Robro & Suzana

[bastard_in_love]

20

-Ai grija ce faci. Nu uita ca esti bolnava!i-a spus Robro, incantat fiind de expresia fetei ei cand si-a dat seama ca se bagase ca o toanta in acea situatie jenanta si usor de evitat. S-a asezat pe scaun, lipindu-si capul de geam.
-Chiar pari bolnava cand faci fata aia! Buna treaba!a incurajat-o Robro, chicotind.
Fata a cascat. Nu mai dormise cum trebuia de multa vreme. Stresul i-a macinat pana si visele.
-Mai bine ai incerca sa dormi. O sa avem treaba acolo!i-a spus Robro, culcandu-i cu blandete capul pe umarul lui. Fata a inchis ochii si a adormit curand.
Robro si-a pus castile pentru a se uita la televizorul din fata lui, insa curand a adormit si el, cu fata ingropata printre firele ei de par.

Peste trei ore, Robro a tresarit deoarece avionul a intampinat turbulente. Cand a incercat sa-si indrepte gatul a constatat cu stupoare ca intepenise. A incercat sa-si miste usor membrele, in asa fel incat sa nu o trezeasca pe Suzana, insa fata a tresarit de cum Robro si-a ridicat capul. A privit buimaca in jur si a zambit cand a observat ca Robro avea parul de-a dreptul ciufulit in partea stanga.
-Hei, somnoroaso!
-Nu sunt singura care a dormit, stii!
Robro i-a zambit cald si a incercat sa-i indrepte parul cu degetele.
-Acum incepe sa te gandesti. Ne trebuie haine, decoratiuni, etc etc! Stii tu, cele necesare intr-un apartament.
Suzana l-a privit nedumerita, insa a preferat sa nu intrebe inca. Mai bine continua sa faca pe misterioasa. De cand a inceput asa i-a mers bine.
Avionul a aterizat, iar ei au trecut din nou de toate punctele de control si s-au urcat intr-un taxi. Suzana nu era atenta la nimic din ceea ce se intampla in jurul ei. Era obosita si nu-si dorea decat sa doarma. Inainte sa-si dea seama, s-a intins pe bancheta din spate si a adormit numaidecat, culcata pe genunchii lui Robro.

S-a trezit ametita, se afla intr-o camera intunecata. Probabil ca era noapte, sau chiar dimineata. A clipit de cateva ori, apoi a privit in jur. Se afla undeva intr-un apartament, doar ca era gol. Erau doua paturi mici, o masa, un dulap, dar in rest, spatiul imens nu era utilizat. Acela era dormitorul probabil. S-a ridicat. Era inca imbracata, la fel era si Robro care dormea dus pe patul alaturat. Desi a incercat sa nu faca zgomot, Robro s-a trezit la scurt timp dupa ce ea s-a ridicat din pat.
-Haide. Avem treaba si ieri am adormit amadoi!i-a spus Robro, scuturandu-si capul.
Fata nu l-a mai vazut asa de “sifonat”. Avea cearcane si o voce de parca ar fi dormit cateva zile neintors.
-Daca te mai holbezi la mine ca la o creatura din Neanderthal…
-Ce-o sa-mi faci?i-a replicat Suzana pe un ton care parca striga ca are “un plan”.
Fata s-a aruncat din picioare cu toata forta si a cazut peste Robro, care nu mai putea sa respire. Dupa ce s-a zbatut o vreme, s-a resemnat:
-Bine, ai castigat. Hai la cumparaturi ca locul asta arata ca si cum ar fi bantuit.
-Dar e dimineata… sau noapte, sau ce-o mai fi!
Robro s-a ridicat si a dat la o parte draperiile. Apoi a ridicat si jaluzelele. O lumina de-a dreptul chinuitoare a invadat camera. Atunci Suzana si-a dat seama ca era cel putin ora noua dimineata. A oftat si a incercat sa-si intinda hainele putin.
-Ok. Haide!a strigat Robro entuziasmat, agitand o pereche de chei de masina prin aer. Suzana a fost atat de incantata incat nici nu a mai inspectat restul casei, a pornit in viteza dupa Robro si s-a oprit numai in dreptul usii unei masini imense 4x4.
-De ce e masina asta asa mare?a intrebat, curioasa fiind ce face el cu ceva ce semana aproape cu un camion.
-Crede-ma ca o sa avem nevoie de TOT spatiul!
S-au urcat in vehicul si au calcat pe acceleratie. Au ajuns in dreptul unui magazin imens. Suzana a facut niste ochi cat cepele.
-Considera-te libera sa cumperi ce vrei. Trebuie sa decoram o casa parasita.
De indata ce au intrat in magazin, fata a inceput sa puna in carutul pe care si-l luase ea diverse lucruri. De la cosulete cu diverse pietre decorative, pana la pahare si fete de masa.
-Al tau e gol. WOW!a exclamat Suzana vazand ca Robro deabia daca luase ceva.
-Pai… ai cam cumparat tot ce era de luat. Uite, ia carutul meu!i-a spus Robro, facand schimb cu ea. Ii placea chipul ei care radia de fericire. El nici macar nu stia adevaratul motiv. Credea cu tarie ca ei ii placeau cumparaturile.
-Ma bucur sa vad ca te distrezi. De ce nu mi-ai spus ca adori sa faci cumparaturi?
-Nu imi place asta. Niciodata nu mi-a facut placere.
-Dar?
-Mi-a fost dor de tine presupun!i-a raspuns vrand sa para absenta in timp ce privea un pahar cu plante de plastic. Le-a luat si pe acelea, apoi a trecut la sampoane, sapun, pasta de dinti, perii, tot ce-i putea fi de folos. La final au cumparat si mancare, iar cand casiera i-a vazut cu doua carute umplute pana la refuz, mai avea putin si cadea in genunchi, rugandu-se sa nu vina la casa ei.
Dupa ce au impachetat si au asteptat douazeci de minute ca sa plateasca, Robro s-a straduit sa indese toate plasele in masina, apoi s-a urcat la volan.
In oglinda retrovizoare, acel morman de plase si cutii parea chiar mai mare decat in realitate, lucru de necrezut.
Au pornit la drum si au ajuns relativ repede inapoi la apartamentul de unde plecasera.
Robro a luat cateva plase, Suzana la fel si au urcat cele doua etaje care ii desparteau de camerele pe care le parasisera cu cateva ore in urma. Robro a descuiat, iar Suzana a lasat plasele pe jos in mijlocul camerei care parea sa fie sufrageria.
In ciuda faptului ca mobila nu prea era si peretii erau albi si parca goi, Suzanei ii placea spatiul larg si neocupat. Aveau aer conditionat, un televizor cu ecran clasic, dar ei i se parea elegant asa, doua fotolii care inca nu fusesera acoperite cu huse, o masa de o culoare maronie, pe care Suzana nu o mai vazuse, ca suport pentru televizor si niste draperii albe care acopereau vederea de la o fereastra care ocupa jumatate din peretele din fata usii de la intrare.
-Sa ne grabim!i-a sugerat Robro.-O sa avem timp de admirat dupa ce terminam cumparaturile. Bill a spus ca soseste cu mobila. I-am promis ca noi o sa fim la cumparaturi ca sa nu-i stam pe cap cata vreme el o sa aranjeze aici.
-Dar el unde o sa locuiasca? Aici cu noi?
-Nu. El are un apartament in blocul alaturat.Uite, hai sa punem plasele in bucatarie. Mobila de la bucatarie soseste oricum mai pe seara. Haide!
Suzana mergea la masina si aducea plase, iar Robro i le lua in pragul apartamentului si le ducea in bucatarie. Astfel au terminat in aproximativ douazeci de minute.
Robro a luat doua sticle de apa plata din frigider si i-a dat una Suzanei in timp ce coborau scarile impreuna. Fata chiar nu-si putea imagina ce aveau de cumparat.
-Dar pana la urma ce vrei sa mai cumparam? Am luat tot ce se putea lua, ba chiar mai mult decat trebuia.
-Ei bine, mai avem haine si inca ceva de luat.
-Hainele nu ma incanta, dar asta pentru ca pana acum mi le-am luat singura sau cu mama. Ma intreb cum e sa cumpar haine cu tine… Oricum, inca ceva? Ce?
-Ei, nu esti cam curioasa? O sa afli dupa e ne luam cate ceva de imbracat si de incaltat fireste!
Primul popas a fost la un magazin cu haine de zi cu zi. Tricouri, pantaloni, maiouri, toate numai articole colorate pentru adolescenti.
-Succes. Eu stau aici si ma uit, tu ia-ti ce vrei.i-a spus Robro, pregatit sa se rezeme de un stalp din magazin. Insa Suzana nici n-a vrut sa auda. L-a luat de maneca si l-a implorat sa o ajute. Nu a rezistat acelei priviri asa ca s-a supus.
Fata se uita la diverse tricouri, majoritatea iuni sau care nu ieseau in evidenta. Robro insa dadea in semn negativ din cap de fiecare data cand fata aparea cu ceva banal si il intreba ce parere are. Intr-un final, Robro s-a saturat de alegerile fetei si a scormonit chiar el in teancul de haine.
Dupa cinci minute i-a dat o rochie de vara si a rugat-o sa intre in cabina de proba, cata vreme el se ducea sa-i aleaga si restul hainelor.
-Aveti nevoie de ajutor?s-a oferit o angajata plinuta cu un zambet larg, care Suzanei ii parea fals. Robro a rugat-o doar sa tina hainele, cata vreme el cauta altele. Suzana, in spatele draperiilor, se straduia sa isi puna rochia pe ea. Nu ajungea la fermoar cu niciun chip. Inca un motiv sa urasca aceste obiecte vestimentare.
-Gata?a intrebat Robro.
-Nu, ajuta-ma!i-a strigat fata exasperata. Robro si-a strecurat mainile in cabina si a tras fermoarul, rugand-o apoi sa se intoarca spre el.
Era o rochie de un verde pal superb, cu un mesaj imprimat in partea superioara, iar in cea inferioara era decorate cu doua buzunare.
Robro a aprobat, apoi i-a intins o pereche de pantaloni kaki de in si un maiou multicolor cu bretele ce se incrucisau la spate.
Astfel, a schimbat vreo zece tinute, iar angajata era uimita de cata rabdare avea.
Cand fata a intrat sa probeze si fusta alba din matase, untimul obiect vestimentar pe care l-a ales Robro, femeia si-a luat inima-n dinti si a intrat in vorba cu el.
-Sunt chiar uimita sa vad un barbat cu atata rabdare. Sunteti turist?i s-a adresat cu aceeasi engleza putin stricata.
-Nu, am emigrat aici.
-Chiar asa? Si va place?
-Da…pana acum. Nu am apucat sa vizitez imprejurimile, dar pare un loc placut. Am sosit ieri si de atunci ne tot invartim pe aici in cautare de diverse lucruri.
-Aha. Magazinul nostru chiar are ceva special.
-Adica?
-Foarte multe cupluri vin aici zilnic, insa sunteti primul care are atata grija de aleasa. In general barbatii stau la intrare si se uita plictisiti in jur. Cred ca este norocoasa.
-Poate.
-Sigur!
-E sora mea!i-a replicat Robro, zambind.
Acel ton grav care se voia amuzant si acel glas patrunzator au lasat-o fara cuvinte pe femeie. Il privea oarecum traznita.
-Imi pare rau.a ingaimat femeia, fiindu-i jena de ce spusese.
-Nu m-a deranjat.i-a replicat Robro.
-Ce sa te deranjeze?a intervenit Suzana, iesind din cabina de proba extenuata si cu ultimul articol vestimentar in mana.
-Iti povestesc pe drum inspre “Yokko”.
-Ce-i aia?a intrebat Suzana extenuata.
-Urmatoarea oprire!
Au achitat cele achizitionate si toate angajatele au devenit brusc mult mai prietenoase cand au observat cat cumparasera cei doi.
Urmatorul magazin nu a obosit-o asa de tare pe Suzana. Si-a cumparat ceva ce semana cu sacourile pe care le purta mama ei la acele “intalniri de afaceri”, o fusta neagra si o bluza alba de matase. Ea nu dorea astfel de haine elegante, dar Robro a insistat ca ii trebuie si o astfel de tinuta. A completat cele cumparate cu o rochie neagra. De aceasta data insa, Suzana a fost chiar incantata.
Rochia avea o singura bretea groasa sus si ii ajungea pana la glezne, pe care le acoperea cu valuri din material stralucitor. Rochia se strangea pe talie cu un cordon acoperit cu niste capse care straluceau punand in contrast paloarea rochiei.
Cand Suzana i-a observat pretul a ramas fara cuvinte, insa Robro nici nu a clipit si a platit cei 210 de euro. Apoi a parasit magazinul zambind.
-Tu te-ai pus pe cheltuit bani?l-a intrebat Suzana, nemultumita de actiunile lui nechibzuite.
-Nu chiar. Mi-am extras din cont fix treizeci la suta din total si am horarat sa-i cheltuiesc pe toti. Acum n-am ajuns nici macar la jumatate din cat mi-am propus sa cheltuiesc.
-Dar cat inseamna treizeci la suta din totalul tau?a intrebat Suzana putin uimita.
-4000 de euro.
Suzana a ramas cu gura deschisa, insa Robro i-a inchis-o, impingand cu degetul mare usor in barbia fetei. Apoi i-a zambit incantat.
-Cat? E… e…
-Stai linistita, sunt economiile mele inca de cand am inceput sa lucrez pentru ATOPO. Am tot avansat in grad si am primit tot felul de diverse mici averi. Mama mi-a lasat de asemenea o mare parte din ce avea, iar eu nu am cheltuit prea multe, gratie lor, care mi-au dat tot ce aveam nevoie.
Fata a oftat si s-a intrebat cum un om putred de bogat ca el putea intr-adevar sa fie atat de cald. Intotdeuna isi imaginase avutii ca pe niste egoisti avari si infumurati.
Robro i-a mai cumparat adidasi, pantofi, haine de sport si doua perechi de blugi. Fata nu mai probase in viata ei atatea haine intr-o singura zi. Era terminata.
-Acum hai sa-ti luam si tie haineee!i-a sugerat lui Robro, care se temea ca va veni si randul lui sa-si petreaca ore in sir prin cabinele de proba din diverse magazine.
Au inceput ca si la ea, cu un magazin de haine nu prea sofisticate. Prima data fata i-a oferit un tricou negru cu modele albe si niste pantaloni albi din bumbac. Robro le-a probat, iar fata le-a pus in cos, multumita fiind de alegerea facuta, apoi i-a oferit un tricou albastru, caruia i-au fost atasate maneci albe si care fusese decorat cu pete negre ca de cerneala. Astfel i-a gasit si lui cel putin zece tricouri si cinci perechi de pantaloni. Robro nu era tocmai multumit de toate alegerile facute, dar le-a luat pentru ca Suzanei chiar i-ar fi placut sa-l vada purtand astfel de haine.
La urmatorul magazin, Suzana i-a ales o jacheta de piele neagra extrem de eleganta care ii venea ca si turnata, doua smochinguri, unul gri si unul negru, o pereche de pantaloni negri de bumbac, decorati cu diverse modele din matase de culoare gri inchis si vreo trei camasi care ii placusera foarte tare Suzanei.
Cand a venit vorba de blugi, fata ramasese fara cuvinte. Absolut toate cele douazeci de perechi pe care le probase ii veneau atat de bine incat fata chiar nu se putea decide ce sa-i ia. Asa ca i-a pus pe categorii si a ales cu ochii inchisi o pereche destul de obisnuita, una decupata pe alocuri si una cu multe buzunare de diverse forme.
La pantofi nu au zabovit foarte mult, pentru ca nu erau prea multe perechi care sa i se potriveasca lui Robro.
Dupa ce au cumparat si haine de sport pentru Robro, s-au urcat in masina si au rasuflat extenuati amandoi.
-La antrenamentele mele nu oboseam atat!s-a plans Robro, band apa.
-Nici eu! Dar asta e, ne-am simtit bine. Si ar trebui sa ne intoarcem, e deja sase si peste doua ore parca ai spus ca vine si mobila de la bucatarie.
-Da, stai numai sa pun niste benzina!i-a spus Robro, oprindu-se la o benzinarie aflata langa un magazin de bijuterii numit “El Triangle”.
-Uau. Am auzit de magazinul asta!a spus Suzana, aratandu-i-l lui Robro cu degetul.-Mi se pare ca e cel mai mare magazin frantuzesc de bijuterii, sau ceva asemanator.
-Da… ma rog, n-am auzit!a replicat Robro plictisit si a iesit din masina ca sa puna benzina in rezervor. S-a dus sa plateasca, in vreme ce Suzana a inchis ochii si s-a gandit la cele intamplate. Niciodata nu mai decorase o casa si niciodata nu a avut asemenea haine. Toate ii pareau frumoase, mult mai frumoase decat ce isi cumpara ea.
Robro a venit inapoi dupa zece minute, zu un zambet larg pe fata si cu doua pliculete in mana. Suzana l-a privit ingrijorata si l-a intrebat:
-Ce ti-a luat atat? Si alea ce sunt?
Robro a scos din primul plic un ac si ceva ce semana cu o hartie, doar ca avea o forma ovala si era foarte mica. Si-a intepat degetul cu acul si a intins pe hartie sangele provenit din acea intepatura. A pus apoi cele doua obiecte inapoi in primul plic si l-a deschis pe al doilea. De aceasta data a luat degetul Suzanei si l-a intepat, apoi a procedat la fel si in cazul ei. A luat hartia cu sangele ei si a scos din buzunar un lant de aur superb cu un pandantiv din platina in forma ovala. A deschis pandantivul si a pus hartia inauntru, apoi l-a inchis la loc. Apoi a mai scos un lant din buzunar. De aceasta data lantul era din platina si pandantivul din aur. A scos si mostra lui de sange, procedand la fel. I-a dat Suzanei panantivul cu mostra ei , apoi a rugat-o sa se intoarca.
Fata era ca si hipnotizata. Nu intelegea ce i se intampla, dar nu ii prea pasa, doar era pe maini bune. Robro i-a pus pandantivul la gat, inchizandu-i-l la spate. Fata a repetat intocmai ce a facut el, nestiind ce altceva putea face.
Cand Robro s-a intors, fata a privit indeaproape pandantivul. Atunci si-a dat seama ca o litera era gravata in metalul pretios. Era initiala ei – “S”.
Atunci si-a privit si ea pandantivul. Era gravat cu litera “R”.
-Sunt… frumoase!a ingaimat fata vrajita fiind.
-Nu sunt cine stie ce modelele astea. Doar ca nu avea altele gravate, asa ca n-am avut de ales. Totusi mie imi place combinatia de platina cu aur.
-Si din tinichea, ele tot la fel de frumoase ar fi fost!i-a raspuns, sarind la pieptul lui si strangandu-l cu putere in brate. Ceva se schimbase cu siguranta. Nu isi dadea seama ce. Dar atata vreme cat zambea, era sigura ca nu putea fi rau.