei, iar daca cineva - nu cred, dar in orice caz - vrea sa o citeasca de la inceput, il rog sa imi dea un PM.
Deci, sper ca mai este cineva interesat si..lectura placuta :) astept critici.
Amintire Note : Actiunea se va petrece in trecutul lui Yuuri pe toata durata capitolului trei.
III. Beginning..
21 Februarie 2002
Ninsoarea n-a mai incetat din luna Decembrie�stratul este prea mare pentru a se deschide scolile sau pentru a se putea umbla pe sosele, deci toti oamenii din oras stau in casa, odihnindu-se. Aproape toti�
Intr-o casa modesta, desi destul de incapatoare, cu un etaj, de la marginea soselei nu s-a lasat linistea de dimineata�Vecinii stiu - in mare parte - ceea ce se petrece�aud tipete cateva minute�asemanatoare cu o cearta, apoi o palma si totul se linisteste�Pe de o parte se mira : tanarul de alaturi este cunoscut ca un baiat educat, calm si rabdator�Dar nimeni nu l-a vazut iesind din casa sau chemand pe cineva la el�
-Naki�Daca ma mai lovesti odata ma imbrac si plec ! - se aude o voce putin ragusita, spunand aproape tremurand amenintarea.
-Treaba ta. Nu este interesul meu. Eu mi-am primit banii pe luna aceasta. Daca vrei sa pleci, pleaca ! - ii raspunde adolescentul cu parul saten, scurt si ochii caprui, parand indiferent.
Baiatul ce sta pe salteaua subtire de pe jos il priveste cu ochii in lacrimi, muscandu-si buzele, apoi se ridica, sprijinindu-se de bara de metal de langa el. Isi aseaza mai bine pantalonii stramti, negri si bluza galbena, din bumbac si se duce in mijlocul camerei, pasind peste saltele pana cand ajunge pe parket.
-Ce fac acum ? - il intreaba incruntat, incrucisandu-si bratele si lasandu-si parul negru, lucios sa-i mangaie obrajii
-Ce ai facut si pana acum. Arata-mi ce ai retinut. - seaseaza acesta pe un scaun, pornind combina si privindu-l pe baiat.
-Bine, bine� - accepta intr-un final, dandu-si seama ca nu are rost sa se certe din nou�tot el avand de suferit in acest caz�
***
12 Martie 2002
Kyoto, Japonia
Draga Fabi,
Stiu ca te enervezi intotdeauna cand te abordez asa, dar�acesta imi este obiceiul�si�nici dupa marile prostii pe care le-am facut nu mi l-am schimbat�Probabil ma urasti, defapt sunt sigur de asta, si poate ca nici nu vei citi aceasta scrisoare, dar�daca macar o deschizi�te implor sa citesti ce am de spus�este pentru ultima data cand iti cer ceva.
Mi-a luat mult timp pentru a-mi aduna curajul sa iti scriu, insa m-am gandit ca trebuie sa lamurim totul�odata pentru totdeauna�
Stiu ca niciodata nu o sa fiu capabil sa inteleg durerea pe care ai suferit-o vazandu-ti parintii omorandu-se unul pe altul, apoi dandu-ti seama ca esti singur - eu te parasisem de mult�
Sper ca la camin te simti bine, ca ti-ai gasit prieteni adevarati si ca nu vei mai da peste nemernici ca mine. M-am interesat, desi nu mi-am permis sa vin pentru a te vedea, si am aflat ca serviciile de acolo sunt foarte bune si ma bucur pentru tine.
O sa crezi ca inca te mint cu nerusinare spunandu-ti ca plang in timp ce ma descarc pe foaia asta gasita la intamplare pe birou si nu te condamn�insa, macar acum, in semn de respect pentru tine si pentru aceasta revedere, iti jur ca nu am sa mai spun nici o minciuna.
Nu mai merit sa ma numesc prietenul tau, nu ? Oare de ce mai intreb ? Normal ca nu. Te-am lasat singur�mi-ai spus de atatea ori ca sunt singurul tau prieten, ca vei face totul ca sa ramanem asa, ca nimic nu ne va desparti�insa tu ai facut tot ce ai putut. Eu sunt cel care si-a batut joc de eforturile tale. Te-ai gandit intotdeuna la amandoi sau doar la mine cand ai facut ceva, insa eu de abia imi aminteam de tine�
Nu ti-am acordat atentia si respectul cuvenit, dar acum este deja prea tarziu. Mi-as dori sa te mai intalnesc o data. Naki nu ma pedepseste suficient pentru durerea ta. Vreau sa ma faci sa sufar, Fabi ! Sa-mi dau seama de chinul prin care ai trecut. Sa platesc pentru cat am fost de egoist, pentru nepasarea mea, pentru rautatea mea !
De ce trebuia sa se intample asa� ? De ce n-am putut sa te pretuiesc asa cum meritai� ?
Intrebari fara rost�puse in casa goala�in care rasuna numai plansetul meu si penita stiloului frecata de hartie�Ma intreb oare ce faci acum�Sper ca m-ai dat uitarii�ca-ti traiesti viata si ca incerci sa o iei de la capat�
Am fost la mormantul mamei tale�sper ca nu i-am deranjat odihna�i-am cerut si ei si tatalui tau iertare ca nu am fost cu tine�Nu mi-ai mai ramas decat tu�Imi pare rau�cuvinte banala scrise din lasitate pe foaie�cred ca nu valoreaza nimic�in special pentru tine�
Sa facem un pas in spate, te rog. Sa ne amintim pentru o clipa de zilele frumoase cand ne plimbam prin parc�Adoram zambetul tau si aproape ca te obligam sa-mi zambesti cateodata, insa tu nu-mi cereai niciodata nimic. Erai multumit prin a sta langa mine�Oare ce m-a facut sa te pierd�erai singurul care ma acceptai exact asa cum eram�cu defecte, cu pari bune�
Corect�nu vrei sa-ti amintesti�voi termina acum�sper ca nu ti-am stricat ziua cu scrisoarea mea si ca nu te vei simti rau cand citesti aceste ultime randuri. Simteam nevoia sa iti spun ceea ce aveam pe suflet : vina si parerea de rau�Acum ma gandesc cum sa termin�pot sa imi pun pur si simplu numele, dar�imi voi continua obiceiul�
Cu prietenie,
Yuu
Yuu
27 Martie 2002
Un ger teribil s-a napustit peste oras, exact dupa ce zilele calduroase s-au facut simtite mai bine�Nu ploua, nu ninge, nu bate vantul�doar ingheata�floricelele gingase, rozalii ale pomilor incep sa se transforme in nestemate ce la prima atingere cad firave pe trotuarul rece�
Cerul este dominat de o singura culoare�un gri intunecat ce te-nspaimanta si te forteaza sa ramai in casa�nu se vad nori, nu este nici senin�este ceva greu de explicat�ca si celelalte lucruri din jur, de pe strada�
Suprafata baltilor vechi, murdare se intareste, prinzand in ea valurile mici provocate de pasi�
Incep sa se simta scurte rafale de vant ce intensifica gerul, insa imprastiind atmosfera statica, sufcanta ce s-a asezat in aer.