26-10-2008, 09:30 PM
Pika pika boom..am asteptat muult, dar nu vreau sa las povestea sa moara chiar asa XD
O parere, please? :o3
VI. I Want You To Shine Again!
16 Mai
O singură rază de lumină îndrazneşte să patrundă pe fereastra deschisă de curând, celelalte fiind prea sfioase şi absorbite de norii de ploaie.
Şi-ar fi dorit să adoarmă din nou, să viseze şi să nu mai trebuiască să înfrunte realitatea, aceea că nu a fost cu nimic diferit faţă de practicantele celei mai vechi meserii din lume. A fost doar mai josnic şi mult mai putin priceput.
Nu credea că va fi vreodată în stare să facă aşa ceva, cu atât mai putin, nu pentru a face pe cineva să se apropie de el. Din pacate, nici macar nu a reuşit ceea ce îşi doreşte atat de mult. De c ear ramâne acesta împreună cu el? Sunt mii de personae acolo care îi pot oferi lucruri pe care el nu le-ar avea niciodată. Dragostea este singurul lucru pe care i-l poate oferi, împreună cu încrederea sa oarbă, dar nici pe acestea nu reuşeşte să i le arate sau demonstreze. Cu toate acestea, îşi doreşte să audă din nou acele cuvinte atât de frumos pronuntate, chiar dacă nu ar fi la timpul prezent. Îşi doreşte să afle că nu a iubit şi iubeşte o persoană în zadar, el fiind mintit de fiecare dată.
Îl priveşte de sub aşternut, cu obrajii îmbujorati şi ochii ce poartă amintirea unor lacrimi proaspete, clipind rar şi lent. Cântaretul se îndepartează din senin de geam, facându-l să-şi închidă ochii rapid, nevrând să se ştie că e treaz.
— Vrei să te joci? – îi mângâie obrazul cu palma dreaptă, stând în picioare şi privindu-l cu un zâmbet calm. – Mai bine te-ai odihni.. – se aşează lângă el, îmbrăţişându-l prin aşternut şi sârutându-i încet parul.
Baiatului îi scapă un scurt geamat, deoarece emotiile l-au facut sî-şi ţină respiratia, apoi de adânceşte timid în pieptul lui Yuuri.
— Ştiu..îmi pare rau. – solistul îi raspunde unor vorbe pe care baiatul nu a reuşit să le rostească, acceptându-i rugamintea de a-l îmbratişa mai strâns.
Nu i-a placut niciodată ceea ce face, faptul că nu ştie în unele situatii să-şi înteleagă sentimentele şi că îşi dă seama prea târziu. Face greşeli din teribilism sau din plictiseală, însă toate cuvintele care ţin de actul de a-şi cere scuze sunt respinse de orgoliul sau mult prea mare.
Acum îşi dă seama de cât de uşor a vrut să uite tot ce s-a întâmplat. Credea că aşa ar fi dat un semn de maturitate si că ar obtine mai multă încredere pentru a trece de depresia pe care o avea din cauza stresului. Abia în zilele urmatoare, când statea singur, şi-a dat seama că ceva lipsea. Acel gol a disparut repede, fiind umplut aproape cu totul de prezenta acelei fete. Era doar..ca întotdeauna. Totuşi, a disparut şi ea, iar golul era dublu. Oricum, nu era exact ceea ce îşi dorea el; era experimentată, ştia şă îşi spună dorintele şi dorea să îi fie împlinite. Îi lipsea acea inocenţă, acea dorinţă de cunoaştere, iar el deja începuse să aprecieze lucrurile acestea.
Nu mai ştie ce să facă. Este prea obosit pentru a gasi replicile potrivite, care l-ar pune într-o lumină bună şi prea neîndemânatic pentru a-i adresa cuvintele acelea frumoase, care, odată, rezolvau totul.
Mai are doar o solutie, pe care nu a folosit-o cu adevarat până acum decât o singură dată, cu persoana care i-a aratat-o. Urăşte acea metodă, dar s-a jurat sa-i ofere totul; iar acest lucru nu se poate întâmpla cât timp ei nu sunt împreună.
— Bine..este doar vina mea. – îl îndepartează încet, ţinându-i obrajii în palme. – Şi pentru ce s-a întâmplat aseară şi pentru celelalte lucruri. – încă îl priveşte serios, deşi baiatul cu greu poate întelege ceva, fiind luat pe nepregatite din lumea grijilor sale. – Ştii restul cuvintelor, deci voi trece direct la concluzie. De saptamâna viitoare stai la mine. Ştiu că nu am niciun drept să te mai controlez, dar promit că este ultima oară când o voi face. Iar dupa şcoală mergem la doctor; dacă tu ai ceva, atunci voi avea şi eu, deci ceva ne leagă..din nou.
Yuuri a vorbit atât de repede şi mult, încât l-a speriat la un moment dat, dar a înteles totul. Felul sau de a gândi îi spune să refuze, să îşi ceară scuze şi să rupă orice legatură cu el dupa aceasta, dar dorinta de a fi din nou alaturi de solist este mult mai puternică.
Nu a putut să pună în aplicare acea metodă, dar o va folosi în fiecare zi în care vor fi împreună.
15 Iunie
La acest lucru..chiar nu s-a gandit pana acum. Nu s-a simtit in stare sa mearga la doctor, deci orice este posibil. Poate avea orice boala, iar Yuuri stia asta din prima clipa. Cu toate acestea, au facut – daca are macar dreptul sa creada – dragoste, avand in acelasi timp grija sa nu faca nimic din ceea ce i-ar fi putut aminti de acea intamplare.
Putea sa faca asta sis a simta acelasi lucru - sau poate chiar mai mult – cu orice alta persoana. De ce a riscat cu el? De ce este mereu atat de imatur?
Aceasta este cauza? Dar nu era nevoie..Stia ca inc ail iubeste si ca nu i-ar cere niciodata un astfel de lucru. Nici daca erau impreuna nu ar fi indraznit sa vrea asa ceva; Acel inel era de ajuns.
[aligncenter]***[/align]
Acum, toate acele cuvinte il deruteaza, il sperie mai mult decat orice. A citit, a intrebat profesorii, a citit din nou si nu a reusit decat sa se ingrijoreze. Poate este doar imaginatia sa cand crede ca are simptomele unei boli, dar este la fel de posibil sa fie si pura realitate.
Astazi este ziua cea mai grea. Scoala s-a incheiat, a trecut “cu bine” de ultimele zile din clasa a IX-a, iar el are programare la doctor. Pe drum ii trece prin minte gandul de care se temea cel mai tare. Vrea s ail ignore, dar nu poate. “Mai bine moare, decat sa traiasca, stiind ca i-a facut asa ceva singurei personae pe care a iubit-o..in acest mod.”
Totusi, nu vrea sa isi ia adio. Nu atat de devreme, nu inainte de a putea sa ii spuna din nou “te iubesc”. Trebuie sa faca sacrificii in schimb. Ii va spune astazi, apoi va pleca,,si va fi ultima data cand il va vedea.
Cedeaza putin cand il vede la cativa metri distranta, zambindu-I, iar ochii il dor in incercarea de a-si incatusa lacrimile. Obrajii i se inrosesc, iar inima ii bate prea repede cand primeste un sarut pe frunte, , apoi raman asa cand Yuuri il tine de mana. Il priveste pe ascuuns, amintindu-si ca este ultima oara cand se vor mai plimba, cand solistul il va vedea in viata..si ezita din nou.
— Va fi bine. – tot ceea ce spune, tot ceea ce face acesta ii aminteste de zilele atat de bune si fericite. – Acum sunt aici. Voi avea grija de tine.. – spune asta intentionat, iar baiatul este constient de situatie.
Yuuri a stiut mereu ca lucrurile clasice, siropoase din filmele vechi de dragoste il emotioneaza, chiar daca sunt doar minciuni. Vrea doar lucruri simple..poate din aceasta cauza oamenii se plictisesc atat de repede.
O parere, please? :o3
VI. I Want You To Shine Again!
16 Mai
O singură rază de lumină îndrazneşte să patrundă pe fereastra deschisă de curând, celelalte fiind prea sfioase şi absorbite de norii de ploaie.
Şi-ar fi dorit să adoarmă din nou, să viseze şi să nu mai trebuiască să înfrunte realitatea, aceea că nu a fost cu nimic diferit faţă de practicantele celei mai vechi meserii din lume. A fost doar mai josnic şi mult mai putin priceput.
Nu credea că va fi vreodată în stare să facă aşa ceva, cu atât mai putin, nu pentru a face pe cineva să se apropie de el. Din pacate, nici macar nu a reuşit ceea ce îşi doreşte atat de mult. De c ear ramâne acesta împreună cu el? Sunt mii de personae acolo care îi pot oferi lucruri pe care el nu le-ar avea niciodată. Dragostea este singurul lucru pe care i-l poate oferi, împreună cu încrederea sa oarbă, dar nici pe acestea nu reuşeşte să i le arate sau demonstreze. Cu toate acestea, îşi doreşte să audă din nou acele cuvinte atât de frumos pronuntate, chiar dacă nu ar fi la timpul prezent. Îşi doreşte să afle că nu a iubit şi iubeşte o persoană în zadar, el fiind mintit de fiecare dată.
Îl priveşte de sub aşternut, cu obrajii îmbujorati şi ochii ce poartă amintirea unor lacrimi proaspete, clipind rar şi lent. Cântaretul se îndepartează din senin de geam, facându-l să-şi închidă ochii rapid, nevrând să se ştie că e treaz.
— Vrei să te joci? – îi mângâie obrazul cu palma dreaptă, stând în picioare şi privindu-l cu un zâmbet calm. – Mai bine te-ai odihni.. – se aşează lângă el, îmbrăţişându-l prin aşternut şi sârutându-i încet parul.
Baiatului îi scapă un scurt geamat, deoarece emotiile l-au facut sî-şi ţină respiratia, apoi de adânceşte timid în pieptul lui Yuuri.
— Ştiu..îmi pare rau. – solistul îi raspunde unor vorbe pe care baiatul nu a reuşit să le rostească, acceptându-i rugamintea de a-l îmbratişa mai strâns.
***
Nu i-a placut niciodată ceea ce face, faptul că nu ştie în unele situatii să-şi înteleagă sentimentele şi că îşi dă seama prea târziu. Face greşeli din teribilism sau din plictiseală, însă toate cuvintele care ţin de actul de a-şi cere scuze sunt respinse de orgoliul sau mult prea mare.
Acum îşi dă seama de cât de uşor a vrut să uite tot ce s-a întâmplat. Credea că aşa ar fi dat un semn de maturitate si că ar obtine mai multă încredere pentru a trece de depresia pe care o avea din cauza stresului. Abia în zilele urmatoare, când statea singur, şi-a dat seama că ceva lipsea. Acel gol a disparut repede, fiind umplut aproape cu totul de prezenta acelei fete. Era doar..ca întotdeauna. Totuşi, a disparut şi ea, iar golul era dublu. Oricum, nu era exact ceea ce îşi dorea el; era experimentată, ştia şă îşi spună dorintele şi dorea să îi fie împlinite. Îi lipsea acea inocenţă, acea dorinţă de cunoaştere, iar el deja începuse să aprecieze lucrurile acestea.
Nu mai ştie ce să facă. Este prea obosit pentru a gasi replicile potrivite, care l-ar pune într-o lumină bună şi prea neîndemânatic pentru a-i adresa cuvintele acelea frumoase, care, odată, rezolvau totul.
Mai are doar o solutie, pe care nu a folosit-o cu adevarat până acum decât o singură dată, cu persoana care i-a aratat-o. Urăşte acea metodă, dar s-a jurat sa-i ofere totul; iar acest lucru nu se poate întâmpla cât timp ei nu sunt împreună.
***
— Bine..este doar vina mea. – îl îndepartează încet, ţinându-i obrajii în palme. – Şi pentru ce s-a întâmplat aseară şi pentru celelalte lucruri. – încă îl priveşte serios, deşi baiatul cu greu poate întelege ceva, fiind luat pe nepregatite din lumea grijilor sale. – Ştii restul cuvintelor, deci voi trece direct la concluzie. De saptamâna viitoare stai la mine. Ştiu că nu am niciun drept să te mai controlez, dar promit că este ultima oară când o voi face. Iar dupa şcoală mergem la doctor; dacă tu ai ceva, atunci voi avea şi eu, deci ceva ne leagă..din nou.
***
Yuuri a vorbit atât de repede şi mult, încât l-a speriat la un moment dat, dar a înteles totul. Felul sau de a gândi îi spune să refuze, să îşi ceară scuze şi să rupă orice legatură cu el dupa aceasta, dar dorinta de a fi din nou alaturi de solist este mult mai puternică.
***
Nu a putut să pună în aplicare acea metodă, dar o va folosi în fiecare zi în care vor fi împreună.
***
15 Iunie
“Dacă tu ai ceva, atunci voi avea şi eu.”
La acest lucru..chiar nu s-a gandit pana acum. Nu s-a simtit in stare sa mearga la doctor, deci orice este posibil. Poate avea orice boala, iar Yuuri stia asta din prima clipa. Cu toate acestea, au facut – daca are macar dreptul sa creada – dragoste, avand in acelasi timp grija sa nu faca nimic din ceea ce i-ar fi putut aminti de acea intamplare.
Putea sa faca asta sis a simta acelasi lucru - sau poate chiar mai mult – cu orice alta persoana. De ce a riscat cu el? De ce este mereu atat de imatur?
“Ceva ne leaga..din nou.”
Aceasta este cauza? Dar nu era nevoie..Stia ca inc ail iubeste si ca nu i-ar cere niciodata un astfel de lucru. Nici daca erau impreuna nu ar fi indraznit sa vrea asa ceva; Acel inel era de ajuns.
[aligncenter]***[/align]
Acum, toate acele cuvinte il deruteaza, il sperie mai mult decat orice. A citit, a intrebat profesorii, a citit din nou si nu a reusit decat sa se ingrijoreze. Poate este doar imaginatia sa cand crede ca are simptomele unei boli, dar este la fel de posibil sa fie si pura realitate.
Astazi este ziua cea mai grea. Scoala s-a incheiat, a trecut “cu bine” de ultimele zile din clasa a IX-a, iar el are programare la doctor. Pe drum ii trece prin minte gandul de care se temea cel mai tare. Vrea s ail ignore, dar nu poate. “Mai bine moare, decat sa traiasca, stiind ca i-a facut asa ceva singurei personae pe care a iubit-o..in acest mod.”
Totusi, nu vrea sa isi ia adio. Nu atat de devreme, nu inainte de a putea sa ii spuna din nou “te iubesc”. Trebuie sa faca sacrificii in schimb. Ii va spune astazi, apoi va pleca,,si va fi ultima data cand il va vedea.
Cedeaza putin cand il vede la cativa metri distranta, zambindu-I, iar ochii il dor in incercarea de a-si incatusa lacrimile. Obrajii i se inrosesc, iar inima ii bate prea repede cand primeste un sarut pe frunte, , apoi raman asa cand Yuuri il tine de mana. Il priveste pe ascuuns, amintindu-si ca este ultima oara cand se vor mai plimba, cand solistul il va vedea in viata..si ezita din nou.
— Va fi bine. – tot ceea ce spune, tot ceea ce face acesta ii aminteste de zilele atat de bune si fericite. – Acum sunt aici. Voi avea grija de tine.. – spune asta intentionat, iar baiatul este constient de situatie.
Yuuri a stiut mereu ca lucrurile clasice, siropoase din filmele vechi de dragoste il emotioneaza, chiar daca sunt doar minciuni. Vrea doar lucruri simple..poate din aceasta cauza oamenii se plictisesc atat de repede.
***
