10-12-2011, 09:34 PM
hy
m-am intors in forta si pot sa anunt victorioasa ca am terminat cu tezele
bine mai vine o saptamana de-aia fulger dar ce conteaza.... Le aranjeaza Dumnezeu pe toate!
ma rog sa revenim la fic.... a durat mai mult ca data trecuta - cred scuze dar stii teze
ok multumesc pentru comentariu- spert ca pe viitor sa fie mai multe pentru ca sunt curioasa de ce parere aveti despre el si de cum credeti ca vor evolua lucrururile
sa trecem peste ...
lectura placuta / spor la citit
Cap XI
- Nu inteleg! Nu ti-am oferit eu tot ce iti doreai? spune Sakura printre lacrimi. Era asezata pe pat si plangea parca din totdeauna. Nu-mi mai amiteam zambetul ei. Fata, ochii si buzele ii era rosii ca focul. Eram mai mult ca sigur ca are febra. Vai, Domnezeule! Imi vine, imi vine sa te .... A strigat usor dupa care a inceput sa planga din nou!
Nu putem face nimic. Incercasem totul! Ma bucuram ca gemenii erau plecati la prietenul lor azi cand Hinata a intrat pe usa conacului tinandu-l pe Iannis de mana. La inceput Sakura era atat de incantata ca o vede, insa cand Hinata si-a spus poezia a impietrit. In prima faza a ascultat tot asezata pe canapea privind socata intr-un singur punct, ulterior insa.... Ajunsa in dormitor a ridicat mana in aer si fara nici o retinere m-a plesnit puternic. (Apoi a cazut extenuata pe pat si a inceput sa planga.) " O sa te imbolnavesti! Iubito! Voi rezolva totul! O sa vezi ca in curand vei uita de acest incident!" spun eu asezandu-mi mana pe genunchiul ei. Si-a ridicat privirea asupra mea si m-a privit ranita." E copilul tau! Atat inseamna el pentru tine? Un incident? Dar ea? De ce mi-ai facut asta? Te-ai gandit putin la cum o sa ma simt eu? La cum o sa fie afectata viata noastra de familie? Cat de mult credeai ca-mi poti ascunde asta? Ce ai de gand sa faci acum? Ma mai vrei pe mine? Pe gemeni? Dar pe micutul care e pe drum? Zau ca imi vine sa te nenorocesc in bataie! Ce mi-ai facut!" spune ea ridicandu-se si indreptamdu-se direct spre dulap. O urmaream socat de toate intrebarile pe care le punea, socat de faptul ca se indoia ca o doresc , pe ea, pe gemeni si pe micutul nostru. Isi arunca hainele pe rand pe pat fara sa ma priveasca. La inceput nu am inteles ce facea insa cand s-a indreptat spre cel de-al doilea dulap am cuprins-o din spate infasurandu-mi mainile in jurul taliei ei. Nu era momentul jocurilor daca ma iubea asa cum sustinea va trece alaturi de mine prin asta.
Dupa cateva zbateri s-a eliberat si am inceput sa ne certam de-a dreptul. Am incercat sa o sarut de zeci de ori dar ea se retragea in ultimul moment motivand ca nu poate. Nu puteam nici sa o iau de mana fara sa nu se cutremure. Ce imi spusese pana acum fusesera complimente in comparatie cu insultele si replicile ce au urmat. M-am aparat cam stangaci si chiar nepotrivit.
- Iesi afara! spune Sakura aruncandu-mi o privire fulgeratoare. Du-te la ea! Camera de oaspeti in care ai instalat-o e chiar aproape! Am incredere ca o vei gasi! Gaseste cu ea ceva de spus copiilor!
A trecut o saptamana de dormit pe canapea si ea nici macar nu-si mai intoarce privirea asupra mea. Bineinteles ca ne vizitasera mama care nu se gandea decat sa o imbuneze pe Sakura insa fara rezultat. Era foarte hotarata. Intr-un final insa amandoua ajunsesera la aceiasi final. " Gemenii sunt prea mici pentru a intelege toata situatia." Ma simteam usor aiurea in acel moment. Mama vorbea cu ea treburi serioase iar eu stateam undeva in alta camera ca si un copil pedepsit. Gemenii reprezentau motivulo pentru care Sakura nu plecase. Lor le placea sa ne vada impreuna, si acum mama lor ii protejase astfel incat ei sa nu simta toata nebunia din casa. Ei credeau ca Hinata era doar o prietena a mamei care a venit in vizita cu micutul ei.
- Azi ne intalnim cu educatoarea. Ma duc doar eu ? intreaba ea finisandu-si cocul.
Bineinteles ca stiam ce urmarea. Tine-ti minte cand am dus-o la scoala? Aceeasi strategie si functioneaza de fiecare data. Acum insa nu urmarea doar sa o duc la gradinita ci si sa vin la discutia cu educatoarea. Adevarul e ca de cand imi pusese lacat la dormitor nu prea eram concentrat pe gemeni. Ei credeau ca nu se intamplase nimic insa asta nu inseamna ca petreceam prea mult timp impreuna. Stiam asta insa cand am ajuns acolo si educatoarea m-a intrebat ce mi-ar spune Adonis daca ar discuta cu mine m-am convins pe deplin. Stateam usor mirat si taceam. Sakura ma privea la fel de tacuta. Stia ca nu petreceam prea mult timp cu gemenii insa nu mi-o reprosase vreodata. Fusese sotia perfecta, genul de femeie care isi cere scuze, care are grija ca totul sa iasa bine, se ocupa de educatia copiilor, imi asigura un echilibru eu nefiind nevoit decat sa asigur un venit bun. Stia ca nu prea am timp de copii si ca sunt mai mult decat adormit cand ajung acasa, asa ca pana atunci toate problemele erau rezolvate.
- N-am de gand sa permit sa mi se mai intample asta vreodata. spun eu stand in fata usii dormitorului privindu-ii camasa de noapte. Indiferent ce s-a intamplat avem un bebelus pe care nu l-am vazut de mult timp.
Nu parea socata, ci mai degraba adormita. Avea parul ciufulit, ochii rosii breteaua cazuta de pe umar. Mainile ei cadeau pe langa corp fara sa se impotriveasca mainilor mele. Cand era pe jumatate adormita nu putea face nimic, nu mi se putea impotrivi... "Vreau sa-l vad!" spun eu ridicand materialul vaporos pana deasupra abdomenului. Am privit-o pentru un moment in ochi dupa care mi-am lipit buzele pline de pantecele ei. Tremura toata sub atingerea mea, abia cand mi-am ridicat insa privirea mi-am dat seama de ce. Plangea ca un copil mic. Isi acoperea ochii si-si ferea fata de mine. Mi-as fi dorit ca acum sa o pot atinge fara sa o fac sa sufere.
astept comentarii
m-am intors in forta si pot sa anunt victorioasa ca am terminat cu tezele
bine mai vine o saptamana de-aia fulger dar ce conteaza.... Le aranjeaza Dumnezeu pe toate!
ma rog sa revenim la fic.... a durat mai mult ca data trecuta - cred scuze dar stii teze
ok multumesc pentru comentariu- spert ca pe viitor sa fie mai multe pentru ca sunt curioasa de ce parere aveti despre el si de cum credeti ca vor evolua lucrururile
sa trecem peste ...
lectura placuta / spor la citit
Cap XI
- Nu inteleg! Nu ti-am oferit eu tot ce iti doreai? spune Sakura printre lacrimi. Era asezata pe pat si plangea parca din totdeauna. Nu-mi mai amiteam zambetul ei. Fata, ochii si buzele ii era rosii ca focul. Eram mai mult ca sigur ca are febra. Vai, Domnezeule! Imi vine, imi vine sa te .... A strigat usor dupa care a inceput sa planga din nou!
Nu putem face nimic. Incercasem totul! Ma bucuram ca gemenii erau plecati la prietenul lor azi cand Hinata a intrat pe usa conacului tinandu-l pe Iannis de mana. La inceput Sakura era atat de incantata ca o vede, insa cand Hinata si-a spus poezia a impietrit. In prima faza a ascultat tot asezata pe canapea privind socata intr-un singur punct, ulterior insa.... Ajunsa in dormitor a ridicat mana in aer si fara nici o retinere m-a plesnit puternic. (Apoi a cazut extenuata pe pat si a inceput sa planga.) " O sa te imbolnavesti! Iubito! Voi rezolva totul! O sa vezi ca in curand vei uita de acest incident!" spun eu asezandu-mi mana pe genunchiul ei. Si-a ridicat privirea asupra mea si m-a privit ranita." E copilul tau! Atat inseamna el pentru tine? Un incident? Dar ea? De ce mi-ai facut asta? Te-ai gandit putin la cum o sa ma simt eu? La cum o sa fie afectata viata noastra de familie? Cat de mult credeai ca-mi poti ascunde asta? Ce ai de gand sa faci acum? Ma mai vrei pe mine? Pe gemeni? Dar pe micutul care e pe drum? Zau ca imi vine sa te nenorocesc in bataie! Ce mi-ai facut!" spune ea ridicandu-se si indreptamdu-se direct spre dulap. O urmaream socat de toate intrebarile pe care le punea, socat de faptul ca se indoia ca o doresc , pe ea, pe gemeni si pe micutul nostru. Isi arunca hainele pe rand pe pat fara sa ma priveasca. La inceput nu am inteles ce facea insa cand s-a indreptat spre cel de-al doilea dulap am cuprins-o din spate infasurandu-mi mainile in jurul taliei ei. Nu era momentul jocurilor daca ma iubea asa cum sustinea va trece alaturi de mine prin asta.
Dupa cateva zbateri s-a eliberat si am inceput sa ne certam de-a dreptul. Am incercat sa o sarut de zeci de ori dar ea se retragea in ultimul moment motivand ca nu poate. Nu puteam nici sa o iau de mana fara sa nu se cutremure. Ce imi spusese pana acum fusesera complimente in comparatie cu insultele si replicile ce au urmat. M-am aparat cam stangaci si chiar nepotrivit.
- Iesi afara! spune Sakura aruncandu-mi o privire fulgeratoare. Du-te la ea! Camera de oaspeti in care ai instalat-o e chiar aproape! Am incredere ca o vei gasi! Gaseste cu ea ceva de spus copiilor!
A trecut o saptamana de dormit pe canapea si ea nici macar nu-si mai intoarce privirea asupra mea. Bineinteles ca ne vizitasera mama care nu se gandea decat sa o imbuneze pe Sakura insa fara rezultat. Era foarte hotarata. Intr-un final insa amandoua ajunsesera la aceiasi final. " Gemenii sunt prea mici pentru a intelege toata situatia." Ma simteam usor aiurea in acel moment. Mama vorbea cu ea treburi serioase iar eu stateam undeva in alta camera ca si un copil pedepsit. Gemenii reprezentau motivulo pentru care Sakura nu plecase. Lor le placea sa ne vada impreuna, si acum mama lor ii protejase astfel incat ei sa nu simta toata nebunia din casa. Ei credeau ca Hinata era doar o prietena a mamei care a venit in vizita cu micutul ei.
- Azi ne intalnim cu educatoarea. Ma duc doar eu ? intreaba ea finisandu-si cocul.
Bineinteles ca stiam ce urmarea. Tine-ti minte cand am dus-o la scoala? Aceeasi strategie si functioneaza de fiecare data. Acum insa nu urmarea doar sa o duc la gradinita ci si sa vin la discutia cu educatoarea. Adevarul e ca de cand imi pusese lacat la dormitor nu prea eram concentrat pe gemeni. Ei credeau ca nu se intamplase nimic insa asta nu inseamna ca petreceam prea mult timp impreuna. Stiam asta insa cand am ajuns acolo si educatoarea m-a intrebat ce mi-ar spune Adonis daca ar discuta cu mine m-am convins pe deplin. Stateam usor mirat si taceam. Sakura ma privea la fel de tacuta. Stia ca nu petreceam prea mult timp cu gemenii insa nu mi-o reprosase vreodata. Fusese sotia perfecta, genul de femeie care isi cere scuze, care are grija ca totul sa iasa bine, se ocupa de educatia copiilor, imi asigura un echilibru eu nefiind nevoit decat sa asigur un venit bun. Stia ca nu prea am timp de copii si ca sunt mai mult decat adormit cand ajung acasa, asa ca pana atunci toate problemele erau rezolvate.
- N-am de gand sa permit sa mi se mai intample asta vreodata. spun eu stand in fata usii dormitorului privindu-ii camasa de noapte. Indiferent ce s-a intamplat avem un bebelus pe care nu l-am vazut de mult timp.
Nu parea socata, ci mai degraba adormita. Avea parul ciufulit, ochii rosii breteaua cazuta de pe umar. Mainile ei cadeau pe langa corp fara sa se impotriveasca mainilor mele. Cand era pe jumatate adormita nu putea face nimic, nu mi se putea impotrivi... "Vreau sa-l vad!" spun eu ridicand materialul vaporos pana deasupra abdomenului. Am privit-o pentru un moment in ochi dupa care mi-am lipit buzele pline de pantecele ei. Tremura toata sub atingerea mea, abia cand mi-am ridicat insa privirea mi-am dat seama de ce. Plangea ca un copil mic. Isi acoperea ochii si-si ferea fata de mine. Mi-as fi dorit ca acum sa o pot atinge fara sa o fac sa sufere.
astept comentarii