14-11-2011, 07:52 PM
hey
scuze de intarziere si ca acest capitol e scurt si confuz, dar ma revasez eu ( ma rog cam asta spun de la o vreme in coace nu?) Oricum fiti linistiti ma bazez pe "talentul" meu de a amana invatatul pentru teze si de al inlocui cu niste capitole super ok.
as vrea sa multumesc pentu atatea vizualizari (?) la acest fic- sper ca va si place- astept comentarii si critici dure
special as vrea sa le multumesc Savarinei Ali si lui Ciupaciup pt comentarii
capitolul urmator va veni - aaa... nu promit nimic- curand (mai curand ca acesta)
sper sa nu va dezamagesc lectura placute ( pt intrebari- un com si el vin cu lamuriri)
Cap XI
- Tati? intreaba micuta Alice privindu-ma cu niste ochi mari de pe bancheta din spate. Ce inseamna a divorta?
Bine! Da, e adevarat. Lucrurile au evoluat tare ciudat in ultimele doua saptamani. Nu doar ca intarziam acasa mai des pentru ca il vizitam pe Iannis dar aveam mult mai multe momente in care stateam cu Sakura. Trageam la doua carute, si era greu. Incercam sa nu-i dau nimic de banuit Sakurei dar sa-mi fac datoria de tata si fata de copilul Hinatei. Recunosc ca cel mai greu era sa o mint pe Sakura, deseori simteam ca o pierd din cauza asta, ca nici ea si nici copii nu sunt dispusi sa ma imparta si ca vor considera ca nu le acord suficienta atentie. Sarcinii ce sa mai spun, uitam des ca Sakura era gravida. Uitam pur si simplu de programarile la doctor sau mai stiu eu ce. Era draguta spunand " Oh e in regula! Ma descurc!" Insa ar fi trebuit sa fiu acolo, ar fi trebuit...
- Cand sotul si sotia hotarasc sa se desparta. Dar unde ai aflat tu cuvantul asta?
- La gradinita! Mami si tati lui Ralph divorteaza si el e foarte suparat. raspunde Adonis aproape sarind in scaunel.
Bine asta e alta poveste. Da divorteaza si da micutul e destul de afectat. Sakura e foarte suparata si ea, si dezamagita de atitudinea tatalui lui Ralph. Spunea ca e un om de nimic, fara onoare si caruia probabil nu i-a pasat niciodata de familia lui. Divorta de biata femeie pentru o alta si o aruncase in strada alaturi de copil. Venisera la noi in acea seara. Sakura s-a oferit sa le gaseasca o chirie iar pana atunci sa stea la noi. S-au mutat in noul apartament de trei zile, iar copiilor le era dor sa se joace cu Ralph asa ca vor dormii in aceasta noapte la el.
" Incercati sa gasiti alt subiect de discutie, bine? " ii atentionez eu scurt lasandu-i in sufrageria prietenului lor. Mama acestuia era o femeie deosebita, dedicata total familiei ei. Semana perfect cu sotia mea, frumoasa, tanara, isi iubea fiul si lupta cu indarjire pentru el.
_______________________________________________________________________________
"Am ajuns!" spun eu intrand bucararie si strangand-o pe Sakura in brate. Dragostea noastra nu fusese afectata de trecerea anilor. Ma astepta si acum ca atunci cand era o adolescenta, exaltata si bucuroasa , sarindu-mi in brate. Copiii se uitau adesea la spectacolul de saruturi pe care il dadeam zilnic zambind cu gura pana lal urechi. Insa azi eram anormal de singuri lucru ce nu se intamplase de multa vreme si in timp ea dorea petrecem timpul impreuna, eu nu doream decat sa-mi recuperez toate greselile posibile si imposibile. Aveam senzatia ca asa ma voi revansa pentru greseala ce nu ne-a perturbat inca viata de familie.
- In sfarsit ! spune Sakura sarindu-mi de-adreptul in brate. Singuri! Credeam ca nu mai apuc ziua asta!spune ea printre saruturi. Mi-am asezat mana pe solburile ei si am ridicat-o in aer. Ma imbratisa in timp ce-mi saruta maxilarele iar eu ii mai daruiam cate un suras. Iubitule, sunt cea mai fericita!
Cand am lasat-o pe patul moale, iar ea a spus cuvintele acelea cara-mi umpleau inima de bucurie si vinovatie. Ma durea sufletul cand ma gandeam la cate sacrificii facea pentru mine si ce suferinte o asteptau. Ma durea sufletul ca uitam de copilul de care fusesesm atat de bucuros. Nu mi-as puteam inchipui ce urma sa se intample. Fiecare sarut pe care-l plasam pe pielea ei era pentru mine o lovitura groasnica. Simteam ca o doare, ca ea sufera... Aproape o vedeam pe Hinata in fata ochilor mei. Cum era posibil? Nu puteam sa-mi scot imaginea asta din minte?De ce nu ii pot uita vorbele? " Am un copil Itachi, lucrurile nu raman asa!" dar cum? La ce se referea? De ce isi dorea asa mult sa ma ia de langa familie? Pentru copil insa... Ah nu pot gasi nici un contra argument. Pur si simplu avea dreptate sa-si ceara drepturile. La urma, urmei cum i-ar fi explicat aceasta lui Iannis? De ce nu eram cu mama lui ci cu alta femeie? Mi-am intors capul spre rozalie imediat cum i-am simtit o mangaiere dulce pe obraz? Dar ei? Ei cum avea sa-i explic? Dar copiilor? Ce vor crede ei despre mine? Ce vor intelege ei din toate astea? De ce brusc viata noastra de familie era distrusa?
"Iubitule iti suna telefonul!" spune ea intinzandu-si mana pana in buzunarul hainei mele. Cu un simplu suras trist imi asease telefonul in mana asteptand sa raspund. De cand ma imparteam intre Hinata si Sakura telefonul imi suna intr-una, si o lasam des pe sotia mea pentru Iannis. Ii vedeam lacrimile cand ma ridicam de langa ea si raspundeam, cand ii spuneam: "Trebuie sa plec!" sau cand ii raspundeam si-i spuneam: "Vin acum !" si nu veneam. Nu ma presa, nu imi cerea raspunsuri, ma privea doar in acel fel. Cu niste ochii ei mari tristi si-n lacrimati. " Imi pare rau!" spun eu inchizandu-l si aruncandul pe noptiera.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
"Iarta-ma! Iarta-ma Sakura!" spun eu cuibarindu-ma la pieptul ei. Nu parea sa intelega nimic. Eu insa nu mai suportam, incercasem sa iasa bine insa, insa nu puteam... Hinata venise fara anuntare cu Iannis de mana cerandu-si drepturile. Acum statea in picioare analizandu-i Sakurei fiecare miscare. Sotia mea insa, statea pe canapea inmarmurita. Privea intr-un punct fix, analizand situatia undeva in interiorul ei. Gesturile mele disperate nu o impresionau. Indiferent cat de tare ii strangeam talia in mainile mele, ea nu spunea nimic. Ma ucidea tacerea asta, ba nu, ma tortura, pentru ca simteam ca ceva se rupe-n mine si ca ma doare. Acei ochii usor inrositi erau gata sa verse rauri de lacrimi. Oare se invinuia pe ea?
"Ai avut destul parte de Itachi, priveste-mi fiul si spune-i ca din vina ta , tatal lui nu a fost langa el pana acum!" spune Hinata pe un ton tot mai impertinent. Imi venea sa o strang de gat, orice cuvant scotea pe gura nu facea decat sa o indeparteze pe Sakura de mine. Privirea rece a Hinatei era atintita acum pe mine, era clar ca dorea sa parasesc piepul cald al Sakurei si sa-i dau dreptate. Dar cum puteam face asta? Ar insemna sa renunt la tot, la familia pe care o avem impreuna.
(nu uitati de comentarii)
scuze de intarziere si ca acest capitol e scurt si confuz, dar ma revasez eu ( ma rog cam asta spun de la o vreme in coace nu?) Oricum fiti linistiti ma bazez pe "talentul" meu de a amana invatatul pentru teze si de al inlocui cu niste capitole super ok.
as vrea sa multumesc pentu atatea vizualizari (?) la acest fic- sper ca va si place- astept comentarii si critici dure
special as vrea sa le multumesc Savarinei Ali si lui Ciupaciup pt comentarii
capitolul urmator va veni - aaa... nu promit nimic- curand (mai curand ca acesta)
sper sa nu va dezamagesc lectura placute ( pt intrebari- un com si el vin cu lamuriri)
Cap XI
- Tati? intreaba micuta Alice privindu-ma cu niste ochi mari de pe bancheta din spate. Ce inseamna a divorta?
Bine! Da, e adevarat. Lucrurile au evoluat tare ciudat in ultimele doua saptamani. Nu doar ca intarziam acasa mai des pentru ca il vizitam pe Iannis dar aveam mult mai multe momente in care stateam cu Sakura. Trageam la doua carute, si era greu. Incercam sa nu-i dau nimic de banuit Sakurei dar sa-mi fac datoria de tata si fata de copilul Hinatei. Recunosc ca cel mai greu era sa o mint pe Sakura, deseori simteam ca o pierd din cauza asta, ca nici ea si nici copii nu sunt dispusi sa ma imparta si ca vor considera ca nu le acord suficienta atentie. Sarcinii ce sa mai spun, uitam des ca Sakura era gravida. Uitam pur si simplu de programarile la doctor sau mai stiu eu ce. Era draguta spunand " Oh e in regula! Ma descurc!" Insa ar fi trebuit sa fiu acolo, ar fi trebuit...
- Cand sotul si sotia hotarasc sa se desparta. Dar unde ai aflat tu cuvantul asta?
- La gradinita! Mami si tati lui Ralph divorteaza si el e foarte suparat. raspunde Adonis aproape sarind in scaunel.
Bine asta e alta poveste. Da divorteaza si da micutul e destul de afectat. Sakura e foarte suparata si ea, si dezamagita de atitudinea tatalui lui Ralph. Spunea ca e un om de nimic, fara onoare si caruia probabil nu i-a pasat niciodata de familia lui. Divorta de biata femeie pentru o alta si o aruncase in strada alaturi de copil. Venisera la noi in acea seara. Sakura s-a oferit sa le gaseasca o chirie iar pana atunci sa stea la noi. S-au mutat in noul apartament de trei zile, iar copiilor le era dor sa se joace cu Ralph asa ca vor dormii in aceasta noapte la el.
" Incercati sa gasiti alt subiect de discutie, bine? " ii atentionez eu scurt lasandu-i in sufrageria prietenului lor. Mama acestuia era o femeie deosebita, dedicata total familiei ei. Semana perfect cu sotia mea, frumoasa, tanara, isi iubea fiul si lupta cu indarjire pentru el.
_______________________________________________________________________________
"Am ajuns!" spun eu intrand bucararie si strangand-o pe Sakura in brate. Dragostea noastra nu fusese afectata de trecerea anilor. Ma astepta si acum ca atunci cand era o adolescenta, exaltata si bucuroasa , sarindu-mi in brate. Copiii se uitau adesea la spectacolul de saruturi pe care il dadeam zilnic zambind cu gura pana lal urechi. Insa azi eram anormal de singuri lucru ce nu se intamplase de multa vreme si in timp ea dorea petrecem timpul impreuna, eu nu doream decat sa-mi recuperez toate greselile posibile si imposibile. Aveam senzatia ca asa ma voi revansa pentru greseala ce nu ne-a perturbat inca viata de familie.
- In sfarsit ! spune Sakura sarindu-mi de-adreptul in brate. Singuri! Credeam ca nu mai apuc ziua asta!spune ea printre saruturi. Mi-am asezat mana pe solburile ei si am ridicat-o in aer. Ma imbratisa in timp ce-mi saruta maxilarele iar eu ii mai daruiam cate un suras. Iubitule, sunt cea mai fericita!
Cand am lasat-o pe patul moale, iar ea a spus cuvintele acelea cara-mi umpleau inima de bucurie si vinovatie. Ma durea sufletul cand ma gandeam la cate sacrificii facea pentru mine si ce suferinte o asteptau. Ma durea sufletul ca uitam de copilul de care fusesesm atat de bucuros. Nu mi-as puteam inchipui ce urma sa se intample. Fiecare sarut pe care-l plasam pe pielea ei era pentru mine o lovitura groasnica. Simteam ca o doare, ca ea sufera... Aproape o vedeam pe Hinata in fata ochilor mei. Cum era posibil? Nu puteam sa-mi scot imaginea asta din minte?De ce nu ii pot uita vorbele? " Am un copil Itachi, lucrurile nu raman asa!" dar cum? La ce se referea? De ce isi dorea asa mult sa ma ia de langa familie? Pentru copil insa... Ah nu pot gasi nici un contra argument. Pur si simplu avea dreptate sa-si ceara drepturile. La urma, urmei cum i-ar fi explicat aceasta lui Iannis? De ce nu eram cu mama lui ci cu alta femeie? Mi-am intors capul spre rozalie imediat cum i-am simtit o mangaiere dulce pe obraz? Dar ei? Ei cum avea sa-i explic? Dar copiilor? Ce vor crede ei despre mine? Ce vor intelege ei din toate astea? De ce brusc viata noastra de familie era distrusa?
"Iubitule iti suna telefonul!" spune ea intinzandu-si mana pana in buzunarul hainei mele. Cu un simplu suras trist imi asease telefonul in mana asteptand sa raspund. De cand ma imparteam intre Hinata si Sakura telefonul imi suna intr-una, si o lasam des pe sotia mea pentru Iannis. Ii vedeam lacrimile cand ma ridicam de langa ea si raspundeam, cand ii spuneam: "Trebuie sa plec!" sau cand ii raspundeam si-i spuneam: "Vin acum !" si nu veneam. Nu ma presa, nu imi cerea raspunsuri, ma privea doar in acel fel. Cu niste ochii ei mari tristi si-n lacrimati. " Imi pare rau!" spun eu inchizandu-l si aruncandul pe noptiera.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
"Iarta-ma! Iarta-ma Sakura!" spun eu cuibarindu-ma la pieptul ei. Nu parea sa intelega nimic. Eu insa nu mai suportam, incercasem sa iasa bine insa, insa nu puteam... Hinata venise fara anuntare cu Iannis de mana cerandu-si drepturile. Acum statea in picioare analizandu-i Sakurei fiecare miscare. Sotia mea insa, statea pe canapea inmarmurita. Privea intr-un punct fix, analizand situatia undeva in interiorul ei. Gesturile mele disperate nu o impresionau. Indiferent cat de tare ii strangeam talia in mainile mele, ea nu spunea nimic. Ma ucidea tacerea asta, ba nu, ma tortura, pentru ca simteam ca ceva se rupe-n mine si ca ma doare. Acei ochii usor inrositi erau gata sa verse rauri de lacrimi. Oare se invinuia pe ea?
"Ai avut destul parte de Itachi, priveste-mi fiul si spune-i ca din vina ta , tatal lui nu a fost langa el pana acum!" spune Hinata pe un ton tot mai impertinent. Imi venea sa o strang de gat, orice cuvant scotea pe gura nu facea decat sa o indeparteze pe Sakura de mine. Privirea rece a Hinatei era atintita acum pe mine, era clar ca dorea sa parasesc piepul cald al Sakurei si sa-i dau dreptate. Dar cum puteam face asta? Ar insemna sa renunt la tot, la familia pe care o avem impreuna.
(nu uitati de comentarii)