Robro & Suzana

[bastard_in_love]

10

Usa aproape cedase, iar Suzana se simtea deja pierduta. Cu un “click”, clanta a cazut la pamant. Speriata de moarte, vazand mana strecurandu-se prin usa, s-a napustit asupra ei, prinzand membrul intre perete si incuietoare. O voce stridenta a tipat, Suzana i-a recunoscut vocea lui Stefan si a impins mai tare. Din afara, se simtea o alta forta care impingea in directie opusa. Fata nu avea nicio sansa, puterea ei nu se putea compara cu forta antrenorului.
Isi simtea lacrimile curgandu-i pe fata si gat. Sughita si in acelasi timp se propulsa cu toata forta in usa. Nu mai avea cale de scapare, dar totusi se lupta.
Ameteala deja o cuprindea intr-un mod amenintator, iar usa era aproape deschisa.
Dar exact inainte sa cedeze si sa se prabusasca la pamant, a simtit cum trupul I se relaxeaza si cum lacrimile se potolesc. Cu o hotarare pe care nu stia cum o dobandise, a impins cat a putut de tare in usa, apasand din nou pe mana profesorului.
In urmatoarea secunda, cu un sunet straniu, fata a vazut un carlig metallic agatandu-se de fereastra. A impins mai tare, in timp ce o silueta neagra a sarit in camera respectiva si s-a napustit asupra fetei. Era un barbat inalt, atat a putut observa Suzana, pentru ca se gasea intre bratele lui. Barbatul impingea si el in usa. In mod clar, Stefan era in dezavantaj. Dupa ce mana i-a fost rupta, iar el a strigat, barbatul i-a permis sa-si retraga bratul, impingand la loc usa, apoi, a luat-o pe Suzana in spate, indemnand-o sa se tina strans de el.
Barbatul a sarit pe geam, alunecand pe franghie si aterizand in gradina, langa o masina sport neagra. Fata nu-i vedea fata, pentru ca nu-si putea tine ochii deschisi. Era obosita, speriata si acum se simtea in sfarsit in siguranta.
A simtit cum cineva o pune pe bancheta unei masini, care apoi a pornit in tromba. Nu putea sa doarma, dar se simtea bine asa. Avea ochii inchisi si un sacou, probabil, ii tinea de cald. Dupa cateva minute s-a straduit sa-si desparta pleoapele si in acelasi timp, soferul a franat. Si-a dat seama ca la volanul masinii statea Robro, exact cum si-a imaginat, dar nu a apucat sa se dezmeticeasca. Robro a tras-o la pieptul lui si a strans-o cu putere in brate.
Acum ca era in siguranta, se simtea chiar fericita. Ii placea cum mirosea parfumul lui, iar de caldura bratelor sale nu se putea plange. Probabil ca nu putea sa respire din cauza stransorii, dar nici nu o deranja acest aspect, acum ca pericolul era departe parca nici nu mai avea nevoie de aer.
-Imi pare rau, sunt un prost, e numai vina mea.
-Daca nu ai fi plecat nu s-ar fi imtamplat asta!i-a raspuns Suzana, dupa ce a inspirat de cateva ori.
-Daca nu as fi reactionat in seara aceea asa prosteste poate…
-Termina cu asta! S-a intamplat si gata! Acum daca ai putea sa nu mai dispari in ceata as fi fericita. Apropo de ceata, tu ai sunat mai devreme?
-Evident ca eu.
Robro i-a dat drumul, iar ea simtea ca in lipsa bratelor lui era frig, prea frig, chiar tremura. El a iesit din masina si i-a deschis usa Suzanei, care a coborat si ea. Deabia atunci si-a dat seama ca afara ploua torential.
-Haide, o sa te uzi daca stam aici.
Robro i-a acoperit parul cu sacoul lui negru, incolacindu-si mana stanga in jurul umarului fetei, pentru a o proteja de frig. A incuiat usile masinii si a condus-o pe fata printr-o padure. Inainte ca ea sa-si dea seama unde se afla, imprejurimile au fost parca inghitite de arbori si de frunze.
-Aproape am ajuns.
Cei doi au alergat o vreme. In ciuda faptului ca era obosita, Suzana nu se simtea asa. Avea mai multa energie ca niciodata. S-au oprit in dreptul unei cabane. Robro a deschis usa din lemn si a intrat alaturi de ea la adapost.
A indemnat-o sa stea pe o banca subreda, in timp ce a aruncat cateva lemne intr-un colt al incaperii si a facut focul.
Suzana a aruncat o privire in jur. Era o cabana veche, dar parea foarte bine construita. Niciun strop de apa nu patrundea pe nicaieri. Locul nu avea ferestre, dar chiar si asa, Suzanei ii placea. Probabil pentru ca ei ii placeau locurile pitoresti. Camera nu era cine stie ce, acolo se regasea doar strictul necesar. Un mic dulap de lemn, un pat destul de mic, o masa, doua scaune, o bancuta lipita de perete, pe care statea ea si o soba micuta.
Ceea ce i-a atras insa atentia a era o oglinda innegrita de vreme. In coltul din dreapta jos erau inscritionate initialele M R. fata, curioasa din fire, s-a ridicat, indreptandu-se catre obiectul respectiv.
Robro a facut focul si s-a apropiat de ea.
-Imi pare rau, dar ca sa fim cat de cat in siguranta, ar trebui sa stam aici cateva zile.
La auzul ultimelor cuvinte rostite de Robro, Suzana nu s-a putut stapani:
-Cate mai exact?
-Pai… cam o saptamana ar fi indicat, dar nu cred ca ti-ar placea sa-ti petreci o saptamana intreaga in locul asta, asa ca o sa ma gandesc la…
-Nu, e in regula!
-Poftim?
-O saptamana… o sa stau o saptamana aici.
Robro a fost oarecum uimit de reactia ei. Parea sa-i placa ideea.
-De la ce vin initialele astea?a schimbat Suzana subiectul, iainte ca Robro sa protesteze.
-“Marie Rosenberg”. Mama mea.
Observand tristetea din glasul lui, Suzana nu a vrut sa pedaleze pe tema.
-O sa-ti spun despre ea. Dar nu acum, probabil ca esti obosita.a spus Robro, iar ea a aprobat, oftand.
-Ia spune, noi cum se presupune ca o sa supravietuim in aceasta cabana timp de o saptamana?
-Nu stiu exact… probabil vom manca ciori fripte.
Suzana s-a incruntat teatral, asteptand un alt raspuns, plauzibil eventual.
-O sa ies eu in oras si o sa cumpar ceva provizii. Dar in principiu o sa ne descurcam ceteva zile cu ce avem deja.
A aratat catre dulap. Ea uitase complet de existenta lui. S-a dus si a deschis usa. Dupa un scartait separator li s-au dezvaluit cateva rafturi cu diverse alimente care pareau chiar comestibile. Un sac imens de cartofi, cateva alte legume, niste conserve, paine…
-Ia spune, aici exista cumva posibilitatea sa faci baie?
-Hmm… da, e un rau la 30 de metri de aici.
Pentru un moment, fata s-a speriat, insa a observat ca Robro nu vorbea serios si i-a zambit, asteptand sa afle avedaratul raspuns.
-Urmeaza-ma.
In mod bizar, a fost condusa la usa care ducea catre subsol.
-Cand a trebuit sa ma mut aici, am hotarat sa amenajez locul asta. SI cum trebuia sa fie cat mai mic, am facut baia la subsol.
Suzana era oarecum amuzata, dar nu se plangea. Camera unde era amenajata baia era cam jumatate din incaperea superioara. Fetei ii placea ideea. Doar o cada veche de lemn i-a atras atentia Suzanei. In rest, baia era una ce toate celelalte.
-Uuu. Draguta chestie.
S-a apropiat de ea, trecandu-si degetele peste lemnul de plop.
-N-ai mai vazutasa ceva?
-Nu... doar in filme.
-Daca vrei te pot invata s-o folosesti. Nu e mare lucru, dar trebuie sa ai grija. Vezi tu, e intr-un fel „captusita“ cu lemn. Are prevazuta o scurgere, aici.
S-a aplecat si i-a indicat un dop de pluta. Fata a aprobat.
-Si unde-i dusul?
Robro a chicotit.
-Nu exista asa ceva. Aici incalzesti apa si o torni in cada.
S-a intors catre o usa din spatele lor, pe care a deschis-o. A scos la iveala ceva ce semana cu un cazan.
-Cu asta!
-Si de unde iei apa?
Robro s-a dat la o parte si a dezvaluit un robinet care era probabil conectat la vreo teava.
-Dar daca tot ai atatea facilitati, de ce nu ai facut direct o cada moderna?
-Si-ar pierde farmecul… asa ceva gasesti si la hotelurile de cinci stele.
Au umplut oala si au incalzit niste apa, pregatindu-I baia Suzanei, apoi, Robro a turnat apa calda in cada si i-a zambit.
-Daca se-ntampla ceva strigi. Dar nu prea tare, ca sunt la cativa metri distanta, ok?
Fata a aprobat, apoi a ramas singura in incapere. A intrat in apa, observand ca avea temperature perfecta.
“Se pricepe”si-a spus aceasta, relaxandu-se.
Inainte sa-si dea seama, pletele i-au fost udate, asa ca a oftat, udandu-si parul integral. Nu voia sa-si ude parul pentru ca era destul de racoare si putea sa recaesca, dar era cam tarziu sa-si faca griji pentru asta.
A deschis ochii, dorind sa se uite in jur. Cand si-a coborat privirile catre podea, a observat o creatura mica si paroasa care tocmai se apropia de cada in care statea ea. Inainte sa gandeasca, a tipat, mai tare decat ar fi fost nevoie, iar soarecele s-a speriat, incepand sa se miste intr-un mod ametitor. Fata s-a speriat si mai tare, chircindu-se in apa.
S-a calmat putin, observand cum creatura se potoleste, dar nu a apucat sa respire usurata. Usa a fost trantita cu putere, iar Robro a intrat in incapere, uitandu-se disperat dupa un monstru cu sase capete.
-Ce s-a intamplat?
Fata a mai tipat o data, aratand spre micul animal.
Robro a rasuflat usurat si amuzat totodata.
-Suzana… e doar un soarece. Dupa cum ai urlat credeam ca o sa gasesc pe aici cine stie ce dihanie.
A luat animalul de codita, azvarlindu-l printr-o mica gaura de la baza peretelui si acoperind locul cu un lemn.
-Hmm… ma intreb cum au dat asta la o parte. Creaturi mici si enervante. O sa ma ocup de locul asta.
Suzana respira zgomotos, semn ca a tras o sperietura de zile mari. Robro s-a intors, privind-o cu ochii bulbucati.
-Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine, nu m-am speriat fosrte tare, doar ca m-a luat prin surprindere si mi-e cam cald.
Robro si-a scuturat de doua ori capul, apoi s-a balbait dezorientat:
-A? Ce? Da, da, corect.
Suzana a iesit si ea din baie la scurta vreme dupa ce s-a retras Robro. L-a vazut pe baiat stand pe un scaun si privind focul. Parea abatut, asa ca s-a asezat si ea pe un scaun si a asteptat ca acesta sa spuna ceva.
-S-a intamplat ceva?a intrebat acesta, intorcandu-se brusc catre ea.
-Nu… asteptam doar sa-ti revii din transa.
-Hm, imi pare rau. Este deja tarziu, mai bine ai dormi. Ti-am pus niste cearsafuri curate si nu trebuie sa-ti faci griji in legatura cu soarecii, o sa fiu prin preajma.
-Dar tu unde ai de gand sa dormi?
-O sa-mi fac griji pentru asta cand o sa mi se faca somn.
Fata nu s-a opus. Pe Robro parea sa-l supere ceva si nu dorea sa devina si ea un motiv de suparare. S-a asezat pe pat si a inchis ochii. A adormit la scurt timp, deoarece ii era mult prea somn ca sa ramana treaza in acea pozitie.

Fata a tresarit, trezindu-se. O imagine ciudata i-a aparut brusc in fata ochilor. Era Robro, stand pe un scaun si privind tavanul. Nu stia de ce visa asta, dar cand a intors capul, i-a deslusit silueta prin intuneric si statea in aceeasi pozitie in care il visase.
Nestiind pe unde merge, a orbecait prin camera pana a ajuns la el. Si-a incolacit bratul drept in jurul umerilor lui si a stat asa o vreme, poana cand acesta si-a intors capul si a intrebat pe un ton grav:
-De ce te-ai trezit?
-De ce nu dormi?
-De ce-mi raspunzi la intrebare cu o alta intrebare?
-De ce nu dormi?
Fata nu reactiona la replicile lui. Voia sa stie de ce nu doarme si altceva nu o interesa.
-Nu pot sa dorm.
-Prostii! Parca ai trei ani!
L-a tras de mana si l-a luptat cu el pana l-a trantit pe pat si l-a invelit cu cearsaful pe care i-l pregatise.
-Termini acum? Trebuie sa-ti revii dupa sperietura de mai devreme.
-Ahh… deci asta era. Tu crezi ca stand treaz toata noaptea o sa te revansezi pentru ceva care nici macar nu a fost vina ta. Eu trebuie sa-ti multumesc pentru ca m-ai salvat si pentru ca ma lasi sa stau aici.
-Dar daca nu eram eu nu ajungeai aici, ramaneai o simpla eleva care-si vede de viata ei.
-Acum destul cu asta, vrei sa termini?
Robro a tacut, oftand si mutandu-se in cealalta parte a patului.
-Haide. Nu o sa stai acolo toata noaptea, nu?
Fata s-a intins si ea, apoi Robro a invelit-o, apoi a luat-o in brate.
-Acum, te rog, dormi!
Fata s-a supus, inchizand ochii.